ORTHOPEDIAE

Cuvantul ORTHOPEDIAE este de origine

greac (ortos=drept; paideia=copil). Nicolas
Andry a folosit acest termen pentru prima
data n 1741 cnd a publicat tratatul
ORTHOPEDIAE, OR ART TO PREVENT AND
TO CORRECT A BODY DEFORMATION OF
CHILDREN
 ORTOPEDIE - TRAUMATOLOGIE
Ortopedia, numit n mod curent ca
specialitatea medical ortopedie i
traumatologie face parte din domeniul
medicinei i chirurgiei i este stiina care
studiaz i trateaz bolile congenitale i
ctigate ale aparatului locomotor, aparat
constituit, din sistemul osos si sistemul
muscular
 FUNCIILE DE BAZ ALE
SCHELETULUI
1. PROTECIA ORGANELOR INTERNE VITALE, CONSTITUIND CAVITII
REZISTENTE ( CUTIA CRANIAN, TORACELE, PELVISUL)
2. OASELE ACTIONEAZ CA PRGHII BIOMECANICE PENTRU
CONTRACIILE MUSCULARE PRODUCND ASTFEL MICAREA
3. OSUL CA ESUT ESTE NTR-UN ECHILIBRU DINAMIC PERMANENT
CU MEDIUL INTERN AL ORGANISMULUI SERVIND CA REZERVOR DE
IONI ( Ca++, PO-4, and CO--3 ) ASIGURND ASTFEL HOMEOSTAZIA
MINERAL
4. MDUVA DIN OASELE ADULTULUI ESTE SURSA ERITROCITELOR ,
LEUCOCITELOR I TROMBOCITELOR, HEMATOPOIEZ
 ESUTUL OSOS
Celulele vii sunt nglobate ntr-o matrice bogat vascularizat. Din
greutatea osului 92% este substan solid (uscat) iar 8% este
ap. Din greutatea uscat, 65% este substan mineral iar 35%
este substan organic, care reprezint ns 95% din volum.
Celulele reprezint 3% din volum.

Compoziia esutului Osos:

Celule: osteoblaste, osteocite si osteoclaste
Matrice organic intercelular: macroscheletul proteic , colagen
(90-95%) - acesta este o protein fibrilar de tip I, insolubil in
acizi i deosebit de rezistent la aciunea factorilor de degradare
chimic i proteine non-colagenice: glicoproteine (osteocalcina,
osteonectina), proteoglicani, lipo- si fosfoproteine.
Componenta anorganic: 95%, de saruri fosfocalcice:
hidroxiapatita, fosfat tricalcic (74%), fosfat monocalcic, disodic,
trimagnezic, carbonati, cloruri, fluoruri, zinc, mangan, molibden,
strontiu
 CELULA OSOAS
IMAGINE MICROSCOPIC ROL:
CELULA OSAOAS numit n
stadiul tnr osteoblast, iar in
stadiul adult osteocit, deriv din
celula mezenchimal.

Osteoblastele sunt implicate in
formarea osului, sintetiznd si
mineraliznd substanta organic
intercelular (matricea osoasa)
cu care se inconjoar. Aceste
celule sintetizeaz colagen si
osteocalcina.
Osteoclastele sunt celule gigantice, multinucleate, cu intensa activitate
metabolica. Sunt considerate adevarate distrugatoare de oase, functionand ca
resorbtive, remodelatoare ale matricei osoase. Osteoclastele iau nastere din
monocite circulante, acestea fiind transformate la suprafata osului sub actiunea
unor factori specifici: M-CSF (factorul de stimulare a coloniilor de fagocite
mononucleare), RANKL (activatorul receptorului pentru factorul nuclear K) si
osteoprotegerina (OPG).
 MATRICEA OSOAS
Este alcatuita din lamele care sunt in general in numar de 3-7, dar pot ajunge
pana la 20 si din lacune , in care se gasesc osteocite care au prelungiri ce patrund in
canalicule ce se anastomozeaza.
Lamelele (4-20) sunt dispuse concentric in jurul unui canal vascular longitudinal
cu diametrul de 50-90 m. Acest canal vascular se mai numeste si canal haversian.
Osteonul are un diametru de 200-300 m. Osteoanele pot fi primare, secundare etc.
Lamelele sunt si ele de mai multe feluri: lamele T (intunecate sau lamele A
(alternanate), alternanad lamelele longitudinale (L) cu cele transversale (T). La
periferia osteoanelor secundare exista linia de ciment, care contine mai putin
colagen, mai putin fosfor si mai mult sulf.
Intre osteoane exista sistemul lamelar interstitial, angular. De asemenea, la
periferie mai exista un sistem circumferential intern si extern, in corticala oaselor
lungi. Lamelele din sistemul trabecular nu prezinta canale vasculare (haversiene) si
se hranesc prin difuziune din spatiul inconjurator.
Canalele vasculare sunt de doua feluri: longitudinale si transversale. Canalele
longitudinale se mai numesc si haversiene si reprezinta capilare fenestrate sau chiar
venule. Ele sunt marginite de celule turtite (mezenchimala, osteoblast in repaus,
osteocit in activitate). Aceste celule sun asezate probabil in strat continuu, unite prin
jonctiuni gap cu osteocitele din lacune. Aceste celule alcatuiesc bariera os - celule.
Canalele transversale sau oblice se mai numesc si Volkmann si nu sunt inconjurate
de lamele.
OSTEON
 TESUTUL OSOS
Os Compact: os dens,
dur, alcatuit din sistem
haversiene. Formeaza
stratul de suprafata al
tuturor oaselor si
diafizele oaselor lungi.
Os Spongios:
STRUCTURA MACROSCOPIC A OSULUI
Osul este fie compact
(80% din masa
osoas), care se
gasete n oasele
lungi i late, fie
spongios sau
trabecular, care
reprezint 20% din
masa osoas.
Epifiza este alcatuit din
esut osos compact i
din esut osos
spongios.
Diafiza este alcatuit din
esut osos compact
 REGENERAREA OSOAS, BIOLOGIA
VINDECRII FRACTURILOR
Hunter a descris 4 stagii n procesul de
reparare natural a oaselor

1.Stadiul inflamator
2.Stadiul calusului moale
3.Stadiul calusului dur
4.Stadiul de remodelare osoas.
Stadiul inflamator dureaz pn n ziua 3-4. n acest stadiu se formeaz hematomul
fracturar. La locul fracturii ajung celulele inflamatorii acompaniate de factorii cretere
i proliferare celular, iar celule osteogenetice invadeaz hematomul. Acest stadiu se
traduce clinic prin durere local, tumefacie i creterea cldurii locale. Acest stadiu
persist pn la apariia elementelor cartilaginoase.

Stadiul calusului moale dureaz pn la 3 sptmni const n formarea de esut

oos spongios n care se dezvolt vase de neoformaie cu debutul formrii din mai
multe pri de esut fibrocartilaginos, cu apariia condrobastelor. Acest stadiu se
traduce clinic prin creterea temperaturii locale datorat intensificrii
metabolismului.
Stadiul calusului dur durez uneori pn la 6 luni i const n nlocuirea total a
calusului moale cu esut fibrocartilaginos.

Stadiul final, Stadiul de remodelare osoas dureaz uneori pn la civa ani,

const n refacerea total a unui esut osos normal prin procese de resorbie
osoas cu restaurarea canalului medular, iar histologic esutul osos fibros este
nlocuit cu esut lamelar.
 Stadiul
inflamator
Dureaz pn n ziua 3-4. n
acest stadiu se formeaz
hematomul fracturar. La
locul fracturii ajung celulele
inflamatorii acompaniate de
factorii cretere i proliferare
celular, iar celule
osteogenetice invadeaz
hematomul. Acest stadiu se
traduce clinic prin durere
local, tumefacie i
creterea cldurii locale.
Acest stadiu persist pn la
apariia elementelor
cartilaginoase.
 Stadiul calusului
moale
dureaz pn la 3 sptmni
const n formarea de esut
os spongios n care se
dezvolt vase de neoformaie
cu debutul formrii din mai
multe pri de esut
fibrocartilaginos, cu apariia
condrobastelor. Acest stadiu
se traduce clinic prin
creterea temperaturii locale
datorat intensificrii
metabolismului.
 Stadiul calusului
dur
durez uneori pn la 6
luni i const n nlocuirea
total a calusului moale
cu esut fibrocartilaginos.
 Stadiul de
remodelare osoas
Dureaz uneori pn la
civa ani, const n
refacerea total a unui
esut osos normal prin
procese de resorbie
osoas cu restaurarea
canalului medular, iar
histologic esutul osos
fibros este nlocuit cu
esut lamelar.
 FRACTURILE -GENERALITI
Clasic, fractura se defineste ca o discontinuitate a osului,
produsa in urma unui traumatism. Putem vorbi de fracturi a
oaselor sanatoase si fracturi ale oaselor bolnave, impropriu
denumite fracturi patologice cnd un traumatism minor de
mica importanta, actioneaza asupra unui os fragilizat printr-
o suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa,
osteotita, etc.). De aceea aste foarte important sa se
studieze terenul pe care se produce fractura, in aparenta
banala, introducand astfel numeroase erori in prognosticul
si tratarea leziunii.
Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu
repercusiuni locale, ci un proces de patologie complex care
antreneaza intreg organismul.
 Clasificare dup modul de aciune al
agentului traumatic

