ERGOTERAPIA-LP2

Oprea Veronica
 PROGRAM GENERAL DE REABILITARE PRIN ERGOTERAPIE
CONCEPTUL DE WORK- HARDENING(WH)

Din anul 1923 : programele de recuperare bazate

pe utilizarea muncii, au fost denumite Work- Hardening(WH),
expresie dificil de tradus: se poate intelege straduind in/sau
prin munca.
Din anul 1970, WH a devenit program obligatoriu
in recuperarea bolilor si a acidentelor de munca.
Comisia Americana pentru acreditarea facilitatilor
de reabilitare, defineste WH astfel:
program de tratament bine structurat, cu scop prcis si
individualizat, care are ca obiectiv maximizarea abilitatilor unei
persoane pentru a se intoarce la munca.
Treptat WH a devenit sinonom cu terapia prin
munca, terapie care produce bunuri sau sevicii.
In anul 1986 (si in 1992 ), AOTA a editat
Work-Hardening Guidlenes, in care sunt descrise structurile
de baza ale diverselor meserii si servicii ca si programele
recuperatorii multidisciplinare din cadrul terapiei ocupationale si
ale ET.
 Scopul principal al programelor de WH
este recuperarea pacientului in vederea
reintoarcerii lui la munca.
WH pregateste pacientul pentru:
-Intoarcerea la munca avuta anterior
-Intoarcerea la o munca asemanatoare,
dar modificata in unele elemente
-Intoarcerea la o alta munca
(reprofesionalizare)
 ORGANIZAREA WH; ETAPE
ANALIZA MESERIEI:
Se cer cunoscute in detaliu ;
-cerintele si solicitarile osteo-musculo-articulare ale locului de
munca:pozitia de lucru, manevre executate(manete, butoane,
actionare pedala de picior), deplasari(coborat-urcat scari,
manipulare de obiecte(tras-impins, ridicat)etc.
- solicitarile sensoriale:vizuale, auditive, olfactive ca si
cele neuropsihice /psihologice(atentie, memorare, concentrare,
calcul mental si luarea de decizii).
-factorii din mediul de munca(ambianta luminoasa, fonica,
parametrii climatici, pulberi si noxe chimice prezente in
atmosfera locului de munca), sunt analizati in relatie cu
capacitatea de acomodare si infuenta lor asupra capacitatii de
munca.
Surse de informare: informatii complete privind aptitudinile si
solicitarile fiecarei meserii in parte din:
-Monografiile profesionale,
-Studiul direct al locurilor de munca
-Nomenclatorul/Dictionarul titlurilor ocupationale(SUA);
 STABILIREA TOLERANTEI LA MUNCA:
Evaluarea pacientului ( in echipa muldisciplinara)
pentru:
- stabilirea corecta a restantului morfo-functional
- a capacitatii functionale
- a conditiei generale de sanatate,
este obligatorie inainte de initierea oricarui
program recuperator si de ergoterapie.
In evaluarea capacitatii functionale (asimilata
aproximativ cu toleranta la munca) :
-se vor folosi toate mijloacele moderne de testare
functionala, care pot permite estimarea prognosticului
recuperator si indirect al succesului ergoterapiei.
-o evaluare functionala riguroasa si complexa,
evita pericolul unor incidente neplacute pe durata
ergoterapiei, uneori cu urmari judiciare.
- evaluarea trebuie sa fie completa ; fizica,
cognitiva, psiho-senzoriala.
 Elementele de evaluare obligatorii pentru stabilirea
tolerantei la munca a unui pacient sunt:
-starea aparatului musculoscheletic
-starea aparatului cardio-vascular
-starea aparatullui respirator
-statusul cogniitiv
-comportamentul si atitudinea
-capacitatea de munca
-cunostinte practice ocupationale
Evaluarea capacitatii functionale si a tolerantei la munca
este efectuata si in raport cu varsta, sexul, nivelul
cultural, motivatia si interesul pacientului.
Evaluarea dureaza in general cateva ore si este
completata cu observatiile efectuate in urmatoarele 2-3
zile (consemnare in fisa individuala de monitorizare).
 ALCATUIREA PLANULUI WH INDIVIDUAL:
Pe baza datelor obtinute in primele etape de evaluare, medicul
si ergoterapeutul impreuna cu pacientul, elaboreaza planul de
lucru care trebuie sa-si propuna:
-Alegerea activitatii (muncii) adecvate
-Cresterea progresiva a complexitatii activitatilor efectuate si
a duratei de lucru zilnice:
-se incepe cu 2 ore/zi cu crestere pe masura cresterii
tolerantei pacientului
-cresterea graduala a a capacitatilor fizice deficiente
-ameliorarea posturii si a mecanicii corpului in timpul muncii
-dezvoltarea unor strategii pentru ameliorarea durerilor (pozitii
antalgice, medicatie)
-dezvoltarea abilitatilor de autoprotectie la locul de munca
(evitarea accidentelor sau incidentelor, solicitarea ajutorului in
executarea unor manopere grele/periculoase)
-dezvoltarea unui comportament corect : punctualitate,
productie de calitate, respectarea standardelor si a normelor
de securitate in munca
 IMPLEMENTAREA PLANULUI WH:
Posibilitati de aplicare a planului de recuperare prin munca
(WH):
1.Aplicarea punctuala a planului cu respectarea tuturor
cerintelor muncii
2.Aplicarea partiala: se utilizeaza secventele de munca cele
mai utile scopului
