Teodora Tache, educatoare

Gradinia nr. 11 Braov

* Atata timp cat nu incetezi sa urci,
treptele nu se vor termina; sub pasii tai
care urca, ele se vor inmulti la
nesfarsit. Franz Kafka

A fost odata o imparatie de fluturi, cu multi fluturi: rosii,

galbeni, albastri, verzi
Stapanii imparatiei erau:
Imparatul Fluture-Negru

si
Imparateasa Fluture-Alb.
Oricat ar fi fost iubirea de mare, mahnirea lor o depasea, si
asta pentru ca nu puteau avea un mostenitor.

Zilele treceau, mahnirea lor

crestea si mai mult, pana intr-o
dimineata cand, in pantecul mititel
al imparatesei aparu un ticait.

Era o inima mica, mica, care prinsese suflet.

*
Iarba isi schimba si ea culoarea intr-un
verde crud, mai crud ca niciodata.
Paraiele susurau
tot mai zglobii.

Si portocalul din gradina isi legana

fructele, rasfatate de razele soarelui.

Minunea se produse. Veni pe lume printisorul fluturas.

Oare alb ca mama sa?

Oare negru ca tatal?...

Nici gand,
era un fluturas fara culoareasaca aerul, ca vantul, ca apa

Misca somnoros aripioarele, de parca erau doua

farame de sticla.
Zilele treceau, fluturasul crestea, dar aripile sale ramaneau asa, tot fara culoare.
Iata-l acum mare, dar si mirarea-i tot atat de mare, caci nu avea culoare.

De aici se nascu dorinta-i de-a avea si el culoare.

Asa ca porni in zbor prin curtea palatului.

Se opri, mai intai, pe-un trandafir rosu, rosu ca focul, si-i zise.
-Vreau si eu un pic din rosul tau!

Trandafirul il mangaie cu petalele sale

catifelate si-i darui o
fasie rosie, ca a lui.
Fericit, fluturele zbura si apoi poposi pe o portocala, zicandu-i:

-Vreau si eu un pic din orange-ul tau!

Portocala se invarti putin, il atinse si ii lasa o dunga colorata ca si ea.

 Incantat, printul-fluture privi spre soarele galben si stralucitor,
rugandu-l:
-Imi poti da si mie un strop din galbenul tau stralucitor?
Soarele trimise o raza si ii lasa o dungulita galbena ca si el.

Caldura razei il facu sa coboare, lasandu-se usor

pe iarba.
-O, ce frumoasa esti, iarba! Da-mi si mie putin din
culoarea ta!
Un fir verde ii atinse aripile, lasandu-i o dunga din
culoarea sa.
Incantat, se-nalta spre cer, sa-i ceara si lui din albastru sau. Si ceru-i
indeplini dorinta. Ba chiar si norisorul intunecat se oferi sa ii dea si el putin
din culoarea sa.

Obosit de atata zbor, pluti usor pe o aripa de vant,

trezindu-se pe o violeta firava.
-Draga violeta, poti si tu sa imi dai putina culoare?
Violeta, darnica si gingasa, ii indeplini si ea dorinta,
lasandu-i o dungulita din culoarea sa.
 Printisorul fluture se privi in izvorul care susura zglobiu si, vazandu-si aripioarele
atat de colorate, incepura sa ii curga lacrimi de bucurie.

Simti atunci senzatia placuta de a zbura si se-nalta spre cer,

privind spre soarele care-l incuraja.

Sa fi zburat atat de sus?

Pe cer se zareau arcuindu-se in stralucirea razelor de

soare sapte dungulite colorate: rosu, orange, galben,
verde, albastru, indigo, violet.
Astfel, de fiecare data cand ploua cautam pe intinsul cerului curcubeul si, asemeni micului fluture,
care a zburat lasand in urma sa curcubeul de lumina, tineti minte ca fiecare dintre voi este special,
lasati culorile curcubeului sa va reaminteasca sa va apreciati pe voi insiva si pe cei din jur, caci ce
poate fi mai frumos decat un fluture pe un curcubeu de lumina?