Guvernana Corporativ

CURS
 Definitii ale guvernantei corporative
este sistemul prin care companiile sunt conduse si controlate Adrian Cadbury(1992)
este un set de reguli conform carora firmele sunt conduse si controlate, este rezultatul
unor norme, traditii si modele comportamentale dezvoltate de fiecare sistem legislative
Preda Report, Italia (1999)
este un subiect, un obiectiv, un regim care trebuie urmat pentru binele actionarilor,
angajatilor, clientilor, bancilor, practic pentru a sustine reputatia natiunii si a
economiei (1994)
reprezinta un set de legi, norme, regulamente si coduri de conduita adoptate n mod
voluntar, care permit unei firme sa atraga resursele umane si materiale necesare
activitatii sale si-i ofera totodata posibilitatea de a desfasura o activitate eficienta, care sa
genereze plusvaloare pe termen lung pentru actionari, grupuri de interes si pentru
societate n ansamblu Banca Mondiala, (1998)
 Subiectul guvernarii corporative, prezinta pe plan international un interes enorm.
O introducere a termenului corporate governance pe orice motor de cautare
important de pe internet ne furnizeaza rapid un numar impresionant de referinte.
Universitati celebre au departamente specializate n aceasta problema, exista un
numar substantial de institute de guvernanta corporativa, forumuri, articole etc.
Politicienii din ntreaga lume reglementeaza, oamenii de afaceri examineaza
solutiile
Cercetatorii guvernarii corporative provin din domenii diferite si de multe ori
integrarea multiplelor discipline este limitata sau incompleta. Disciplina care
studiaza guvernarea corporativa include elemente de microeconomie, teorii
organizationale, drept, contabilitate, finante, management, psihologie, sociologie
sipolitica.
SURSELE REGULILOR DE GUVERNANTA CORPORATIVA

- Cadrul institutional: - Parlament

- Guvern
- Agentii de reglementare
- Tribunale

- Cadrul organizational: - Statutul

- Managementul
- Actionariatul

- Organizatii si grupuri: - Organizatii profesionale

- Organizatii international
- Grupuri de investitii

- Societatea: - Piata
- Moduri traditionale
- Etica
MASURI DE IMPLEMENTARE:

Perfectionarea si adaptarea cadrului legislativ

Pregatirea personalului
Imbunatatirea mediului de afaceri
Crearea unui sistem eficient de raportare si comunicare
Crearea unor structuri coerente si eficiente la nivelul societatii
BARIERE IN IMPLEMENTARE

Interesele marilor investitori fata de drepturile micilor

investitori
Interesele managementului fata de toti investitorii
Intereselor tertilor creditori fata de sistemul de evaluare si
raportare a activitatii societatilor comerciale
Interesele statului (fiscalitate excesiva) fata de dorintele
societatii de a-si crea propriile resurse de finantare
Interesele patronatului fata de dictatura sindicatului
TRASATURI:

Lucrul in echipa
Cooperarea
Comunicarea
Increderea
DIFICULTATI DE IMPLEMENTARE

Nu exista doar un singur model de Guvernanta Corporativa

In mare masura guvernana corporativ este autoreglementata

Depinde de incredere

Nu sunt prevederi detaliate pentru legislatia nationala

Are o natura evolutiv

Cere guvernelor si participantilor pe piat sa aiba incredere si sa

coopereze
O BUNA GUVERNANTA CORPORATIVA

Ajuta la oferirea unui grad de incredere care este necesar

pentru functionarea adecvata a unei economii de piata. ( OECD
Principiile de Guvernanta Corporativa)

Costul capitalului este mai scazut

Resursele sunt utilizate cu mai mare eficienta
Este incurajata dezvoltarea
BUNA GUVERNARE - UN COMPLEX DE 8
CARACTERISTICI:

