Afectiuni ale coloanei lombare joase in sportul de performanta

Afectiuni ale coloanei lombare si sportul. Consideratii generale si epidemiologice

Sportul are efecte contradictorii asupra coloanei vertebrale. Prin dezvoltarea maselor musculare, el are un efect de
amortizare in compresia discurilor vertebrale. Flexibilitatea indusa de gesturile sportive permite compensarea unei
rigiditati segmentare. Adaptarea continua a aparatului locomotor si a structurilor articulare ale coloanei vertebrale, in
particular, evita surprinderea coloanei intr-o pozitie de incordare nefireasca.
Toate aceste efecte favorabile nu compenseaza, totusi, efectul nociv al microtraumatismelor repetate, fie asupra unei
coloane in plina dezvoltare, fie asupra coloanei unui subiect adult.
De asemenea, se considera ca adolescentul sportiv intr-o masura mai mare decat altii va fi supus unei spondilolize, iar
un adult va dezvolta dureri lombare la o varsta mai precoce decat populatia normala sedentara. Spondiloliza, care in
mediu se intalneste la 6% din populatie, poate atinge 20% printre adolescentii sportivi.

Traumatologie du sport, Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Elsevier Maison SAS, 2012
 Afectiunile lombare ating, conform statisticilor si autorilor, pentru unele sporturi, cifre foarte ridicate: 85% printre
canotori, 65% printre judoisti, 50% printre jucatorii de golf.
Printre sporturile cu risc ridicat de afectiuni lombare se numara atletismul, schiul, baschetul, fotbalul, patinajul,
alergatul, golful, tenisul adica sporturi in care coloana vertebrala este supusa numeroaselor stresuri, rasuciri, rotatii.
Desi in activitatile sportive este implicat tot spatele, se estimeaza ca 5-10% dintre toate afectiunile intalnite la atleti se
refera la cele lombare. Multe dintre cauze ale durerilor lombare la atleti pot fi provocate de un eveniment specific sau
trauma; altele sunt cauzate de leziuni minore care conduc spre microtraumatisme.
Cu toate ca durerile lombare pot fi adesea tratate fara perturbari majore in viata unei persoane, sportivii sunt adesea
reticenti in cautarea asistentei medicale. Multi dintre ei neaga sau tind sa minimalizeze plangerile pentru a evita
consecinte precum: reducerea activitatii sportive in scopul recuperarii, pierderea pozitiei sau eliminarea din echipa,
absentarea de la competitie. Multi sportivi au credinta ca se vor insanatosi de la sine.
Majoritatea sportivelor ajung la medic dupa saptamani de durere persistenta.
Cele mai frecvente motive ale lombalgiilor sunt microtraumatismele musculo-ligamentare, spondiloliza,
spondilolistesisul si discopatia lombara.

Low Back Pain in Athletes - Patient Guide, Edited by University of Maryland Medical Center
Notiuni introductive

Lombalgie (sin. lumbago, sindrom dureros lombar)- durere localizata in regiunea lombara, provocata de
o afectiune a coloanei vertebrale lombare.
Discopatia lombara - alteratia degenerativa a discului intervertebral.
Radiculopatie - durere iradianta in membrele inferioare produsa de iritatia sau compresia unei radacini
nervoase.
Nevralgie sciatica/ sciatica - sindrom ce iradiaza din spate spre coapsa si in membrul inferior oriunde
de-a lungul nervului sciatic.
Lombalgie si sciatica. Tabloul clinic
Tabloul clinic prezentat de un sportiv care are lombalgii este complet suprapus pe cel al unui sedentar dar cu cateva
nuante: daca in timpul interogatoriului se regasesc notiuni ca durerea lombara evidentiata la eforturi, calmata de
repaus, eventual impulsiva la tuse si stranut, atunci in timpul examenului clinic, in plus fata de musculatura
dezvoltata, va fi regasita frecvent o mobilitate globala in aparenta unei coloane normale. Prin urmare, distanta
degete-sol, de exemplu, poate fi de 0 cm, atunci cand subiectul va executa rotatii in jurul soldurilor, fara a indrepta
coloana vertebrala. (fig. 1).

Traumatologie du sport, Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Elsevier Maison SAS, 2012
 In asemenea caz, pentru a gasi redoarea segmentara, se poate folosi testul Schober.

