Sistemul respirator (SR)

Curs 5

1. Funcii
2. Anatomie funcional
3. Ventilaia
4. Perfuzia
5. Difuziunea schimbul de gaze
6. Controlul funciei respiratorii
 Sistemul respirator (SR)
Respiraia este o funcie vital care se desfasoara
continuu i ciclic pentru a asigura schimbul de gaze
dintre organism si mediu, transportul gazelor respiratorii
la esuturi si reactiile de oxidoreducere de la nivel
celular.
Respiraia are 2 etape mari:
respiratia externa - care reprezint schimburile de gaze
respiratorii dintre organism i mediu.
respiratia interna (tisulara)-reprezint folosirea O2 la nivel
celular (respiraia celular).
Sistemul respirator este format din:
ci respiratorii (aeriene);
plmni;
muchi respiratori.
 Funciile sistemului respirator
1. Schimbul de gaze preia oxigenul din mediul
extern i-l transport la celule; elimin n
atmosfer CO2 rezultat din metabolismul
celular.
2. Meninerea echilibrului acido-bazic.
SR face parte dintre sistemele biologice care
intervin n meninerea EAB, prin posibilitatea de a
crete sau scade frecvena respiratorie.
Prin hiperventilaie se elimin excesul de CO2 i se
neutralizeaz n cateva minute excesul de acizi.
3. Funcia de aprare.
Celulele epiteliale ale cilor aeriene pot secreta o
varietate de substane care intervin n aprarea
local sau general:
imunoglobuline secretorii (IgA), surfactant, peptide,
proteaze, specii reactive de oxigen, specii reactive
de azot.
aceste secretii acioneaz direct ca substane
antimicrobiene pentru a mentine caile aeriene
libere de infecie.
 Funcia de aprare - continuare.
SR mai secret o varietate de citokine i chemokine
care atrag celulele sistemului imun la locul infeciilor.
n plus, celulele stem multipotente, reticulocitele, i,
uneori, megacariocitele ajung din mduva osoas
hematogen pan n vasele din microcirculaia
pulmonar. Aici i definitiveaz maturarea datorit
prezenei de fibre reticulare.
 Funciile sistemului respirator continuare
4. Funcia metabolic i endocrin
- plmnii au un sistem fibrinolitic propriu pentru liza cheagurilor de snge
- sintez de prostaglandine, care sunt metabolii ai acidului arahidonic;
conversia angiotensinei I (form inactiv) n angiotensin II, sub aciunea enzimei
de conversie (ACE) care se gasete n cantitate mare la suprafaa celulelor endoteliale
(CE) din capilarele pulmonare. Aceast reacie are loc i n alte esuturi, dar este
maxim la acest nivel, datorit cantitii mari de ACE.
Angiotensina II este un hormon presor (crete presiunea arteriala) i un activator al
sintezei de aldosteron din corticosuprarenal (slide urmtor)
5. Fonaia.
Vorbitul, cntatul i alte sunete sunt produse sub aciunea SNC care, prin controlul
asupra muchilor respiratori determin curgerea aerului prin gur i printre corzile
vocale.

6. Tusea i strnutul
Iritarea nervilor din nas sau cile respiratorii, poate induce tuse i strnut.
Astfel, iritanii prini n mucusul care tapeteaz cile aeriene sunt expulzai sau
mutai n gur, de unde secreiile pot fi nghiite sau eliminate.
 Sursa: http://www.cvphysiology.com/Blood Pressure
Rolul Metabolic al SR
 Anatomia funcional a SR

