Risk of diabetes mellitus associated

with DMARDs and statins in

rheumatoid arthritis
Gulsen Ozen, Sofia Pedro, Marie E Holmqvist, Michael Avery, Frederick Wolfe, Kaleb
Michaud, Ann Rheum Dis 11 November 2016

Dr. Irina-Elena Dumitrescu, rezident Reumatologie an II

Medic coordonator: Dr Grigorie Balosin
Introducere
Pacientii cu PR prezinta un risc crescut de a dezvolta DZ
tip 2.

TNF si IL-6 sunt asociate cu adipozitate crescuta si

insulinorezistenta.

Glucocorticoizii conduc la hiperglicemie si

insulinorezistenta dependent de doza si de durata
administrarii.

Studii precedente au aratat ca MTX, HCQ si inhibitorii

TNF altereaza favorabil metabolismul glucozei.

Scopul studiului este de a investiga asocierea dintre

administrarea DMARDs, GC si statinelor si incidenta DZ
la pacientii cu PR intr-o cohorta observationala din SUA.
Metode

S-au recrutat pacienti cu diagnosticul de PR

confirmat dintr-o cohorta observationala
longitudinala extinsa US National Data Bank
for Rheumatic Diseases

Perioada de desfasurare: ian 2000 decembrie

2014

Rezultatul final urmarit: DZ nou diagnosticat sau

initierea unui medicament antidiabetic
 A fost masurata expunerea la medicamente si
efectul lor asupra riscului DZ in randul pacientilor
la inrolare si la fiecare 6 luni cu ajutorul
chestionarelor.
efectul DMARDs individual vs non-DMARDs :
- monoterapie cu MTX (referinta)
- Abatacept independent de alte DMARDs
- alte biologice sau alte DMARDs + MTX
- altele sau fara DMARDs

-HCQ, GC, statinele si AINS au fost evaluate

separat, inclusiv asocierea GC + MTX si GC +
statine
Rezultate

Studiul a inrolat 13 669 pacienti cu o varsta

medie de 58 ani si cu o durata a bolii de ~14.4
ani

In cursul unei perioade de urmarire de ~4.6 ani

s-au inregistrat 1139 cazuri noi de DZ

Rata incidentei DZ la pacientii cu PR a fost

crescuta comparativ cu populatia generala a
SUA
Discutii

Riscul de DZ scade in trat cu HCQ si ABA

creste in trat cu statine si GC

Reducerea riscului DZ se mentine pe o durata de pana

la 6 luni dupa intreruperea HCQ

MTX nu reduce riscul DZ, dar a fost asociat cu o

scadere a HbA1c la pacientii diabetici cu PR

Dintre TNFi doar ABA a produs scaderea riscului DZ

comparativ cu MTX in monoterapie

Studiul a aratat o crestere a riscului DZ cu 55% la

pacientii tratati cu statine, risc comparabil cu cel indus
de GC
Limitele studiului
Administrarea de HCQ si statine si starea
generala de sanatate a pacientilor pretratament

Statusul serologic, NAT, NAD si reactantii de

faza acuta nu au fost disponibili

Activitatea PR a fost determinata doar pe baza

HAQ

Glicemia si HbA1c nu au fost disponibile

Concluzii
Incidenta DZ este crescuta la pacientii cu PR

HCQ si ABA sunt asociate cu scaderea riscului

DZ

GC si statinele cresc riscul DZ

HCQ are efect durabil de scadere a riscului DZ

si anuleaza cresterea riscului indusa de GC si
statine
Va multumesc!