Testul Schober - destinat masurarii gradului de limitare a flexiei lombare. Se masoara distanta intre un
punct axial situat la mijlocul intervalului dintre crestele iliace postero-superioare si unul situat la 10
centimetri deasupra acestuia. In mod normal, dupa ce pacientul executa o flexie lombara anterioara
maxima distanta dintre cele doua puncte creste la peste 15 cm. Cresterea distantei intre cele doua puncte
cu mai putin de 4 centimetri indica limitarea mobilitatii coloanei lombare.
 Palparea coloanei vertebrale este in egala masura inselatoare din cauza musculaturii, iar gasirea punctelor dureroare
este adesea dificila. In mod similar, in caz de radiculalgii, pozitivitatea semnelor Lasegue adesea lipseste, in ciuda unui
conflict discoradicular autentic. (fig. 2.). Testul Lasegue este util pentru a evidentia existenta unei hernii de disc
lombare. Daca durerea lombara apare intre 30 si 70 grade de flexie a coapsei pe bazin, semnul este considerat pozitiv.

Cautarea clasica a unui semn Lasegue in decubit dorsal poate sa aiba un rezultat negativ la un sportiv (a). In schimb,
acest test va fi pozitiv la extensia genunchiului cand subiectul va fi asezat in cifoza completa cu flexia maximala a
coloanei cervicale (b).

Traumatologie du sport, Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Elsevier Maison SAS, 2012
 Alaturi de aceste valori, se vor lua in considerare aspecte precum pozitivitatea semnului sonetei, abolirea unui reflex,
diminuarea fortei musculare, hipoestezie (diminuare a sensibilitatii cutanate).
Lombalgia si sciatica sunt foarte adesea trecute cu vederea ca fiind neimportante si tratate, in cel mai bun caz de
kinetoterapeut. Consultarea medicului se efectueaza doar in ultima instanta. Radiografiile sunt solicitate dupa
saptamani de durere persistenta.

Tipuri de suferinta lombara

Lumbago acut discogen tabloul clinic este dominat de durere de tip algic si de blocajul lombar antalgic.
Lumbago acut fatetar durere lombara de tip acut, hiperalgic cu iradiere pseudo-radiculara.
Lumbago acut musculo-ligamentar elongatii ale ligamentelor, tendoanelor si/sau muschilor din zona lombara.
Sindrom dureros lombar acut simptome cu o durata mai mica de 6 saptamani, durere lombara de tip mecanic.
Lombalgia cronica este considerata cronica cand durerea depaseste 3 luni, prezentand diverse caractere si intensitati,
de la durere moderata la durere cu impotenta functionala.
Lombosciatalgia discogena tip nevralgie radiculara la nivelul membrelor inferioare.
Lombalgie in scolioza lombara evolueaza progresiv de la durerea cu caracter mecanic dorso-lombar fara iradiere, pana la
durerea hiperalgica cu caracter radicular de tip incomplet sau complet.
Lombalgia din spondilolisteza alunecarea anterioara a discului situate la nivelul de L5-S1.

Nota: Semnul sonetei poate fi considerat drept evidentierea primului punct dureros din seria celor descrise in nevralgia sciatica.
Transpus la nevralgia sciatica de origine discala, semnul sonetei tine de durerea prin presiune asupra punctului paraspinos. (Aparatul
locomotor, Dr. Clement Baciu, Ed. Medicala, Bucuresti, 1981)
Tehnici de terapie fizical-kineto in programele de recuperare din lombalgii
Tehnici comune tuturor sindroamelor:
1. Terapia fizicala antalgica si de pregatire a structurilor somatice:
Masajul clasic se utilizeaza in scop antalgic, vasculotrop, miorelaxant, decontracturant si de relaxare. El
pregateste tesuturile pentru programul de kinetoterapie. Astfel, favorizand schimburile metabolice, combate
edemul si organizarea fibroasa, solicita structurile proprioceptive. Prin asocierea tehnicilor sedative cu cele de
stimulare si de relaxare generala se inscrie motivat in programul de recuperare. Efectul benefic al tehnicilor de
masaj poate fi completat de tehnicile de relaxare de tip: Schultz, Jacobson si tehnici respiratorii.
Termoterapia: se aplica in sindroamele cronice folosind aerul cald (radiatii infrarosii), baia calda, impachetarile,
undele scurte, parafina sau pungile siliconate pentru termoterapie. Efecte: vasculotrop, analgezic, miorelaxant.
In situatii acute se aplica crioterapia.
Electroterapia: se utilizeaza metode de electrostimulare, campuri electromagnetice, ultrasunet sau energie
radianta de tip laser de joasa putere. Efecte: antalgic pentru dureri musculo-ligamentare, efect excitant, tonizant,
efect miorelaxant.
Terapia de intretinere biomecanica din grupajul de kinetoterapie, mobilizarile pasive pot fi folosite in scop
analgezic, cum ar fi: rularea progresiva, latero-flexia, rotatiile, refacerea lordozei prin mobilizarea manuala a
zonei lombare, mobilizari manuale pentru ante- si retroversia bazinului, fata de diverse pozitii ale membrelor
inferioare.