Fractura directa se produce la nivelul la care

actioneaza forta reprezentata prin zdrobire,
compresiune sau soc violent. Acestea sunt fracturi
aparute la marile accidente, care se asociaza cu leziuni
mai mult sau mai putin grave a partilor moi.
Fractura indirecta se produce in alt loc decat acolo
unde a actionat agentul traumatic. Aceste fracturi sunt
cele mai numeroase si dupa modul de aplicare a
traumatismului, se pot produce diferite tipuri
anatomo-patologice de fracturi.
 Fractura prin mecanism indirect
flexiune, cand forta se exercita asupra unei curburi osoase
care depasind elasticitatea normala rupe osul la maximum
de curbura;
tractiunea, in urma tractiilor musculare violente care duc la
smulgerea unor fragmente osoase, ce prezinta zone de
insertie tendinoase sau fracturi parcelare ale epifizelor prin
tractiune ligamentoasa;
compresiune, in lungul axului osului, ducand la fractura
epifizei, ca in fracturile de astragal sau pilon tibial in urma
caderii de la inaltime;
torsiunea, cand forta vulneranta produce o rasucire a
membrului determinand totdeauna o fractura spinoida sau
helicoidala.
Clasificare dup traseul de fractur
Incomplete: se observa mai ales la copii si se prezinta sub
urmatoarele forme:
deformarea osului in grosime, care are loc printr-un mecanism de
presiune in lungul osului. In aceste conditii se produce mai mult o
dislocare trabeculara in regiunea metadiafizara, care se traduce
radiografic printr-o usoara ingrosare fusiforma sau in inel;
ruperea incompleta sau in flexiune, care se observa la copii cand
datorita elasticitatii si grosimii periostului se produce un traiect de
fractura care, intereseaza numai corticala dinspre conconvexitatea
osului. Este clasica fractura en bois vert (in lemn verde);
infundarea , se observa mai ales la oasele late ale craniului;
fisurile, se intalnesc mai ales la adulti si mai rar la copii, integritatea
formala a osului este pastrata si numai radiografii din incidente
diferite, pot sa arate traectul de fractura
Complete
traiectul de fractura poate sa aiba sediul variabil, in caz de fractura directa si
dimpotriva, sa se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului daca fractura
este indirecta. Traiectul poate fi transversal, oblic, spiroid, longitudinal, si in
arip de fluture.
fragmentele sunt in general in numar de doua, uneori un traiect de fractura
accesoriu separa un al treilea fragment. Cand exista mai multe traiecte
fractura este cominutiva, fragmentele osoase purtand numele de eschile;
deplasarea fragmentelor este variabila uneori minora, alteori este camplexa.
Aceasta deplasare se poate face:
prin translatie cand unul din fragmente este deplasat inainte, inapoi, intern
sau extern, fata de celelalte fragmente, producand incalecarea lor;
prin rotatie, cand un fragment se roteste in jurul axului sau longitudinal, in
vreme ce celalalt ramane imobil sau ambele fragmente se rotesc unele fata de
celalalt, in aceste cazuri exista decalajul fragmentelor;
prin unghiularea unui fragment fata de celalalt. De obicei, fragmentele sufera
deplasari complexe, cand se asociaza unghiularea cu incalecarea sau
deplasarea laterala cu decalaj.
 Leziunile partilor moi.
In timpul sau dupa fracturarea unor oase, se produc leziuni ale partilor moi, fie
prin agentul cauzal, fie prin fragmentele ascutite ale oaselor fracturate. Pot fi
lezati muschii tendoanelor, vasele, nervii, pielea. Lezarea muschilor si a
tendoanelor duce la tulburari de miscare. Lezarea oaselor poate determina
tulburari extrem de rare, intrucat daca sunt lezate oase mari, se pot produce
hematoame locale, uneori pot lua nastere chiar necroze si cangrene, prin
neirigarea tendonului asigurata de vasul respectiv. Leziunile nervoase pot
provoca aparitia unor paralizii sau tulburari senzoriale in zona respectiva.
Lezarea pielii creaza a fractura deschisa.
Fracturi inchise cand segmentele osoase sunt acoperite cel putin de piele.
Fracturi deschise in care pielea a fost lezata si osul ajunge in contact cu
exteriorul. In acest caz se poate infecta, poate apare un proces septic de
osteita sau chiar osteomielita care intarzie vindecarea sau poate da nastere
unor complicatii, distrugeri osoase, calus vicios, pseudoartroze.
 CLASIFICAREA FRACTURILOR DESCHISE

Clasificarea fracturilor deschise efectuata de medicul specialist il ghideaza

in stabilirea diagnosticului si a tratamentului de urmat.Clasificarea Gustilo-
Anderson este cea mai des folosita.
Tip I: fractura deschisa cu o plaga curata punctiforma mai mica de
1cm Tip II: fractura deschisa cu o plaga mai mare de 1cm, fara lambouri
sau strivire de parti moi Tip III A: lambouri sau strivire a partilor moi, dar
cu osul acoperit de parti moi Tip III B: lambouri sau strivire a partilor moi
cu deperiostare extinsa a osului, contaminare masiva Tip III C: asociere cu

leziunea unui ax vascular major care impune sutura plastie vasculara .