1. Participarea egala att a femeilor ct si barbatilor este un pilon cheie al bunei

guvernari. Participarea poate fi directa sau indirecta, intermediata de institutii sau
reprezentanti, este facuta organizat si informat. nseamna libertatea de asociere
si expresie pe de o parte si o societate civila organizata pe de alta
parte.(Participation)
2. Respectul fata de lege - Buna guvernare implica masuri legale corecte care sunt impuse
impartial. - (Rule of Law)
3. Transparenta - nseamna ca deciziile luate si punerea lor n aplicare sunt realizate ntr-o maniera
care respecta regulile. Mai nseamna de asemenea, ca informatiile sunt
disponibile si usor accesibile tuturor celor interesati, inclusiv prin canale media;(Transparency)
4. Responsivitate (receptivitate). Buna guvernare implica faptul ca institutiile ncearca sa
serveasca toti actorii interesati ntr-un timp rezonabil. Responsivitatea se refera att la receptivitate
ct si la reactia fata de informatia receptata. (Responsiveness)
5. Orientarea catre consens. O buna guvernare necesita capacitate
ridicata de mediere a diferitelor interese si obtinerea unui consens larg n
ceea ce priveste binele comunitatii si al modului de realizare a acestui
deziderat. Solicita totodata si o perspectiva pe termen lung a ceea ce este
necesar pentru dezvoltarea sustenabila si masurile care trebuie luate pentru
atingerea obiectivelor. Acest lucru poate fi realizat doar n conditiile unei
bune ntelegeri a contextului cultural, istoric, social si economic al societatii
sau comunitatii date. (Consensus oriented)
6. Echitate si incluziune - se refera la asigurarea tuturor membrilor
societatii a unui tratament egal, la sentimentul de apartenenta la
grup.(Equity and inclusiveness)
7. Eficacitate si eficienta - se refera la utilizarea rationala a resurselor n
procesul de guvernare. Conceptul de eficienta n contextul bunei guvernari are n
vedere utilizarea rationala a resurselor naturale precum si protectia mediului
(Effectiveness and efficiency).
8. Raspunderea - este o cerinta de baza a unei bune
guvernari. Nu doar institutiile guvernamentale ci si sectorul
privat si societatea civila are datoria de a raspunde pentru
actiunile lor n fata publicului sau a partilor institutionale
interesate. n general, o organizatie sau o institutie este
responsabila n primul rnd fata de cei care sunt afectati de
deciziile sau actiunile ntreprinse de catre aceasta. Acest
principu nsa nu poate functiona n lipsa transparentei sau a
respectului fata de lege. (Accountability)
PRINCIPIILE GUVERNARII CORPORATIVE
elaborate n 1999 de OECD si completate n 2004, dupa o larga
consultare international sunt:

1. Asigurarea bazei pentru un cadru de guvernare corporativa

efectiva. Cadrul guvernarii corporative sa promoveze piete
transparente si eficiente, sa se bazeze pe respectarea legislatiei
si sa fie exprimata clar mpartirea responsabilitatilor diferitelor
autoritati (de decizie, de implementare, de supraveghere).
2. Drepturile actionarilor si a functiilor cheie de proprietate.
Cadrul guvernarii corporative trebuie sa protejeze si sa faciliteze
exercitarea drepturilor actionarilor.
3. Tratamentul echitabil al actionarilor. Cadrul guvernarii
corporative trebuie sa asigure tratament echitabil pentru toti
actionarii, inclusiv cei minoritari sau straini. Toti actionarii sa
aiba drept de regres n cazul ncalcarii drepturilor lor.
 4. Rolul partilor interesate n guvernarea corporativa. Se refera la
recunoasterea drepturilor stabile prin lege sau prin acord mutual
ale partilor interesate si ncurajarea unei cooperari active ntre
companii si restul stakeholders n scopul crearii de noi locuri de
munca si mentinerea unei stari de bunastare financiara.
5. Oferirea de informatii si transparenta. Este o cerinta esentiala
care presupune oferirea de informatii corecte si la timp privind
orice actiune importanta care priveste compania, incluznd aici
situatia financiara, performantele, riscurile, structura de actionariat
si conducerea.
6. Responsabilitatie Consiliului de Administratie. Cadrul guvernarii
corporative trebuie sa asigure prin Consiliul de Administratie
ghidarea strategica a companiei, numirea si monitorizarea
managementului si responsabilitatea fata de companie si actionari.
ACTIONARII CARE DETIN CONTROLUL SI
ACTIONARII MINORITARI TREBUIE SA
ACTIONEZE CA SI CUM AR FI PROPRIETARI

Alegerea unei actiuni ordinare este un act singular,

detinerea sa este un proces continuu. Cu siguranta sunt
tot atatea motive de a exercita grija si judecata cand esti
actionar ca si atunci cand decizi sa devii un actionar.
Responsabilitatile Consiliului de Administratie

Indrumarea strategica a Companiei

Monitorizarea eficienta a managementului
Responsabilitatea fata de companie
Responsabilitatea fata de actionari
Cerinte legale