Patologia aparatului locomotor, vol. II, Dinu M. Antonescu, Editura Medicala, Bucuresti, 2008
 2. Intretinerea mobilitatii articulare:
Initial, atentia se indreapta catre mobilizarea bazinului prin micromobilizari segmentare si corectarea raportului
segment lombar-bazin, prin exercitii de tip pasiv. Se executa exercitii de ante- si retroversie a bazinului, latero-
flexie de bazin, miscarea circulara a bazinului prin decolarea alternanta a maselor musculare si miscari de tonifiere
ale muschiului patratului lombar, care este principalul stabilizator ar bazinului. Programul vizeaza grupele
musculare abdominale, mansonul muscular perivertebral si muschi pelvi-femurali. Multe dintre exercitii deriva din
tehnicile de stretching, care urmaresc rearmonizarea tensiunilor musculare din regiunea lombo-pelviana.
Kinetoterapia, singurul grupaj metodologic de tip activ, se indica in programe de exercitii fizice specifice, adaptate
fazei si stadiului de suferinta.
Metodele de kinetoterapie in recuperarea lombara
In literatura actuala se descriu mai multe tehnici:
1. reeducarea gimnastica lombo-abdominala in cifoza Programul de exercitii in flexie Williams;
2. reeducarea gimnastica lombo-abdominala in lordoza Programul de exercitii in extensie Tehnica McKenzie;
3. reeducarea gimnastica pozitionala;
4. reeducarea prin cinetica pelviana;
5. reeducarea lombara prin gimnastica periferica.

Patologia aparatului locomotor, vol. II, Dinu M. Antonescu, Editura Medicala, Bucuresti, 2008
Programul de exercitii in flexie Williams
Intins pe o suprafata rigida fiecare exercitiu se va repeta de 10 ori,
pana la un program care va cuprinde progresiv 50 de repetitii
pentru fiecare exercitiu de doua ori pe zi.
Faza intai. A. Contractia pelvisului pe plan dur, 5 sec. urmata de
relaxare.
B. Compresia pelvica cu ridicarea capului, 5 sec.
C. Contractie pelvica asociind flexia cervicala si flexia coapsei pe
bazin, 5 sec., alternand membrele inferioare, relaxare.
D. Contractia pelvica cu flexia cervicala si amandoi genunchi la
piept.
Faza a doua. E. Din pozitia sezand pe scaun, se executa flexia
coloanei incercand sa apropiem palmele de podea, 5 sec., relaxare.
F. Miscari de rulare de tip bicicleta, 10 sec., relaxare.
G. Pozitia de redresare prin corectarea coloanei la perete: se
preseaza planul dur vertical cu calcaile, gambele posterior, fesele,
omoplatii, occiput; se mobilizeaza coloana indoind genunchii si
departand calcaile de perete, dar pastrand contactul cu
dorsolombar cu peretele prin contractia musculaturii abdominale.
H. Corectarea lordozei lombare prin redresare din verticala in
pozitia ghemuit, 5 min., relaxare.

