Sunteți pe pagina 1din 20

Ingrijiri in afectiuni ale

amigdalitelor, pregatirea copilului


preoperator

O.R.L.
Amigdalita

Ce este amigdalita?
Simptome
Cauze
Cand sa mergem la doctor?
Tratament
Retineti
Cele mai comune probleme care apar cu amigdalele si polipii sunt
infectiile recurente sau cronice si marirea lor semnificativa (hipertrofie).
Amigdalita este o infectie sau o inflamatie a amigdalelor. Amigdalele sunt
rotunde si sunt formate din tesut limfatic. Sunt situate de o parte si de alta
a gatului, deasupra si in spatele limbii si fac parte din sistemul imunitar.
Tratate cu antibiotice corespunzatoare, simptomele amigdalitei bacteriene
ar trebui sa dispara in cateva zile. Tratamentul chirurgical este necesar
numai daca amigdalita afecteaza respiratia sau deglutitia copilului, sau
daca reapare des.
Amigdalita acuta
Amigdalita acuta este o infectie a amigdalelor cauzata de unul sau mai
multe tipuri de bacterii sau virusuri. Amigdalita acuta este caracterizata de
o instalare rapida sau graduala a durerii in gat, asociata de obicei cu febra.
Pacientul poate inceta sa inghita saliva, sa saliveze, sa se planga de dureri
in urechi la inghitire sau sa aiba o respiratie urat mirositoare. Suprafata
amigdalelor devine rosu-aprins, cu sau fara o depunere alb-cenusie
(exudat). Ganglionii gatului se pot umfla si poate apare febra.
Amigdalita cronica
Amigdalita cronica este o infectie persistenta a amigdalelor. Infectiile
repetate pot cauza formarea unor mici buzunare (cripte) in amigdale, care
adapostesc bacteriile. In mod frecvent, in aceste cripte sa gasesc pietricele
urat mirositoare. Aceste pietre (amigdaliti ) pot contine cantitati mari de
sulf. Atunci cand sunt zdrobite, apare mirosul caracteristic de ou stricat
care e cauza respiratiei urat mirositoare. Ele dau senzatia pacientului ca
are ceva care il tine in fundul gatului.
Amigdalita se caracterizeaza prin inflamarea si colorarea vizibila in rosu-
aprins a amigdalelor copilului. La suprafata amigdalelor infectate se pot
observa uneori pete albe. Alte manifestari includ:
Dureri severe in gat
Deglutitie dificila sau dureroasa
Amigdale rosii, umflate, acoperite complet sau partial de puroi
Dureri de cap
Ganglioni mariti si durerosi langa maxilar si gat
Schimbare sau pierdere de voce
Respiratie urat mirositoare
Congestie nazala si nas infundat
Dureri abdominale
Febra si frisoane
Mici rani deschise, sangerande, pe amigdale
Crestere vizibila de bacterii pe amigdale
Atunci cand bacteriile si virusurile sunt inghitite de celulele albe din sange,
se poate dezvolta o infectie minora a amigdalelor. Aceasta infectie
stimuleaza ulterior sistemului imunitar sa produca anticorpi impotriva
infectiilor viitoare.

Uneori, amigdalele nu fac fata infectiei bacteriene sau virale si se umfla,


devenind inflamate. Rezultatul e amigdalita. Amigdalita virala dureaza de
obicei 4 pana la 10 zile; amigdalita bacteriana dureaza ceva mai mult.
Daca simptomele include dureri in gat, febra de peste 38.3 C si ganglioni
inflamati, infectia poate fi cauzata de streptococi.

O serie de virusuri pot produce amigdalita, inclusiv virusul Epstein-Barr.