 SIMPTOMATOLOGIE
Fractura, impreuna cu leziunile ce se produc in partile
moi, inclusiv hematomul local sau difuz - la distanta -
constituie focarul de fractura. Acest focar de fractura este
centrul de unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul
clinic al fracturii. Deosebim in acest tablou semne
generale si locale:
Semne generale. Bolnavul traumatizat cu fractura, are
stare generala mult mai putin alterata, de obicei
indispozitie generala, frisoane si temperatura ce poate
ajunge chiar la valori ridicate (39C). Uneori poate fi
subfebril de tip aseptic. Aceste fenomene dispar in scurt
timp fara sa fie necesar un tratament special. Tulburarea
starii generale este urmarea resorbtiei din focarul de
fractura;
Semne locale. Pot fi de probabilitate si de certitudine. Cele de probabilitate sunt importante si trebuie
cercetate atent.
Durerea este un semn constant si valoros. Ea poate sa apara si dupa un traumatism care nu a produs
fractura, se datoreaza excitarii proprietatilor existenti in focarul de fractura. La examinarea bolnavului
durerea poate localiza destul de exact sediul fracturii. Durerea pate fi un element socogen important
care sa declanseze prin ea insasi socul traumatic.
Echimoza, apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura in cazul fracturii oaselor superficiale si mai
tarziu atunci cand fractura se gaseste intr-un segment de os acoperit de mase musculare puternice
(difuzarea sangelui spre suprafata se face mai greu).
Hematomul, este redus daca nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi insa extrem de voluminos
declansand un soc hemoragic.
Astfel:
deformarea regiunii este un semn extrem de important care arata lipsa de continuitate normala a celor
doua fragmente. Deformarile iau uneori aspecte tipice pe baza carora se pune cu usurinta diagnostic de
fractura. Prezenta unei fracturi determinata de traumatism sau de luxatie articulara, poate provoca de
asemenea o deformare locala astfel incat este indicat sa se efectueze un examen atent pentru a face
distinctie intre aceste afectiuni si fractura.
scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabila. Pentru unele oase lungi unice, cum ar fi
femurul, daca se produce o fractura oblica, scurtarea poate fi evidenta. Trebuie sa stim ca exista scurtare
si in cazul unei luxatii, ceea ce impune un examen atent pentru evidentierea sigura a acestui simptom.
Impotenta functionala se datoreaza lipsei de continuitate a parghiei osoase. Uneori impotenta
functionala este determinata numai de durere, dupa cum in cazul fracturilor cu fragmente bine
angrenate, este mai putin evidenta. Trebuie cunoscut bine aspectul, pentru ca un accidentat cu fractura
angrenata, (fractura care are sansele sa se evidentieze repede si corect), sa nu mai fie lasat sa faca
miscari care pot dezangrena fragmentele osoase, in cansecinta sa inrautateasca starea fracturii punand
sub semnul intrebarii sansele de insanatosire
Semnele de certitudine (siguranta)
Mobilitatea anormala se manifesta atunci cand executand manevre
asupra oaselor pe care le banuim fracturate, constatam mobilitatea
anormala a acestora si avem certitudinea de fractura a acestora.
Manevrele pentru depistarea fracturilor pe aceasta cale trebuie sa fie
extrem de blande deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este
extrem de dureroasa. Semnul acestora este uneori greu de pus in evidenta
(in cazul fragmentelor angrenate sau al oaselor invelite de mase mari
musculare), si de cele mai multe ori neindicat.
Crepitatia osoasa se percepe o data cu abilitatea normala. Ea nu trebuie
confundata cu crepitatia fina a cheagurilor hematomului.
Intreruperea continuitatii osoase apreciata prin palpare, constituie un
semn pretios.
Netransmiterea miscarii de-a lungul unui os este un semn de fractura
complexa. Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a pune in
evidenta o fractura, cu conditia unei bune executii tehnice. El trebuie facut
sistematic, mai inainte de orice tentativa de reducere, si pentru a putea fi
completa in aprecierea impotentei deplasarilor, el trebuie sa fie efectuat
de cel putin doua incidente.
 SEMNE DE PROBABILITATE -
CERTITUDINE
Semnele de probabilitate
sunt: durere in punct fix,
echimoza, deformare locala,
atitudine vicioasa. Ele pot fi
procate si de alte traumatisme
ale membrelor (contuzii,
luxatii).
. Semnele de certitudine sunt
Semnele de certitudine
(siguranta) atesta prezenta
fracturii. Ele sunt reprezentate
de: mobilitate anormal,
crepitaia osoas, ntreruperea
continuitii osoase,
netransmiterea micrilor.
prezente numai n fracturile
complete cu deplasare. n
fracturile incomplete ca i n
cele angrenate semnele de
certitudine lipsesc fiind
prezente numai semnele de
probabilitate
 EXAMENUL RADIOLOGIC
Examenul radiologie standard - fata si profil -este
criteriul absolut pentru a sili existenta fracturii,
sediul ei, forma traiectului de fractura, prezenta si
tipul deplasarilor. Radiografiile trebuie executate
pe filme mari, care sa cuprinda intreg segmentul
de membru de fata si profil, cu articulatiile supra-
si subiacenta. in cazuri de incertitudine se vor
efectua incidente oblice si tomografii. Uneori
tomografia computerizata este necesara pentru a
aprecia reala complexitate a unei fracturi sau
existenta unor mici fragmente incarcerate in
articulatie si inzibile pe radiografia standard
 COMPLICATIILE FRACTURILOR
GENERALE
IMEDIATE
TARDIVE
LOCALE
IMEDIATE
TARDIVE
Complicatiile imediate generale sunt consecinta traumatismului si depind de
violenta acestuia si de terenul accidentatului:
Embolia grasoasa pulmonara conduce la hipoxie prin insuficienta respiratorie.
Doua mecanisme au fost sugerate pentru a expica embolia grasoasa. Primul
sustine embolizarea directa a globulelor de grasime plecate de la nivelul focarului
de fractura. Al doilea mecanism sustine aparitia unor tulburari meolice induse de
traumatism care determina disocierea trigliceridelor circulante in glicerol si
grasime, generand multiple particule de grasime circulanta, care determina
embolizarea. Clinic apar semne de hipoxie cu tahipnee, anxietate, somnolenta sau
chiar pierderea cunostintei. Uneori apar petesii. Investigatiile releva PO2 joasa,
scaderea numarului de trombocite, multiple mici opacitati pulmonare pe Rx.,
cresterea lipazei serice, eventual globule de grasime in urina. Nu exista posibilitati
efective de profilaxie.
Bronhopneumonia se poate instala rapid dupa o fractura survenita la pacientii in
etate, pentru care ea poate fi fatala.
Coagularea intravasculara diseminata poate urma unui traumatism si se
datoreste tulburarilor in mecanismul coagularii.
Exacerbarea unor afectiuni preexistente ca: diabet, afectiuni pulmonare, retentia
urinara si infectia urinara la cei cu adenom de prostata, insuficienta coronariana
etc
 Complicatiile locale imediate articulare
Articulare. Articulatia vecina unui focar de fractura
poate reactiona printr-o hidartroza datorita
edemului ce cuprinde intreg segmentul de membru
(o hidartroza a genunchiului intr-o fractura diafizara
femurala, de exemplu). Alteori un fragment ascutit
poate intepa capsula articulara, procand o he-
martroza (fundul de sac subcvadricipital poate fi
intepat de fragmentul proximal al unei fracturi
supracondiliene femurale). in alte cazuri, traiectul
de fractura se poate prelungi pana in articulatie
(fractura articulara) sau se poate insoti de luxatia
extremitatii articulare fracturate (fractura luxatie)
 Complicatiile locale imediate
nervoase
Nervoase - fragmentele fracturare pot traumatiza sau chiar prinde intre
ele un trunchi nervos din vecinatate (de exemplu leziunile nervului radial
in fracturile diafizei humerale). n functie de intensitatea traumatismului,
leziunile nervului pot prezenta diferite aspecte anatomo-functionale
(Seddon). Traumatismul poate pastra integritatea anatomica a trunchiului
nervoss, dar determina o pierdere temporara a functiei de transmitere a
influxului ners (neura-praxie - etimologic non actiune\"). Cand
traumatismul realizeaza intreruperea axonilor si a tecii lor de mielina cu
pastrarea tecii neurale (teaca Schwann, endo-, peri- si epinervul raman
intacte), leziunea poarta numele de axonotmesis. La periferie (distal de
leziune) se produce o degenerescenta totala, dar apare o regenerare
spontana de buna calitate. Tecile endoneurale intacte ghideaza cresterea
axonilor de la centru spre propria lor conexiune periferica. Cand
traumatismul produce sectiunea completa a nervului (neurotmesis) atat a
fibrelor cat si a tecilor lor, cu completa separare a capetelor nervului,
refacerea spontana a continuitatii nerase nu mai este posibila. Se impune
repararea prin tehnici de microchiru
 Complicatiile locale imediate
vasculare
Complicatiile vasculare pot fi produse prin traumatizarea arterei sau/si
venei principale de catre un fragment osos. Traumatismele grave pot
produce concomitent cu fractura, compresiunea, torsiunea sau elongatia
axului vascular. Diagnosticul sindromului de ischemie acuta periferica
trebuie pus cat mai repede pentru a fi urmat de refacerea axului vascular
in timp util (sub 6 ore) si salvarea membrului. Diagnosticul se bazeaza pe:
absenta pulsului la periferie, atingerea nerasa (cel mai susceptibil la
ischemie este tesutul ners) caracterizata prin durere in sectorul ischemic,
anestezie, paralizii, tensiune dureroasa a maselor musculare secundar
ischemiei musculare. Semnele cutanate -tegumente reci, palide, flictene,
zone de necroza -sunt tardive si denota existenta unui sindrom de
ischemie profunda musculara ireversibila. Un aspect particular al leziunilor
ischemice il reprezinta sindromul de compartiment
O alta complicatie locala imediata este inter-pozitia de parti moi, de obicei
muschi, intre fragmentele fracturii. Aceasta impiedica reducerea
ortopedica a fracturilor si impune reducerea chirurgicala
 Complicatiile locale Fractura Deschis
Cea mai grava complicatie imediata este fractura deschisa. Ea este localizata cel
mai frecvent la nivelul oaselor gambei (50% din fracturile deschise). Mecanismul
de producere cel mai frecvent este cel direct - in care corpul contondent distruge
toate tesuturile dinafara-inauntru, de la tegument la os. Mai rar mecanismul de
producere e indirect, leziunea tegumentara fiind determinata de inteparea
tegumentului de catre un fragment al fracturii.
Clasificarea moderna a fracturilor deschise (Gustilo si Anderson) se face in functie
de marimea energiei absorbite de plaga si fractura, de gradul deschiderii cutanate
si de importanta contaminarii. Se descriu fracturi deschise de gradul I, II, III; gradul
III fiind divizat la randul sau in subgrupele A, B si C.
Gradul I reprezinta o fractura deschisa produsa de o forta de mica energie care
determina o fractura oblica sau transversala cu o plaga cutanata sub 2 cm, relativ
putin poluata.
Gradul II desemneaza o fractura deschisa produsa de o forta de energie moderata,
determinand o fractura cominutiva, cu o plaga cutanata de peste 2 cm, cu contuzia
tegumentelor si a musculaturii vecine, cu o poluare mai accentuata.
Gradul III A reprezinta o fractura produsa de o forta de mare energie ce
determina o fractura cu cominutie importanta, cu pierdere cutanata (dilace-
rari tegumentare, lambouri devitalizate) si devitali-zare musculara, poluare
intensa.
In gradul III B forta exterioara este de mare energie, produce o fractura
cominutiva (ca si in gradul III A) cu leziuni importante contuze ale partilor moi,
cu smulgerea periostului si cu expunerea osului.
Gradul III C reprezinta o fractura de gradul III la care se asosciaza leziuni ale
axului vascular principal ce impun repararea chirurgicala pentru pastrarea
membrului.
Fractura deschisa se contamineaza cu germeni patogeni din mediu, mai ales
cand plaga este contu-za, profunda, cu corpi straini. Aceasta contaminare
poate duce la aparitia unei infectii. Infectia compromite procesul de
consolidare prin multiple mecanisme. Toxinele microbiene lizeaza fibrina care
leaga in primele momente intre ele extremitatile fracturate. De asemenea este
impiedicata polimerizarea mucopolizaharidelor si a fibrelor colagene. Infectia
mentine un pH acid care impiedica mineralizarea calusului
 Complicatiile tardive generale

