Stadoleanu Carmen
Totalitatea elementelor aparatului dento maxilar care
prezinta raporturi de contact cu proteza partiala, poarta
numele de camp protetic. Aceste elemente sunt reprezentate
de dinti restanti cu tesuturile lor parodontale, crestele
edentate, bolta palatine, tuberozitatile maxilare, tuberculul
piriform, mucoasa linguala, jugala si labiala. Dupa morfo
fiziopatologia lor si dupa rolul pe care-l au in cadrul
reataurarilor protetice, ele se pot grupa astfel:
1. Suportul dento-parodontal
reprezentat de dintii restanti si
parodontiul lor, care preia
presiunile exercitate de aparatul
gnatoprotetic conjunct si le
transmite fiziologic osului maxilar.
1. Numarul dintilor
restanti
2. Repartizarea
topografica a dintilor
restanti
3. Pozitia de implantare
a dintilor restanti
4. Relatiile de ocluzie: sunt
relatiile care stabilesc intre cele
doua arcade dentare in pozitiile
functionale, diagnostice.
Continuitatea arcadei este
intrerupta dupa extractie, ceea
ce modifica nefavorabil ocluzia
dentara prin migrarile aparute.
La examenul ocluzal, se
depisteaza contacte dento
dentare traumatice, care
dezechilibreaza ocluzia.
5. Valoarea parodontala a
dintilor stalpi: este caracteristica
fiecarui dinte si consta in gradul
de rezistenta al dintilor fata de
fortele care intend sa-i deplaseze
din alveole. Ea este determinata
de:
- Implantarea osoasa.
- Morfologia radiculara(
lungimea, grosimea si numarul
radacinilor).
- Starea de sanatate a tesuturilor
parodontale.
Clasificarea edentatiilor partiale
Clasificarea lui Cummer, elaborate in 1921, fiind de
fapt prima clasificare a edentatiei partiale, bazata pe criteriul
pozitiei liniei crosetelor, imparte edentatiile in 4 clase:
Clasa I cuprinde edentatiile la care linia crosetelor este oblica, in
diagonala, fata de linia mediana a arcadei dentare;
Clasa a II a cuprinde edentatiile la care linia crosetelor este
transversala fata de linia medio sagitala a arcadei dentare;
Clasa a III a cuprinde edentatiile la care linia crosetelor este
bilaterala si transversala, adica poligonala, oferind stabilitatea
optima protezelor partiale.
Clasificarea lui Kennedy. In anul 1923, Kennedy a elaborate clasificarea
care ii poarta numele si care este si astazi cea mai utilizata, fiind simpla si
practica. Ea este bazata pe criteriul topographic al breselor si imparte
edentatiile in 4 clase:
Clasa I , edentatie termino terminala, plasata posterior dintilor restanti.
Clasa a II a, edentatie uniterminala, limitata numai anterior de dinti restanti si
intr-o singura parte a arcadei;
Clasa a III a, edentatie laterala, limitata anterior si posterior de dinti restanti.
Clasa a IV, edentatie in regiunea anterioara (frontala), pe de-o parte si de alta a
liniei mediane.
La aceste 4 clase principale, Kennedy a adaugat ulterior si alte subclase,
determinate de numarul breselor, pe care le-a numit modificari.
Clasificarea lui Applegate adduce in 1958, completari clasificarii lui
Kennedy, asociind la criteriul topographic elemente de fiziologie si terapie ale
edentatiei partiale. Practic, el grupeaza edentatiile in 6 clase, dupa valoarea
dintilor stalpi si dupa tipul protezelor proiectate. Ele au pastrat clasificarea lui
Kennedy, la care a impartit clasa a III a in alte 2 subclase, corespunzatoare
protezei partiale diferentiate.
4. Clasificarea lui Costa. Scoala romaneasca de protetica, clasifica
edentatiile in fuctie de zona topografica, folosind o terminologie utila
elaborarii planului de protezare. Astfel avem:
- Edentatie frontala: absenta incisivilor si a caninilor din zona frontala.