Acesta e acelasi virus care produce mononucleoza infectioasa. Anumite
tulpini de bacterii pot produce de asemenea amigdalita. Cea mai comuna
vinovata este aceeasi bacterie care produce durerile de gat streptococice.
Ea este Streptococcus pyogenes, sau streptococul de grup A beta-
hemolitic. Contactul intim cu o persoana infectata este factorul cel mai
mare de risc pentru amigdalita. Virusurile si bacteriile tind sa infloreasca
acolo unde oamenii si in special copii sunt in contact apropiat pentru
cateva ore in fiecare zi, de pilda la scoala sau la gradinita.
Desi amigdalita in sine nu e o boala serioasa, ea poate duce la complicatii
daca nu e tratata. Duceti copilul la doctor daca sunt indeplinite unul sau
mai multe criterii:

Are simptome de amigdalita care dureaza mai mult de 48 ore


Febra mare
Gat dureros, care se inrautateste

Scopul tratamentului ambulator al amigdalitei virale este de a ameliora


simptomele in timp ce organismul lupta cu infectia. Acesta include masuri
pentru usurarea disconfortului durerii de gat si simptomelor de raceala, de
pilda rinita, congestia nazala, stranuturi si tuse.
Cand trebuie extirpate amigdalele si/sau polipii ?
Amigdalectomia si extirparea polipilor sunt indicate persoanelor care
sufera de infectii repetate sau persistente, mai ales daca acestea
interfereaza cu activitatea zilnica. In general, infectiile repetate la copii
sunt definite ca 6-7 episoade intr-un an, sau 4-5 episoade anual doi ani
consecutiv, sau 3 episoade anual trei ani consecutiv. Un episod
semnificativ de amigdalita este definit de unul sau mai multe din
urmatoarele criterii :
temperatura mai mare de 38.3 C;
ganglioni mariti sau durerosi;
puroi care acopera amigdalele; sau
test streptococic pozitiv. La adulti, severitatea, frecventa si importanta
asociata cu simptomele repetate de infectie sunt considerate mai
importante decat numarul lor absolut. Infectiile cronice caracterizate de
respiratie urat mirositoare si/sau de amigdaliti care cauzeaza disconfort
semnificativ sunt de asemenea indicatii pentru amigdalectomie.
Complicatii
Daca e netratata, amigdalita poate conduce la colectare de puroi (abces)
intre amigdala si tesutul moale care o inconjoara (abces periamigdalitic).
Amigdalele si polipii sunt compusi din tesuturi similare cu ganglionii
limfatici
Amigdalita acuta este o infectie a amigdalelor provocata de unul sau mai
multe tipuri de bacterii sau virusuri.
Amigdalita cronica este o infectie persistenta a amigdalelor si poate cauza
producerea de pietricele (amigdaliti) care duc la o respiratie urat
mirositoare datorita sulfului pe care il contin.
Obstructia respiratorie cauzata de marirea amigdalelor si a polipilor poate
produce sforait si tulburari ale somnului.
Infectiile bacteriene ale amigdalelor si polipilor sunt tratate cu
antibioticele corespunzatoare.
Extirparea amigdalelor si a polipilor sunt indicate dupa cum urmeaza: (1)
la pacienti cu infectii repetate sau persistente; (2) la aparitia complicatiilor
sau a infectiilor grave; si (3) la marirea amigdalelor sau a polipilor care pot
provoca probleme respiratorii, de deglutitie sau dentare.
Pregatirea copiilor pentru diferite proceduri

Aflati toate detaliile despre procedura ce va urma sa fie aplicata.


