Sunteți pe pagina 1din 13

Curs I.

Dozimetrie

Fiz. PhD Constantin Petrica Cristin


Expunerea (X)
Expunerea este o marime dozimetrica pentru
radiatia electromagnetica si exprima
abilitatea radiatiei de a produce ionizare in
aer .

Aceasta marime este definita numai pentru


radiatia electromagnetica care
interactioneaza cu aerul .
Debitul expunerii: X/t

Debitul expunerii (si ulterior, debitul dozei) este


expunerea produsa pe unitatea de timp.
In SI unitatea debitului expunerii este
[C kg-1s-1] sau [ A kg-1 ] si (in vechile unitati) [R/s].
In protectia radiologica de obicei aceste valori de debit se
exprima per ora (ex., R/h).
Doza absorbita, D
Doza absorbita D,este energia absorbita pe
unitatea de masa.
Aceasta marime este definita pentru toate tipurile
de radiatii ionizante (nu numai pentru radiatia
electromagnetica, cum a fost in cazul expunerii),
si pentru orice material .
D = dE/dm. In SI unitatea pentru D este Gray [Gy].
1 Gy = J/kg.
Vechea unitate a fost rad. 1 Gy = 100 rad.
Doza medie absorbita intr-un tesut
sau organ

Doza medie absorbita intr-un tesut


sau organ DT este energia depusa in
organ, impartita la masa acelui organ.
Doza echivalenta: H
Doza echivalenta H este doza absorbita multiplicata
printr-un factor de ponderare pentru radiatie, wR ,
nedimensional, care exprima eficacitatea biologica a
tipului dat de radiatie
Pentru a evita confuzia cu doza absorbita, in SI
unitatea de dosa echivalenta este numita sievert (Sv).
Unitatea veche a fost rem
1 Sv = 100 rem
Factorul de ponderare pentru radiatie,
wR
Pentru cea mai mare parte a radiatiilor
folosite in medicina (X, , e-) wR este=1,
astfel incat doza absorbita si doza
echivalenta sunt numeric egale.
Exceptiile sunt:
particulele alfa (wR = 20)
neutronii (wR = 5 - 20).
Factor de ponderare pentru tesut

Pentru a reflecta detrimentul combinat


datorita efectelor stochastice datorate
dozelor echivalente din toate organele si
tesuturile din corp, doza echivalenta din
fiecare organ sau tesut se multiplica cu
un factor de ponderare pentru tesut,
wT, iar rezultatele sunt insumate pe
intregul corp, pentru a obtine doza
efectiva E.
Efectul fotoelectric
Apare cand un foton este absorbit total de un
electron de pe un nivel interior (puternic legat).
Ca urmare a energiei primite electronul este scos
de pe orbita-emisia de fotoelectroni si atomul
ramane cu o sarcina pozitiva (ion pozitiv).
Locul ramas vacant pe nivelul interior este ocupat
de un electron de pe un nivel exterior iar excesul
de energie este emis sub forma de radiatie X
caracteristica sau electroni Auger.
Imprastierea Compton
Apare la interactia fotonului cu electronii (slab
legati) de pe nivelul exterior (de valenta) al
atomului.

Cele trei tipuri principale de interactie a fotonilor


cu materia efect fotoelectric , efect Compton si
formare de perechi au probabilitati de aparitie
diferite functie de numarul atomic Z si energia
fotonului incident.
Coeficientul de atenuare liniara ()

Reprezinta fractiunea din fotonii incidenti


scoasa din fascicul, indiferent de tipul de
interactiune, pe unitatea de parcurs,
1
exprimata in cm.
Atenuarea
Atenuarea unui fascicul de radiatie
electromagnetica (X sau gamma)
monocromatic la trecerea printr-un material
de grosime t (cm) si coeficient de atenuare
se face dupa o lege exponentiala data de
formula:
N(t)=N(0)exp(- t)
Doze i riscuri n context
Printre multe riscuri la care suntem expui, n
mod constant suntem expui la fondul natural
de radiaii care conduce la o doz medie
anual de 2400 Sv pe an pe persoan.
Expunerea medical (inclusiv cea dentar),
adaug o doz suplimentar substanial dozei
datorat fondului natural de radiaii, cu o
variaie mare de la ar la ar.