Nasal Passages
Mouth
Pharynx
Larynx
Trachea
Bronchi
Alveoli
Lung
 Anatomia funcional a SR
Componentele morfologice ale aparatului respirator
sunt reprezentate de caile respiratorii i plmni.
1. Caile respiratorii asigura transportul bidirectional al
gazelor i mbunatatirea calitatii aerului inspirat.
Cuprind urmtoarele segmente:
Caile respiratorii superioare: segmentul nazal, segmentul
cavitii orale i faringele pana la orificiul glotic.
Cile respiratorii inferioare:
- laringele
- traheea
- bronhiile i ramificaiile lor
- bronhiolele (diametru sub 1mm).
2. Plamanii sunt formai din:
Componenta bronic (ci aeriene inferioare), care se
arborizeaza in ramificatii din ce in ce mai mici. Au rol in
conducerea aerului pna la nivelul parenchimului pulmonar.
Componenta parenchimatoasa, reprezentata de totalitatea
acinilor, cu rol in realizarea schimburilor respiratorii
pulmonare.
Stroma, care delimiteaza si uneste celelalte componente ale
plamanilor.
Vasele si nervii plmnilor.
 Anatomia funcional a SR cile
respiratorii
Caile respiratorii superioare:
Etajul nazal are rol olfactiv, in special
la nivelul cornetului superior; rolul
respirator este atribuit cornetului
mijlociu si inferior.
Are o mucoasa bine vascularizat, cu
glande cu secretie seroasa si mucoas.
La intrare prezint fire de pr care rein
o parte dintre impuritile din mediu.
La acest nivel, aerul este filtrat, nclzit
la temperatura corpului i umidificat,
de aceea respiraia nazal este
recomandat.
Faringele - reprezinta locul de
intersectie a traseului digestiv cu cel
respirator.
Prezint o bogata component limfatic
(ganglioni i vase) cu rol in apararea
organismului.
 Anatomia funcional a SR cile respiratorii
Caile respiratorii inferioare
Laringele este organul fonaiei. Are un orificiu
glotic cu un diametru de aprox. 8 mm, variabil n
prin activitatea musculaturii intrinseci, n funcie de
fazele respiraiei.
Traheea are un diametru in jur de 20 mm.
Prezint n structura peretelui inele incomplete
cartilaginoase, datorit crora se destinde
crescndu-i diametrul.
Bronhiile - se formeaza initial prin bifurcarea
traheei, dand nastere bronhiilor principale (cate
una de fiecare plaman). Acestea se remific dnd
Bronhia principala dreapta d trei bronhii lobare, iar
natere la ramuri cu diametrul tot mai mic. Pan la cea stang d doua bronhii lobare: superioara si
a 10-a generatie de ramificatii, in peretele bronsic inferioara. Numarul bronhiilor lobare corespunde
astfel numarului de lobi ai fiecarui plaman.
exista elemente cartilaginoase. ,
Progresand in ramificare, elementele cartilaginoase se reduc, iar cele musculare netede
sunt din ce in ce mai bine reprezentate.
n structura epiteliului bronsic se gsesc celule ciliate, care asigura procesele secretorii
(mucus), iar prin miscarile cililor se elimina secretiile spre exterior.
 Anatomia funcional a SR cile respiratorii
inferioare
Bronhiolele sunt conducte cu diametrul sub 1 mm. n structura lor NU mai prezint
elementele cartilaginoase si celulele glandulare secretoare de mucus.
ncepnd cu a 16-a generatie de ramificatii devin bronhiolele terminale (BT) sau
lobulare. Bronhiolele lobulare deservesc lobulii pulmonari, care reprezinta unitatile
morfologice ale plamanilor.
BT au n structura lor fibre musculare netede, bine reprezentate, a caror contractie
poate fi produsa de acetilcolina i histmina (eliberata in special in procesele alergice),
iar relaxarea este determinat de simpatic si de administrarea de catecolamine
epinefrina (important pentru tratamentul astmului bronic).
Bronhiolele terminale se ramifica in bronhiole respiratorii , iar acestea n ducte
alveolare, terminate prin dilatatii, numite saci alveolari, n numr de 3-5/duct.
Sacii se compartimenteaz n mai multe formatiuni veziculare, numite alveole
pulmonare.
Acinul pulmonar = regiunea deservita de o singura bronhiol terminal, care d 2-3
generatii de bronhiole bronhiolele respiratorii . BT mpreun cu bronhiolele
respiratorii si ramificatiile lor (ductele alveolare, sacii alveolari, alveolele pulmonare)
formeaza acinii pulmonari. La nivel pulmonar exist 25000-65000 acini pulmonari.
Totalitatea acinilor pulmonari alcatuiesc parenchimul pulmonar, la nivelul cruia au loc
schimburile de gaze. Acinul pulmonar reprezint unitatea morfo-funcfional a
 Particulariti structurale ale bronhiilor
terminale i respiratorii
Au pereti fibroelastici, peste care se dispun celule
musculare netede.
Elementele musculare devin abundente, formnd la
nivelul bronhiolelor terminale o tunica musculara
continua, dar care nu este compacta.
Tunica musculara (Tunica muscularis), sau muschiul
sfincterian al lui Reisseisen, se prezinta ca o reea cu
ochiuri. Spasmul acestei musculaturi produce crizele
astmatice.
La nivelul bronhiolelor respiratorii, elementele
musculare ncep sa se rareasca, iar la nivelul ductelor
alveolare dispar cu totul. La acest nivel ntalnim numai
membrana fibroelastica captusit cu epiteliu ciliat.
Cilii celulelor ciliare asigur drenajul secreiilor.
Miscarile cililor sunt stimulate de simpatic i de cAMP.
Deprimarea acestor micri se datoreaz:
temperaturilor scazute, deficitului de vit. A,
fumatului, expunerii la diferite noxe respiratorii.
Consecina: drenaj ineficient i obstrucia cilor
respiratorii.
 Alveolele pulmonare
Diametrul de cca. 150 microni;
Numr de aprox. 300 milioane;
Asigura o suprafata respiratorie de 40-
100 m prai.
S-au evidentiat comunicari respiratorii
colaterale, active in obstructii ale cailor
inferioare periferice, cum sunt:
cele interalveolare = pori interalveolari Kohn;
bronhiolo-alveolare comunicari accesorii intre
bronhiole respiratorii si canale alveolare;
bronhiolo-bronhiolare intre bronhiole
respiratorii si terminale alaturate.
Au peretii alcatuiti din epiteliul alveolar
dispus pe o membrana bazala. Epiteliul
alveolar i membrana bazala alveolara
iau parte la formarea barierei alveolo-
capilare prin care se produce difuziunea
gazelor
Sunt 2 tipuri de celule alveolare:
De tip I au rol structural
De tip 2 secret surfactantul pulmonar
 RESPIRATIA EXTERNA
RESPIRATIA EXTERNA presupune desfasurarea a 3 procese: ventilaia, perfuzia
si difuziunea sau schimbul de gaze.
1. VENTILATIA asigura transportul bidirectional de gaze dintre atmosfer si
plmani, i se desfasoar continuu si ciclic.
o Ciclurile respiratorii au o frecven:
- ridicat la nou-nascuti i sugari: 30-40/minut;
- mai sczut o dat cu naintarea n vrst; la adult are valori intre 12-
18 cicluri/minut.
Factorul determinant al schimburilor de gaze dintre atmosfer si plamni este
gradientul de presiune dintre cele doua medii. Aerul se deplaseaz de la
presiunea mai mare la presiunea mai mica.
Gradientul presional este realizat prin variatiile de volum ale plmnilor, care
urmeaz, la rndul lor deplasarile cutiei toracice.
Aerul atmosferic este format din:
Azot N2 78%
Oxigen O2 21%
Bioxid de carbon CO2 0.04%
Vapori de ap H2O 0.46%
Gazele din aerul atmosferic realizeaz o presiune atmosferic de 760 mmHg
 Mecanica ventilaiei
Ciclul respirator cuprinde doua faze : inspirul si expirul.
n inspir, o cantitate de aer patrunde din atmosfer n plamani, datorit
diferenei de presiune dintre cele doua medii: 760 mmHg n aerul atmosferic i
aprox. 757 mmHg la nivelul plmnilor. Gradientul presional este de ~3 mmHg.
Presiunea intrapulmonara scazuta este urmarea cresterii volumului pulmonar,
care are loc prin contractiile muschilor inspiratori.
Muchii care intervin n inspirul de repaus sunt: diafragmul si intercostalii
externi.
Muschiul DIAFRAGM
separa cavitatea toracica de cea abdominala.
n pozitia de repaus este curbat, cu convexitatea spre cavitatea toracica
nervatia lui este asigurata prin nervii frenici (originea C3-C4-C5).
prin contractie, diafragmul se aplatizeaza, marind diametrul longitudinal, iar in portiunea
bazala contribuie putin si la marirea diametrului transversal.
contracia lui duce la o deplasare n jos de 1,5-2 cm n inspirul de repaus i de 7-8 cm in
inspirul fortat
contractia diafragmului asigura marirea de volum care permite introducerea majoritatii
volumului curent = tidal volume (VT).
paralizia completa a acestui muschi NU mai permite desfasurarea respiratiei.
 IMPLICAII CLINICE
Paralizia diafragmului se
produce n seciunea de
coloana cervical la
nivelul C3 sau mai sus,
tiindu-se c cea mai mare
parte a fibrelor nervului
frenic provin din C4.
n acest situaie, respiratia
trebuie susinut artificial.

