Sunteți pe pagina 1din 55

Afectivitatea

Titular Seminar: Dr. Dan Stratulat RUGINA


Definiti din perspectiva proprie,
urmatorii termeni:
Afect;
Afectiv;
Afectare;
Afectivitate;
Afectuos;
Afectiune;
Definiti din perspectiva proprie,
urmatorii termeni:
Emotiv;
Emotivitate;
Emotivism;
Emotie;
Emotional;
Emotionant.
Definiti din perspectiva proprie,
urmatorii termeni:
Sentiment;
Sentimental;
Sentimentalism;
Sentimantalitate;
Sentimentalizare;
Sentimentalizat.
Definiti din perspectiva proprie,
urmatorii termeni:
Pasion;
Pasionl;
Pasionalitate;
Pasionant- ;
Pasiune.
Afectivitatea
totalitatea proceselor afective; comportare
emotiva;
sensibilitate

(din fr. affectivite- dex, 1998).


Emotie
reactie afectiva de intensitate mijlocie si de
durata relativ scurta, insotita adesea de
modificari in reactiile organismului, oglindind
atitudinea individului fa de realitate;
orice reacie afectiv

(din fr. emotiune).


Sentiment
proces afectiv specific uman, care exprima
atitudinea omului fata de realitate; simmnt
afeciune ;
facultatea de a simi, de a cunoaste, de a
aprecia ceva; contiin;
credin, impresie intim; convingere

(din fr. sentimental)


Pasiunea
Forme complexe de manifestare a afectivitii, care imbin intensitatea emoiei cu
durabilitatea sentimentului.

In cadrul lor, vectorul motivaional este permanent prezent i imprim conduitei persoanei
care le posed o tendin irezistibil ctre scop.

Intregul univers este redus la obiectul sau domeniul pasiunii i dispariia acestuia provoac un
adevrat cataclism psihologic al personalitii.

Structurarea pasiunii se realizeaz printr-o focalizare a strilor de motivaie, cu desprinderea


unui varf dominant, care face ca restul realitii s fie devalorizat i minimalizat. De aceea se
spune c pasiunea orbete", ingustand considerabil registrul analizelor comparative i al
alegerilor.

In domenii specifice de activitate, cand pasiunea se imbin cu aptitudinea, se nate vocaia -


identificarea cu scopurile i obiectivele urmrite.

Motivaia pe care o semnalizeaz pasiunea este organic integrat in structura activitii, iar
satisfacerea ei const in insui procesul desfurrii acelei activiti.
Definitia Afectivitatii
Afectivitatea este acea component a vieii
psihice care reflect, in forma unei triri
subiective de un anumit semn, de o anumit
intensitate i de o anumit durat, raportul
dintre dinamica evenimentelor motivaionale
sau a strilor proprii de necesitate i dinamica
evenimentelor din plan obiectiv extern.

Mihai Golu, Fundamentele Psiohologiei


Caracteristicile emoiilor.

Emoiile pun in eviden anumite trsturi


de ordin cantitativ i calitativ, care fac posibil
analiza, compararea i clasificarea lor.
Dintre acestea, eseniale sunt
urmtoarele:

referenialitatea,
polaritatea,
intensitatea,
durata,
conversiunea sau transformabilitatea invers,
ambivalena.
CLASIFICAREA PROCESELOR
I STRILOR AFECTIVE

emoiile,
sentimentele;
pasiunile.
Emoiile
erau considerate stri afective care apar in interiorul
nostru brusc, sub forma de triri mai mult sau mai
puin violente, dar mai mult sau mai puin pasagere
(trectoare).

Frica, spaima, angoasa rspund acestei definiii.

W.James a introdus termenii de: emoii-oc" i


emoii puternice pentru a sublinia caracterul de
instantaneitate i de intensitate al fenomenului.
Sentimentele
se aseamn cu emoiile prin aceea c sunt stri afective de factur
complex, dar se deosebesc prin aceea c sunt stabile, durabile i mai puin
intense.
emoia reflect o legtur situaional temporar cu obiectul, in vreme ce
sentimentele reflect o legtur durabil, consolidat, care se menine i in
absena contactului senzorial imediat cu acesta.

Simpatia, iubirea, resentimentul, gelozia, orgoliul, ruinea sunt structuri


afective complexe i stabile, care pot fi categorisite ca:

sentimente interpersonale, formate in raporturile noastre cu ceilali;


sentimente sociale, legate de diferite grupuri din care facem parte;
sentimente spirituale (ideale) asociate cu sistemele de valori (sentimente
estetice i religioase).
Pasiunea
Se difereniaz atat de Emoie, cat i de Sentiment.

