determinata de actiunea unei substante toxice ce a patruns in organism si de reactia organismului la prezenta toxicului. Prin substanta "toxica" se intelege orice substanta care patrunsa in organism pe diverse cai, provoaca tulburari functionale si/sau alterari structurale, avand ca rezultat o stare patologica. Intoxicatiile pot fi voluntare - in cazul tentativelor de suicid, sau involuntare - accidentale Toxicitatea Toxicitatea unei substante - proprietatea unei substante chimice de a produce modificari patologice in organism si de a declansa reactii patologice din partea organismului - depinde de mai multi factori: - proprietatile fizice si chimice ale substantei - concentratia substantei - viteza de raspandire in organism - calea de patrundere in organism a toxicului - timpul de actiune al toxicului - varsta intoxicatului (varstnicii sunt mai sensibili) - greutatea - starea de sanatate: afectiunile hepatice, renale si alte conditii patologice cresc toxicitatea unei substante - toleranta individuala. Calea de patrundere
Toxicele pot patrunde in organism pe diverse
cai: - digestiva: toxicele sunt inghitite - respiratorie: gazele si substantele volatile - cutanata si prin mucoase (conjunctivala, nazala): solventi, pesticide, substante caustice, diverse unguente, droguri - parenteral: prin injectare intramusculara, intravenoasa, subcutanata Metabolizarea si eliminarea
Dupa patrunderea in organism, substanta
toxica este absorbita in sange si raspandita in organim, la diverse organe unde este metabolizata: ficat, plamani, rinichi, piele etc. Eliminarea toxicelor se face pe cale renala pentru majoritatea toxicelor dar si pe cale digestiva, plamani sau prin transpiratie. reprezint o urgen pediatric se pot produce accidental sau voluntar Limitarea absorbtiei toxicului Primele masuri care se iau in cazul unei intoxicatii sunt masuri de prevenire a absorbtiei toxicului, prin idepartarea toxicului care nu a fost inca absorbit in organism, masuri care se pot incepe la domiciliu: - in cazul intoxicatiilor produse prin ingestie (inghitire): evacuarea continutului tubului digestiv fie prin provocarea de varsaturi (prin stimularea fundului gatului cu degetul sau cu o lungurita dupa ce s-a baut un pahar cu apa calda sau lapte) fie prin administrarea unor purgative - in intoxicatiile prin inhalare de substante gazoase, primul gest va fi scoaterea victimei din mediu - in cazul toxicelor care patrund prin tegumente, se va spala tegumentul cu sapun si apa in cantati mari (dus) - prevenirea absorbtiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu gheata pe locul injectarii si a unui garou, proximal de locul injectarii. Provocarea varsaturilor este contraindicata la: - victime inconstiente - in caz de convulsii - ingestie de substante caustice, volatile sau antiemetice. Atitudinea practic pentru diagnostic i orientarea tratamentului:
scoaterea bolnavului din mediul toxic;
evaluarea neurologic i a funciilor vitale: semne neurologice, respiratorii, semne cardiocirculatorii; manifestri degestive ( dureri abdominale, vrsturi i diaree); manifestri cutanate ( coloraia tegumentelor, temperatura extremitilor, prezena unor leziuni). Intoxicaiile mai frecvente sunt cu: cu medicamente monoxid de carbon, cu substane corozive, cu ciuperci otrvitoare, cu pesticide organofosforice, cu alcool etilic Intoxicatiile acute cu medicamente
Intoxicatiile cu medicamente pot apare in cazul intoxicatiilor voluntare, in scop suicidar sau in cazul supradozarii accidentale, situatii frecvente la copii si la varstnici. Tipurile de medicamente implicate in intoxicatii sunt variate: antidepresive, hipnotice, neuroleptice, tranchilizante, analgezice, antipiretice, antiinflamatorii, fier medicamentos, digitalice, atropina etc. Semnele clinice care pot apare variaza in functie de substanta medicamentoasa: de la tulburari digestive (greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree), tulburari cardio-respiratorii (hipo sau hipertensiune, hiperventilatie, tahicardie), agitatie sau somnolenta si pana la alterarea starii de constienta si coma. Primul ajutor: - evaluarea starii de constienta si a functiilor