Administrarea de
substane de tip curara
induce paralizia muschilor
respiratori, dar si a altor
grupe musculare. Aceste
substane sunt folosite n
anestezie pentru a obine
relaxare muscular.
Christopher Reeve - Superman
1952 2004
n 1995, n urma unei czturi de pe cal a
suferit o seciune a coloanei cervicale la
nivelul C1 - C2. A rmas paralizat i a fost
ventilat artificial n cei 9 ani cat a mai trit.
A susinut cercetarea n domeniul folosirii
celulelor stem pentru refacerea esutului
nervos.
 Christopher Reeve - Superman
1952 2004
n 1995, n urma unei czturi de pe cal
a suferit o seciune a coloanei cervicale
la nivelul C1 - C2. A rmas paralizat i a
fost ventilat artificial n cei 9 ani cat a
mai trit.
A susinut cercetarea n domeniul
folosirii celulelor stem pentru
refacerea esutului nervos.
 Mecanica ventilaiei inspirul - continuare
Contracia muschilor INTERCOSTALI
EXTERNI, determin orizontalizarea
coastelor, rotarea lor si proiectarea
anterioara a sternului. Se produce astfel,
marirea diametrelor antero-posterior si
transversal ale cutiei toracice.
Miscarile cutiei toracice sunt urmate pasiv
de plamani, datorita sistemului pleural.
Mrirea volumului toraco-pulmonar va
determina scaderea presiunii pulmonare,
care devine inferioara presiunii
atmosferice cu aprox. 3 mm Hg.
Consecina acestor modificri este
patrunderea unui volum de aer n
plamni, pana la egalizarea celor doua
presiuni.
Volumul de aer care intr sau iese din
plmni n condiii de respiraie relaxat
sau de repaus se numete VOLUM
CURENT sau TIDAL VOLUME - VT
 Mecanica ventilaiei inspirul - continuare