Verificati nivelul de intelegere al parintilor si copilului.
Planificati oferirea informatiilor in functie de varsta copilului si nivelul de
cunoastere al acestuia.
Includeti parintii, daca doresc, si mai ales daca se vor ocupa de ingrijirea copilului.
Explicati-le parintilor care este rolul lor in timpul interventiei, cum ar fi sa stea la
capul copilului sau in campul lui de vedere si sa-I vorbeasca usor.
In timpul pregatirii, purtati discutii pe temele predate si asigurati feed-back-ul.
Folositi termeni concreti, nu abstracti, si suport vizual pentru a descrie procedura.
De exemplu, desenati un baiat sau o fata dintr-o linie si indicati partea corpului care
va suferi interventia.
Subliniati nici o alta parte a corpului nu va fi afectata.
Daca acea parte a corpului are o anume functie, subliniati modificarea sau lipsa de
implicare a acelei abilitati (dupa scoaterea amigdalelor, copilul poate vorbi).
Folositi cuvinte pe masura nivelului de intelegere al copilului ( o regula de baza
pentru numarul de cuvinte este varsta plus 1).
Evitati cuvintele sau expresiile cu sens dublu.
Explicati toate cuvintele necunoscute ( ex. Anestezia e un somn special).
Subliniati aspectele senzoriale ale procedurii ce va simti, vedea, mirosi, atinge
copilul, dar si ce poate face in timpul procedurii (ex. Stai intins, numara cu voce
tare, fa semn cu mana, imbratiseaza o papusa).
Lasati copilul sa repete acele operatiuni care necesita cooperare (ex. Sa se intoarca,
sa respire adanc, folosind un spirometru sau o masca).
Lasati la urma informatiile care pot produce nelininiste (ex. injectia).
Fiti sincer in privinta aspectelor neplacute ale interventiei, dar evitati sa provocati
griji inutile. Cand spuneti ca va fi neplacut, subliniati ca senzatia e diferita de la om
la om si intrebati copilul ce a simtit el insusi.
Subliniati cum se va finaliza interventia si ce urmeaza dupa (va merge acasa, se va
intalni cu parintii). Subliniati avantajele (ex. Dupa ce ti se scot amigdalele, nu vei
mai avea asa frecvent dureri in gat).
SUGESTII
Pregatiti un cos cu jucarii in apropierea zonei de tratament. Cosul ar trebui sa
contina: o bagheta magica, facuta dintr-un tub sigilat la capete, cu lichid in interior
si confetti de metal; o minge usoara; solutie pentru baloane de sapun; carti cu
imagini tri-dimensionale; echipament medical real; seringa, bandaje, alcool;
markere; un carnet de notite; betigase. Lasati copilul sa aleaga un obiect pentru a-i
distrage atentia si a se relaxa. Dupa interventie, lasati copilul sa aleaga un obiect
cadou sau sa se joace cu echipamentul medical (Heiney, 1991).

Momentul destinat pregatirii pentru o interventie difera in functie de varsta si de


