Sunteți pe pagina 1din 19

Recuperarea medicala pediatrica consta in

programe de kinetoterapie, hidroterapie,


fizioterapie si masaj terapeutic si se adreseaza
in principal unor afectiuni precum : afectiuni
ale coloanei vertebrale: scolioze, cifoze,
lordoze, dar si unor afectiuni precum
encefalopatia sechelara infantila, diplegia
spastica infantila (boala Little), hemiplegia
infantila, luxatia congenitala de sold, de umar
etc.
Recuperarea pediatrica foloseste procedeele de
fizioterapie, masaj si kinetoterapie - terapia
prin miscare, asociate in unele situatii cu
ludoterapia. Ludoterapia este o forma a
terapiei ocupationale, una dintre metodele de
tratament a bolilor psiho-motorii prin joc.

Datorita unei dezvoltari precoce, la majoritatea


copiiilor apar deviatii ale aparatului locomotor,
cum ar fi: cifoze, scolioze, lordoze.
Scolioza este o deformare a coloanei vertebrale,
caracterizata prin curbura laterala (in plan frontal)
si rotatie vertebrala ce poate fi situata in una sau
mai multe regiuni ale coloanei. Scolioza mai poate
fi denumita ca fiind ,,o boala evolutiva,
caracterizata printr-una sau mai multe curburi
laterale ale coloanei vertebrale, cu tendinta la
compensare superioara si inferioara a curburilor,
dar fara tendinta la reducerea completa a acestora
prin suspendare sau decubit si cu rasunet asupra
morfologiei trunchiului".
Convexitatea, respectiv gibozitatea este aceea care
confera denumirea directiei scoliozei. Rotatia
vertebrala se face spre concavitatea coloanei.
Majoritatea autorilor, clasifica scoliozele in scolioze
nestructurale si structurale. Scoliozele
nestructurale, functionale, atitudinile scoliotice nu
reprezinta o problema deosebita pentru tratament,
in special pentru cel prin kinetoterapie. Acestea pot
avea cauze multiple: posturale, de compensare,
inflamatorii (tuberculoza, osteomielite, miozite),
lombosciatice, etc. Scoliozele structurale, sunt
adevaratele scolioze si ridica probleme complexe
de tratament. Printre acestea se enumera: scolioza
idiopatica, oteopatica, neuropatica secundara unor
afectiuni, miopatica, dismetaboica, toracogena, de
cauza extrinseca, etc.
MASAJUL este o procedura terapeutica a BFT,
care consta in manevre executate pe suprafata
corpului cu o anumita intensitate si intr-o
anumita ordine, in functie de regiunea masata,
de evolutia bolii si de starea generala a
organismului, in scop terapeutic, igienic sau
sportiv.
Efecte locale

a. Actiune sedativa asupra:


- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare si articulare.
Actiunea sedativa se obtine prin manevre usoare, lente care
stimuleaza repetat exteroceptorii si proprioceptorii existenti.

b. Actiunea hiperemianta locala se manifesta prin incalzirea si


inrosirea tegumentului asupra caruia se exercita masajul; aceasta
actiune se obtine prin manevre mai energice.

c. Indepartarea lichidelor interstitiale de staza cu accelerarea


proceselor de resorbtie n zona masata. Masajul permite inlaturarea
lichidelor de staza. Acest efect este benefic la persoane cu
insuficienta venoasa periferica si apare dupa manevre profunde
care conduc lichidul de staza de la periferie spre centru.
Efecte generale

Masajul duce la cresterea metabolismului


bazal, stimuleaza functiile aparatului respirator
si circulator, influenteaza favorabil starea
generala a organismului, imbunatateste
somnul, indeparteaza oboseala musculara.
Toate aceste efecte generale se explica prin
actiunea masajului asupra pielii care este un
organ bine vascularizat si mai ales bogat
inervat.
Cea mai importanta actiune fiziologica a masajului
este reprezentata de mecanismul reflex asupra
organelor interne. Aceasta se explica prin stimulii
care pleaca prin exteroceptori si proprioceptori
(stimuli care sunt de diferite intensitati) pe cale
aferenta catre SNC, iar de acolo pe cale eferenta,
ajung la organele interne in suferinta.

Un alt mecanism al masajului este actiunea mecanica


produsa de manevrele mai dure ca framantarea,
contratimpul, mangaluirea, rulatul, ciupitul,
tapotamentul (care se face transversal pe fibrele
musculare) ceea ce duce la tonifierea musculaturii,
imbunatatirea functiei si fortei musculare.
Pe langa masajul terapeutic, kinetoterapia
reprezinta cea mai importanta componenta de
tratament de recuperare medicala pe acest tip
de afectiuni, si se adreseaza tuturor scoliozelor,
cu exceptia celor operate, dupa artrodeza.
Tratamentele de kinetoterapie se bazeaza pe
corectarea posturii si a aliniamentului corpului,
reeducarea respiratorie, cresterea mobilitatii
articulare si a fortei musculare.
a) ameliorarea pozitiei coloanei
b) cresterea flexbilitatii coloanei
c) cresterea fortei musculare (abdominale si
paravertebrale)
d) ameliorarea respiratiei.
1. Masaje si intinderi tegumentare astfel incat
sa se realizeze o dezlipire a diferitelor
planuri tisulare.
2. Educatia posturala se desfasoara in fata
oglinzii sau pe covor, cu recunoasterea
dificultatilor corporale si a posibilitatilor de
autocorectare.
3. Exercitii dinamice :
A) - exercitii corectoare, localizate pe fiecare
curbura; sunt concentrice sau excentrice, lente,
realizate cu precizie si urmaresc o aliniere a
segmentelor osoase insuficient intinse si o
relaxare a coloanei.
B) exercitii de reeducare globala a
trunchiului; actioneaza asupra echilibrului
trunchiului si asupra rotarii vertebrale.

4. Exercitii statice pentru mentinerea pozitiei


corectate.

5. Educare respiratorie :

A) - dobandirea mecanismului respirator in 3


timpi (abdominal, costal, sternal) prin
intermediul mainilor kinetoterapeutului, apoi
cele ale pacientului, plasate pe abdomen si
torace;
B) observarea, tot cu ajutorul mainilor, a
zonelor concavitare care respira insuficient;
C) deplasari cu o anumita greutate pe cap;
D) reeducare ortodontica copilul trebuie
invatat sa detaseze sprijinul mentonier;
De asemenea, trebuie verificata mobilitatea
articulatiei temporo-mandibulara.