Miscarile cutiei
toracice sunt
urmate pasiv de
plamani, datorita
sistemului pleural.
 Sistemul pleural intervenia n ventilaie
Sistemul pleural este format din pleura parietala, care adera strans la peretele
toracic si cea viscerala, care inveleste plamanii.
ntre cele doua pleure este un spatiu foarte redus in mod normal, care
reprezinta cavitatea (spatiul) pleurala. Aici se gaseste o pelicula fina de lichid,
care mareste adeziunea dintre cele doua pleure.
n cavitatea pleurala, presiunea este inferioara presiunii atmosferice presiune
sub sau infraatmosferica (impropriu denumita negativa). Valorile acestei
presiuni variaz cu fazele ciclului respirator.
Presiunea infraatmosferic saunegativitatea presionala din cavitatea pleurala
ia nastere prin dezechilibrul dintre dezvoltarea cutiei toracice si cea pulmonara,
plamanul ramanand in urma dezvoltarii cutiei toracice.
Odata cu prima respiratie, plmnul se destinde si va ocupa un volum mai mare
decat cel real, fiind astfel permanent usor tensionat.
Volumul pulmonar real se evideniaz doar in conditiile unei leziuni a peretelui
toracic sau a pleurei viscerale, cand aerul atmosferic patrunde in cavitate
situaie patologic numit pneumotorax.
n aceast condiie, plmanul se retrage pe hil, deoarece nu mai este tensionat prin
sistemul pleural.
n pneumotorax va fi afectat sever ventilaia i este compromisa intoarcerea
venoasa.
pneumotorax
 Inspirul forat
In inspirul fortat, pe langa muschii
diafragm i intercostali externi, mai
intra in actiune si muschii accesori:
sternocleidomastoidieni, scaleni,
trapezul, pectorali, dintati.
Se mai pot produce contractii ale
muschilor aripioarelor nazale, ai
valului palatin, ale limbii, usurand
trecerea coloanei de aer prin caile
respiratorii superioare.
Muschii inspiratori accesori
realizeaza o ridicare suplimentara
a portiunii superioare a cutiei
toracice, marind mai mult volumul
toraco-pulmonar si scazand
suplimentar presiunea.
Prin aceste modificari, se
introduce un volum suplimentar
de aer = volumul inspirator de
rezerv =VIR.
 Mecanica ventilaiei expirul
EXPIRUL normal, de repaus, pasiv este determinat de reculul elastic al
sistemulului toraco-pulmonar.
Consta in revenirea la pozitia initiala a structurilor toraco-pulmonare,
dupa ce forta deformatoare si-a incetat actiunea. Se datoreaz elasticitatii
componentelor toraco-pulmonare.
Ca urmare, plmnul se micoreaz, iar presiunea intrapulmonara creste,
devenind superioar presiunii atmosferice cu 3-4 mm Hg.
Un volum de aer ncrcat cu CO2 va fi eliminat din plamani in atmosfera.
Expirul fortat este o faza activa, care se produce prin contractia m.
expiratori: in special a m.abdominali i intercostali interni.
Prin contractia m.abdominali, creste presiunea intraabdominala, se
mareste convexitatea diafragmului i se reduce suplimentar volumul
toraco-pulmonar.
Ca urmare creste suplimentar presiunea intrapulmonara si va fi eliminat
o cantitate in plus de aer = volumul expirator de rezev = VER.
Inregistrarea grafica a miscarilor respiratorii permite obtinerea
PNEUMOGRAMEI, cu panta ascendenta reprezentand inspirul i panta
descendent expirul. Raportul dintre durata pantei inspirului si cea a
expirului este de 1/1,2 1/2, inspirul durand 1s si expirul 2s.
Inregistrarea n paralel a electrocardiogramei si a
pneumogramei
 Rezistene care se opun deformrii sistemului
toraco-pulmonar
Fortei motrice, deformatoare reprezentata de componenta
musculara i se opun mai multe tipuri de rezistente: elastica,
vscoas si inerial.
Rezistenta de tip elastic are ca suport reeaua de fibre de
elastin, colagen i reticulin din structura sistemului toraco-
pulmonar.
fibrele de elastina asigura majoritatea elasticitatii structurilor toraco-
pulmonare. Se pot alungi cu 100% din lungimea initiala. Daca esutul
pulmonar este supus actiunii elastazei, isi pierde elasticitatea.
fibrele de colagen, in repaus au o forma spiralata, iar in actiune se
intind. Dupa ce au fost intinse, chiar daca se exercita asupra lor
presiuni foarte mari, alungirea lor este foarte redusa. Datorita acestui
comportament, ele se opun supradistensiei
fibrele de reticulina sunt cele mai rigide si astfel, au si ele rolul de a
limita distensia.
In repaus, rezistenta elastica este predominanta, in efort creste
ponderea rezistenelor vascoase si inertiale.
 Rezistene care se opun deformrii sistemului
toraco-pulmonar rezistena elastic - continuare
Rezistena elastic se exprima prin ELASTANTA, definita ca rezistenta
opusa la intindere de o structura elastica. Se mai numete reculul elastic.
Se determina raportand presiunea necesara pentru obtinerea unei variatii de volum
la variatia de volum produsa.
Valoarea normala este de 5 cm H2O/l.
Actualmente se prefera determinarea inversului elastanei, care este
definit prin termenul de COMPLIANTA.
Compliana reprezent uurinta cu care este destinsa o structura la aplicarea unei
forte deformatoare.
Complianta are valori mai mari in conditiile scaderii reculului elastic, asa cum intalnim
in EMFIZEMUL PULMONAR, cand se distrug o parte dintre septurile interalveolare,
sacii alveolari cresc si acinii pulmonari devin mai mari i conin mai mult aer.
Ca urmare a acestor modificri se produce o marire a volumului rezidual i a
capacitatii reziduale functionale. Emfizemul pulmonar apare la fumatori, la
persoanele in varsta, in diferite situaii patologie.
n situatia opusa, n care creste reculul elastic, distensibilitatea
(compliana) se reduce. Acest situaie apare atunci cnd tesutul
pulmonar este inlocuit cu esut conjunctiv fibros, ca n FIBROZELE
PULMONARE.
 Pentru masurarea
compliantei este
necesara masurarea
variatiilor de volum si de
presiune.