tipul procedurii. Nu exista reguli stricte, dar, in general, cu cat copilul e mai mic, cu
atat explicatia trebuie sa fie mai aproape de interventie pentru a evita fanteziile si
grijile. In cazul interventiilor mai complexe, e nevoie de mai mult timp pentru
asimilarea informatiilor, mai ales la copiii mai mari. De exemplu, explicatia despre
injectie poate fi data inainte de injectia propriu-zisa la toate varstele, dar pregatirea
pentru operatie poate incepe cu o zi inainte la copiii mici si cu cateva zile inainte la
cei mai mari.
Castigarea increderii si sprijinul. Nursa care a petrecut mai mult timp cu copilul si
are deja stabilita o relatie pozitiva va castiga mai usor cooperarea acestuia. Daca
relatia e bazata pe incredere, copilul o va percepe ca furnizoare de confort si
placere, si nu ca pe o persoana care aduce necazuri. Daca nursa nu cunoaste
copilul, ar fi bine sa ii fie prezentata de altcineva din personalul medical, in care
copilul are incredere. Prima intrevedere cu copilul pune copilul in centrul atentiei si
apoi incep explicatiile despre interventie; interventia directa trebuie evitata. Cand
vorbeste cu copilul, nursa trebuie sa foloseasca regulile generale de comunicare cu
copiii.
Prezenta parintilor. Copiii au nevoie de sprijin in timpul interventiei, iar copiii
mici gasesc in parinti cel mai bun sprijin. Totusi, exista controverse in privinta
rolului pe care parintii il au in timpul interventiei, mai ales daca e vorba de
disconfort . Nursele trebuie sa decida daca prezenta parintilor e benefica. Trebuie
luate in considerare dorinta parintilor de a asista, observa sau de a astepta afara, ca
si dorinta copilului de a sta un parinte cu el. Dorintele copiilor trebuie este bine sa
fie respectate (Rollins si Brantly, 1991). Parintii care vor sa ramana trebuie sa
primeasca informatii si explicatii adecvate, deoarece ei nu stiu ce sa faca, unde sa
stea si ce sa-i spuna copilului in timpul interventiei. Indicatii referitoare la locul
unde pot sta in camera ca sa aiba contact vizual cu copilul pot inlatura nelinistea.
Cei care nu vor sa ramana sunt sprijiniti in decizia lor si sa ramana pe aproape
pentru a fi langa copil dupa interventie. Ei trebuie sa stie ca cineva va fi langa copil
sa il sprijine. Ideal ar fi ca aceasta persoana sa ii anunte despre starea copilului.
Explicatiile. Copiii au nevoie de explicatii pentru orice ii implica. Inainte de
interventii, nursa ii explica copilului ce se va intampla si ce se asteapta de la el.
Explicatia trebuie sa fie scurta, simpla si potrivita nivelului sau de intelegere.
Explicatiile lungi nu sunt necesare si pot provoca neliniste la copiii mici, mai ales
daca e vorba de ceva dureros. Daca le explicam parintilor in prezenta copilului,
nursa trebuie sa foloseasca un limbaj adecvat copilului deoarece cuvintele noi pot fi
interpretate gresit. Daca parintii necesita o pregatire suplimentara, se face fara
copil. Sedintele de instruire sunt fixate in momentul potrivit invatarii (dupa o
perioada de odihna).

Nu e nevoie de un echipament special pentru pregatirea copilului, ci doar la copiii


mici care nu au formata gandirea conceptuala, folosind obiecte pe langa explicatia
verbala. Daca copilul foloseste obiecte care vor fi folosite in cadrul interventiei se
va diminua teama. Obiecte in miniatura ale instrumentelor din spital pot fi folosite
pentru a explica la ce sa se astepte si sa treaca prin experiente noi si infricosatoare
in siguranta. Pot fi de ajutor materiale scrise si ilustrate.
INDRUMARI
ALEGEREA UNOR CUVINTE SI EXPRESII NEAMENINTATOARE

