Sunteți pe pagina 1din 45

Curs 1

Definirea pericolului (hazard) chimic i


termic. Etapele evalurii riscului unei
instalaii.
Componenta ecologic, de protejare a mediului latur
esenial a dezvoltrii durabile a unei societi

Dat fiind nr. mare de substane chimice utilizate (dintre


care multe cu efect nociv) a fost necesar efectuarea
unor studii sistematice i elaborarea unei metodologii de
evaluare a riscului n uniti industriale precum i de
evaluare a impactului asupra mediului a poluanilor.
Urmare a producerii la nivel mondial a unor accidente
chimice majore,ncepnd cu 1982, la nivel european au
fost introduse mai multe acte normative privind controlul
riscului producerii de accidente majore

Directiva 82/501/EEC (SEVESO I)


Directiva 96/82/EC (SEVESO II)
HG-95/2003 + pachet de acte normative privind
Controlul Activitilor care Prezint Pericole de
Accidente Majore n care sunt Implicate Substane
Periculoase
Pericolul n industria chimic este legat n principal de
proprietile materialelor vehiculate i de modul de operare al
instalaiilor chimice

Cele mai frecvente accidente sunt de tipul exploziei i


combustiei gazelor, amestecurilor de vapori sau prafuri,
substanelor lichide, precum i emisiile de substane toxice

Tehnicile de analiz i de evaluare a riscului instalaiilor i


proceselor industriale constituie metode de rutin n
etapele de proiectare, exploatare i analiz a unei uniti
date
Aspecte legate de identificarea riscului unui sistem industrial:
Identificarea pericolului de accident, i n particular cel de
accident major
Evaluarea consecinelor unui accident (incident minor sau
eveniment major)
Evaluarea probabilitii de producere a accidentelor majore
Msuri de prevenire a accidentelor i de realiyare a unui
prag de acceptabilitate a riscului
Riscul asociat cu probabilitatea de defectare (pan, cdere,
distrugere, eveniment nedorit) a unui sistem sau instalaie
industrial. Este mai puin asociat cu consecinele
evenimentului nedorit.
Riscul este partea cuantificabil a anlizei de siguran, fiind
exprimat n diverse forme i utiliznd diveri indicatori
n timp ce sigurana se refer la o stare prezent a sistemului
analizat, riscul se refer la un eveniment viitor i predictibil,
fiind un estimat grevat de un anumit grad de incertitudine i
exprimat n termeni probabilistici.
Cele mai frecvente definiii ale riscului:
- o combinare ntre verosimilitatea unui eveniment nedorit i consecinele sale;
- probabilitatea de apariie a unui eveniment nedorit/accident (Pf) pentru mai
multe scenarii posibile de accident;
- produsul dintre probabilitatea de apariie a evenimentului nedorit i consecinele
cuantificabile ale acestuia:
Risc=funcie(Pf x consecine)
- ansa ca ceva nedorit s se ntmple n termeni cuantificabili riscul poate fi
definit ca o funcie de verosimilitate/probabilitate ca un eveniment specific nedorit
s se ntmple pe viitor, cu o anumit periodicitate sau n circumstane specifice.
Analiza de risc este o combinaie a urmtoarelor elemente pe care
trebuie s le conin:
verosimilitatea de apariie a unui eveniment indezirabil (pericol,
accident)
severitatea consecinelor acestui eveniment

Riscul poate fi exprimat n urmtorii termeni:


- Calitativi respectiv utiliznd unul din atributele: nalt, mediu, mic,
tolerabil, intolerabil, acceptabil.
- Semicalitativi cnd cele dou componente ale riscului
(verosimilitatea/probabilitatea accidentului i consecinele sale) sunt
definite calitativ, dar combinate apoi pentru a furniza valori pseudo-
cantitative ale riscului ce permite o ierarhizare a scenariilor de
evenimente nedorite.
- Cantitativi prin evaluarea numeric a funciei de verosimilitate
(frecven) a unui eveniment nedorit, precum i a unor indicatori ce
cuantific consecinele poteniale ale unui astfel de accident
Din punct de vedere practic exist dou mari categorii de metode de
evaluare a riscului unei uniti industriale sau al unui proces chimic:

- metode probabilistice ( de eantioane, sampling methods ) bazate pe


estimri ale probabilitii de apariie ale unor evenimente viitoare i
consecinele lor;