- Edentatie laterala: absenta premolarilor si a molarilor de pe
hemiarcade, fiind limitata anterior si posterior de dinti restanti.
- Edentatie terminala: absenta premolarilor si a molarilor de pe
hemiarcade, fiind situata posterior de dinti restanti.
- Edentatie mixta: absenta mai multor dinti, putand coexista brese
frontale, laterale si terminale.
- Edentatie intinsa, caracterizata prin absenta mai multor dinti, putand
coexista brese frontale, laterale, terminale.
- Edentatie subtotala, atunci cand raman unul sau 2 dinti pe arcada.
Absenta molarului de minte nu este considerata edentatie, deoarece
therapeutic niciodata nu se restaureaza aceasta lipsa, in schimb
prezenta lui pe arcada influenteaza diagnosticul starii de edentatie
cand lipsesc dintii din vecinatatea lor. In clasificarea lui Costa, exista
maximum 7 posibilitati de edentatie, dintre care 4 se formeaza la
grupul lateral, cate 2 edentatii pe fiecare parte a arcadei, iar restul de 3
posibilitati se formeaza la grupul dentar frontal.
ETIOLOGIA EDENTATIEI PARTIALE
INTERCALATE REDUSE
Starea de edentaie parial poate fi consecutiv unei etiologii variate
i complexe. Multitudinea factorilor cauzali se pot ncadra n mai multe
categorii:
factori congenitali,
factori apareni,
factori dobndii.
Tulburri fizionomice:
Tulburri fonetice
Tulburri masticatorii
Modificri ale relaiei ocluzale:
Modificri dento-parodontale:
EXAMENUL CLINIC N EDENTAIA PARIAL
DATE PERSONALE
MOTIVELE PREZENTRII
ANAMNEZA : - ISTORICUL BOLII
- ANTECEDENTE PERSONALE
- ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
CONDITII DE VIATA SI DE MUNCA
EXAMENUL EXTRAORAL
EXAMENUL FACIAL
Inspecia
Examenul ATM
a)elementele de agregare
aplicate pe dinii stlpi.
b) corpul de punte
format din dinii de nlocui
c) elementele de solidarizare a celor dou componente
CRITERII DE ALEGERE A DINILOR
STLPI
- se aleg dinii limitrofi breei edentate;
- se aleg dup legea polinomului;
- se aleg dinii stlpi care prezint o bun implantare, fr
afeciuni ale parodoniului marginal;
- se aleg dini stlpi care nu prezint abateri grave de
paralelism;
CRITERII DE ALEGERE A DINILOR
STLPI
- se aleg dini integri din punct de vedere odontal sau care n prealabil au
fost tratai corect, att n ceea ce privete cariile simple, ct i cele
complicate prin prin tratament endodontic corect sau prin mijloace
chirurgicale ajuttoare tratamentului endodontic ( ex. rezecia apical);
- n cazul ocluziei adnc,i sau a edentaiei frontale se recomand
includerea suplimentar de dini stlpi, pentru c n edentaia frontal
corpul de punte se gsete n afara poligonului de sprijin.
PREPARAREA SUBSTRUCTURILOR ORGANICE
coala de protetic ieean a introdus o metod proprie de preparare a substructurii organice,
care prezint o serie de avantaje fa de celelalte metode:
Este o metod ergonomic.
Etapele preparrii se succed logic, utiliznd nu foarte multe tipuri de instrumente, dar fr a le
schimba: cu o frez anume se prepar toate feele omoloage, la toi dinii care sunt de preparat (de
exemplu se prepar toate feele vestibulare, apoi toate feele proximale, apoi cele orale, ocluzale cu
ultima frez, de finisat, realizndu-se planarea i finisarea preparaiilor). Frez corect aleas:
diametrul frezei trebuie s fie egal cu dimensiunea spaiului de creat prin preparaie.