Sunt reprezentate de litiaza renala (ce apare la

cei care au suferit o imobilizare prelungita) si
de osteoporoza (determinata, de asemenea,
de imobilizare
 Complicatiile tardive locale
Calusul vicios se datoreste de cele mai multe ori unei
reduceri imperfecte. El poate fi hipertrofie sau poate
antrena existenta unei unghiulari a fragmentelor, a unei
scurtari sau a unei rotatii (decalaj). Daca a survenit o
infectie dupa o fractura deschisa sau dupa o fractura
operata, calusul poate fi osteitic (cu zone de liza si
condensare si cu fistule cutanate).
- intarzierea in consolidare reprezinta o necon-solidare a
fracturii in intervalul mediu de timp in care ar fi trebuit sa
se vindece. Ea se manifesta clinic prin mobilitate anormala
dureroasa si caldura locala. Continuand imobilizarea, in
intarzierea in consolidare exista speranta unei vindecari.
 Complicatiile tardive locale
Pseudartroza (etimologie: falsa articulatie) reprezinta neconsolidarea fracturii. Ea
se manifesta clinic prin mobilitate anormala nedureroasa. Sunt descrise mai
multe forme anatomo-clinice. in functie de mobilitate si distanta dintre
fragmente, pseudartrozele pot fi stranse (cu mobilitate redusa si distanta
mica intre fragmente), laxe sau fibro-sinoviale\'(cu mobilitate importanta si
chiar cu formarea unui tesut fibrosinovial intre fragmente), sau pierdere de
substanta osoasa (cand fragmentele sunt separate de un interval mare in care
substanta osoasa este absenta). in functie de situatia fragmentelor,
pseudartrozele pot fi axate sau dezaxate. De asemenea, ele se pot clasifica in
pseudar-troze inchise sau pseudartroze supurate. in functie de vascularizatia
fragmentelor, pseudartrozele pot fi hipervasculare-hipertrofice (in jurul
fiecarui fragment este o depunere importanta de calus, fara sa se realizeze un
calus unitiv; fragmentele sunt hipertrofiate - aspect de laba de elefant\") sau
dimpotriva, hipovasculare, atrofice (cu fragmente subtiri, efilate, fara
depunere de calus)
 Complicatiile tardive locale
Pseudartroza (etimologie: falsa articulaie)
reprezint neconsolidarea fracturii. Ea se manifesta clinic
prin mobilitate anormala nedureroasa. Sunt descrise mai
multe forme anatomo-clinice, in functie de mobilitate si
distanta dintre fragmente, pseudartrozele pot fi strnse
(cu mobilitate redusa si distanta mica intre fragmente),
laxe sau fibro-sinoviale (cu mobilitate important i chiar
cu formarea unui tesut fibrosinovial intre fragmente), sau
pierdere de substant osoas (cand fragmentele sunt
separate de un interval mare in care substanta osoasa
este absenta). n functie de situatia fragmentelor,
pseudartrozele pot fi axate sau dezaxate. De asemenea,
ele se pot clasifica in pseudar-troze inchise sau
pseudartroze supurate. n functie de vascularizatia
fragmentelor, pseudartrozele pot fi hipervasculare-
hipertrofice (in jurul fiecarui fragment este o depunere
importanta de calus, fara sa se realizeze un calus unitiv;
fragmentele sunt hipertrofiate - aspect de laba de
elefant\") sau dimpotriva, hipovasculare, atrofice (cu
fragmente subtiri, efilate, fara depunere de calus)
 Complicaiile tardive locale
Sindromul algoneurodistrofic (distrofia
simpatic reflex a autorilor englezi)
poate apare ca o complicaie tardiv a
unei fracturi. Clinic se manifest prin
durere ce depete limitele focarului
de fractur, tulburri circulatorii
(sudoraie, cianoza a membrului,
edem), tulburri trofice (tegumente
subiri, atrofice, tulburri trofice ale
fanerelor), redori articulare. Pe
radiografie apare o osteoporoz
ptat\" (zone multiple de osteoporoz
diseminate pe scheletul zonei
interesate) Sindromul algo-neuro-
distrofic este legat mai ales de reaciile
neuro-vegetative ale pacientului i mai
puin de intensitatea traumatismului. El
se poate remite sub tratament sau
evolua spre edem cronic, redori
articulare, tulburri trofice, impoten
funcional marcat.
 Complicaiile tardive locale
Necroza aseptica este urmarea lezrii in
momentul fracturii a unui pedicul vascular care
asigura irigaia unui fragment osos. n timp, osul
necrozat se prabueste i determin apariia
unei incongruente cu durere si redoare
articulara. Simptomele necrozei aseptice apar in
timp, la distanta de fractura (12-l4 luni), dupa
un interval liber, in care rezultatul tratamentului
parea optim. Necroza osoasa se dezlta mai ales
la oasele care au o irigatie asigurata de un
pedicul distinct si nu de periost si tesuturile
inconjuratoare. Trei oase sunt in mod particular
susceptibile de a dezlta o necroza osoasa: -
capul femural dupa o fractura de col (. 30),
scafoidul - polul proximal, si corpul astragalului
dupa o fractura de col astragalian care lezeaza si
arteriolele ce vin din sinus tarsi.
- Artroza articulatiilor vecine focarului de
fractura se poate datora calusului vicios cu
dezaxare (mai ales la membrul pelvin, unde se
tulbura repartitia presiunilor pe suprafata
articulara) sau unei fracturi articulare.
 CLASIFICAREA FRACTURILOR
Alegerea unui singur sau a numai ctorva
parametrii pentru clasificare este ireal. De
aceea, vom expune varietile de clasificri pe
care medicul trebuie s le ia n consideraie la
analiza prognosticului imediat, tratamentului
n etape i n dinamic, precum i
prognosticurilor ndeprtate.
a. n funcie de calitatea osului traumatizat se submpart n fracturi pe os sntos, trofic
bun sau foarte bun i fracturile pe os patologic distrofic sau bolnav (osteoporoz,
osteomalacie, boli genetice, boli autoimune, tumori maligne primitive sau metastatice,
tumori benigne, os repetat solicitat, etc.).
b. n funcie de locul i modul de aciune a forei traumatizante se submpart n fracturi
prin mecanism direct acestea pot aciona n mod direct asupra osului, prin mecanism
indirect la distan i rareori combinat.
c. n funcie de traseul traiectului de fractur, fracturile pot fi transversale pe axa osului,
oblic scurt, oblic lung, spiroid scurt, spiroid lung, parial sau combinate.
d. n funcie de numrul de fragmente osoasedivide fracturile n: fracturi cu dou
fragmente, fracturi cu trei fragmente (eventual ntr-un loc, aa cum sunt cele cu arip de
fluture sau, pe traiectul aceluiai os, n locuri diferite - aa cum sunt fracturile etajate) i
fracturi multiple, cu peste patru fragmente (cominutive).
ANATOMIA RADIOLOGIC A
UMRULUI
1. clavicula
2. articulaia acromioclavicular
3. acromionul
4. tuberculul mare humeral
5. capul humerusului
6. tuberculul mic humeral
7. colul chirurgical al humerusului
8. procesul coracoid
9. cavitatea glenoidian
10. articulaia scapulo-humeral
11. marginea lateral a scapulei
 Fracturile membrelor superioare
Fracturile claviculei
ETIOPATOGENIE Se produc, de
regula, prin mecanism indirect,
in urma caderii pe umarul
respectiv. Clavicula, os de
membrana in forma de ,,S" italic,
isi sporeste curburile, provocn-
du-se intreruperea continuitatii.
Rareori, mecanismul este direct,
prin actiunea unui corp dur in
miscare sau, din contra, prin
caderea cu clavicula pe un plan
dur (acestea se insotesc uneori si
cu intreruperea continuitatii
cutanate). La nastere, in cursul
manevrelor de liberare a
copilului, se pot produce fracturi
ale claviculei (,,obstetricale").
 FRACTURILE CLAVICULEI
Etiologie accidente sportive, accidente de munc, accidente rutiere
Mecanismul de producere poate fi direct rezultat al aciunii
traumatismului la nivelul claviculei, sau indirect, fora contondent fiind
transmis prin intermediul umrului.
Localizarea cea mai frecvent este la nivelul treimii medii sau la jonciunea
ei cu treimea lateral i treimea medial; a doua localizare ca frecven
este treimea extern n vecintatea articulaiei acromio-claviculare; cea
mai rar localizare, sub 5%, n vecintatea sternului.
Simptomatologie este dominat de durere, tumefacie, deformarea
regiunii, crepitaii osoase, discontinuitate osoas, mobilitate anormal,
semnul clapei de pian; capetele fracturare pot fi palpate uneori imadiat
sub tegument; poziie antialgic caracteristic, bolnavul cu cotul la 900 de
partea fracturat i susine membrul lipit de torace cu membrul superior
sntos.
FRACTURILE CLAVICULEI
 FRACTURILE CLAVICULEI
Diagnosticul de certitudine este oferit de examinarea radiologic simpl, din
anteroposterior, care pune n eviden direcia focarului de fractur, direcia deplasrii,
numrul fragmentelor
Complicaiile cele mai redutabile, destul de rare, sunt lezarea plexului brahial i a vaselor
subclaviculare, care nu trebuie s scape examinrii; fractura deschis; hemo-
pneumotorace; calusul vicios i pseudartroza ca i complicaii tardive.
Clasificarea fracturii de clavicul ine seama de localizarea fracturii, numrul
fragmentelor i eventualele complicaii.
Treatmentul este ortopedic n majoritatea cazurilor, reducerea i fixarea chirurgical
intern cu broe sau plac cu uruburi fiind justificate i necesare, n cazul interpoziiei de
esuturi moi, cnd fractura este ireductibil.
Tratamentul ortopedic, const, dup o prealabil reducere, n imobilizarea ntr-un bandaj
Dessault a membrului superior de partea lezat, cu punerea n repaus a umrului, cu
cotul la 900 i braul lipit de torace, pentru o perioad de 4-6 sptmni. Rmne destul
de controversat utilizarea bandajului n 8 din cauza leziunilor tegumentare pe care le
poate provoca i a incomoditii pentru pacient.
Complicaiile postterapeutice, sunt rare, dar trebuie amintite, constau n consolidare
vicioas, pseudartroz sau migrarea materialului de osteosintez i infecia dup
tratament chirurgical
FRACTURILE CLAVICULEI
FRACTURILE CLAVICULEI
 FRACTURILE OMOPLATULUI
Sunt foarte rar ntlnite, se produc la nivelul colului, acromionului, spinei,
procesului coracoid sau corpului sunt cauzate de cele mai multe ori de fora
transmis de la nivelul umrului sau de cderea cu braul ntins, dar pot fi i
rezultatul unei contracii musculare violente sau a unui trumatism direct la
acest nivel.
Simptomatologia este srac i const n durere local, limitarea micrilor
umrului, deformarea regiunii.
Treatmentul fracturii impactate fr deplasare la pacienii peste 40 de ani
const n imobilizarea membrului superior i a umrului de partea lezat n
bandaj Dessault pentru 4 sptmni. Tinerii cu fracturi instabile, reclam o
prealabil reducere ortopedic continu prin traciunea braului n axul corpului
cu antebraul n unghi drept pentru 3-4 sptmni, urmat de contenie n
bandaj Dessault nc 2-4 sptmni. Reducerea chirurgical este rar, rezervat
cazurilor cu deplasare mare sau cnd este interesat suprafaa articular,
pentru evitarea complicaiilor osteoartrozice glenohumerale.
La 85% din pacienii cu fracturi la nivelul omoplatului ntlnim leziuni ale
esuturilor moi n special la nivelul toracelui.
FRACTURILE OMOPLATULUI
 DISJUNCIA ACROMIO-CLAVICULAR
Poate fi complet sau incomplet. Leziunile
articulaiei acromio-claviculare pot fi
clasificate n funcie de distrucile structurilor
articulare cauzate de severitatea
trumatismului.
Rockwood descrie ase tipuri de leziuni la
acest nivel n funcie de leziunile anatomo-
patologice, (Fig,) clasificarea lui ine cont de
asemenea de prognosticul i tratamentul
afeciunii.
Tipul I implic ntinderea ligamentului
acromioclavicular, articulaia nefiind
perturbat.
DISJUNCIA ACROMIO-CLAVICULAR
n tipul II ligamentul acromioclavicular
este rupt n totalitate, iar ligamentul
coracoclavicular este ntins, rezultnd o
uoar subluxaie vertical a claviculei
n tipul III ligamentele acromioclavicular
i coracoclavicular sunt rupte n
totalitate, rezultnd dislocarea complet
a articulaiei, clavicula este deplasat
superior ntre 25% - 100%.
 DISJUNCIA ACROMIO CLAVICULAR