CUVINTE SI EXPRESII SUBSTITUTE CUVINTE SI EXPRESII SUBSTITUTE


CARE VOR FI EVITATE Medicatie sub piele CARE VOR FI EVITATE A-i fi somn
Intepatura, ac Loc din corp A potoli A imbunatati
Organ A vedea cum A taia A vedea cat de cald e
Test functioneaza A lua (temperatura) Un somn special
Incizie Deschidere speciala A adormi, a anestezia Tub, pai
Edem Umflatura Cateter Ecran
Targa Pat rulant Monitor Obiect care gadila
Scaun Nevoie fiziologica Electrozi Mostra
Durere Disconfort Proba
Pregatirea fizica
Pentru majoritatea interventiilor nu e necesara pregatirea fizica. Totusi, unele
interventii o necesita, cum ar fi curatarea pielii si rasul inainte de operatie. O
problema speciala este administrarea sedativelor si/sau a analgezicelor adecvate
inaintea unor interventii ce provoaca stres. Medicamentul este dat inaintea
interventiei pentru a-si face efectul la timpul potrivit. Oricand e posibil,
administrarea I.V., orala sau transdermala este folosita mai degraba decat cea
intramusculara sau rectala pentru ca injectiile nu sunt pe placul copiilor.
Tamponarea cu lidocaina cu bicarbonatul de sodiu (10:1, 1% sau 2%
lidocaina/NaCo3) va reduce durerea provocata de injectarea anestezicului local.
Unele institutii folosesc anestezice cu efect de scurta durata (ex. Propofol,
ketamina), anestezice generale, sau analgezice (ex. fentanyl) pnetru a indeparta
durerea si trauma cauzate de tratamente ca aspiratia maduvei oaselor, punctii
lombare si sutura.
Realizarea procedurii
Ingrijirea continua in timpul procedurii si poate fi un factor major in capacitatea
copilului de a coopera. In mod ideal, aceeasi nursa care face pregatirea ar trebui sa
realizeze procedura sau sa asiste. Inainte de a incepe, trebuie asamblat tot
echipamentul si trebuie pregatita sala pentru a nu surveni amanari sau intreruperi
care nelinistesc copilul.
SUGESTII
Pentru a evita orice intarziere in timpul procedurii, trebuie sa aveti toate resursele la indemana. De
exemplu, pregatiti bandaje, alcool si ac in buzunar cand faceti o injectie sau cand luati sange.
Daca nu sunt posobilitati, procedurile se fac intr-o sala de tratament, si nu in camera de spital a
copilului. Procedurile traumatice nu trebuie realizate in zonele de siguranta, ca locul de joaca. Daca
procedura dureaza, se evita discutiile pe care copilul le poate interpreta gresit. Cand se apropie de
sfarsit, nursa trebuie sa anunte copilul ca e aproape gata in termeni pe care sa-I inteleaga.
REUSITA
Nursele care abordeaza copiii cu incredere si care dau impresia ca vor reusi nu prea intampina
dificultati. E cel mai bine sa ii abordati pe copii asteptand cooperarea lor. Copiii simt nelinistea unui
adult si vor raspunde prin rezistenta. Desi e imposibil sa renunte la astfel de comportament, nursa
poate transmite un sentiment de siguranta printr-o atitudine ferma, pozitiva.
IMPLICAREA COPILULUI
Implicarea copiilor ajuta la cooperarea din partea lor, ca in orice caz de ingrijire. Lasandu-I sa faca
alegeri proprii le dam o senzatie de control. Acest lucru e posibil doar in situatii in care avem la
dispozitie mai multe alegeri. Daca intrebati copilul vrei sa iei medicamentul acum? sau o sa iti dau
o injectie acum, bine?, ii faceti sa creada ca au de ales si le dati sansa de a refuza sau de a amana
medicamentul. Nursa se afla astfel intr-o situatie neobisnuita, chiar imposibila. E mai bine sa spuna
ferm e timpul sa-ti iei medicamentul . Copiilor le place sa poata sa aleaga (ex. E timpul sa iti iei
medicamentul. Vrei sa il iei cu putina apa?). Cand dati indicatii, specificati comportamentul dorit, cum
ar fi tine piciorul nemiscat, si nu nu misca piciorul.
Multi copii raspund la metode care apeleaza la maturitatea si curajul lor. Acest lucru le da o senzatie
de participare si implinire. De exemplu, prescolarii sunt mandri daca tin un pansament in timpul
interventiei. Acelasi lucru e valabil si la scolari, care opun putina rezistenta.
DISTRAGETI ATENTIA