-metode analitice (analytical techniques) bazate pe modele matematice


deterministe i pe mecanismul (structura) proceselor i fenomenelor
studiate

Managementul riscului concept global (holistic) ce include: evaluarea


riscului, msuri de reducere a riscului i planuri de intervenie n caz de
pericol
Managementul riscului proces iterativ, de reactualizare
continu a celor trei componente (reevaluarea riscului,
implementarea unor msuri adecvate de rspuns n caz de
urgen, determinarea modalitilor de reducere a riscului,
analiza raportului beneficiu-cost de implementare a unor
msuri adecvate, implementarea de msuri de reducere a
riscului la un nivel rezonabil din punct de vedere al practicii
industriale)
Etapele analizei de risc includ:
-Identificarea surselor de pericol i a tipurilor de pericol
(minor, major)
-nelegerea naturii pericolelor
-Evaluarea consecinelor unui accident (imediate i a celor
propagate prin efect de domino)
-Evaluarea probabilitii (verosimilitii) de apariie a
accidentelor
Procesul iterativ al asigurarii calitatii managementului riscului.
Etapele analizei de risc pentru o unitate, sistem, sau proces industrial, include
urmatoarele :
- Identificarea surselor de pericol si a tipurilor de pericole (minore, majore)
- Intelegerea naturii pericolelor
- Evaluarea consecintelor unui accident (imediate si a celor propagate prin efect
de domino)
- Evaluarea probabilitatii (verosimilitatii) de aparitie a accidentelor
Etapele evaluarii riscului (dupa Phare Project Report, 2002).
Etape si masuri de reducere a riscului (dupa Phare Project Report, 2002).
Indicatori si metode de evaluare a riscului pentru mediu a
substantelor periculoase

Etapele analizei de evaluare a riscului pentru mediu a substantelor


periculoase

Identificarea si caracterizarea substantelor periculoase pentru om reprezinta punctul


de plecare in orice analiza de evaluare a riscului de producere a unor evenimente
nedorite sau de accidente-majore.
Un element de pericol pentru mediu trebuie sa contina obligatoriu trei
componente (Phare Project Report, 2002): sursa pericolului; calea de transmitere;
receptorul. Acestea se gasesc intr-o stransa conexiune si inter-dependenta.
Sursa pericolului pentru mediu poate fi caracterizata prin natura si cantitatea de
materiale toxice/periculoase existente (materii prime, intermediari, solventi, produsi,
reziduuri, combustibili). De asemenea, sursa pericolului poate fi constituita si dintr-un
proces care manipuleaza, sau da nastere, la compusi toxici (contaminanti, poluanti).
Potentialul poluant / de pericol al compusilor (bio)chimici poate fi definit si evaluat in
functie de:
- proprietatile fizice ale compusilor (ex. stare de agregare, densitate, caldura
specifica, etc.);
- proprietati chimice si biochimice ale compusilor (ex. reactivitate, pH, consumul
biochimic de oxigen BOD5, etc.);
- proprietati eco-toxicologice;
-bio-acumularea (in mediu), bio-amplificarea, persistenta in mediu.

Cantitatea de materiale periculoase stocate intr-o unitate industriala este extrem de


importanta la evaluarea indicatorului (global) de pericol al unitatii. Acesta este definit
pe baza unor limite cantitative, reglementate prin legislatie pentru fiecare tip de
material in parte.
Calea de transmitere a pericolului catre potentialii receptori este definita ca fiind
calea fizica prin care poluantul (contaminantul) eliberat ajunge si se propaga in mediu:
inhalare (inhal), orala (oral), dermica (dermal), acvatica (aquatic), terestra (terrest).
Intelegerea mecanismului de transport este important in vederea evaluarii ariei de
raspandire a poluantului, a definirii complete a scenariului accidentului, si evaluarii
consecintelor sale.
Receptorii unui accident chimic / biologic sunt cei afectati direct (indirect) si sunt
luati in considerare la evaluarea consecintelor.
Predictia consecintelor accidentelor se face pe baza unor modele de transport, de
actiune si evolutie a scaparilor de substante periculoase, si ia in calcul urmatoarele
apecte: i) dilutia/dispersia poluantilor in mediu; ii) profilele de concentratie in timp, in
zona afectata; iii) relatii de toxicitate intre doza de poluant si raspunsul din mediu; iv)
criterii de eco-toxicitate (ex. LC50); v) istoricul accidentelor in unitatea respectiva; vi)
efecte intarziate si pe termen lung ale scaparilor.
Criterii de clasificare a substantelor chimice (reglementari)