Separarea managementului de cei care detin compania

- Managementul de zi cu zi functionarii
- Detinerea si beneficiile pe termen lung actionarii

Consiliulde Administratie se afla la intersectia dintre

management si cei care detin compania
- Supravegheaz managementul
- Promoveaz beneficii pentru actionari
Teorii care stau la baza guvernantei corporative
1.TEORIA AGENTULUI (AGENCY THEORY) [1]
Conceptul de guvernanta corporativa a fost initial asociat si dezvoltat n jurul
teoriei agentului, agency theory. Aceasta teorie presupune existenta unui conflict
ce apare ca urmare a faptului ca proprietarul, detinatorul de actiuni (principal), nu
este acelasi cu cel care conduce activitatea firmei (agent). Jensen si Meckling
(1976) au dezvoltat principiile teoriei agentului n cadrul corporatiilor moderne
pornind de la ideea formulata de Adam Smith, nca din 1776, care spunea ca atunci
cnd cei care detin proprietatea si cei care o conduc nu sunt aceiasi, apare un
potential conflict de interese ntre cele doua parti.
1. TEORIA AGENTULUI (AGENCY THEORY) [2]

Shleifer si Vishny64 (1997) prezinta problema agentiei n contextul unui antrepenor, sau
a unui manager care sporeste fondurile investitorilor, astfel, explica ei, detinatorii de
capital au nevoie de capital uman specializat, de competentele managerului, pentru a le
genera profituri n timp ce, managerul neavnd capital suficient pentru a investi pe cont
propriu, sau pentru a-si sustine afacerea, are nevoie de fondurile proprietarilor de
capital.
Dar cum poate fi sigur finantatorul ca banii odata dati vor mai fi recuperati de la
manager?
n acest context problema agentiei reflecta dificultatile finantatorilor n a se asigura ca
managerii nu le expropriaza fondurile si/sau le risipesc angajndu-le n proiecte
neatractive sau riscante.
 1. TEORIA AGENTULUI (AGENCY THEORY) [3]
problema modului n care ntreprinzatorii, proprietarii firmei, respectiv actionarii si
prefigureaza comportamentului decidentilor n firma, adica problema predictibilitatii
deciziilor manageriale a caror natura trebuie sa fie n concordanta cu exigentele si interesele
proprietarilor.
Relatiile care se stabilesc ntre cei doi actori care stau la baza teoriei agentului. Principalul
mandantul - cel care plateste, prin urmare cel care angajeaza si controleaza managerul iar
agent- mandatarul - este cel care ofera serviciile, repectiv, administreaza resursele
companiei.
n termeni generali, se poate spune ca relatia de afaceri ntre investitori si manager ncepe
prin semnarea unui contract n care se mentioneaza ce va face managerul cu fondurile
financiare puse la dispozitie. Ideal ar fi ca acest contract sa fie complet si exact, nsa
realitatea este ca o serie de situatii viitoare sunt dificil de descris sau anticipat, astfel ca
acesta nu este n totalitate operational. n aceste conditii, managerul si investitorii trebuie sa
decida cine detine drepturile de control reziduale, adica drepturile de a lua decizii n acele
situatii care nu au fost prevazute n contract.
1. TEORIA AGENTULUI (AGENCY THEORY) [4]