n tipul IV
leziunile ligamentare sunt
de asemenea complete,
dar totui n acest tip
clavicula este deplasat
posterior nspre muchiul
trapez
DISJUNCIA ACROMIO CLAVICULAR

n tipul V
leziunile ligamentare
complete sunt mai
severe dect n tipul
III deltoidul i trapezul
distrag captul distal
al claviculei, rezultnd
o deplasare
superioar a acestuia
de 100% - 300%.
 DISJUNCIA ACROMIO CLAVICULAR
Tipul VI
este extrem de rar i
const n dislocarea
inferioar situaie n
care clavicula se
gsete n poziie
subacromial ori
subcoracoidian
 DISJUNCIA ACOMIO CLAVICULAR
Diagnosticul pozitiv, de certitudine, precum i cel de
stadializare al leziunilor este dat de radiografia din antero-
posterior, cu pacientul n ortostatism. Deplasarea este mai uor
de observat dac bolnavul susine o greutate de 6-8 kg. n
fiecare mn.
Tratamentul este indicat i difereniat dup tipul luxaiei.
n luxaia acromioclavicular recent, tipul I, II i III, este
recomandat imobilizarea n bandaj Dessault, pentru 10 zile, cu
nceperea timpurie a micrilor dup suprimarea imobilizrii, n
limita cedrii simptomatologiei dureroase.
DISJUNCIA ACROMIO CLAVICULAR
n luxaia acromioclavicular recent, tipul III, IV i V, care
reprezint aproximativ 10-15% din totalul disjunciilor
acromioclaviculare, este indicat rezolvarea chirurgical prin
fixarea luxaiei, dup reducerea sngernd, fie cu broe
Kirschner sau hobanaj, fie cu plac cu crlig. Se pot practica n
completare i tehnici care refac sau plastiaz ligamentele
lezate.
Tratamentul disjunciei cronice, neglijate este chirurgical i se
practic numai dac durerea persist ori funcia motorie a
umrului este compromis. Rezecia extremitii laterale a
claviculei, poate fi de luat n considerare pentru rezolvarea
chirurgical a complicaiilor postluxaie.
 DISJUNCIA STERNO CLAVICULAR
Este reprezentat de deplasarea extremitii sternale a claviculei, superior,
anterior, inferior i extrem de rar retrosternal.
Simptomatologia este srac, durerea spontan sau local la palpare cu
iradiere la nivelul umrului reprezint de cele mai multe ori unicul simptom.
Diagnosticul poate fi orientat de examinarea clinic, care trebuie completat cu
radiografia din antero-posterior i latero-lateral. Uneori examinarea tomografic
este necesar pentru confirmarea diagnosticului.
Complicaii: ocluzia arterei subclavii, pneumothoraxul, ruptura de esofag sunt
extrem de rare, dar trebuie citate..
Tratament. n general disjuncia acut nu este dificil de redus, reducere urmat
de imobilizare n bandaj Dessault. Subluxaia anterioar ireductibil dei este
asimptomatic, din motive cosmetice, poate fi redus deschis. Rezecia
extremitii sternale claviculare poate fi practicat dac simptomatologia
dureroas nu cedeaz.
DISJUNCIA STERNO CLAVICULAR
DISJUNCIA STERNO CLAVICULAR
 LUXATIA SCAPULO-HUMERALA

Este printre cele mai vechi afeciuni cunoscute, fiind pictat

pe perei mormintelor egiptene cu aproximativ 3000 de ani
nainte de Hristos. De asemenea Hippocrates a descris n
detaliu tehnica reducerii ei, tehnic utilizat i n zilele
noastre.
Reprezint cea mai frecvent luxaie, ca inciden,
aproximativ 17 cazuri la 100.000 de locuitori pe an,
vulnerabilitate ei fiind preul unei motiliti articulare
maxime. Mijloacele de fixare articulare, care asigur
integritatea umrului sunt reprezentate de capsula
articular, labrum, (o prelungire superficial marginal a
cartilajului glenoidian) i musculatura coafei rotatorilor.
Distribuia pe sexe este bimodal, cu un vrf la brbai ntre
20-30 de ani i la femeile ntre 61-80 ani.
ANATOMIA ARTICULATIEI SCAPULO-HUMERALE,
COAFA ROTATORILOR
MUSCULATURA ARTICULATIEI SCAPULO-HUMERALE
 CLASIFICAREA, SIMPTOMATOLOGIA LUXATIEI
SCAPULO-HUMERALE

Clasificarea n funcie de Simptomatologie: stergerea

reliefului deltoidian semnul
direcia deplasrii se epoletului,
prezint astfel: deformarea anterioar a umrului,
95% sunt luxaii braul este poziionat n uoar
anterioare, abducie i rotaie extern. La
palpare capul humeral se gsete
4% posterioare, anterior n regiunea
0,5% inferioare, subcoracoidian, dedesubtul
claviculei;
luxaia superioar, cea limitarea micrilor avtive i pasive
intatoracic i luxatio nsoit de durere;
erecta sunt forme extrem semnul lui Berger, abducia elastic
de rare. a braului; abducia rezistent i
rotaia nu permit bolnavului s-i
ating umrul de partea
contralateral.
 LUXATIA ANTERIOARA