Pericolul pentru mediu al compusilor chimici rezida din potentialul lor de a cauza
accidente si afecta mediul, oamenii, flora si fauna. Pentru aprecierea gradului de
pericol, au fost elaborati mai multi indicatori, denumiti indici de substante
periculoase. In plus, exista si un set de indicatori de calitate a mediului (sol, aer,apa)
care defineste gradul de poluare al unei zone, sau de acceptabilitate in raport cu
anumite reglementari (norme privind cantitati/concentratii maxime admise).
Gradul de pericol al substantelor toxice (poluante) se estimeaza dupa efectul
acestora asupra sanatatii oamenilor si asupra mediului. In principal compusii
periculosi pot duce la:
- explozie (unda de soc, suflu);
- intoxicare (inhalare, ingestie, absorbtie prin piele);
- sufocare (inlocuirea oxigenului cu fum sau vapori de substante);
- incendiu (caldura degajata, flacari);
- oxidare (initierea aprinderilor);
- arsuri chimice (efecte daunatoare la contactul cu compusii chimici);
- degeraturi (hipotermie, scurgeri de gaze criogenice sau lichefiate);
- infectie (invazia corpului cu agenti patogeni);
- contaminare mediu (sol, aer, apa).
Dupa actiunea lor toxica, substantele pot fi clasificate in:
-asfixiante sau sufocante (ex. metanul, bioxidul de carbon, clorul, fosgenul);
- toxice generale (hematice, ca de ex. monoxidul de carbon, arsina, fosfina; nervoase,
ca de ex. acidul cianhidric, cianurile alcaline, hidrogenul sulfurat).
- iritante (actiune caustica, coroziva, de ex. acizi si baze tari, fenoli);
- narcotice (somn artificial, de ex. protoxidul de azot, hidrocarburi, derivati halogenati,
alcooli, eteri, esteri, anilina, nitrobenzenul, etc.);
-toxice diverse (vapori metale, compusi volatili ai metalelor, etc.).
Caile de expunere la compusii toxici sunt diverse. Acestea sunt in linii mari urmatoarele:
i) expunerea la forte mecanice (explozii, unde de soc);
ii) expunerea la foc radiatii calorice, sau frig (emisii de lichide si gaze inflamabile,
scurgeri de gaze criogenice sau lichefiate);
iii) expunerea la aer contaminat (inhalare substante toxice);
iv) expunerea la alimente contaminate (ingestie, ce poate duce la otraviri, intoxicari,
arsuri chimice, infectii);
v) expunerea la poluarea de suprafata (contaminare mediu).
Schema de clasificare a substantelor periculoase pentru mediul acvatic
(recomandata pentru adoptare de catre EEC, Lundgren, 1992)(* daca
solubilitatea in apa a substantei este sub 1 mg/L).
Exista sisteme multiple de clasificare si etichetare a substantelor periculoase, ca de
exemplu: clasificarea substantelor periculoase in sistem german (WGK0-WGK3);
sistemul UE al frazelor de risc (R1-R67), al frazelor de siguranta (S1-S62) si al
claselor de substante periculoase, bazat pe indici de toxicitate (Oral LD50, Inhal
LC50, Fish LC50, Daphnia EC50, Algae EC50, Bacteria EC10), bioacumulare
(BCF, Kow), biodegradabilitate (BOD5/COD); sistemul Nordic de excludere a
substantei din analiza de risc bazat pe disponiblitatea in mediu (MW) si distributia sa
in aer (PEDair) si apa, sistemul EPA / NFPA (USA), etc.respectiv concentratia de
poluant care este letala pentru 50% din populatie dupa o anumita perioada de timp
(de regula 14 zile). LC50 este specific pentru fiecare specie in parte (soarece, peste)
si este determinat prin teste standard de toxicitate dealungul unei perioade de timp
(adesea sub 24 h).
De regula, LC50 este exprimat in mg substanta / L aer sau in ppm (1 ppm inseamna
1 cm3 de gaz continut in 1 m3 de aer, si poate fi determinat din exprimarea in mg/m3
daca se cunoaste densitatea gazului).
Un indicator de toxicitate echivalent este LD50, respectiv doza de poluant (mg/kg
corp) care este letala pentru 50% din populatie.
