Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pericolul pentru mediu al compusilor chimici rezida din potentialul lor de a cauza
accidente si afecta mediul, oamenii, flora si fauna. Pentru aprecierea gradului de
pericol, au fost elaborati mai multi indicatori, denumiti indici de substante
periculoase. In plus, exista si un set de indicatori de calitate a mediului (sol, aer,apa)
care defineste gradul de poluare al unei zone, sau de acceptabilitate in raport cu
anumite reglementari (norme privind cantitati/concentratii maxime admise).
Gradul de pericol al substantelor toxice (poluante) se estimeaza dupa efectul
acestora asupra sanatatii oamenilor si asupra mediului. In principal compusii
periculosi pot duce la:
- explozie (unda de soc, suflu);
- intoxicare (inhalare, ingestie, absorbtie prin piele);
- sufocare (inlocuirea oxigenului cu fum sau vapori de substante);
- incendiu (caldura degajata, flacari);
- oxidare (initierea aprinderilor);
- arsuri chimice (efecte daunatoare la contactul cu compusii chimici);
- degeraturi (hipotermie, scurgeri de gaze criogenice sau lichefiate);
- infectie (invazia corpului cu agenti patogeni);
- contaminare mediu (sol, aer, apa).
Dupa actiunea lor toxica, substantele pot fi clasificate in:
-asfixiante sau sufocante (ex. metanul, bioxidul de carbon, clorul, fosgenul);
- toxice generale (hematice, ca de ex. monoxidul de carbon, arsina, fosfina; nervoase,
ca de ex. acidul cianhidric, cianurile alcaline, hidrogenul sulfurat).
- iritante (actiune caustica, coroziva, de ex. acizi si baze tari, fenoli);
- narcotice (somn artificial, de ex. protoxidul de azot, hidrocarburi, derivati halogenati,
alcooli, eteri, esteri, anilina, nitrobenzenul, etc.);
-toxice diverse (vapori metale, compusi volatili ai metalelor, etc.).
Caile de expunere la compusii toxici sunt diverse. Acestea sunt in linii mari urmatoarele:
i) expunerea la forte mecanice (explozii, unde de soc);
ii) expunerea la foc radiatii calorice, sau frig (emisii de lichide si gaze inflamabile,
scurgeri de gaze criogenice sau lichefiate);
iii) expunerea la aer contaminat (inhalare substante toxice);
iv) expunerea la alimente contaminate (ingestie, ce poate duce la otraviri, intoxicari,
arsuri chimice, infectii);
v) expunerea la poluarea de suprafata (contaminare mediu).
Schema de clasificare a substantelor periculoase pentru mediul acvatic
(recomandata pentru adoptare de catre EEC, Lundgren, 1992)(* daca
solubilitatea in apa a substantei este sub 1 mg/L).
Exista sisteme multiple de clasificare si etichetare a substantelor periculoase, ca de
exemplu: clasificarea substantelor periculoase in sistem german (WGK0-WGK3);
sistemul UE al frazelor de risc (R1-R67), al frazelor de siguranta (S1-S62) si al
claselor de substante periculoase, bazat pe indici de toxicitate (Oral LD50, Inhal
LC50, Fish LC50, Daphnia EC50, Algae EC50, Bacteria EC10), bioacumulare
(BCF, Kow), biodegradabilitate (BOD5/COD); sistemul Nordic de excludere a
substantei din analiza de risc bazat pe disponiblitatea in mediu (MW) si distributia sa
in aer (PEDair) si apa, sistemul EPA / NFPA (USA), etc.respectiv concentratia de
poluant care este letala pentru 50% din populatie dupa o anumita perioada de timp
(de regula 14 zile). LC50 este specific pentru fiecare specie in parte (soarece, peste)
si este determinat prin teste standard de toxicitate dealungul unei perioade de timp
(adesea sub 24 h).
De regula, LC50 este exprimat in mg substanta / L aer sau in ppm (1 ppm inseamna
1 cm3 de gaz continut in 1 m3 de aer, si poate fi determinat din exprimarea in mg/m3
daca se cunoaste densitatea gazului).
Un indicator de toxicitate echivalent este LD50, respectiv doza de poluant (mg/kg
corp) care este letala pentru 50% din populatie.
Un alt indicator important pentru evaluarea consecintelor unui accident asupra
mediului este cel furnizat de Sistemul German de Clasificare a substantelor
periculoase in apa, respectiv indicatorii WGK (wassergefahrklasse). Acesta include
patru clasificari:
WGK-3 Substanta poluanta a apei cu grad mare de severitate
WGK-2 Substanta poluanta a apei cu grad mediu de severitate
WGK-1 Substanta poluanta a apei in grad redus
WGK-0 Substanta ne-poluanta pentru apa
Procedura de evaluare a sistemului WGK se bazeaza in principal pe trei teste:
- Toxicitate pentru pesti LC50 (mg/L)
- Toxicitate pentru bacterii EC10 (mg/L)
-Toxicitate pentru mamifere LD50 (mg/kg)
Directiva 67/548/EEC si Directiva 2001/59/EC impun reglementari privind privind
clasificarea, ambalarea si etichetarea substantelor periculoase. Simbolurile utilizate
in clasificarea si etichetarea substantelor chimice (denumite coduri si fraze de
risc si siguranta) se bazeaza pe combinatia proprietatilor de toxicitate,
biodegradabilitate si potentialul de bioacumulare
indicii de risc:
- R50 - foarte toxic pentru organismele acvatice;
- R51 - toxic pentru organismele acvatice;
- R52 - periculos pentru organismele acvatice;
- R53 generator de efecte adverse pe termen lung in mediu acvatic;
- R54 - toxic pentru flora;
- R55 - toxic pentru fauna;
- R56 - toxic pentru organismele din sol;
- R57 - toxic pentru albine;
- R58 - generator de efecte adverse pe termen lung in mediu;
- R59 - periculos pentru stratul de ozon;
- N periculos pentru mediu.