Modificarile de volum se
apreciaza prin spirografie
sau pneumotahografie,
iar cele de presiune prin
msurarea presiunii
intraesofagiene.
 Compliana static, complianta dinamic
Se pot masura valorile compliantei statice sau
dinamice.
COMPLIANTA STATICA informeaza strict,doar
despre rezistenta elastica, deoarece
determinarea se face in absenta fluxului gazos
sau acesta are valori foarte mici, sub 0,2 l/s.
Se inregistreaza astfel curba compliantei statice in
inspir.
COMPLIANTA DINAMIC. Masurarea compliantei
dinamice se face in conditii de flux si se masoara
simultan variatiile de volum, presiune si flux.
- Pentru volume pulmonare mai mici, valorile
compliantei statice si dinamice sunt apropiate. La o
ventilatie crescuta se observa o scadere a
compliantei dinamice.
Analiza curbelor presiune-volum in inspir si expir,
arat c au traseu diferit, nregistrandu-se
fenomenul de HISTEREZ.
Histeraza reprezinta incapacitatea unui sistem de
a urma aceleasi cai de rspuns la aplicarea fortei
deformatoare si la indepartarea ei.
Acest fenomen este prezent doar atunci cand
plamanii sunt umpluti cu aer si nu cu lichid.
 Surfactantul pulmonar
Suportul fenomenului de histerez este dat de SURFACTANTUL pulmonar,
care este o substanta de natura lipoproteica, in care cea mai mare parte este
reprezentata de dipalmitoilfosfatidilcolina.
Este dispus pe faa intern a membranei bazale, tapetnd alveola
Surfactantul este secretat de pneumocitele de ordinul II, care reprezinta cca.
10% dintre celulele epiteliului alveolar.
Surfactantul are o componenta hidrofila , in contact cu faza lichidiana si una
hidrofoba, in contact cu faza gazoasa.
Datorita acestei structuri are proprietati tensioactive. Surfactantul pulmonar
asigura scaderea tensiunii superficiale a apei, in raport direct cu volumul
alveolar, spre deosebire de detergentii obisnuiti, care nu au aceasta
proprietate.
Tensiunea superficiala scade de la 70 dyne/cm patrat ( tensiunea apei), la 25
dyne/cm patrat.
Datorita prezentei surfactantului, alveolele pulmonare NU se colabeaza in expir
(nu se nchid) si este limitata distensia lor in inspir.
Conform legii lui LAPLACE, presiunea transparietala este direct proportionala
cu tensiunea si invers proportionala cu raza.
 Surfactantul pulmonar - continuare