Un alt indicator important pentru evaluarea consecintelor unui accident asupra
mediului este cel furnizat de Sistemul German de Clasificare a substantelor
periculoase in apa, respectiv indicatorii WGK (wassergefahrklasse). Acesta include
patru clasificari:
WGK-3 Substanta poluanta a apei cu grad mare de severitate
WGK-2 Substanta poluanta a apei cu grad mediu de severitate
WGK-1 Substanta poluanta a apei in grad redus
WGK-0 Substanta ne-poluanta pentru apa
Procedura de evaluare a sistemului WGK se bazeaza in principal pe trei teste:
- Toxicitate pentru pesti LC50 (mg/L)
- Toxicitate pentru bacterii EC10 (mg/L)
-Toxicitate pentru mamifere LD50 (mg/kg)
Directiva 67/548/EEC si Directiva 2001/59/EC impun reglementari privind privind
clasificarea, ambalarea si etichetarea substantelor periculoase. Simbolurile utilizate
in clasificarea si etichetarea substantelor chimice (denumite coduri si fraze de
risc si siguranta) se bazeaza pe combinatia proprietatilor de toxicitate,
biodegradabilitate si potentialul de bioacumulare
indicii de risc:
- R50 - foarte toxic pentru organismele acvatice;
- R51 - toxic pentru organismele acvatice;
- R52 - periculos pentru organismele acvatice;
- R53 generator de efecte adverse pe termen lung in mediu acvatic;
- R54 - toxic pentru flora;
- R55 - toxic pentru fauna;
- R56 - toxic pentru organismele din sol;
- R57 - toxic pentru albine;
- R58 - generator de efecte adverse pe termen lung in mediu;
- R59 - periculos pentru stratul de ozon;
- N periculos pentru mediu.
indicii de siguranta:
- S35 - substanta chimica (inclusiv recipientele goale) care trebuie transportata
si depozitata in conditii de siguranta;
- S56 - substanta chimica a carei depozitare (inclusiv a recipientelor goale)
trebuie realizata in puncte speciale de colectare a deseurilor;
- S57 - substanta chimica cu risc mare de contaminare a mediului prin
manipulare;
- S59 - intermediari de sinteza care pot fi recuperati si recirculati in procesele
de fabricatie a substantelor chimice;
- S60 - substanta chimica care trebuie depozitata ca deseu toxic pentru mediu;
- S61 - substanta periculoasa pentru mediu care nu poate fi evacuata in mediu.
In cadrul fiecarui criteriu de clasificare au fost propusi diferiti indicatori
cuantificabili pentru fiecare poluant in parte. Cei mai relevanti indicatori sunt:
gradul de toxicitate (orala, prin inhalare, sau de contact), activitate
mutagena, teratogena (cauzand malformatii progeniturilor), carcinogena
- indicatori de toxicitate (E) fata de organisme acvatice: IC50, EC50, LC50
(mg/L); trei clase: (a) E25; (b) 25<E200; (c) E>200;
- indicatori de toxicitate fata de organisme terestre: LD50, LC50;
biodegradabilitatea:
- CBO5/CCO 0.5; CBO5= BOD5= consumul biochimic de oxigen intre
momentul incubarii si dupa 5 zile (mg oxigen/L-proba); CCO= COD=
consumul chimic de oxigen (mg oxigen/L-proba);
- inhibitia activitatii microbiene (%, dupa un anumit timp);
- testul OECD: substanta rapid biodegradabila (aerobic t = 0.9 zile);
substanta
biodegradabila (70% biodegradare aerobica in 28 zile); substanta
nebiodegradabila
(aerobic t 10000 zile).
- biodegradabilitate in mediu acvatic si terestru (timp de injumatatire, t); o
corelatie empirica este data de metoda QSAR
- t fotoliza; t hidroliza (dinamica pH);
bioacumularea:
- Log-Pow; (Pow = coeficient de partitie al substantei intr-un amestec noctanol/
apa); doua clase: (a) liofile, Log(Pow) 3; (b) liofobe, Log(Pow) < 3;
- BCF= Cpeste/Capa (factor de bioconcentrare in peste, C= concentratie substanta
poluanta); doua clase: (a) BCF > 100; (b) BCF 100;
- Log-Koc; (Koc = coeficientul de adsorbtie in sol / sediment, exprimat sub
forma de Carbon organic);