Teoria pune ntrebarea cum anume trebuie alocate aceste drepturi de control
reziduale ntr-o maniera eficienta?
Idealul, din perspectiva investitorilor este acela de a delega pe manager n gestiunea
eficienta a fondurilor, dar n conditii de detinere a dreptului de control rezidual.
Realitatea nsa este aceea n care investitorii nu au o pregatire de specialitate sau nu
sunt informati complet astfel nct sa poata gestiona acele situatii neprevazute n
contract, astfel ca n final managerul va decide si n aceste situatii.
n plus, contractele nu trebuie sa fie astfel ntocmite nct sa lase loc la prea multe
interpretari.
1. TEORIA AGENTULUI (AGENCY THEORY) [5]
Obiectivele actionarilor (principals) sunt :
obtinerea unui profit ridicat care sa conduca la valoarea ridicata a actiunilor, si/sau
la dividende mari;
control sever al deciziei n afacerile firmei;
realizarea altor obiective individuale.
Obiectivele administratorilor (agents) sunt:
obtinerea unui profit ridicat n scopul reinvestirii;
extinderea afacerii;
salarii mari;
renvestire n functie;
rezolvarea obiectivelor individuale cu ajutorul ntreprinderii;
spor de putere; spatiu mare de decizie;
 1. TEORIA AGENTULUI (AGENCY THEORY) [6]
Agency theory si extrage tezele avnd ca punct de plecare urmatoarele ipoteze specifice
comportamentului uman: individualismul, oportunismul, eforturile consecvente de
maximizare a propriului beneficiu precum si un comportament decizional influentabil.
Din aceasta cauza apar conflicte pe mai multe planuri:
Expunerea la risc este asimetrica: este mai mare pentru actionar, moderata pentru
manager
Obiectivul actionarilor de a avea profit, si implicit dividende mari, se opune obiectivului
managerilor care doresc salarii ridicate si transforma o parte din profitul firmei n
cheltuieli pentru beneficii proprii (masina scumpa, delegatii, avion etc);
Hotarrile pe care actionarii le deleaga conducerii executive nu sunt ntotdeauna
respectate;
Informatia este de asemenea asimetrica n avantajul managerilor care dispun de un surplus
de informatii.
1. TEORIA AGENTULUI (AGENCY THEORY) [7]
Prin urmare, relatia de agentie deriva din faptul ca n conditiile economiei moderne
procesele de investire, finantare si gestiune a activitatii firmei sunt segmentate astfel
nct apare necesara monitorizarea modului de utilizare a capitalului avansat de catre
investitor (principal), de catre manager (agent).
Acest proces si are propriile sale costuri care pot fi grupate n:
a) costuri de supraveghere - determinate de cheltuielile efectuate de principal
pentru a monitoriza calitatea deciziilor adoptate de manager din punct de vedere al
respectarii intereselor actionarilor.
b) costuri de obligatie, respectiv cheltuielile efectuate de agent pentru a inspira
ncredere si a demonstra buna credinta fata de principal;
c) costuri de oportunitate, denumite uneori si pierdere reziduala, reprezentnd
pierderi de utilitate nregistrate de principal ca urmare a divergentei de interese dintre
acesta si agent.
1. TEORIA AGENTULUI (AGENCY THEORY) [8]

Teoria recomanda adoptarea preventiva a unor sisteme de recompensare a managerilor

care sa conduca la un comportament n favoarea proprietarului si a obiectivelor
propuse. Sistemul de recompensare e compus att din componente monetare, care pot
fi fixe sau variabile (bonusuri, optiuni de actiuni), servicii suplimentare (asigurare de
viata, pensie, mprumuturi) ct si nemonetare: recunoastere publica, pozitie sociala.
n acelasi timp, n vederea consolidarii conducerii corporative, se propun adoptarea
unor masuri stricte de supraveghere si sanctionare, de ntarire a atributiilor de control
ale consiliilor de administratie, instituirea unor reglementari care sa oblige
managementul la raportari dese, semestriale sau chiar trimestriale.
2. Teoria costurilor de tranzactionare (Transation cost theory) [1]
Teoria costurilor de tranzactionare a fost dezvoltata mai nti n economia
organizatiilor de catre laureatul Nobel Ronald. H.Coase si mai apoi de catre O.E.
Williamson.
n celebrul articol The Nature of the Firm (1937) Coase si pune ntrebarea de ce
coordonarea interna a firmei se face prin planificare si autoritate si nu, asemenea
conducerii n afara firmelor unde miscarile preturilor directioneaza productia, care
este coordonata printr-o serie de tranzactii de schimb pe piata.
Autorul operationalizeaza astfel conceptul de costuri de utilizare a mecanismului
pietei, denumite ulterior de catre economistii care i-au continuat analiza drept
costuri de tranzactionare,respectiv a ideii ca operarea prin intermediul
pietei costa ceva iar prin stabilirea unei autoritati (a unui ntreprinzator) pentru a
directiona resursele, se economisesc astfel de costuri.
2. Teoria costurilor de tranzactionare (Transation cost theory) [2]
Prin urmare, costurile de tranzactionare sunt cele care decid daca o activitate se executa n
cadrul firmei sau se externalizeaza. Astfel, prin alocarea ierarhica a resurselor n cadrul
firmei, ntreprinzatorii reusesc economisirea unor costuri de tranzactionare existente.
Economisirea acestor costuri de tranzactionare reprezinta principala motivatie a extinderii
limitelor organizatiilor n dauna trazactiilor de piata.
daca prin internalizare, ntreprinzatorii reusesc sa reduca costurile de operare ale unei
tranzactii anterior operate prin intermediul pietei, de ce nu toate tranzactiile dintr-un
sistem economic nu sunt internalizate n cadrul unei singure firme?
acest proces este mpiedicat de catre o suma de factori, dintre care cei mai importanti ar fi:
n primul rnd, faptul ca cu ct o firma devine mai mare, cu att exista un randament descrescnd
al functiei antreprenoriale astfel ca costurile organizarii unei tranzactii suplimentare n cadrul unei
firme pot creste si depasi costurile operarii ei prin intermediul pietei.
n al doilea rnd, Coase considera ca cu ct tranzactiile internalizate cresc ca numar, cu att
ntreprinzatorul poate esua n a aloca resursele catre cele mai profitabile utilizari.
2. Teoria costurilor de tranzactionare (Transation cost theory) [3]