Daca nu ar exista surfactantul, micsorandu-se raza ar creste

tensiunea si astfel alveola s-ar colaba. Existena stratului de
surfactant va micsora tensiunea si va mentine alveolele
deschise si in expir, reducand astfel travaliul ventilator.
Tot datorita prezentei surfactantului, alveolele alaturate, de
dimensiuni diferite, raman functionale. Daca nu ar fi
prezent surfactantul, alveolele mici, in expir, s-ar inchide,
aerul trecand in cele mari, fiind astfel excluse din circuitul
expirator.
Absenta sau insuficienta secretie a surfactantului
determina sindromul de DETRESA respiratorie sau boala
membranelor hialine, in special la cei nascuti prematur
(surfactantul incepe sa fie secretat din saptamana a 18-a
20-a de gestatie).
 Rezistene care se opun deformrii sistemului
toraco-pulmonar - continuare
Rezistenta vascoasa are doua componente: una tisulara si o
componenta gazoasa.
componenta tisulara reprezinta cca.20% i este data de frecarea
straturilor de tesut intre ele;
componenta gazoasa reprezint 80% i este dat de fortele de
frecarea ce apar la trecerea coloanei de aer prin conductele
respiratorii.
valoarea rezistentei vascoase depinde de viteza cu care variaza
volumul toraco-pulmonar.
Rezistenta de tip inertial este mai putin importanta in repaus
are si ea o componenta tisulara si una gazoasa.
se manifesta la schimbarile rapide ale sensului de deplasare a coloanei
de aer.
n ventilatia de repaus, curgerea fluidului este in majoritate laminara
n efort devine turbulenta in trahee si bronhii, ramanand laminara in
conductele respiratorii mici.
 Travaliul ventilator
Lucrul mecanic efectuat pentru invingerea rezistentelor se calculeaza prin
planimetrarea curbelor presiune/volum. La o ventilatie de 10 l/min,
travaliul este de 0,3-0,8 kgm/min.
Travaliul ventilator creste in timpul efortului, in special datorita
rezistentei vascoase.
Consumul de O2 la nivelul muschilor respiratori este de 3-8 ml/min.
In repaus, 70% din energie se cheltuieste pentru invingerea rezistentei
elastice, 28% pentru rezistenta vascoasa si 2% pentru cea inertiala.
In efort, 30% se cheltuieste pentru invingerea rezistentei elastice si 70%
pentru cea vascoasa si inertiala.
Cresterea frecventei respiratorii peste 60 respiratii/min. nu mai este
eficienta, deoarece, la aceasta frecventa, travaliul muschilor respiratori
este foarte mare si intreaga cantitate de O2, adusa in surplus prin
cresterea frecventei, este folosit pentru contracia muschilor respiratori.
 Distributia intrapulmonara a aerului.
Desi exista o retea fibroasa, care asigura o transmitere
uniforma a fortei deformatoare, exist zone mai bine
ventilate i altele mai slab ventilate.
Zonele apicale si cele perihilare sunt zone mai putin
aerate. Aici complianta este mai mica, fiind mai putine
fibre elastice.
Plamanul este comparat cu un resort elastic suspendat, la
care portiunile apicale sunt mai destinse, chiar in pozitie
de repaus, comparativ cu portiunile bazale. Datorita
acestui fapt, distensia portiunilor apicale este mai mica.
Zonele bazale si portiunile laterale, pe o adancime de 2-8
cm, sunt cele cu complianta mai buna si sunt zonele cel
mai bine aerate.
Exista afectiuni, care au localizare predilecta in zonele mai
putin aerate ex. tuberculoza pulmonara.
 SPAIUL MORT
SPATIUL MORT reprezinta fractiunea din ventilatia pulmonara, care NU
participa la schimburile gazoase cu sangele din capilarele pulmonare. Are
doua componente: spatiul mort anatomic si cel fiziologic.
spatiul mort anatomic este reprezentat de aerul prezent in caile respiratorii.
spatiul mort fiziologic cuprinde aerul din alveolele ventilate, dar neperfuzate. La o
persoana sntoas acest spatiu este inexistent, deoarece toate alveolele sunt
funcionale.

Valorile normale ale spatiului mort sunt de 150 180 ml. n patologie,
ponderea spatiului mort fiziologic creste.
Rolurile spatiului mort:
la nivelul sau aerul este incalzit si saturat in vapori de apa, datorita bogatei
vascularizatii a mucoasei. In cavitatea nazala aerul poate fi incalzit de la 6 grade C
pana la 30 grade C.
n aerul din spaiul mort sunt retinute particulele straine si microorganismele. La
persoanele cu traheostomie, frecvena afectiunilor pulmonare creste, deoarece acest
rol este diminuat.
aerul din spatiul mort reprezinta, alaturi de volumul rezidual, un volum de aer
tampon, care face ca variatiile mari ale compozitiei aerului atmosferic sa nu fie
Explorarea ventilaiei - Msurarea volumelor i debitelor
respiratorii
Se poate face prin 2 metode:
SPIROGRAFIA - metod care permite studiul ventilaiei pulmonare prin
ntregistrarea frecvenei i amplitudinii respiraiei, n funcie de timp. Se
nregistreaz volume, capaciti i debite respiratorii:
Volume: tidal volume (volumul curent), volumul inspirator de rezerv, volumul
expirator de rezerv, volumul rezidual;
Capaciti: capacitatea inspiratorie, capacitatea funcional rezidual,
capacitatea vital, capacitatea pulmonar total;
Debite: consumul de O2/min, VEMS, minut volumul respirator.
Pentru calculul valorilor obinute n urma nregistrarii se folosesc factori
de corecie:
BTPS (Body Temperature, Pressure Saturated) ) este factorul folosit la corectia
tuturor volumelor si debitelor, exceptnd consumul de O2
STPD (Standard Temperature, Pressure Dry) este folosit la corectarea
consumului de O2.
Pentru calculul valorilor ideale, cel mai frecvent sunt folositi factorii CECA
(Comisia Europeana a Carbunelui si Otelului).