Evaluarea aproximativa a indicilor de toxicitate si biodegradabilitate ai


compusilor pe baza structurii chimice
Din punctul de vedere al interesului privind caracterizarea proprietatilor
substantelor periculoase pentru mediu, aceste metode matematice, ce utilizeaza structura
si proprietatile fizico-chimice ale compusului pot realiza o serie de predictii de
importanta deosebita, cum ar fi:
- predictii ale biodegradabilitatii si toxicitatii unor substante cu structura cunoscuta, dar
pentru care nu exista date experimentale de caracterizare a proprietatilor sale, sau
aceste date nu sunt posibil de obtinut in timp real;
- predictii ale efectului combinat al mai multor poluanti prezenti simultan in mediul
analizat, sub raportul caracteristicilor de biodegradabilitate, toxicitate,
bioacumulare, pericol de incendiu sau pentru sanatate.
Din categoria modelelor de corelare statistica structura-proprietati substante se
disting doua tipuri de modele: QSAR (Quantitative Structure - Activity Relations) si
CGFS (Contributii ale Grupelor Functionale Structurale).
Metoda QSAR coreleaza statistic o proprietate aparenta a substantei, determinata
experimental, cu parametrii structurali ai moleculei sale, folosind modele empirice,
de regula liniare si multivariabile.

Dintre proprietatile substantelor cele mai corelate sunt


de mentionat
- activitatea biologica (A);
- reactivitatea chimica (constante cinetice de viteza k, constante de echilibru K, energia
libera de reactie G, entalpii de activare H);
- toxicitatea (IC50, TA100, LC50, EC50, NOEC);
- biodegradabilitatea (BOD5, t).
Dintre parametrii structurali moleculari folositi in corelatiile QSAR se remarca :
- parametrii de transport (hidrofobicitatea; Log-Pow; P - coef. de partitie al substantei
intr-un amestec dintre un solvent nepolar si apa la un pH dat; Pow - coef. de partitie
al substantei intr-un amestec octanol - apa la un pH dat; X - constanta de
substituent X fata de o molecula nesubstituita (indice o), log( PX / Po ) = a X ;
solubilitatea in apa S, constanta Henry H, pH-ul, constanta de ionizare pKa;
parametrii solvatocromici);
- parametrii efectelor electronice (inductive, mezomerice, si de rezonanta, de tip
Hammett; constante de substituent; conectivitate moleculara);
- parametrii sterici (potentiale semi-empirice Lennard-Jones, Buckingham,
raze/volum/suprafata moleculara van der Waals; coeficienti de auto-corelare volum
van der Waals; ES ,X - parametrul steric de substituent X fata de o molecula
nesubstituita (indice o), log( kX / ko ) = ES ,X ; indici topologici ai substantei bazati
pe matricile de adiacenta atomi si distante intre atomi; gradul de nepotrivire sterica
MTD).
- parametrii cuanto-chimici (densitate electronica atomica, ordinul legaturii chimice
intre atomi, indicele de valenta libera, polarizabilitatea atom-atom, densitatea
electronului de frontiera, ordinul de legatura de frontiera, super-delocalizabilitatea
electronica, energii de stabilizare si localizare electronica, energia celei mai
inalte/joase orbite moleculare neocupate, electronegativitatea, duritatea de activare,
moment dedipol, polarizabilitatea medie, anizotropia polarizabilitatii, campul
electrostatic molecular).
Modelele QSAR de corelatie empirica se construiesc in felul urmator: pentru un
numar de substante chimice Si (i = 1, 2, .... n) se cunoaste, din date experimentale, o
proprietate exprimata printr-o variabila masurabila Ai (de exemplu: reactivitatea,
activitatea biologica, toxicitatea, biodegradabilitatea, etc.). In continuare, se cauta o
relatie intre variabila masurata Ai si anumite caracteristici structurale xji (j = 1,...m) ale
substantelor (de exemplu: constante Hammett , parametrii de hidrofobicitate Pow, ,
sau anumite proprietati fizice). Acest model de corelatie este, de regula, liniar, prezicand
un estimat :

unde: x1i, x2i, ... sunt variabilele / masurile cantitative ale proprietatilor / parametrilor
structurali ale substantei chimice;
a1, a2, ... sunt coeficienti de regresie care exprima gradul de influentare a
activitatii Ai de catre proprietatatile exprimate prin variabilele structurale x1i, x2i, .....
Mecanismul actiunii biologice.