Dilema unei firme relativ la prezenta ei pe piata devine, asa cum specifica si Coase,
cea de tipul produ tu nsuti sau cumpara de la altii (engl. make it or buy it). Limitele
firmelor sunt date de masura n care acestea reusesc sa organizeze tranzactiile
economice la niste costuri mai reduse dect cele ale operarii prin intermediul
schimburilor de pe piata.
Astfel, n viziunea sa, daca costurile organizarii tranzactiilor n cadrul firmei le
depasesc pe cele ale derularii lor pe piata, tranzactia va fi externalizata.
Ulterior lui Coase teoria s-a dezvoltat sistematic pe doua directii principale:
directia de masurare (measurement branch) si evaluare a eficientei costurilor de
tranzactionare si directia de guvernare (governance branch)
2. Teoria costurilor de tranzactionare (Transation cost theory) [4]

Economistul american Oliver Williamson, decanul asa-numitei scoli a costurilor de

tranzactionare, va fi cel care va defini n mod exact costurile de tranzactionare:
costuri de tranzactionare ante: cele de identificare a preturilor relevante, de
negociere a contractelor, de publicitate s.a.m.d.;
costuri de tranzactionare post: cele de monitorizare a comportamentului
partilor co-contractante, de recuperare a despagubirilor n cazul n care una dintre
parti nu respecta obligatiile asumate, etc.
2. Teoria costurilor de tranzactionare (Transation cost theory) [5]

Conceptul de numere mici (engl. small numbers) caracterizeaza situatiile n care, pe

o anumita piata, ntr-un anumit moment, exista un numar redus de operatori care
tranzactioneaza pe piata (n caz extrem, avem de-a face cu monopolul si oligopolul).
Teoria costurilor de tranzactionare considera ca o astfel de situatie favorizeaza aparitia
unui comportament oportunist prin care anumiti actori economici, beneficiind de pozitia
pe care o au pe piata, pot leza concurenta libera. Aceasta perspectiva porneste nsa de
asemenea de la ipoteza pietelor perfecte n care numarul mare de participanti de pe o
piata asigura corectitudinea formarii pretului.
3. Teoria administratorului (The Stewardship Theory) [1]

Teoria administratorului respinge ipotezele emise de sustinatorii teoriei agentului

conform carora managerii au un comportomant egoist si oportunist, ca nteresele
acestora difera frecvent de cele ale actionarilor si de aici necesitatea instituirii unui
control suplimentar. Donaldson si Davis (1991) sugereaza o alternativa a tipului de
manager. Conform acestui model managerii sunt buni administratori ai corporatiei
si actioneaza silitor pentru obtinerea celor mai bune performante economice ale
corporatiei.
Acestia considera ca principala motivatie a managerilor o reprezinta o activitate
antrenanta, responsabilitatea si autoritatea acordata, recunoasterea de care se
bucura din partea colegilor si a sefilor. n situatiile n care managerii au activat un
numar nsemnat de ani ntr-o companie, acestia ajung sa se identifice cu aceasta.
3. Teoria administratorului (The Stewardship Theory) [2]