Daca copilul se ocupa cu o alta activitate, nu se concentreaza asupra interventiei. De
exemplu, cand se da o injectie, e bine sa-i dati copilului altceva de lucru. Daca ii
spuneti copilului sa-si indice degetele de la picioare si sa le miste, nu numai ca isi va
relaxa muschii, dar ii va distrage atentia. Alte strategii sunt sa stranga mana unui
parinte sau asistent, sa numere cu voce tare, sa cante un cantec sau sa isi exprime
neplacerile.
SUGESTII
Ajutati copilul sa aleaga si sa foloseasca o metoda de cooperare inainte de interventie.
Folositi un parinte sau o alta persoana de incredere care sa ghideze copilul in formarea
abilitatii de cooperare.
EXPRIMAREA SENTIMENTELOR
Copilul trebuie sa fie lasat sa isi exprime sentimentul de de furie, neliniste, teama,
frustrare, alte emotii. E normal ca copilul sa loveasca cand e frustrat sau sa incerce sa
evite situatiile stresante. Copilul trebuie sa stie ca e bine sa planga. Indiferent de
replica. Nursa trebuie sa accepte comportamentul asa cum e. Daca ii spui unui copil cu
capacitati de exprimare verbala limitate sa nu mai loveasca, muste sau alte manifestari
ale frustrarii, se va simti neinteles.Comportamentul este primul mod de comunicare si
cooperare al copiilor si trebuie permis atata timp cat nu face rau copilului sau celui
care il ingrijeste.
SUPORTUL POSTPROCEDURAL
Dupa procedura, copilul are nevoie de confirmarea ca a facut totul bine si ca este in
continuare iubit. Daca parintii nu au participat, copilul trebuie sa ii vada cat se poate
de repede pentru a-l linisti.
INCURAJATI EXPRIMAREA SENTIMENTELOR
Planificarea unor activitati dupa procedura ajuta la exprimarea sentimentelor din
partea copilului. Daca explicati detalii din procedura pentru a evita neintelegerile si a
asigura feed-back-ul, strategiile de pregatire ale nursei vor fi imbunatatite. Jocul este o
activitate excelenta pentru toti copiii. Copiii mici trebuie sa aiba libertate de miscare.
Chiar si copiii mai mari isi pot exprima furia si frustrarea prin activitati de aruncare.
Jocul pe roluri pune copilul intr-o pozitie de control, opusa pozitie de neajutorare din
situatiile reale. Papusile sunt folosite pentru ca copilul sa-si exprime sentimentele intr-
un mod nonagresiv. Una din cele mai eficiente metode este jocul terapeutic, care
cuprinde activitati supravegheate , cum ar fi sa lasati copilul sa dea o injectie unei
papusi sau jucarii pentru a diminua teama de injectii.
LAUDATI COPILUL
Copiii simt nevoia sa auda de la adulti ca au facut tot ce au putut in situatia respectiva
indiferent cum au reactionat. E important pentru copil sa stie ca nu e judecat pentru
felul cum s-a purtat intr-o situatie stresanta. Metoda recompensei este folositoare,
copilul putand castiga stelute sau alte obiecte. Copiii care trebuie sa ia medicamentele
rele la gust sau injectii se pot uita cu mandrie la colectia de stelute sau abtibilduri puse
pe un calendar, mai ales daca un anumit numar de obiecte reprezinta o recompensa
deosebita.
Nursa stabileste o relatie de sprijin cu copilul dupa interventie. Relatia intre copil si
nursa intr-un moment de relaxare il ajuta sa perceapa nursa nu numai ca pe o
persoana legata de momentele de stres, ci si ca una cu care poate impartasi experiente
placute.
JOCUL IN TIMPUL INTERVENTIEI
Jocul este o parte integranta din relatia cu copiii. Multe institutii au zone de joaca si
programe elaborate si bine organizate, sub conducerea unor specialisti. Altele au
posibilitati limitate. Indiferent de posibilitatile institutiei, nursele trebuie sa includa in
planul de ingrijire activitati de joaca. Jocul poate fi folosit pentru instruire, pentru
exprimarea sentimentelor sau cu un scop terapeutic. Prin urmare, este cuprins in
pregatirea copilului pentru cooperare in timpul interventiei. Sedintele de joaca dupa
interventie pot fi organizate sau generale.
SUGESTII
Joaca poate fi spontana, chiar langa pat, si nu necesita resurse sau timp mult. Nursa
poate avea la indemana papusi mici sau o sticla cu baloane.