Intr-o forma simplificata, mecanismul actiunii biologice a unei substante implica


combinarea moleculelor / grupelor functionale ale substantei (denumite efectori, sau
liganzi L), cu moleculele unui receptor din mediu (R), care poate fi o proteina, sau un
complex de molecule de pe suprafata sau din interiorul celulelor vii. Intensitatea actiunii
biologice (A) se exprima cantitativ prin logaritmul inversului concentratiei (C) care
produce un raspuns specificat, adica:

In cazul mecanismului specific de actiune, liganzii pot fi clasificati ca agonisti si


antagonisti ai receptorilor. Substantele cu caracter agonist produc aceeasi actiune
activanta ca si mediatorul chimic natural, pe cand antagonistii impiedica actiunea
activanta a mediatorului chimic natural.
In afara de acest mecanism specific de actiune a ligandului, exista si un mecanism
nespecific, caracteristic actiunii toxice a alcoolilor, cetonelor, aldehidelor, detergentilor,
si altor tipuri de compusi. Doza toxica pentru aceste substante (C50) corespunde unei
concentratii de peste 10-3 moli/l.
Afinitatea dintre un ligand ( Li ) si un receptor ( Rc ), poate fi corelata direct cu
activitatea biologica a substantei ce contine acel ligand, daca se considera ca este
proportionala cu gradul de complexare al receptorului Rc de catre Li. In aceasta situatie,
presupunand ca o concentratie [ Li ] produce o activitate biologica de % (fata de maximul
admis de 100%), si aplicand legile echilibrului chimic, se obtine:

unde: Rc = receptorul; C* = complexul activat Rc-Li ; Gi = entalpia libera a reactiei de


cuplare; R = constanta niversala a gazelor; T = temperatura; Ki = constanta de disociere a
complexului C*. Daca [Li] = C50 , rezulta ca = 50 si Ki = C50. Prin logaritmare, se
obtine relatia dintre afinitatea ( Gi ) receptorului pentru ligandul Li si activitatea
biologica Ai a ligandului (notatie: log = lg ):
Metoda QSAR de predictie a toxicitatii cumulate a substantelor chimice

Pentru un amestec binar de poluanti, actiunea conjugata asupra unui receptor din
mediu poate fi sumarizata astfel: i) cei doi constituenti au comportamente similare sau
distincte, in functie de caracteristicile lor individuale; ii) cei doi constituenti
interactioneaza sau nu, in functie de structura si de capacitatea unuia de a modifica sau
nu activitatea biologica a celuilalt. Analizand efectele cumulate ale toxicitatilor
substantelor chimice in amestecuri binare, Plackett & Hewlett, 1967 (citat de
Nirmalakhandan et al., 1994) au identificat patru tipuri de comportamente:
aditivitatea simpla (ideala), respectiv efectul toxic conjugat rezulta prin simpla
sumare a toxicitatilor individuale;
mai mult decat aditivitate simpla, sau sinergism, respectiv efectul toxic cumulat
este mai mare decat suma toxicitatilor individuale;
mai putin decat aditivitate simpla, sau aditivitate partiala, respectiv efectul toxic
cumulat este mai mic decat suma toxicitatilor individuale;
neinteractiune, sau actiune independenta, respectiv efectul toxic cumulat este egal
cu cel cauzat de compusul chimic cu cea mai mare toxicitate.
Pentru a se putea elabora un model matematic al toxicitatii cumulate in amestecuri
complexe de poluanti, si pentru cazurile in care au loc interactiuni intre constituenti, au fost
propuse patru concepte de analiza a comportamentelor cumulate fata de un receptor comun
din mediu:

- toxicitatea individuala, sau unitatea de toxicitate (TUi);


- indicele de aditivitate (AIi);
- indicele toxicitatii amestecului (MTIi);
- indicele de similaritate al compusilor ().