Mecanismul de producere
al luxaiei anterioare este
prin abducie, extensie i
rotaie extern.
semnul epoletului,
semnul lui Berger,
Diagnosticul: este clinic i
radiologic. Att incidena
antero-posterioar, ct i
cea axilar sunt necesare
pentru a determina poziia
capului humeral i
eventuala complicaie
reprezentat de fractura
capului humeral sau a
cavitii glenoidiene
 LUXATIA POSTERIOARA

posterioara ( 2 % ) -
adductie si rotatie interna,
cauze: lovituri puternice
directe , rasuciri puternice
ale partii superioare a
bratului
luxatiile repetate netratate
corespunzator fac ca
articulatia umarului sa
devina instabila (
ligamentele umarului devin
laxe ) si dureroasa .
 LUXATIA INFERIOARA (LUXATIO ERECTA)
Luxatii antero-inferioare (luxatia
erecta - 1%): in timpul traumei bratul
este in abductie exagerata, humerusul
fiind dirijat in abductie - "in catarg";
complicatii vasculare:
- mai rare, prin rupturi sau
compresiuni;
- ating de obicei artera axilara;
- cautarea pulsului periferic si al
semnelor de ischemie distala (durere,
hipotermie, paloare, parestezie,
hipoestezie);
* complicatii osoase:
- fracturi ale humerusului -
extremitate superioara;
- fractura a omoplatului;
- fractura marginilor cavitatii glenoide;
* complicatii nervoase:
- lezarea n.circumflex;
- leziuni radiculare/tronculare prin
tractiune C5-C6;
 COMPLICATII, TRATAMENT
Complicaiile: sunt reprezentate de
leziuni nervoase ale ramurilor plexului
brahial, cel mai adesea nervul axilar
(este necesar a se evalua nervul axilar
nainte i dup reducere), dar i nervul
musculocutanat i radial. Leziunile
vasculare trebuie controlate prin
compararea pulsului bilateral. Fractura
capului, colului sau marii tuberoziti
humerale. Contuzia sau avulsia
poriunii anterioare a glenei.
Elongarea capsulo-tendinoas a coafei
rotatorilor.
Tratmentul reprezint o urgen
major poate fi instituit chiar la locul
accidentului printr-o simpl traciune
a braului timp de cteva minute, care
ar putea dezangrena i repune capul
humeral n articulaie. Dac reducerea
nu este posibil n acest mod, se poate
aplica o traciune lateral a braului cu
efectuarea adduciei progresive pe
torace, timp n care ajutorul practic o
extensie axial contralateral.
 TRATAMENT

Manevra lui Hippocrate

n care chirurgul
exercit traciunea
braului pacientului,
plasndu-i calcaneul n
axila acestuia pentru
contratraciune, aplicnd
n acelai timp i o for
asupra capului humeral
pentru al repune n
cavitatea glenoidian.
 FRACTURILE EXTREMITII PROXIMALE HUMERALE
Etiopatogenie
5% din totalul fracturilor
fracturile humerusului i n special
fracturile extremitii proximale
humerale, sunt ntlnite
preponderent la persoanele
vrstnice, osteoporotice
mai frecvente dup 50 ani la femei
mecanism de producere indirect
prin cdere pe mn cu braul n
abducie
mai rar mecanism direct
uneori contracturi musculare
violente
rareori aceste fracturi reprezint
urgene chirurgicale
Anatomie patologic
fracturile capului humeral: rare, prin tasare
sau spliting
fracturile colului anatomic: rare, dar grave
prin tulburrile devascularizaie ale capului
humeral
fracturile marii tuberozitii: frecvente,
adesea asociate LSH saufracturii de col
chirurgical
fracturile micii tuberoziti: rar izolate, mai
frecvent fiind asociate cuo LSH posterioar
sau cu o fractur de col chirurgical
fracturile de col chirurgical humeral: cele
mai frecvente, simple sauasociate cu LSH
sau alte fracturi
fracturi complexe: 3 sau chiar 4 fragmente
fracturi-luxaie: asociate cu LSH
 CLASIFICAREA FRACTURILOR EXTREMITII
PROXIMALE HUMERALE
Clasificarea Neer tuberoziti
unanim acceptat pe plan mondial se cu 4 pri: cnd cele 4
pornete de la convenia urmtoare: fragmente de referin (segmentul
indiferent de numrul de traiecte de articular, marea tuberozitate, mica
fractur se consider deplasate doar tuberozitate i diafiza) sunt complet
acele fragmente deplasatepeste 1 cm separate
sau angulate peste 45 IV. Fracturi de mare tuberozitate
I. Fracturi fr deplasare cu o parte, n cu 2 pri
care indiferent de numrultraiectelor de cu 3 pri (asociate fracturii de col
fractur, nici un fragment nu este chirurgical)
deplasat peste 1 cm sauangulat peste cu 4 pri
45
V. Fracturi de mic tuberozitate
II. Fracturi de col anatomic cu 2 pri
n care fragmentul articular cu 2 pri
estedeplasat peste 1 cm sau angulat cu 3 pri
peste 45 cu 4 priVI.
III. Fracturi de col chirurgical VI. Fracturi luxaii
cu 2 pri: epifiza proximal cu 2 pri
rmne ntreag, chiar dac mai exist cu 3 pri
i alte fracturi fr deplasare
cu 4 pri
cu 3 pri: cnd asociat
fracturii de col chirurgical exist o
fractur cu deplasare a marii sau micii
Clasificarea Neer
 SIMPTOMATOLOGIE

este dominat de
-durerea spontan, la palpare sau la
micrile umrului i cotului
-tumefacia regiunii umrului
-deformarea zonei
-echimoza i edemul loco-regional
completeaz tabloul clinic.
-este prezent de asemenea limitarea
dureroas a micrilor la nivelul
umrului i cotului
-poziia umil Desault
-echimoza brahiotoracic tardiv
Hennequin
-abducia braului fr caracter elastic,
cu semnul loviturii de topor sau
-poziia de adducie cu deformare n
cros
-semnele complicaiilor vasculare sau
nervoase
 DIAGNOSTIC
poate fi suspicionat clinic i confirmat radiologic.

Explorare imagistic
radiografia simpl din incidenele
AP, LL (profil transtoracic)
incidente speciale
oblic anterioar la 35 grade tangent la
toracele antero-lateral
perpendicular pe planul omoplatului.

incidena axilar nu este de recomandat

deoareceabducia poate deplasa fragmentele
osoase
tomografia computerizat eventual 3D
RMN pentru rupturile de coaf rotatorie i
necrozele aseptice aprute tardiv dup fracturi
Incidena transtoracic i cea axilar dau
informaii despre deplasarea capului humeral ori
interesarea suprafeelor articulare.
FRACTURA COL CHIR HUMERAL
 COMPLICATII

IMEDIATE TARDIVE sunt frecvente i

invalidante

deschiderea focarului de redoarea de umr

fractur periartrita scapulohumeral
leziunile tendonului osteodistrofia algic
posttraumatic
bicepsului sau ale coafei
pseudartroza este rar
rotatorilor
consolidarea vicioas (mai
leziunile vasculare frecvent n varus) va limita
leziunile nervului axilar abduciabraului, iar consolidarea
vicioas a marii tuberoziti va
sau a plexului brahial limitaabducia i va declana
dezvoltarea unei PSH
necroza aseptic a capului
humeral aprut dup fracturi cu
4 pri sau fracturi-luxaii
 TRATAMENT 1