vitale (ABC), si resuscitarea cardio-respiratorie in cazul in care victima este in stop cardio-respirator - apelarea serviciului de urgenta 112 - daca este inconstienta sau varsa, se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o parte) - daca victima este constienta se poate incerca provocarea de varsaturi - se cauta ambalajele medicamentelor posibil a fi raspunzatoare de intoxicatie Intoxicatiile cu monoxid de carbon - CO Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor, inodor (fara miros), care se amesteca foarte bine cu aerul si care rezulta din arderile incomplete (gaze, carbune, combustibil solid, gaze de esapament). Cele mai frecvente intoxicatii cu CO sunt cele din mediul casnic, prin utilizarea unor sobe (de obicei cu carbune) defecte. Acest gaz este toxic, datorita combinarii sale cu hemoglobina, ceea ce scade cantitatea de oxigen din sange si consecutiv oxigenarea tesuturilor. Manifestarile clinice constau in tulburari neuropsihice (stare ebrioasa, agitatie, somnolenta), tahicardie si tulburari respiratorii si in final coma. Caracteristica este culoarea rosie- zmeurie a fetei. Primul ajutor: - scoaterea victimei din mediu - transportul cat mai repede la spital - daca e la indemana, administrarea de oxigen - care este considerat si antidotul intoxicatiei cu CO. Intoxicatia cu fum Intoxicatia cu fum, se produce de obicei in timpul incendiilor, fumul fiind nociv atat prin monoxidul de carbon pe care-l contine cat si prin efectul iritant la nivelul cailor respiratorii superioare. Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta pana la coma, depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita, semne ale intoxicatiei cu CO. Primul ajutor: - scoaterea victimei din mediul cu fum, avand in vedere si propria siguranta - evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale, cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-respiratoare daca este necesar - solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital - daca este disponibil, administrarea de oxigen. Intoxicatia cu ciuperci necomestibile Aceste intoxicatii se produc accidental prin consumarea de ciuperci recoltate din flora spontana, de catre persoane care nu pot deosebi bine tipurile de ciuperci sau datorita fenomenului de incrucisare cu spori intre ciuperci comestibile si ciuperci otravitoare. De aceea, cel mai prudent este sa se consume numai ciuperci din cultura si nu din flora spontana a padurilor. Manifestari clinice ale intoxicatiei cu ciuperci, variaza in functie de tipul de ciuperci, mai exact de tipul de toxina continuta de acestea si de durata perioadei de incubatie (timpul scurs de la ingestie pana la aparitia manifestarilor clinice). Astfel, in cazul intoxicatiilor cu incubatie lunga apare: - sindromul phalloidian: cea mai grava intoxicatie (Amanita phalloides), cu perioada de latenta de 6-12 ore, manifestata prin tulburari digestive, afectare hepatica si renala grava, edem cerebral - sindromul gyromitrian: interval de latenta de 10-24 ore, dupa care apar tulburari digestive, neurologice (delir, convulsii, coma), hemoliza toxica - sindromul orellanian: incubatie peste 24 ore, dupa care apar tulburari digestive si se instaleaza insuficienta renala acuta. In intoxicatiile cu incubatie scurta, simptomele apar dupa 1-2 ore de la ingestie, si desi tabloul clinic poate fi zgomotos acestea sunt de obicei mai putin grave decat cele cu incubatie lunga. Primul ajutor: - prezentarea la spital in cel mai scurt timp - se poate incerca provocarea varsaturilor, in cazul intoxicatiilor cu durata scurta de incubatie atitudinea general nespecific: dezobstrucie orofaringian, oxigenoterapie, protecie termic, abord venos periferic, sond gastric, combaterea colapsului, intubaie i ventilaie mecanic; atitudine general specific: prevenirea absorbiei toxicului scoaterea din mediul toxic, splturi ale tegumentelor contaminate, ale conjunctivelor, provocare de vrsturi n cazul toxicelor nghiite splturi gastrice. EVALUARE 1.Alegeti manevrele specifice in intoxicatii a) splturi gastrice. b) scoaterea din mediul toxic c) oxigenoterapie d) protecie termic e) prevenirea absorbiei toxicului