unde IC50, i reprezinta concentratia componentului care ar putea sa produca o inhibare a


activitatii biologice in proportie de 50 %, atunci cand actioneaza singur. La modul general,
TUi = Ci / Ci,lim ita poate fi inteles ca raportul dintre concentratia unui component i intr-un
amestec care cauzeaza un anumit raspuns, si concentratia care cauzeaza acelasi raspuns cand
substanta actioneaza singura. In unele exprimari, IC50 poate fi inlocuit cu LC50, sau cu EC50.
In functie de valoarea M rezultata, amestecul poate fi caracterizat cu urmatoarea actiune
toxica a constituentilor:
Comportamentul constituentilor unui amestec a fost clasificat dupa cum urmeaza:
Marking propune un alt indicator al amestecurilor toxice, notat cu AI, evaluabil pe baza
valorilor lui M:

Christensen & Chen (1989) propun un indicator de similaritate () pentru analiza


efectelor cumulate de toxicitate a amestecurilor:
In cazul in care intr-un amestec se cunosc concentratiile componentilor (Ci), si
concentratiile individuale de inhibare (IC50,i), se pot evalua TUi individuali, iar rezulta din
solutionarea ecuatiei de mai sus. In functie de valorile obtinute, se pot trage urmatoarele
concluzii:
Calculul indicelui de risc al unei uniti industriale
Norme i proceduri prevzute n legislaia EU i naional
Procedura de evaluare a indicelui de risc urmrete identificarea unitilor economice
n care se desfoar activiti cu risc de producere a unor accidente majore n care
sunt implicate substane periculoase.
Metodologia de evaluare a indicatorilor de risc urmrete:
-Identificarea unitilor economice n care se desfoar activiti cu risc de producere
a unor accidente majore n care sunt implicate substane periculoase
- Clasificarea acestor uniti economice n funcie de riscul de producere a unor
accidente majore
-Recomandarea de msuri eficiente pentru prevenirea accidentelor majore n care sunt
implicate substane periculoase i limitarea consecinelor acestor accidente att asupra
oamenilor ct i asupra mediului n vederea asigurrii unor nivele ridicate de protecie
Procedura se aplic unitilor economice pe amplasamentul crora sunt
prezente substane periculoase, n cantiti mai mari de 2% din
cantitile limit relevante prezentate n HG 95/2003

Procedura nu se plic:
- activiti desfurate n domeniul militar;
- pericolelor induse de radiaii ionizante
- transportului i depozitrii temporare a substanelor periculoase;
- operaiilor de ncrcare, descrcare i transport a substanelor periculoase la sau de
la alte mijloace de transport pe docuri, puni sau staii de triaj;
- transportului substanelor periculoase prin conducte, inclusiv staiile de pompare
aflate n afara unitilor economice;
- activitilor de exploatare a minereurilor cu excepia operaiilor de prelucrare
chimic i termic i de stocare asociate care implic substane periculoase
- activitilor de exploatare a minereurilor i hidrocarburilor
- depozitrii deeurilor cu excepia iazurilor sau bazinelor de decantare ce conin
substane periculoase definite n HG 95/2003
Procedura de evaluare a unitilor economice se utilizeaz de ctre:
Titularul activitii
Reprezentanii autoritii centrale pentru protecia mediului
Reprezentanii autoritii publice regionale i teritoriale pentru
protecie mediului

Procedura de evaluare a indicelui de risc al unitii economice implic


mai multe etape:
1. inventarierea substanelor periculoase
2. gruparea substanelor periculoase
3. aplicarea regulei de agregare
4. clasificarea unitii economice
Procedura de inventariere a substanelor periculoase
Inventarierea substanelor periculoase care sunt prezente pe
amplasamentul unei uniti economice reprezint prime etap a
procedurii de evaluare i implic efectuarea urmtoarelor
activiti:
1.Identificarea substanelor periculoase
2.ntocmirea unei liste centralizatoare a substanelor periculoase
care sunt (sau pot fi) prezente pe amplasamentul unitii
Sunt considerate substane periculoase toate substanele chimice pure, n
amestec sau preparate listate in Anexa II a HG 95/2003 sau care
ndeplinesc criteriile prevzute in anex i care exist sub form de
materii prime, produse secundare, produse finite, reziduuri sau produse
intermediare, inclusiv acele substane chimice despre care exist
presupunerea c vor fi generate n cazul producerii unui accident.
Schema logica a procedurii de evaluare a unitatilor economice.
Substanele periculoase se identific pe baza informaiilor prezentate n
Anexa II a HG 95/2003 modificat i completat de Directiva
2003/105/EC
n general, criteriile de identificare a substanelor periculoase sunt:
Cantitile totale prezente pe amplasament i/sau capacitile maxime de
stocare (unde este cazul)
Proprietile fizico-chimice (starea de agregare, temperaturile specifice,
presiunile specifice, limitele de explozie, stabilitatea termic,
reactivitatea chimic etc.)
Toxicitatea asupra oamenilor, organismelor terestre i acvatice
Efectele ecologice asupra florei i faunei acvatice
Frazele de risc
Simbolurile de clasificare i etichetare a substanelor i preparatelor
chimice periculoase
Pe baza elementelor de mai sus se ntocmete o list centralizatoare a
substanelor periculoase care sunt sau pot fi prezente pe amplasamentul
unitii
Gruparea substanelor periculoase
Grupa categoriilor 1 2 constituit din substane periculoase etichetate
drept foarte toxice (categoria 1) i toxice (categoria 2)