 Parametrul Abreviere Definiie Valoarea Observaii

normal
VOLUME Romn Englez
Volumul curent sau VT VT Volumul de aer inspirat 500-800 ml
tidal volume sau expirat n timpul
unei respiraii normale,
de repaus
Volumul expirator de VER ERV Volumul maxim de aer 1100 ml. Scade n sindromul obstructiv
rezerv care poate fi eliminat
printr-o expiraie
forat, la finalul unei
expiraii normale.
Volumul inspirator VIR IRV Volumul maxim de aer Scade n sindromul restrictiv
de rezerv care poate fi introdus n
plmni printr-o
inspiraie forat, care
urmeaz dup un inspir
de repaus.
Volumul rezidual VR RV Este volumul de gaz VR nu poate fi evacuat din
care ramine n plamni plamini la subiectul in
la sfirsitul unei expiratii viata. Determinarea lui se
complete (fortate). face:
prin calcul: VR = CRF -
VER;
prin metoda diluiei cu
He in respiratie unica, in
circuit deschis.
Crete n sindromul
obstructiv
 Parametrul Abreviere Definiie Valoari Observaii
normale
(orientative)
CAPACITI RO EN
Capacitatea vital CV VC Este cantitatea maxima de gaz care Determinarea CV se poate face prin calcul pe
poate fi mobilizat intr- o singura spirogram: CV = VT+ VIR+VER sau prin
miscare ventilatorie, n care att pneumotahografie.
inspirul, ct i expirul sunt maxime CV variaza n functie de varsta, sex, tip
constitutional, stare de antrenament fizic.
CV creste pana la 25 ani, este stationara in
perioada adulta si incepe sa scada cu
inaintarea in varsta, cand va creste VR.
Scade n sindromul restrictiv.
Capacitatea CI IC Este cantitatea maxim de aer care Se calculeaza pe spirogram ca suma VT + VIR.
inspiratorie poate fi introdus printr-un inspir Scade n sindromul restrictiv.
forat care urmeaz dup un expir
de repaus.
Capacitatea CRF FRC Este volumul de gaz care rmne in CRF reprezinta volumul de gaz n care
rezidual plamni la sfritul unei expiraii patrunde, se amesteca si se dilueaza aerul
funcional normale. inspirat nainte de a intra in schimb cu
sngele.
Determinarea CRF se face prin:
metoda dilutiei gazelor cu He
metoda pletismografica (body-
pletismografie)
Capacitatea CPT TLC Este volumul de gaz coninut n Determinarea CPT se face:
pulmonar total plamni la sfrsitul unui inspir prin calcul, pe spirogram: CPT = CV + VR sau
complet (pozitie inspiratorie CPT = CI + CRF ;
maxim). prin metoda dilutiei cu He, prin respiratie
unica n circuit deschis.
Scade n sindromul restrictiv
 Parametrul Abreviere Definiie Valoarea Observaii
RO EN normal

Debite Evalueaza performana n dinamic a pompei respiratorii.

Vo l u m u l VEMS FEV1 Este volumul de gaz 2800-4000 ml Se mai exprim i ca procent din CV
e x p i ra t o r expulzat din plmni n prima IPB = mai (indiceleTiffeneau sau indicele de
maxim pe secund a expirului forat. mare sau permeabilitate bronsica).
secunda Se mai poate face msurarea i la 0,5 egal decat VEMS/CVx100 = 80%
sec (FEV 0,5), la 2 sec (FEV2), la 3 sec 80% din CV Acest indice scade cu vrsta i n
(FEV3). bolile obstructive.
PEF Determinarea VEM la 2s, 3s (cand
valoare plmanul lucreaza la volume mici si
ideala= I3 x cand contributia reculului elastic si a
FCECA - LA rezistentei periferice este
BARBATI importanta) poate evidentia
LA FEMEI 80% modificari importante chiar la tineri.
DIN VALOARE

Debitul de O2 VO2 VO2 Oxigenul introdus n plmni timp de 200 - 250 n efort maximal creste de aprox. 20
1 minut. ml/min de ori

Minut volumul Ventilatia deV rep Volumul de aer ventilat de plmni 6 8 L/min. Calcul valoarea real: VT x frecvena
respirator repaus sau intr-un minut, n condiii de repaus respiratorie (500 ml x 12 = 6 L/min)
Debitul Calcul valoarea ideala = Suprafata
respirator
corpului x 3,6 (B) sau 3,2 (F)
de repaus.
Ventilatia maxima V max Volumul de aer ventilat de plmni intr-un 120-150 l/MIN Calcul
minut, IN EFORT MAXIM
val ideala = CVid x 24
val reala = VEMSr x 30
Spirograf