Patologia aparatului locomotor, vol. II, Dinu M. Antonescu, Editura Medicala, Bucuresti, 2008
Discopatia lombara
Hernia de disc este o extruzie de nucleu pulpos printr-o fanta a inelului
fibros, care raportat la canalul vertebral sau foramen poate produce o
compresiune pe radacinile nervoase sau sacii durali. Analizand o
sectiune transversala la nivel L4-L5 (fig. 6 varietati de disc dupa Claude
Manelfe) putem avea urmatoarele varietati de degenerescenta sau hernie
discala:
A. Aspect normal: radacina nervului L5 se afla in sacul dural si paraseste
canalul spinal prin foramenul L5, S1. Radacina nervului spinal L4, la
nivelul ganglionului spinal a parasit deja foramenul L4, L5 si este lateral.
B. Discul tumefiat: este caracterizat printr-o expansiune difuza,
circumferentiala, uneori asimetrica dincolo de marginile corpului
vertebral.
C. Hernie de disc centrala: rara, se manifesta cu durere de spate, bilaterala
sau radiculopatie alternativa stanga-dreapta.
D. Hernia de disc paramediala: cea mai frecventa forma comprima radacina
nervului si emergenta sa durala si este cauza radiculopatiei unilaterale
(L5).
E. Hernie de disc foraminala: mai putin frecventa, comprima ambele
radacini nervoase: L4, de acelasi nivel si L5, de la nivelul inferior.
F. Hernia de disc extraforaminala: rara, comprima radacina nervoasa L4 la
nivelul ganglionului spinal.
G. Hernia de disc anterioara: foarte rara, comprima sau rupe ligamentul
longitudinal anterior. Este departe de radacinile nervoase si se manifesta
prin durere in regiunea lombara.

Patologia aparatului locomotor, vol. II, Dinu M. Antonescu, Editura Medicala, Bucuresti, 2008
Anamneza in hernia de disc lombara

Bolnavul cu HDL tipic se prezinta cu un istoric de durere de spate progresiva, dar mai adesea brusc, durerea este
brutala, ca o arsura, un junghi sau un curent electric iradiind din jos, pe partea posterioara sau laterala a
membrului inferior, sub genunchi, spre calcai.
Durerea este superficiala si localizata, ea adesea este asociata cu parestezia (amorteli) sau furnicaturi si este
agravata prin presiunea intradiscala crescuta sau miscari specifice. Odihna scade foarte mult din durere, dar nu o
indeparteaza total.
Distributia durerii este clasic radiculara, iar durerea pe membrul pelvin este atat de dominant incat eclipseaza
orice durere de spate, iar in timp ea descreste ca intensitate.
Durerea este elementul revelator in istoricul bolii. Distributia durerii este importanta pentru diagnosticul HDL.
HDL se produce cel mai frecvent la nivelul L3, L4, L5, afectand radacinile nervoase L4, L5 si S1.
Unii pacienti cu hernie de disc au o durere in zone mici, izolate si specifice, ceea ce poate duce la confuzie.
Alte simptome ale HDL sunt: slabiciuneaa dorsiflexiei piciorului, fara sa fie insotita de durere. Modificarile
esentiale pot fi sub forma de parestezii sau furnicaturi.

Patologia aparatului locomotor, vol. II, Dinu M. Antonescu, Editura Medicala, Bucuresti, 2008
 Examenul clinic obiectiv
Inspectia postura, diformitatiile, mersul
Palparea
Gradul de mobilitate al coloanei
Testele neurologice

Inspectia
Bolnavul cu HDL are mersul greoi si bine chibzuit. Se observa o lordoza lombara intinsa cu sau fara scolioza.
Gradul mobilitatii vertebrale este redus, uneori sub un aspect asimetric. Niciunul dintre aceste simptome nu sunt
tipice pentru HDL.
Elemente de tratament conservator
HDL are un prognostic favorabil la majoritatea pacientilor. Ingrijirile active par a fi mult mai eficiente decat
cele pasive. Astfel, in cazul tratamentului non-operator elementele principale se focalizeaza pe controlul
durerii si imbunatatirea functiei, in special printr-un program activ de exercitii fizice.
Calmarea durerii este principalul scop in ingrijirea de urgenta in HDL. Infiltratiile locale cu hidrocortizon in
spatiul epidural este o posibilitate de control a inflamatiei si a durerii pe radacina nervului. Cu cat hernia este
mai mica si daca nu a spart annulus fibrosus sau/si ligamentul longitudinal posterior, cu atat sansa pentru
tratamentul conservator este mai mare.
In primele trei luni de zile majoritatea HDL au o evolutie favorabila. De aceea, indicatia chirurgicala nu ar
trebui facuta inainte de 6-12 saptamani. In cazul in care indicatia chirurgicala este singura varianta, ea trebui
aprig sustinuta de medic si aprobata fara intarziere de pacient. O perioada prea lunga de repaus la pat nu este
indicata.
Spondiloliza si spondilolistesisul
Spondiloliza, una dintre posibile continuari ale istmului vertebral, se intalneste la 7% din populatie, atingand mai
ales barbatii. Spondiloliza evolueaza in 50% din cazuri spre un adevarat spondilolistesis care se defineste ca o
alunecare inainte a corpului vertebral acompaniat de pediculii sai, de apofizele sale transversale si articulatiile
posterioare.
In mediul sportiv, frecventa spondilolizelor este de 3-4 ori mai mare comparativ cu populatia generala, variind
intre 15-25%. Activitatea sportiva, mai ales este vorba de sporturi in lordoza (fig. 3) (gimnastica, judo, haltere,
sarituri in inaltime, triplu salt, etc.) favorizeaza aparitia spondilolizei care corespunde unei fracturi de stres cu o
aparitie progresiva datorata surmenajului repetat si microtraumatismelor aplicate pe istmul vertebral.