Grupa categoriilor 3 8 constituit din substane periculoase etichetate


drept oxidante (categoria 3), explozive (categoriile 4+5) inflamabile
(categoria 6), foarte inflamabile (categoriile 7a+7b) i extrem de
inflamabile (categoria 8)

Grupa categoriei 9 constituit din substane periculoase etichetate drept


periculoase pentru flora i fauna acvatic

Grupa categoriei 10 constituit din substane periculoase care nu aparin


nici uneia dintre categoriile nominalizate anterior i care au frazele de
risc R 14, R14/15 sau R29
Calcularea indicilor de comparaie (aplicarea regulii de agregare)
Indicii de comparaie specifici fiecrei uniti economice se determin
prin calcul aplicnd regula de agregare:
q1 q q
R limita inf erioara 2 ........ n
QI1 QI2 QIn
q1 q2 qn
R limita superioara ........
QS1 QS2 QSn

R = indicele de comparaie al unitii economice calculate la limita inferioar sau la


limita superioar

qi = cantitatea total de substan periculoas i existent pe amplasamentul unitii,


exprimat n tone

QIi = cantitatea relevant corespunztoare substanei periculoase i/sau categoriei de


substane periculoase i, exprimat in tone

QSi = cantitatea relevant corespunztoare substanei periculoase i/sau categoriei de


substane periculoase i, exprimat in tone
Regula de agregare se aplic separat pentru fiecare din grupele de
substane periculoase nominalizate pe amplasamentul unitii economice.
Se vor calcula:
Doi indici de comparaie pentru grupa categoriilor 1 -2
Doi indici de comparaie pentru grupa categoriilor 3 -8
Doi indici de comparaie pentru grupa categoriei 9
Doi indici de comparaie pentru grupa categoriei 10
Indicii de comparaie se nscriu ntr-un formular specific
Clasificarea unitatii economice

Incadrarea unei unitati economice in domeniul de aplicare al prevederilor


Hotararii de Guvern nr. 95/2003 modificata si completata de Directiva 2003/105/EC,
se face in functie de valorile indicilor de comparatie (la limita inferioara si la limita
superioara) obtinuti pentru fiecare din grupele de substante periculoase prezente pe
amplasament.
unitati fara risc de producere a unor accidentele majore in care sunt implicate
substante periculoase, caracterizate prin valori subunitare ale tuturor indicilor de
comparatie obtinuti din calcul, atat la limita inferioara cat si la limita superioara:
Rlimita inferioara < 1 si Rlimita superioara < 1 ;
unitati cu risc minor de producere a unor accidente in care sunt implicate
substante periculoase, caracterizate prin valori mai mari sau egale cu unitatea
obtinute pentru unul dintre indicii de comparatie calculati la limita inferioara, si
valori subunitare ale indicilor de comparatie calculati la limita superioara:
Rlimita inferioara 1 si Rlimita superioara < 1;
unitati cu risc major de producere a unor accidente in care sunt implicate
substante periculoase, caracterizate prin valori mai mari sau egale cu unitatea
obtinute pentru unul dintre indicii de comparatie calculati la limita superioara:
Rlimita inferioara < = > 1 si Rlimita superioara 1
Tipuri de accidente

I. Combustii (Incendii), Deflagratii, Explozii, Detonatii


II. Eliberarea de nori / pene de gaz toxic

S-ar putea să vă placă și