Implicatiile pe care aceasta teorie le are asupra dezvoltarii sistemului de guvernanta

corporativa indica faptul ca masurile suplimentare de control sunt inutile, ba mai
mult, sunt chiar antiproductive datorita efectelor demotivante pe care le produc, a
costurilor ridicate pe care le implica, a ngradirii initiativei organizatorice ale
managerilor.
Din acest punct de vedere, att teoria administratorului ct si teoria agentului se
bazeaza pe doua concepte antagoniste: ncredere si nencredere. Ambele sunt
fenomene sociale care implica n oricare caz o interactiune ntre minimum doi
actori, fie ei persoane, grupe, organizatii. Increderea nu se justifica pe baza unui
calcul rational ci, n principal, pe sentimente si credinta intuitiva
3. Teoria administratorului (The Stewardship Theory) [3]
Managerii aleg comportamentul caracteristic agentului sau stewardului, ca o
consecinta a caracteristicilorpersonale dar si datorita modului n care percep
anumiti factori situationali particulari. n acelasi timp, mandantul (principal) alege
sa creeze o relatie de un anumit tip tot n functie de perceptia pe care o are asupra
acelorasi factori situationali sau de mecanismele psihologice ale managerilor.
Analistii psihologi sustin ambele teorii. Waring, profesor de psihologie, declara ca:
diferentele dintre indivizi sunt semnificative; nevoia de bani si aprobare este
determinata si conditionata de necesitatea de mentinere a organismului n starea
de echilibru dinamic; oamenii interactioneaza ntr-o relatie dinamica cu
comunitatea si mediul n care se nvrt, relatie ce se schimba ca rezultat al oricarei
interferente, si indivizii sunt uneori concurenti, alteori colaboratori: cel mai
adesea amndoua.
3. Teoria administratorului (The Stewardship Theory) [3]

Motivatia indivizilor de a actiona altruist tine si de natura culturala. Salariatul din

Japonia considera compania pentru care lucreaza mai presus de familie. Demisia
voluntara a persoanelor din conducere este un lucru curent pentru o firma cazuta n
dizgratie si nca sunt raportate cazuri de sinucidere. Din studiile realizate de Geert
Hofstede prin intermediul angajatilor de la IBM s-au observat diferente n practici si
n valori. Astfel, la nivel national, diferentele culturale constau mai mult n valori si
mai putin n practici.
Hofstede a gasit ca aceste diferente privind att managerii ct si salariatii pot fi
evidentiate cu ajutorul a patru dimensiuni:
a) individualism/colectivism;
b) ecartul puterii (intensitatea puterii);
c) evitarea incertitudinii
d) masculinitate/feminitate.
Principalele diferente dintre teoria agentului si teoria administratorului [1]
Managerii
priviti ca agenti (contract de management)
administratori (conducatori)
Modul de abordare al guvernarii
din perspectiva economica
din perspectiva socio-psihologica
Modelul comportamentului uman
individualist
oportunist
egosit
orientat spre colectiv
spirit de echipa
demn de ncredere
Principalele diferente dintre teoria agentului si teoria administratorului [2]
Motivatia managerilor
materialista, corespunzatoare niveluril inferioare ale piramidei lui maslow, propriile
obiective
idealista, corespunzatoare niveluril superioare ale piramidei lui Masolw
Interesele managerilor si a proprietarilor
divergente
convergente
Structuri care
monitorizeaza si controleaza
faciliteaza si autorizeaza
Atitudinea proprietarilor
aversiunea fata de risc
nclinatie spre risc
Principalele diferente dintre teoria agentului si teoria administratorului [3]

Relatia dintre proprietar si manager

bazata pe control
bazata pe incredere

Davis, Schoorman si Donaldson, (1997) sustin ca alegerea uneia dintre cele doua
perspective, cea a agentului sau a administratorului, e determinata n functie de riscul
perceput de manager si de principal si totodata de gradul de ncredere reciproca. Atitudinea
comportamentala ale managerului si principalului si cultura corporativa vor influenta
dinamica relatiilor. Situatia adecvata este realizata n momentul n care alegerile managerului
si cele ale principalului sunt concordante, fie o relatie pur stewardship, fie una pur de
agent.
Stewards-ii care lucreaza controlati de principali si care au parte de nencrederea acestora
pot trece printr-o scadere a stimei de sine, a propriei responsabilitati si al controlului propriu.
4. Teoria partilor interesate (The 'StakeholderTheory) [1]