Traumatologie du sport, Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Elsevier Maison SAS, 2012
 Spondiloliza sau spodilolistesisul afecteaza L5 in 80% din cazuri si L4 in 10% din cazuri; alte localizari sunt
exceptii.
Varsta critica de aparitie a spondilolizei este de 6 ani (5% din populatie), la 16-17 ani se observa o micsorare a
spondilolizei (14%) in special la baietii sportivi care ating maturitatea osoasa.
Descoperirea spondilolistezei se poate face in trei situatii:
cu ocazia unui examen radiologic sistematic la un subiect sanatos;
in timpul unei evaluari medicale la un subiect cu lombalgie;
in timpul unei evaluari medicale la un subiect ce prezinta radiculalgii (lombosciatica).

Tabloul clinic
Simptomatologia clinica este extrem de variata pentru ca nu exista niciun paralelism anatomo-clinic: foarte des
spodiloliza si spondilolistesisul sunt clinic total silentioase, fara nicio repercusiune dureroasa, nici una functionala.
Descoperirea lor este mai degraba intamplatoare in cadrul unui bilant radiografic sistematic in sporturi de risc sau
in urma traumatismelor.
In plan clinic, spondiloliza se manifesta cel mai des prin lombalgii survenite in timpul activitatii sportive. Durerea,
uneori lombaro-sacrala, este mecanica, calmata la repaus.
Aparitia unei lombalgii acute la un tanar sportiv poate indica existenta unei spondilolisteze.

Traumatologie du sport, Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Elsevier Maison SAS, 2012
 Clasificarea spondilolistesisului dupa Wiltse
1. Congenital
A. Displazia elementelor posterioare si a proceselor articulare la nivelul listesisului (deplasarea laterala fata de
vertebra subiacenta) frecvent asociata cu spina bifida (defect congenital al coloanei care consta in lipsa sudurii
complete a arcului vertebral care determina dezvoltarea incomplete a tubului neural din zona lombara sau sacrala).
B. Displazia proceselor articulare cu orientarea sagitala a fatatelor articulare ce duce la instabilitate primara la L5 S1.
C. Alte anomalii congenitale, cum ar fi cifoza congenitala, ce pot produce listesis.
2. Istmic
A. Litic, asimilat cu o fractura de stres a pars articularis.
B. Pars articularis elongata, secundara vindecarii unui tip IIA.
3. Degenerativ: degenerescenta discala cu micsorarea sau pierderea spatiului discal.
4. Posttraumatic: fractura si/sau leziune ligamentara intr-o zona alta decat pars articularis ce pot produce
spondilolistesis.
5. Patologic: afectare a structurii osoase localizata sau generalizata ce produce degenerarea elementelor posterioare si
permite astfel alunecarea unei vertebre fata de alta.
6. Postchirurgical sau iatrogen: ca rezultat al pierderii complete sau partiale a elementelor posterioare ca urmare a
unei interventii chirurgicale.
Examene complementare
Examinarea coloanei vertebrale va pune in evidenta o hiperlordoza joasa a carei prezenta este notificata de o
gropita mediana mai sus de sacrum (alunecare vertebrala anterioara). Studiul dinamic va constata o limitare
dureroasa a miscarilor coloanei si, eventual, semne obiective de suferinta radiculara.
Examinarea radiografica va include imagini frontale, laterale si {3/4}. (fig. 4). Aceste imagini vor dovedi
spondiloliza, spodilolistesisul si mai ales gradul de alunecare anterioara a vertebrei. (tabel 1). Pe aceste imagini o
atentie particulara va fi acordata discurilor de deasupra si de la baza alunecarii, precum si existentei unei displazii
(anomalie in dezvoltarea unui tesut sau organ) regionale concomitente.