indicii de siguranta:
- S35 - substanta chimica (inclusiv recipientele goale) care trebuie transportata
si depozitata in conditii de siguranta;
- S56 - substanta chimica a carei depozitare (inclusiv a recipientelor goale)
trebuie realizata in puncte speciale de colectare a deseurilor;
- S57 - substanta chimica cu risc mare de contaminare a mediului prin
manipulare;
- S59 - intermediari de sinteza care pot fi recuperati si recirculati in procesele
de fabricatie a substantelor chimice;
- S60 - substanta chimica care trebuie depozitata ca deseu toxic pentru mediu;
- S61 - substanta periculoasa pentru mediu care nu poate fi evacuata in mediu.
In cadrul fiecarui criteriu de clasificare au fost propusi diferiti indicatori
cuantificabili pentru fiecare poluant in parte. Cei mai relevanti indicatori sunt:
gradul de toxicitate (orala, prin inhalare, sau de contact), activitate
mutagena, teratogena (cauzand malformatii progeniturilor), carcinogena
- indicatori de toxicitate (E) fata de organisme acvatice: IC50, EC50, LC50
(mg/L); trei clase: (a) E25; (b) 25<E200; (c) E>200;
- indicatori de toxicitate fata de organisme terestre: LD50, LC50;
biodegradabilitatea:
- CBO5/CCO 0.5; CBO5= BOD5= consumul biochimic de oxigen intre
momentul incubarii si dupa 5 zile (mg oxigen/L-proba); CCO= COD=
consumul chimic de oxigen (mg oxigen/L-proba);
- inhibitia activitatii microbiene (%, dupa un anumit timp);
- testul OECD: substanta rapid biodegradabila (aerobic t = 0.9 zile);
substanta
biodegradabila (70% biodegradare aerobica in 28 zile); substanta
nebiodegradabila
(aerobic t 10000 zile).
- biodegradabilitate in mediu acvatic si terestru (timp de injumatatire, t); o
corelatie empirica este data de metoda QSAR
- t fotoliza; t hidroliza (dinamica pH);
bioacumularea:
- Log-Pow; (Pow = coeficient de partitie al substantei intr-un amestec noctanol/
apa); doua clase: (a) liofile, Log(Pow) 3; (b) liofobe, Log(Pow) < 3;
- BCF= Cpeste/Capa (factor de bioconcentrare in peste, C= concentratie substanta
poluanta); doua clase: (a) BCF > 100; (b) BCF 100;
- Log-Koc; (Koc = coeficientul de adsorbtie in sol / sediment, exprimat sub
forma de Carbon organic);
unde: x1i, x2i, ... sunt variabilele / masurile cantitative ale proprietatilor / parametrilor
structurali ale substantei chimice;
a1, a2, ... sunt coeficienti de regresie care exprima gradul de influentare a
activitatii Ai de catre proprietatatile exprimate prin variabilele structurale x1i, x2i, .....
Mecanismul actiunii biologice.
Pentru un amestec binar de poluanti, actiunea conjugata asupra unui receptor din
mediu poate fi sumarizata astfel: i) cei doi constituenti au comportamente similare sau
distincte, in functie de caracteristicile lor individuale; ii) cei doi constituenti
interactioneaza sau nu, in functie de structura si de capacitatea unuia de a modifica sau
nu activitatea biologica a celuilalt. Analizand efectele cumulate ale toxicitatilor
substantelor chimice in amestecuri binare, Plackett & Hewlett, 1967 (citat de
Nirmalakhandan et al., 1994) au identificat patru tipuri de comportamente:
aditivitatea simpla (ideala), respectiv efectul toxic conjugat rezulta prin simpla
sumare a toxicitatilor individuale;
mai mult decat aditivitate simpla, sau sinergism, respectiv efectul toxic cumulat
este mai mare decat suma toxicitatilor individuale;
mai putin decat aditivitate simpla, sau aditivitate partiala, respectiv efectul toxic
cumulat este mai mic decat suma toxicitatilor individuale;
neinteractiune, sau actiune independenta, respectiv efectul toxic cumulat este egal
cu cel cauzat de compusul chimic cu cea mai mare toxicitate.
Pentru a se putea elabora un model matematic al toxicitatii cumulate in amestecuri
complexe de poluanti, si pentru cazurile in care au loc interactiuni intre constituenti, au fost
propuse patru concepte de analiza a comportamentelor cumulate fata de un receptor comun
din mediu:
Procedura nu se plic:
- activiti desfurate n domeniul militar;
- pericolelor induse de radiaii ionizante
- transportului i depozitrii temporare a substanelor periculoase;
- operaiilor de ncrcare, descrcare i transport a substanelor periculoase la sau de
la alte mijloace de transport pe docuri, puni sau staii de triaj;
- transportului substanelor periculoase prin conducte, inclusiv staiile de pompare
aflate n afara unitilor economice;
- activitilor de exploatare a minereurilor cu excepia operaiilor de prelucrare
chimic i termic i de stocare asociate care implic substane periculoase
- activitilor de exploatare a minereurilor i hidrocarburilor
- depozitrii deeurilor cu excepia iazurilor sau bazinelor de decantare ce conin
substane periculoase definite n HG 95/2003
Procedura de evaluare a unitilor economice se utilizeaz de ctre:
Titularul activitii
Reprezentanii autoritii centrale pentru protecia mediului
Reprezentanii autoritii publice regionale i teritoriale pentru
protecie mediului