Un alt subiect de dezbatere n literatura de specialitate are la baza disputa ntre

perspectiva organizatiei orientata spre satisfacerea actionarilor versus organizatia cu
orientare asupra satisfacerii nevoilor tuturor partilor implicate, a stakeholderilor.
n timp ce teoreticienii teoriei agentiei vad firma n contextul n care managerul
serveste interesele proprietarului, teoreticienii acestui curent sustin ca directorii
firmelor au un numar mult mai mare de grupuri ale caror interese sunt nevoiti sa
le serveasca.
Succesul unei firme depinde nu doar de operatiunile economice ale ei, ci si de felul
n care managerii stiu sa gestioneze conflictele etice si sa utilizeze n folosul
companiei relatiile n care este implicata aceasta.
4. Teoria partilor interesate (The 'StakeholderTheory) [2]
Prin urmare, companiile trebuie sa tina seama nu doar deinteresele actionarilor ci si de
interesele grupurilor care investesc altceva dect capital, de pilda: risc, fidelitate, relatii
preferentiale. Unul dintre cei mai activi sustinatori ai teoriei partilor interesate, Edward
Freeman, sugereaza o remodelare a perspectivei teoretice care trebuie sa extinda modelul
clasic proprietar-manager-angajati si sa recunoasca pozitia celorlalte grupuri de
stakeholderi. El defineste stakeholderii ca fiind orice grup sau individ influentat de
activitatea firmei sau care poate influenta la rndu-i realizarea obiectivelor unei
organizatii.
pentru Freeman, acesta este sensul larg al cuvntului. El se refera nsa si la un sens restrns
al termenului, orice grup identificabil sau persoana de care organizatia depinde pentru
supravietuire. Ulterior, definitia a fost extinsa pentru a include grupurile care au anumite
interese legate de corporatie, indiferent de interesul acesteia fata de respectivele grupuri
iar altii au limitat definitia la acele grupuri care contribuie la profiturile organizatiei.
4. Teoria partilor interesate (The 'StakeholderTheory) [3]

Freeman, argumenteaza prin faptul ca, n momentul n care o firma decide sa investeasca
ntr-o anumita comunitate, sa ncheie contracte cu partenerii de afaceri, sa angajeze
salariati, ea face promisiuni n baza carora aceste parti interesate si modifica asteptarile si
planurile de viata.
n acest caz, conducerea firmei respective ar trebuie sa ia n calcul interesele acestora n
acelasi fel n care ia n calcul interesele actionarilor.
Din perspectiva eticii afacerilor, a stabili daca n cadrul organizatiei de afaceri trebuie sa
primeze interesele unora sau ale altora ar constitui rezolvarea unei probleme.
4. Teoria partilor interesate (The 'StakeholderTheory) [4]

Hiroshi Ishida, Executive Director Caux Round Table - Japan, sublinia ca "firmele nu
functioneaza n vid. Ele si desfasoara activitatile n mijlocul comunitatilor din care fac parte. Ca
atare, companiile sunt direct interesate sa creeze comunitati apte sa progreseze, comunitati care, la
rndul lor, vor oferi mediului de afaceri conditii n care sa se dezvolte"
4. Teoria partilor interesate (The 'StakeholderTheory) [5]

Jones siWicks identifica doua abordari divergente alte teoriei partilor interesate.
Unul dintre curente, cu o orientare normativ-etica, are ca tema centrala responsabilitatea
morala pe care managementul unei organizatii o are fata de diversele grupuri de interes.
Interesul fiecarui stakeholder are o valoare proprie iar datoria morala a managementului
este sa manifeste acelasi interes pentru toate problemele. Conform acestei teze resursele
limitate ale firmei ar face imposibila tratarea egala a unui numar foarte mare de posibili
stakeholderi, care, n plus, pot avea interese divergente.
4. Teoria partilor interesate (The 'StakeholderTheory) [6]

al doilea curent renunta la ideea tratarii n mod egal a tuturor partilor interesate
considernd ca relatiile dintre diferitele grupuri de interes ntre ele dar si ntre
stakeholderi si organizatie pot fi att de cooperare si sprijin ct si conflictuale n functie de
natura obiectivelor urmarite. Prin urmare, se impune restrngerea acestui spectru si
concentrarea asupra celor relevanti, n centrul preocuparilor managementului trebuind sa
stea rezolvarea acelor cerinte care asigura supravietuirea pe termen lung a organizatiei. De
altfel, Stanford Research Institute defineste stakeholderii ca fiind acele grupuri fara al
caror sprijin organizatia si-ar nceta existenta.
4. Teoria partilor interesate (The 'StakeholderTheory) [7]