Spirograma
 Explorarea ventilaiei - Msurarea volumelor i debitelor respiratorii -
continuare
Pneumotachografia. pneumos = plmn sau vnt; tachos = rapid; graphia = nscriere
Parametri obinui prin pneumotahografie:
FVC = forced vital capacity (CV fortata). Volumul de aer inspirat maxim, dupa care este expirat
rapid si complet. D relaii despre rezistena opus de cile respiratorii la eliminarea aerului
(expiraie).
FIVC = forced inspiratoy vital capacity (CV inspiratorie fortata). Volumul de aer expirat maxim,
dupa care se realizeaza o inspiratie rapida si completa.
SVC = slow vital capacity. Volumul de aer expirat complet si lent, dupa ce a fost efectuat o
inspiratie completa. Uneori este necesara masurarea CV lent, deoarece respiratia fortata si
rapida poate declansa o criza de astm. Aceeasi testare lenta se poate efectua si pentru CV
inspiratorie.
FEF25-75% = forced expiratory flow. Reprezint debitul mediu expirator maxim la 25-50-75%
din CV. D relaii despre rezistena opus de cile respiratorii la eliminarea aerului (expiraie).
Informaiile sunt asemntoare cu cele obinute la nregistrarea VEMS. In sindromul restrictiv,
valoarea FEF 25-75% scade, dar valoarea FEF 25-75% / CV ramane normala. In obstructie,
scade atat FEF 25-75%, cat si valoarea raportului FEF 25-75% / CV.
- PEF (peak expiratory flow), reprezint valoarea cea mai mare a fluxului de aer in expir maxim
fortat, dupa o inspiratie maxima. Se retine valoarea maxima de flux, mentinuta 10 ms. Valori
normale ale acestui parametru : 9,5 10 l/s la barbati si 7 8 l/s la femei, fiind calculat pe curba
flux-volum. Este folosit pentru aprecierea intensitatii obstructiei in astmul bronsic, cand
debitele instantanee scad
MEF 25 -75%. Se mai poate calcula debitul expirator maxim instantaneu la 25%, 50%, 60%, 75%
din CV, reprezentand debitul expirat maxim in momentul in care in plamani a ramas 25% sau.
din CV. Se calculeaza pe curba flux-volum. MEF 25% = FEF 75%, MEF 50% = FEF 50%. Cel mai
utilizat este MEF50%. Scade n sindromul restrictiv. Acesti parametri se pot calcula si n inspirul
fortat (MIF, FIF).
 Sindroame restrictive i obstructive
Afectiunile respiratorii se pot incadra in doua sindroame:
restrictiv si obstructiv.
Sindromul restrictiv cuprinde mai multe afectiuni, caracterizate
prin manifestari comune: excluderea de la ventilaie a unei
portiuni din tesutul pulmonar sau reducerea amplitudinii
miscarilor respiratorii: fibroze pulmonare, pneumonii, colectii
pleurale, afectiuni neuro-musculare.
Scad CV, VIR, CPT, MEF50%, FEF 25-75%, dar valoarea raportului FEF
25-75% / CV rmane normal.

Sindromul obstructiv intruneste afectiuni n cursul carora se

produc obstructii sau/i ingustari ale lumenului cailor respiratorii:
astm bronic, bronita tabagic, emfizem pulmonar. n aceste
situaii crete rezistena n cile aeriene.
Scad: VER, VEMS, Indicele Tiffeneau, FEF 25-75%, FEF 25-75% / CV, PEF
VR crete
Insert 16.1
 Surface Tension
Force exerted by fluid in alveoli to resist
distension.
Lungs secrete and absorb fluid, leaving a very thin film of fluid.
This film of fluid causes surface tension.
Fluid absorption is driven (osmosis) by Na+ active
transport.
Fluid secretion is driven by the active transport of Cl-
out of the alveolar epithelial cells.
H20 molecules at the surface are attracted to
other H20 molecules by attractive forces.
Force is directed inward, raising pressure in alveoli.
 Surface Tension (continued)

Law of Laplace:
Pressure in alveoli is directly Insert fig. 16.11
proportional to surface
tension; and inversely
proportional to radius of
alveoli.
Pressure in smaller alveolus
would be greater than in
larger alveolus, if surface
tension were the same in
both.
 Surfactant

Phospholipid produced by
alveolar type II cells.
Insert fig. 16.12
Lowers surface tension.
Reduces attractive forces of
hydrogen bonding by becoming
interspersed between H20
molecules.
Surface tension in alveoli is
reduced.
As alveoli radius decreases,
surfactants ability to lower
surface tension increases.
Disorders:
RDS.
ARDS.