De la Emoie imprumut intensitatea, prin care


transform lumea in direcia impus de ea, adesea
fcandu-ne orbi" in faa realitii.

De la Sentimente, preia durata, relativ lung.

Pasiunea ii afl originea intr-o puternic


motivaie intrinsec, centrat pe un domeniu al
cunoaterii i al vieii sociale.
Dispoziiile integrate globale
Reprezint acel fond afectiv bazal pe care se
evideniaz i se manifest cotidian i
situaional tririle emoionale i actele
comportamentale specifice.
Ele reprezint o sintez a experienei de via
i a tririi de sine (inclusiv prin semnalizarea
strii fizice i viscerale) care se elaboreaz in
ontogenez i se impune ca un fel de constant
a firii sau a modului de a fi al personalitii.
STRUCTURA PROCESULUI
EMOIONAL
Orice proces emoional activ, care se desfoar intr-o situaie sau alta,
are un caracter integrat, de sistem.

Aceasta se exprim, pe de o parte, in faptul c el angajeaz personalitatea ca tot, iar


pe de alt parte, in complexitatea structurii sau arhitecturii sale interne.
Emoia propriu-zis, sentimentele actualizate (exprimate), pe lang componenta
tririi, care este central, includ in structura lor i alte dou verigi importante:
modificrile organice, vegetative;
manifestrile comportamentale.

Caracteristicile i coninutul ultimelor dou verigi vor fi condiionate de coninutul,


semnul i intensitatea primei verigi trirea subiectiv intern.

Astfel, de pild, trirea proprie bucuriei determin o vasodilataie generalizat, in


vreme ce trirea proprie groazei determin o vasoconstricie generalizat (albirea
sau inglbenirea feei).
ROLUL AFECTIVITII IN
ACTIVITATE
un rol exclusiv perturbator, dezorganizator (Munn,
1946; Ruch, 1941; Sartre, 1965; B. Von Haller
Gilmer, 1973);

altul care o consider o variabil pasiv, exterioar


activitii (Peters, 1969);

cel de al treilea incearc s realizeze un compromis,


delimitand emoiile stenice, cu rol adaptativ,
organizator, i emoiile astenice, cu rol perturbator,
dezorganizator (Fraisse, 1963; Denzin, 1984).
In cazul reglrii activitii umane, in
componena acestora intr in mod
obligatoriu mesajele emoional-
afective.
Ele indeplinesc un rol triplu:
a) de alarmare fiziologic;

b) de selectare i clasificare adaptativ-prag-matic a


influenelor externe;

c) de informaie invers suplimentar in stabilirea sau


restabilirea echilibrului optim al individului, cu
mediul i cu sine insui (M. Golu, 1975, 1993).

Efectul reglator nu va depinde de semnul tririi, ci, in


primul rand, de intensitatea i durata ei.
AGRESIVITATE-TOLERAN
Agresivitatea
Agresivitatea presupune integrarea emoiilor de semn negativ (de
discordan sau de respingere a obiectului) intr-un pattern de aciune
distructiv.

In plan filogenetic, agresivitatea se constituie intr-un montaj instinctual,


care impinge la atac.

Agresivitatea nu se manifest numai in plan acional-compor-tamental, ci


i verbal, limbajul oral, in acest caz, al persoanei agresive abundand in
expresii amenintoare, provocatoare, jignitoare.

Intensitatea agresivitii i a tririlor specifice se amplific semnificativ in


cadrul mulimii, ca i bucuria, de altfel, graie fenomenului de contagiune i
intrire reciproc intre membrii grupului.
Tolerana
Tolerana rezult tot dintr-o relaionare intern intre cele dou segmente
polare ale afectivitii, ins, in cazul su predomin intinderea segmentului
de semn pozitiv.

Aceasta are drept efect in plan psihocomportamental o deschidere larg


spre lume, cu o extindere corespunztoare a faiei de acceptan a
influenelor i aciunilor celor din jur.

In plan comportamental, aceste influene i aciuni genereaz triri pozitive


de securitate, de reciprocitate, de cooperare, de empatie etc.

Trstura toleranei acioneaz in direcia reducerii i atenurii acelor


sentimente de semn negativ mrunte i conflictogene, precum invidia,
suspiciunea i ura, generatoare de tensiune, conflict i insecuritate social.
STRESUL, ANXIETATEA I
ANGOASA
Noiunea de stres a fost elaborat de ctre Hans
Selye, in perioada 1936-1950.