Traumatologie du sport, Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Elsevier Maison SAS, 2012
Stadiile spondilolistesisului dupa Meyerding

Stadiul I Alunecare intre 0-25%

Stadiul II Alunecare intre 25-50%

Stadiul III Alunecare intre 50-75%

Stadiul IV Alunecare peste 75%

Evolutia bolii
Odata ce diagnosticul de spondilolistesis a fost stabilit, trebuie gasite raspunsuri la trei intrebari:
1. Care e prognosticul spondilolistesisului la un sportiv?
2. Este nevoie de a contraindica practicarea sportului la un subiect cu spondilolistesis?
3. Care este tratamentul spondilolistesisului la un sportiv?
Evolutia spondilolistesisului depinde de cativa factori:
1. varsta subiectului: alunecarea se observa la varsta de 10-14 ani, in timpul fazei pubertare dar accentuarea acestei
aluncari este rara dupa 20 de ani;
2. gradul de displazie, luand in considerare in special starea discului afectat: daca discul este normal,
spondilolistesisul este stabil;
3. stadiul spondilolistesisului: spondilolistesisul de gradul I si II are o evolutie foarte slaba si un prognostic bun.
Stadiul III, asociat cu o displazie regionala semnificativa si o stare proasta a discului, se va agrava conducand
spre o spodiloptoza.
Evolutia spondilolistesisului trebuie urmarita printr-un examen clinic si radiologic anual.

Traumatologie du sport, Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Elsevier Maison SAS, 2012
Este spondilolistesisul o contraindicatie pentru practica sportiva?
La adult spondilolistesisul nu este o contraindicatie pentru practicarea sportului. Aceasta poate fi limitata doar de
eventuala durere resimtita de subiect;
la adolescent, spre sfarsitul perioadei de crestere, descoperirea spondilolistesisului de gradul I si II nu reprezinta o
contraindicatie pentru practicarea sportului cu conditia ca aceasta nu creeaza durere. Cu toate acestea, exista
rezerve cu privire la evolutia dureroasa pe termen lung: manifestarile dureroase survin mai degraba la sportivii de
performanta (spre 30 de ani) decat la sportivii seniori (40-50 de ani);
la copil in faza pre-pubertara si pubertara descoperirea spondilolistesisului de gradul I nu este o contraindicatie
pentru gimnastica scolara, cu conditia efectuarii unor investigatii clinice si radiologice la fiecare jumatate de an. Insa,
vor fi emise rezerve foarte mari in legatura cu practicarea sportului de performanta.
Tratament
Tratamentul spondilolistesisului la sportivi este identic cu cel pentru populatia generala:
spondilolistesisul asimptomatic descoperit intamplator nu necesita niciun tratament;
lombalgiile sunt tratate medicamentos, oferindu-se un loc important kinetoterapiei si corectarii gestuale sportive. In
caz de esec, se va propune un repaus sportiv si purtarea unui lombostat detasabil asociat cu reeducare timp de 5-6
saptamani. In cazuri exceptionale, va fi propusa chirurgia, constand in artrodeza (interventie chirurgicala constand
in blocarea definitiva a unei articulatii cu scopul de a o face nedureroasa si stabila) cu sau fara reducerea deplasarii la
adolescent;

Traumatologie du sport, Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Elsevier Maison SAS, 2012
 lombosciatica va fi tratata, precum toate radiculalgiile, printr-un repaus in decubit strict cu o durata suficienta si
prescrierea de anti-imflamatoare nesteroidiene, analgezice si miorelaxante;
lombosciatica rebela va fi tratata doar prin chirurgie (fig. 5) care va urmari sa elibereze radacina nervoasa si sa
fixeze eventual deplasarea si reducerea ei partiala.

Traumatologie du sport, Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Elsevier Maison SAS, 2012
Bibliografie:
Patologia aparatului locomotor, vol. II, Dinu M. Antonescu, Editura Medicala, Bucuresti, 2008
Traumatologie du sport, Jean-Claude Chanussot, Raymond-Gilbert Danowski, Elsevier
Maison SAS, 2012
Low Back Pain in Athletes - Patient Guide, Edited by University of Maryland Medical Center