Fracturile fara deplasare cu

o parte,
- imobilizare n bandaj
Desault 3-4 sptmni,
urmat de un tratament de
recuperare
Excepie: fractura marii
tuberoziti cu deplasare de
peste 0,5cm care necesit
reducere sngernd i
fixare cu urub sau prin
sutur cu repararea coafei
rotatorilor
 TRATAMENT 2
Fracturile cu dou pri
n general tratament ortopedic
prin reducere i imobilizare
nbandaj Desault 3-4 sptmni
fractura de col chirurgical
humeral: reducere i imobilizare
iar n caz de eec tratament
chirurgical
fractura izolat a micii tuberoziti
are rar indicaie chirurgical
fractura colului anatomic cu
deplasare prezint un risc major
denecroz aseptic tardiv a
fragmentului cefalic. De aceea la
tineri se ncearc reducerea
sngernd i osteosinteza
cuuruburi, la vrstnici fiind
indicat de la nceput artroplastia
cu endoprotez parial Neer
 TRATAMENT 3
Fracturile cu trei pri
dificil de tratat ortopedic
deoarece inseriile
musculare de
petuberozitatea restant
realizeaz o rotaie
epifizar
la tineri au indicaie de
tratament chirurgical prin
reducere sngernd i
fixarea intern (uruburi,
plci n T eventual tip
LCP.
 TRATAMENT 4
Fracturile cu 4 pri
devascularizare a capului humeral
cu risc major de necroz aseptice
indicaia terapeutic este de a se
efectua de la nceput
hemiartroplastia, esenial fiind
reinseria coafei rotatorilor pe
implant
eventual la tineri osteosintez
Fracturile luxatie dificil de tratat
-reducerea luxaiei n anestezie
general tratnd apoi fractura
conform varietii anatomoclinice
dac reducerea ortopedic nu
reuete se practic reducerea
chirurgical sau de la nceput
artroplastia
FRACTURA COL CHIR HUMERAL FIXAT CU BROE
FRACTURA COL CHIRURGICAL HUMERAL FIXATA CU
PLACA I URUBURI
 FRACTURILE DIAFIZEI HUMERALE
Definiie: de la inseria pectoralului mare - la 5 cm de
cot
Etiopatogenie mai rare dect cele ale humerusului
proximal 3% din totalul fracturilor, la toate vrstele, pe
teren normal sau patologic
Mecanismul de producere este cel mai adesea
indirect, mai rar direct, prin actiunea unei fore
violente la nivelul braului, determinnd fracturi cu
traiect spiroid a diafizei humerale, ns ocazional pot fi
produse i prin contracii musculare violente. Traiectul
de fractur poate fi i transversal sau oblic.
 SIMPTOMATOLOGIE
simptomatologia general a fracturilor

atitudinea umil Desault

deformarea regiunii prin deplasarea

fragmentelor
n cros (fracturi joase)
n lovitur de topor (fracturi nalte)
simptomatologia posibilelor complicaii
- prezena tulburrilor desensibilitate la
nivelul feeidorsale a policelui, asociat
pierderii extensiei active aminii i
degetelor realiznd aspectul de mn n
gt de lebd, certific prezena unei
paralizii de nerv radial
- semnele de ischemie acut periferic
 CLASIFICARE
Clasificarea AO
Numarul osului: 1
Localizarea fracturii: 2
Tipul fracturii: simple: A,
angulata: B, complexa :C
Descriptiva
Localizarea fracturii: proximal,
medial sau treima distala
Traiectul de fractura: spiral,
transversal, cominutiv
Holstein-Lewis fracture
Fractura spiroida a treimii
distale a diafizei humerale
asociata cu neuropraxia de
nerv radial (incidenta de 22%)
 DIAGNOSTIC
este clinic i radiologic
examinarea radiografic
n dou planuri este
necesar pentru
determinarea
configuraiei fracturii,
direcia deplasrii i
numrul fragmentelor
diagnosticul diferenial
cu contuziile, rupturile
musculare ifracturile
de vecintate
 COMPLICATII
IMEDIATE
deschiderea focarului
interpoziia muscular
leziunile nervoase, cel mai
adesea fiind interesat nervul
radial
mai frecvent contuzionat
dect rupt, motiv pentrucare
majoritatea paraliziilor sunt
reversibile
lezat fie n momentul
traumatismului, fie n timpul
manevrelor de reducere, fie
chirurgical
leziunile vasculare sunt rare
TARDIVE
relativ frecvente
ntrzierile n consolidare
pseudartrozele
consolidrile vicioase (bine
tolerate) angularea sub 30
grade, scurtarea sub 3 cm i
decalajul sub 15 grade
redorile articulare
osteitele
 TRATAMENT ORTOPEDIC
fracturile diafizei humerale pot fi
tratate si ortopedic, nonoperativ,
deoarece mobilitatea mare a
umrului compenseaz angulaii
de pn la 300-400. Tratamentul
depinde i are indicaie n funcie
de prezena sau absena
complicaiilor neuro-vasculare,
aspectul fracturii i magnitudinea
deplasrii. Dac se obine o
reducere ortopedic bun i
stabil este suficient imobilizarea
n bandaj Velpeau, dup o
prealabil imobilizare n aparat
gipsat, care s menin alinierea
fragmentelor fracturate.
 TRATAMENT CHIRURGICAL

INDICATII: eecul tratamentului ortopedic,fracturi deschise, pe teren

patologic, leziuni vasculare majore sau la politraumatizai
se prefer osteosinteza cu tije blocate mai rar cu plac i uruburi
tijele centromedulare neblocate de evitat
n fracturile deschise se poate utiliza fixarea extern
dac nu se constat remisia paraliziei de nerv radial dup 6-12 sptmni de
tratament conservativ este indicat explorarea chirurgical i neuroliza
( interventie chirurgicala constand in eliberarea unui nerv atunci cand acesta
este comprimat de catre o aderenta patologica, de exemplu de catre un tesut
fibros cicatriceal, cu scopul de a-i permite recuperarea functiilor sale) sutura
sau grefarea nervului n funciede leziune
nervul radial va fi explorat chirurgical de la nceput dacfractura e tratat
chirurgical pentru alt indicaie sau dacparalizia a aprut n timpul
tentativelor de reducere
extensia continua trans-sceletica cu brose prin olecran
pseudartrozele vor fi tratate prin decorticare osteoperiostic, grefare i
osteosintez solid
consolidrile vicioase se vor opera doar dac produc impoten funcional
marcat
 TRATAMENT CHIRURGICAL

TIJA ZAVORATA PLACA SI SURUBURI

 TRATAMENT CHIRURGICAL

FIXATOR EXTERN EXTENSIE TRANS-SCHELETICA

REGIUNEA COTULUI. ANATOMIE RADIOLOGIC
Inciden A-P
1. Diafiza radial.
2. Diafiza ulnar.
3. Diafiza humeral.
4. Epicondilul medial.
5. Epicondilul lateral.
6. Tuberositatea
radiusului.
7. Olecranul
REGIUNEA COTULUI ANATOMIE RADIOLOGIC
Inciden L-L

1. Diafiza humeral.
2. Diafiza radial.
3. Diafiza ulnar.
4. Olecranul.
5. Capul radiusului.
6. Procesul
coronoid ulnar
7. Paleta humeral.
 FRACTURA EXTREMITII DISTALE HUMERALE
Incidena fracturii este mic, comparativ
cu a altor segmente, situndu-se la 3,4%
din totalul fracturilor.
Simptomatologie:
durere
tumefacia i deformarea regiunii
limitarea micrilor
crepitaii osoase
Diagnosticul este clinic i radiologic. Tipul
fracturii, determinat de explorarea
radiologic, depinde de calitatea osului,
mecanismul de producere, deplasarea
fragmentelor, leziunile asociate. Uneori
sunt necesare multiple radiografii i
incidene, pentru a face un diagnostic
lezional ct mai exact n vederea indicaiei
terapeutice optime.
Putem ntlnii numeroase complicaii,
imediate i tardive:
lezarea vaselor mari i a nervilor. Artera
brahial i nervul median trec anterior de
articulaia cotului. (trebuie cercetate
pulsul distal i umplerea capilar,
comparativ cu partea contralateral)
luxaia articulaiei cotului
sindrom de compartiment
contuzia, echimoza i laceraia esuturilor
periarticulare pot fi dovada distrucilor
ligamentare, avnd ca i rezultat
instabilitatea cotului.
infecia postoperatorie
artroz posttraumatic cu redoare
articular, diformitate i durere
 FRACTURA EXTREMITII DISTALE HUMERALE
Clasificarea acestor fracturi nu cunoate un sistem unitar, fiind
propuse o serie ntreag de clasificri. Totui, cea mai unitar rmne
clasificarea AO-ASIF, aceasta coninnd totui, 38 de tipuri diferite de
fractur a extremitii distale humerale.
Fractura supracondilian este situat topografic proximal de fosa
olecranian, fractura transcondilian esta situat mai distal, extins
n fosa olecranian. Direcia deplasrii fragmentului distal fa de
planul mediofrontal al braului servete la diferenierea fracturii prin
extensie fa de fractura prin flexie, mult mai puin frecvent.
Aceast diferenere are importante implicaii terapeutice. De obicei
direcia principal de deplasare s fragmentului distal este nspre
posterior i proximal.
Fractura supracondilian deplasat este o urgen, solicitnd
tratament imediat pentru a se evita ocluzia arterei brahiale i lezarea
nervilor periferici.
FRACTURA EXTREMITII DISTALE HUMERALE
 FRACTURA EXTREMITII DISTALE HUMERALE
Fractura intercondilian
clasic este descris ca
fiind n T sau Y dup
aspectul traiectului de
fractur n incidena
radiografic din antero-
posterior. Fractura deschis
precum i leziunile prilor
moi sunt complicaii
frecvente ale acestei
fracturi. Adesea fractura
intereseaz suprafaa
articular trohlear
 FRACTURA EXTREMITII DISTALE HUMERALE
Fractura condilului lateral
humeral se poate produce n
dou moduri, un tip cu
interesarea componentei
articulare i extraarticulare a
condilului, trebuie difereniat
de al doilea tip fractura
capitelului.
Fractura trohlei humerale
izolate este foarte rar ntlnit
O varietate a fracturii trohleei
o reprezint fractura de
capitelum humeral
 FRACTURA EXTREMITII DISTALE HUMERALE
Tratamentul acestor fracturi este difereniat
n funcie de deplasarea i stabilitatea
fragmentelor. Tratamentul ortopedic const
n reducerea nesngernd a fragmentelor
urmat de imobilizarea n aparat gipsat
pentru 6 sptmni; de asemenea dac
reducerea nu este stabil se poate practica
extensia continu transscheletic, cu bro
trecut prin olecran; reducerea sngernd
i fixarea intern se impune cnd
deplasarea este mare, dar fragmentele
fracturare trebuie s fie suficient de mari
pentru a fi fixate, fragmentele mici este
preferabil a fi excizate.
Soluia extrem terapeutic o reprezint
enproteza de cot
FRACTURA EXTREMITII DISTALE HUMERALE
 FRACTURA EXTREMITII PROXIMALE ULNARE
(FRACTURA OLECRANULUI)