La inceput, acesta avea un coninut pur fiziologic -


cuprinzand doar ansamblul reaciilor vegetative i
biochimice pe care organismul, ca tot, le manifest la
aciunea unui agent stresor (fizic, mecanic, chimic).

Ulterior, pe lang stresul fiziologic, a fost recunoscut


i stresul psihic i psihosocial.
a) reacia de alarm, care duce la activarea
general a organismului;

b) reacia de rezisten, prin care organismul


ii mobilizeaz resursele energetice pentru a
contracara efectele dezorganizatoare ale
aciunii stresorului;

c) faza de epuizare, in care se acumuleaz


efecte entropice, care indeprteaz
posibilitatea obinerii echilibrului.
termenul de stres trebuie asociat cu
dou tipuri de
efecte:

pozitive sau adaptative i, in acest caz, avem


de a face cu eustresul;

dezadaptative, dezorganizatoare, caz in care


avem de a face cu distresul.
Trirea afectiv
manifestat in forme variate - incordri,
tensiuni, disconfort, agitaie, insatisfacie, furie
etc. - reprezint principalul indicator subiectiv
al strii de stres.
Stresul psihic
Se delimiteaz (relativ) de cel fiziologic prin aceea c el se produce pe fondul
interaciunii Eului, a persoanei contiente de sine i cu o anumit preuire de sine,
cu evenimentele existeniale.

O nemulumire de sine, sentimentul unei neimpliniri, o discrepan intre aspiraie i


realizare, o apreciere nedreapt la adresa competenei sau activitii personale, un
diferend sau conflict interpersonal, o neinelegere in familie, pierderea unei fiine
apropiate etc., toate acestea pot aciona ca stresori, determinand o anumit
bulversare a echilibrului vieii interioare.

Ca i in cazul stresului fiziologic, dac acest efect nu este inlturat prin


mecanismele de aprare a Eului, atunci el se perpetueaz i se cumuleaz in timp,
transformandu-se in focar" generator de tulburri nevrotice.

Tririle care insoesc sau se dezvolt pe fondul stresului psihic imbrac forma unei
suferine existeniale sau morale (a unei insatisfacii de sine sau de lume, a unei
neplceri de a tri, a unei disperri, a unei depresii).
Anxietatea
este o stare afectiv generalizat, difuz, caracterizat
prin triri - de tulburare, de insecuritate i team -, pe
care subiectul nu le poate explica i relaiona
obiectual.

Spre deosebire de emoiile obiectuale, anxietatea nu


antreneaz, de regul, modificri fiziologice.

Ce st la originea unei asemenea trsturi a structurii


afective rmane o chestiune inc neelucidat.
Angoasa
S-ar putea defini ca o agravare i intensificare a anxietii, ea caracterizandu-se, din
punct de vedere psihologic, printr-o nelinite dus la extrem, printr-o fric iraional
acutizat.

In planul tririi contientizabile, ea se concretizeaz printr-o senzaie apstoare de


indispoziie profund, legat de presimirea unui pericol nedefinit dar iminent, in
faa cruia rmai total descoperit, dezarmat.

Angoasa bulverseaz profund echilibrul personalitii, ducand la o regresie atat in


sfera gandirii, cat i a celei afective.

Cauzele care o provoac pot fi diferite: un conflict interior (de exemplu, atunci cand
ne reprimm agresivitatea), o activitate sexual nesatisfctoare sau o pierdere in
dragoste (doliu, respingerea din partea persoanei iubite), un eec profesional etc.

Asemenea cauze determin reactivarea unui vechi sentiment de abandon datorat


precedentelor experiene dureroase (Sillamy, 1996).
MECANISMELE EMOIILOR
In varianta clasic, schema prin care se explica
producerea emoiei era una simpl, bazat pe
bunul sim:

stimulul (situaia) percepia stimulului


emoia expresiile emoionale (mimic,
modificri vegetative etc.).
In teoria James-Lange, succesiunea
evenimentelor devine urmtoarea:
aciunea stimulului percepia stimulului expresiile
emoionale emoia (ca trire subiectiv intern).

Concluzia care se desprinde din acest model periferist este c


expresiile (reaciile) fiziologice periferice preced i, practic,
determin apariia emoiei.

Au devenit, astfel, celebre afirmaiile celor doi autori:

sunt trist pentru c plng", mi-e fric pentru c fug" etc.