3.Simularea muncii necesare invatarii si/sau recuperarii.
1980, se aplica Work-simulation, pentru salariatii reveniti la
munca dupa o absenta mai indelungata de cauza medicala
(boala sau accident de munca).
- Simularea este facil de realizat si de multe ori cu
rezultate foarte bune.
De ex. antifonarea unei masini se poate face in atelier, dar
se poate realiza cu exact aceleasi unelte, in aceiasi pozitie
de lucru, antifonand o placa metalica in serviciul de ET.
Planurile de WH se organizeaza in:
- SERVICII MEDICALE: spital, ateliere, centre de
recuperare, baze de ergoterapie/terapie ocupationala,
servicii ambulatorii,
-SERVICII ECONOMICE: in intreprinderi industriale si
chiar la locul de munca al pacientului (MUNCA
TRANZITIONALA).
 PRINCIPII ERGONOMICE:
In organizarea activitatilor ergoterapeutice se vor implementa
urmatoarele principii ale muncii simplificate:
-Depozitarea materialelor necesare intr-o singura
arie(centrala)
-Plasarea obiectelor/uneltelor necesare in ordinea folosirii lor,
inainte de inceperea activitatii propriu-zise
-Ocuparea pozitiei asezat cat mai mult posibil cu evitarea
ridicarilor non-necesare, a miscarilor de flexie, rasucire, oprire
-Folosirea ambelor maini in timpul deplasarii de obiecte, sau a
mijloacelor mecanizate in cazul mutarilor grele (manevrare de
greutati mari ).
-Munca (activitatile manuale) se desfasoara de la stanga la
dreapta sau invers, evitand miscarile non-necesare ca de ex.
fata-spate
-Ritmul muncii va fi lent si constant
-Pauzele de odihna sunt frecvente (cel putin 10 min. la fiecare
ora), alternand secventele de munca grele cu cele usoare.
-Folosirea respiratiei lente si profunde cu expirul prelungit, in
timpul activitatilor care cer eforturi fizice mari
 SCOPURILE PRINCIPALE ALE WH:
-Sa realizeze o tranzitie usoara, rapida si in deplina
securitate, spre reluarea muncii de catre un pacient
-Sa dezvolte o toleranta fizica progresiva si specifica
pentru munca: forta, anduranta, coordonare
-Sa realizeze o munca in siguranta, evitandu-se
accidentele de munca, traumatismele, imbolnavirile
profesionale.
-Sa furnizeze date despre toleranta fizica si psihologica
a pacientului
-Sa intareasca comportamente adecvate pentru munca
-Sa testeze valoarea/eficienta modificarilor sau
adaptarilor efectuate(asupra sculelor, tehnologiei
asistate, locului de munca, modificarilor ergonomice)cu
scopul sa amelioreze performanta in munca a pacientului
cu diferite deficiente functionale sau invaliditati.
-Sa promoveze responsabilitatea pacientului.
 MUNCA TRANZITIONALA:
Dupa o perioada de asistenta recuperatorie in
centrele de terapie ocupationala/ergoterapie,
pacientul poate atinge un nivel de performanta
care il face apt pentru a continua recuperarea
in conditii de munca reale (locuri de munca
protejate, special amenajate).
In aceasta etapa, revenirea nu este completa si
definitiva, urmand a se parcurge o alta faza a
programului terapeutic, o faza numita de
tranzitie, in care munca se va deosebi de
sarcinile globale ale postului respectiv printr-o
serie de elemente precum : durata muncii,
unele restrictii gestuale, unelte si instrumente
de lucru modificate, supraveghere continua si
corectii frecvente din partea instructorului si a
ergoterapeutului.
 Avantajele muncii tranzitionale sunt evidente:
-grabeste reintoarcerea completa la munca
-nu obisnuieste pacientul cu ajutorul social
-trecerea la activitatea completa se face
gradual
-atenueaza importanta psihologica a deficitului
fizic
-decongestioneaza centrele de terapie
ocupationale/ergoterapie
-creste increderea patronului in revenirea
completa la munca a salariatului, cu reducerea
cheltuielilor eferente perioadei de tranzitie(nu
mai plateste compensatii sau concedii medicale)
-medicul / ergoterapeutul poate aprecia in mod
real toleranta la munca
 REZULTATE:
Succesele WH si a tehnicilor de simulare a
muncii a permis avantaje remarcabile medicale:
-reintrarea pacientilor in munca si in
comunitate mai rapid, in deplina securitate si
conform dorintei lor
-cresterea increderii patronatelor in onorarea
sarcinilor de munca cu mai putine compensatii
(cheltuieli) pentru incapacitate de munca si
concedii medicale
-reducerea cheltuielilor caselor de asigurari
-medicii de medicina muncii sau de
intreprindere pot obtine de la serviciile de
ET(WH), informatii complete privind abilitatile
fizice si mentale ale pacientilor reangajati.
 CONCLUZII:
WH este elementul terapeutic essential al
centrelor de terapie ocupationala si de
ergoterapie.
Pregatirea suplimentara a specialistilor in
terapie ocupationala consta in masterate,
specializari, doctorate in WH, prin care
aprofundeaza studiul locurilor de munca,
impactul diferitelor deficiente fizice asupra
randamentului muncii, importanta ajustarilor si
a diverselor adaptari pentru munca concreta.