Aparuta initial ca o prelungire a studiului asupra relatiei management-actionari, ulterior

guvernanta corporativa a luat n calcul toata gama relatiilor existente ntre diversele
categorii de persoane juridice/fizice implicate direct sau indirect ntr-o firma. n
contextul eticii afacerilor, conceptul de parte interesata poate fi extins la toti cei care sunt
afectati, ntrun fel sau altul, de activitatea unei firme.
Din aceasta perspectiva, partile interesate n activitatea organizatiilor de afaceri nu sunt
numai proprietarii, actionarii, ci si angajatii, partenerii comerciali, chiar membrii
comunitatii n care firma si desfasoara activitatea. Astfel, proprietarii afacerii nu sunt
altceva dect o sub-clasa a partilor interesate n firma respectiva. Din acest motiv, etica
afacerilor nu poate considera ca interesele si drepturile lor sunt singurele care trebuie
promovate prin conducerea afacerii.
4. Teoria partilor interesate (The 'StakeholderTheory) [8]

Actionari majoritari
Actionari minoritari
Angajati
Creditori
Furnizori
Clienti
Sindicate
Comunitate
Guvern
Grupari politice
4. Teoria partilor interesate (The 'StakeholderTheory) [9]
Influente care pot afecta activitatile companiilor publice
Influente din sectorul privat
Legi si regulamente din sectorul public

Clientii - Practici comerciale

Concurenta - Legi antimonipol
Actionarii - Legi ale pietei de valori mobiliare
Angajatii - Legislatia muncii
Sindicatele - Curti de arbitraj, etc.
Furnizorii - Legislatie comerciala
Banci & finante - Legislatia bancara, faliment
Auditori - Legislatie specifica, regulamente
4. Teoria partilor interesate (The 'StakeholderTheory) [10]
Avantajele care deriva din aplicarea stakeholder theory pentru urmatoarele categorii de parti
interesate sunt prezentate in continuare:

Stat: ncasarea de taxe si impozite, avantaje pentru economia nationala.

Publicul larg: bunastarea, protejarea mediului, transparenta.
Furnizorii de capital atras: plata dobnzii, siguranta, comunicare.
Clienti: calitate si service, garantie si asigurarea cu piese de schimb, preturi echitabile.
Furnizori: solvabilitate, modalitati avantajoase de plata.
Angajati: siguranta locului de munca, salar.
5. Teoria dependentei de resurse [1]

n cercetarile lor, Pfeffer si Salanick sustin ca mediul extern controleaza existenta unei
organizatii, aceasta fiind dependenta de resurse. La rndul lor, resursele sunt controlate de
indivizi, organizatii sau grupuri de interese care alcatuiesc mediul social. Influenta mediului
social asupra unei organizatii este facilitata de anumite conditii:
importanta resurselor si nevoia stringenta de a le detine
incapacitatea obtinerii lor din alta parte;
libertatea actorilor sociali n alocarea resurselor critice;
lipsa controlului organizatiei asupra resurselor critice etc.
5. Teoria dependentei de resurse [2]

Aceste teorii accentueaza deopotriva importanta mediului si a climatului organizational n

dezvoltarea unei organizatii: mediul, n special cel social, poate constrnge si modifica
comportamentul organizatiei, la fel cum supravietuirea acesteia poate depinde de capacitatea
de a-si asigura resursa umana si de a crea un climat propice dezvoltarii acestei resurse.
Daca teoriile prezentate anterior ofera o perspectiva la nivelul firmei, n contextual
guvernantei corporative, teoria dependentei de resurse prezinta o fundamentare teoretica a
rolului pe care l au resursele directorilor n functionarea optima a firmei. Sustinatorii
acestei teorii considera ca directorii externi, membri consiliului de administratie din afara
firmei, ofera accesul la resursele necesare acesteia.
5. Teoria dependentei de resurse [3]

Conform opiniei formulate de Hillman n perspectiva dependentei de resurse, rolul

directorilor este de a conecta firma cu factorii externi care genereaza incertitudine si dependenta
externa n scopul diminuarii acesteia()Suplimentar, directorii aduc resurse noi n firma cum ar fi:
informatii, abilitati, acces la furnizori, cumparatori, grupuri de decizie politica, grupuri sociale etc, si
legitimitate.
5. Teoria dependentei de resurse [4]

Sustinatorii teoriei dependentei de resurse sugereaza ca performantele financiare ale firmei

afecteaza structura consiliului de administratie, n sensul ca, atunci cnd o companie are
rezultate slabe exista tendinta:
fie de a micsora numarul directorilor interni prin nlocuirea lor cu experti din surse
externe
fie de a mari dimensiunea consiliului de administratie, pastrnd directorii interni dar
nvitnd suplimentar directori externi care sa aduca o viziune proaspata si/sau sa asigure
mediul financiar extern ca situatia se afla sub control.