In plan neurofiziologic, mecanismele
producerii emoiei ar include
urmtoarele circuite:
1) circuitul aferent primar, de la receptor la scoara
cerebral;
2) circuitul eferent, de la scoara cerebral ctre
viscere i muchi, determinand reaciile fiziologice
periferice;
3) circuitul aferent secundar (invers, de la viscere i
muchi ctre scoara cerebral, care duce la
generarea emoiei.
R. Collins (1981),
Pornind de la Darwin, dezvolt o teorie consecvent sociologic a emoiei.

Potrivit acestei teorii, emoiile sunt generate de legturile sociale bazale; ele
sunt ritualistic controlate i schimbate prin intermediul lanurilor de
interaciuni i comportamente rituale, pe care membrii unei comuniti le
stabilesc in mod rutinier i sistematic.

Prin diversificarea istoric a formelor de activitate, a coninuturilor i


finalitii relaiilor i interaciunilor sociale se trece de la viaa afectiv
primar, omogen, la niveluri superioare, difereniate, personalizate,
individualizate de structuri i pattern-uri emoionale. Dezvoltarea i
organizarea stratificat (in plan evolutiv-istoric) a vieii sociale vor avea
drept corespondent in plan psihologic individual o dezvoltare i organizare
stratificat a sferei emoional- afective.
Concluzia general i de principiu
care se poate desprinde din cele
expuse

Afectivitatea uman, neputand fi redus la


rspunsurile emoionale primare legate de motivaia
biofiziologic, presupune constituirea unor
mecanisme cu integrare ierarhic -neurofiziologic,
psihologic (funcia integrativ a Eului) i
sociocultural (pattern-urile i etaloanele impuse de
cultur).
Mitologie emoional
Eros
Psyche = psihic
Logos = vorbire despre
Psyche in psihologie reprezinta,
totalitatea mintii umane, constiente si
inconstiente.
Psihologia este abordarea intr-o maniera
stiintifica ori studiul in mod obiectiv si
stiintific al conceptului de psyche.
Etimologic
Semnificatia fundamentala a cuvantului grec
(pskh) a fost la originile sale viata
in sensul cuvantului a respira", format din
verbul (psukh), a misca sau a fi
miscat din cauza unui curent de aer"). In
semnificatiile derivate din acest cuvant sunt
incluse, "spirit", suflet", umbra", iar in
ultima instanta conceptul de Sine" in sensul
unei personalitati constiente" sau "psyche.
Mitologie Greac

Zei i Zeie minore ce patroneaz


(inflaioneaz- ia n posesie) fiina
uman ca i condiie
psihic(sufleteasc) n situaii de
via:

Personificri
Eros- dragoste npraznic
Eris - Rzbunarea
Lisa- Furia oarb
Nemesis- indignare ndreptit; rzbunare
ndreptit, sub raport moral zeia pedepsea
crimele pstrnd echilibrul n Univers ntre fericirea
i nenorocirea uman
Zeii i Zeiele, ce patroneaz condiia
uman ce fac parte din Patrimoniul
Mitologic Grec sunt mprite n
apte categorii distincte
1. Emotii si stri sufleteti
Dragoste si Ur;
Dorin sexual;
Afeciune;
Mnie;
Armonie si Discordie;
Bucurie si Furie;
Veselie;
Speranta si Frica;
Indignare;
Dezamagire.
2. Condiia uman
Natere i Moarte;
Somn i Vis;
Plcere i Durere;
Tineree i Btrnee;
Bunstare (stare de bine) si Srcie(amrciune);
Foame (nfometare) si Boal;
Uurin i Trud;
Soart i Oportunitate.
3. Caliti umane
For;
Frumusee i Graie;
nelepciune;
Prostie.
4. Moralitate
Valoare- pre, calitate, nsuire;
Modestie;
Moderaie;
Aroganta;
Milostivenie;
Adevar
Minciuna
Impietate- (lipsa de respect pentru ceva considerat sacru, sfant; atitudine
jignitoare, lipsa de respect fata de cineva sau de ceva ce merita intreaga
consideratie; sacrilegiu);
Justitie;
Juramant;
Respect;
Insolenta;
5. Vorbire (cuvantare)
Elocventa;
Persuasiune;
Criticism;
Minciuna;
Vrajba, galceava, cearta, sfad;
Sftuire, consiliere;
Rumor.
6. Actiuni umane
For;
Rivalitate;
Biruin;
Munc;
Controvers, disput;
Lupt, btlie( a se lupta pentru, a discuta in
contradictoriu);
Crim, omor, asasinat, a masacra, a stlci.
7. Stri/ statusuri sociale
Rzboi i pace;
Agreabil, frumos, plcut, favorabil i luarea n
stpnire, guvernarea;
Legea i absena legii( fara de legea);
Va multumim frumos !