Analiza discursului politic

Exista 4 conceptii asupra comunicarii politice:

Instrumentala, ansamblu de tehnici si proceduri pe
care le folosesc decidentii politici pentru reducerea,
formarea si circumscrierea opiniilor; dimensiunea
manipulatorie bazata pe tehnici specifice (TV,
sondaje, publicitate)
Ecumenica, proces interactiv dezvoltat in legatura cu
transimterea informatiei intre actorii politici, mediile de
informare si public; comunicarae se realizeaza prin
schimb de informatii simetric si complementar in
tre guvernanti si guvernati
 - competitiva, competitie pentru influentarea si
controlul, prin intermediul principalelor medii a
perceptiilor publice asupra evenimentelor majore
si a implicatiilor lor; lupta pentru controlul
reprezentarilor colective trebuie asociate atat
latura cognitiva, cat si cea simbolica a
comunicarii
- deliberativa, politica si comunicarea sunt
consubstantiale dezbaterea, dialogul intre
cetateni are menirea de a forma si consolida un
autentic spatiu public
 Comunicarea este transmitere si
partajare de sens
Exista trei perspective teoretice asupra
comunicarii>
Pragmatica studiul efectiv al practicilor
comunicationale: emitator, receptor, mediu mesaj;
relatia sociala se stabileste cu prilejul comunicarii,
care defineste spatiul social ca fiind al cooperarii sau
conflictului
Simbolica, felul in care se utilizeaza limba, cum se
exprima acordul, dezacordul, compromisul sau
protestul fata de o actiune prin intermediul semnelor
Structurala se urmaresc elementele structurale din
perspectiva lingvistica
 J.L Austin: How to do Things with
Words, 1962
Vorbirea este actiune, si trebuie sa
distingem intre aspectele:
Locutionare propozitii cu sens si referinte, in
care intelegerea este realizata traditional
Ilocutionare propozitii prin care se
informeaza, se ordoneaza, se atrage atentia
asupra semnificatiilor au forta conventionala
Perlocutorii / propozitii care au in centru
scopul urmarit, dar care prin vorbire urmaresc
sa convinga, persuadeze, descurajeze..
 Semantica esentialista sau
obiectiva
Putem sa cunoastem realitatea prin
intermediul cuvintelor; limba este
transparenta, un instrument neutru de
comunicare
Cuvintele- concepte sau lucruri care exista
obiectiv, au o esenta, un inteles
Pozitivismul in stiintele sociale- relaitatea
este obiectiva, cunoasterea este posibila
prin reflectarea realitatii prin cuvinte
 Semantica non-esentialista
Ferdinand de Saussure semnul ingvistic este
un semnificant legat printr-o relatie arbitrara de
un semnificat (concept)
Limba nu este doar o lista de nume, fiecare
corespunzand unui lucru numit.
Sensul este nu referential, ci diferential, fiind
relativ stabilizat prin conventii si practici sociale
(Ludwig Wittgenstein) sensul unui cuvant este
dat de utilizarea sa in limba
 Constructia sociala a sensului
Realitatea umana este social construita (Berger
si Luckmann), aici si acum.
Bahtin limba este un mediu care locuieste intre
actorii comunicarii, utilizarea sa are la baza
reciprocitatea, i.e. dialogul.
Michel Foucault, discursul are legatura cu relatia
dintre putere si comunicare: discursul
ansamblul enunturilor care tine de acelasi
sistem de formare loc de producere sociala a
sensurilor
 Analiza de discurs
Doua dimensiuni teoretice:
Analiza critica de discurs- abordare a analizei
textului (scris sau vorbit) care are intemeiere
liungvistica, dar are si influente din teoria
hegemoniei (Gramsci), a ideologiei ca practica
sociala (Althusser), a tehnologiilor sociale ale
puterii in societatea moderna (Foucault), al
culturii ca domeniu distinct al vietii sociale (Sc.
Frankfurt).
Analiza discursului politic
 Caracteristici si principii
A. relatiile de putere sunt discursive, implica
puterea si rezistenta
Pentru a distinge intre componenta politica si celelalte
(euristica, ludica, informativa) este necesar sa
identificam una dintre urmatoarele functii strategice>
coercitie; rezistenta, opozitie protest; disimulare;
legitimare, delegitimare
Cine? In ce fel? Asupra cui? Se exercita hegemonia
discursiva si ce strategii de reproducere sau
rezistenta sunt puse in actiune.
B. Discursul constituie societatea si
cultura, functionand ideologic
Ideologia in analiza de discurs mod de a
prezenta realitatea si de a construi relatii
sociale prin: reprezentarea realitatii
sociale; relatiile dintre oameni; identitatile
sociale
Se produce o decupare a grupurilor si
identitatilor sociale, producandu-se
legitimitate
 c. Discursul este istoric
Este de identificat dimensiunea istorica a
producerii discursului: temporalitate si
intertextualitate
Perspectiva discurs-context, in care
contextul este:
Sincronic, un set de reguli si conventii
functionale dintr-o cultura la un moment dat
Diacronic, felul in care discursul se
relationeaza cu alte discursuri care il preced
 Cum se construieste sensul
Formule cheie / se produc scurtaturi in
descoperirea sensului
Metafore teoria cognitiva, prin care ea
nu mai este o simpla foma de stil, ci
devine un mecanism cognitiv fundamental
pentru intelegerea lumii in care traim
Transferul realitatii din domeniul conceptual
(domeniu-sursa) spre altul (domeniu-tinta),
astfel incat domeniul tinta sa fie inteles in
termenii domeniului sursa
 metafore
Exista metafore primare nivel inalt de
generalizare: secundare nivel mai redus de
generalizare
Asocierea de domenii diferite:
prin generalizari de polisemie: asocierea
termeni militari (batalie, mars, front, campanie,
strategie, front) cu termeni civili ex. Munca
Prin generalizari inferentiale pattern de inferenta
folosit pentru a rationa in legatura cu domeniul sursa,
care sunt folosite pentru a rationa inlegatura cu
domeniul tinta> ex actiunea ca miscare si timpul ca
spatiu
 Exemple miscare-actiune; timp-
spatiu
mersul continuu al Sa actionam pentru a
Romaniei pe calea asigura mersul tot mai
socialismului si ferm inainte al poporului
comunismului nostru
Intr-o perioada scurta Actiunea ca miscare:
Romania a parcurs mai timpul are o pozitie fixa,
multe etape istorice de iar observatorul este in
la oranduirea burghezo- miscare fata de aceasta
mosiereasca la pozitie Romania este o
oranduirea socialista calatorie de-a lungul unei
cai
 Valery Giscard dEstaing, 27 ianuarie 1978
Nimic nu ar fi putut fi indeplinit fara voi; fara voi care ati sustinut
redresarea prin disciplina si eforturile voastre. Aceste rezultate,
dificil obtinute, este momentul sa le repunem in cauza. Nu ar fi mai
bine sa urmarim efortul de a favoriza o situatie asanata asupra unei
economii restabilite, asupra conditiilor favorabile de piata? Ganditi-
va la situatia unei persoane cazute in mare si care inoata, inoata
contra curentului pentru a ajunge la mal. Curentul este puternic dar,
inotand cu toata forta, ea se apropie de tarm. Este aproape, il va
atinge, dar o voce vine si ii spune la ureche: de ce atata osteneala?
Incepi sa fii obosit. Nu ai decat sa te lasi purtat de curent. Persoana
ezita. E tentant. De ce nu s-a lasat in voia curentului? Dar cand s-a
lasat purtata de apa, s-a inecat! Da! Trebuie sa desavarsim
redresarea economiei.