Fracturile olecranului se produc cel mai frecvent prin mecanism indirect

datorit contraciilor violente a tricepsului brahial, traiectul de fractur tipic n
acest caz este transvers sau uor oblic, ori se produc prin mecanism direct,
prin cdere direct pe cot, cnd sunt fracturi cominutive asociate frecvent cu
luxaia anterioar a cotului. Ocazional mecanismul poate fi prin hiperextensie.
Simptomatologie:
tumefacia cotului, cu durere sever
deformarea regiunii cotului sau a regiunilor nvecinate
decolorarea, echimoza sau roeaa cotului
limitarea dureroas a micrilor
parestezie sau anestezie la nivelul antebraului, mini sau degetelor
semnul creionului pe faa postarioar a cotului
 FRACTURA EXTREMITII PROXIMALE ULNARE
(FRACTURA OLECRANULUI)
Diagnosticul este clinic i
radiologic. Radiografiile standard
de fa i profil sunt suficiente
pentru diagnosticarea fracturii
izolate de olecran.
Complicaiile sunt reprezentate de:
fractura deschis
leziuni neurologice, n special ale
nervului median i ocazional ale
nervului ulnar 2-5%, din cazuri
vasele de snge pot fi de
asemenea comprimate
posttraumatic
 FRACTURA EXTREMITII PROXIMALE ULNARE
(FRACTURA OLECRANULUI)
Tratamentul are ca scop restaurarea anatomic a fragmentelor fracturate,
pentru a reda pe deplin funcia articular compromis. El depinde de
gradul deplasrii i cominuie. Fracturile cu deplasare de peste 2 mm. sau
cominuie beneficiaz de tratament chirurgical.
Reducerea ortopedic se realizeaz prin manipulare extern cu cotul n
extensie maxim i imobilizare n aparat gipsat brahio-palmar.
Reducerea chirurgical i fixarea intern restaureaz congruena articular
i are avantajul unei fixri ferme cu reducerea timpului de imobilizare i
debutul precoce al tratamentului recuperator (5-7 zile). Mijloacele de
fixare intern sunt diverse, uruburi, broe, plci, hobanaj. Materialele de
osteosintez trebuie extrase dup vindecare datorit complicaiilor
tegumentare de decubit care le pot provoca la acest nivel.
FRACTURA EXTREMITII PROXIMALE ULNARE
(FRACTURA OLECRANULUI)
FRACTURA EXTREMITII PROXIMALE RADIALE
Fractura colului i capului radial se
pot ntlni izolate, sau complicate cu
luxaia cotului ori a articulaiei
radio-ulnare proximale. Aceast
fractur este cauzat de obicei de
un traumatism trnsmis indirect, prin
cdere pe mn cu braul ntins,
cnd capul radial este mpins n
capitelul humeral.
Diagnosticul. Clinic,
simptomatologia este srac.
Radiologic trebuie obinut o
inciden de fa perfect, profilul
dnd de multe ori relaii normale.
Leziunile minore pot rmne
ascunse, fiind necesar poziionarea
n supinaie forat, pentru a le
putea surprinde.
FRACTURA EXTREMITII PROXIMALE RADIALE

Classification
Type I: An undisplaced fracture
of the radial head
Type II: A marginal radial head
fracture with minimal
displacement, depression, or
angulation
Type III: A comminuted radial
head fracture
Type IV: A radial head fracture
with elbow dislocation
In 1954, Mason proposed a
classification system in which
he divided radial head fractures
into three types; Johnston
added a fourth type in 1962.
FRACTURA EXTREMITII PROXIMALE RADIALE
Complicaiile imediate sunt reprezentate de fractura cominutiv
a capului radial (peste 10% din cazuri) cu luxaia cotului i
importante contuzii ale esuturilor periarticulare, capsulei i
muchiului brahial. Tardiv vindecarea se poate face vicios cu
modificri degenerative i miozit osificant.
Treatmentul fracturii fr deplasare sau cu fragmente sub 2-
3mm. care nu blocheaz articulaia este simptomatic cu
evacuarea hematomului articular cu ameliorarea durerii.
Imobilizarea membrului superior se face n aparat gipsat cu cotul
flectat la 900 . Tratamentul chirurgical se aplic n cazul fracturilor
cominutive, cu fragmente care blocheaz articulaia, acestea
trebuie excizate pentru a reda cotului funcionalitatea normal.
Dac, prin excizia capului radial stabilitatea cotului este
compromis se poate practica plastia capului radial cu implant
de silicon.
FRACTURA EXTREMITII PROXIMALE RADIALE
 LUXAIILE COTULUI

Luxaia capului radial izolat este o leziune rar care implic

disjuncia radio-ulnar proximal i disjuncia radio-humeral,
fr fractur. Direcia deplasrii capului radial este de obicei
antero-lateral, dar poate fi i posterioar.
Tratamentul const n reducerea luxaiei, printr-o supinaie
forat sub anestezie local sau general, dup care se
imobilizeaz pentru 2-3 sptmni cu cotul n flexie i
antebraul n supinaie.
 LUXAIILE COTULUI

Luxaia cotului.
Este a doua luxaie ca inciden, dup luxaia scapulo-humeral,
6-8 cazuri la 100.000 de locuitori, reprezentnd 11-28% din totalul
traumatismelor cotului.
Etiologie. Cauza producerii o reprezint de cele mai multe ori
cderea pe mn cu braul ntins. Uneori orice traumatism
(accident sportiv, de munc, de main) se poate solda cu luxaia
cotului.
Simptomatologia clinic este dominat de durere violent la
nivelul cotului, tumefacie, imposibilitatea de a ndoi cotul.
Deformarea evident a cotului, fixat n flexie la 900 , cu pierderea
aliniamentului olecranului cu cei doi epicondili. n unele cazuri
sensibilitatea periferic este pierdut i pulsul periferic absent.
 LUXAIILE COTULUI
Clasificarea se refer la luxaii simple i complexe. Luxaiile
simple dup direcia deplasrii se mpart n posterioare, postero-
laterale, postero-mediale, laterale, mediale i divergente.
Majoritatea sunt posterioare i nchise. Luxaiile complexe la
rndul lor pot fi cu fractur i, sau cu leziuni neuro-vasculare.
Fractura care nsoete luxaia de cot poate fi: de proces
coronoid, de cap radial, de olecran
Complicaiile pot fi:
fractura
luxaia deschis
vasculre, mai ales n luxaile deschise i n cele anterioare, cu
lezarea arterei brahiale
neurologice, cu lezarea nervului median (n 20% din cazuri cu
neuropraxie), sau ulnar, paralizie n 14% din cazuri
 LUXAIILE COTULUI

Diagnosticul este clinic i radiologic. Imaginile radiologice trebuie

s fie de nalt calitate pentru a putea decela eventualele fracturi
asociate
LUXAIILE COTULUI
 LUXAIILE COTULUI
Tratamentul. Examenul neurologic periferic trebuie minuios efectuat nainte de a
institui orice tratament.
Reducerea se face sub anestezie regional, loco-regional sau general i are n
vedere obinerea unei bune relaxri musculare pentru a practica o reducere
atraumatic. Reducerea ortopedic se face printr-o traciune axial asupra
antebraului cu cotul n poziia deformat. Hiperextensia nu este necesar. Imediat
ce luxaia a fost corectat cotul trebuie flectat i extins la maxim pentru a certifica
reducerea corect. Ligamentele medial i lateral trebuie de asemenea testate,
instabilitatea lor pronunat, necesitnd stabilizare chirurgical. Postreducere
cotul trebuie imobilizat n unghi drept ntr-un aparat gipsat brahio-palmar, timp de
10 zile. Reducerea sngernd se practic, dac dup mai multe ncercri de
reducere ortopedic luxaia se menine. Printre complicaiile postterapeutice se
numr: calcifierile periarticulare (3-5%), miozita osificant, tendinita calcificant a
brahialului, defecte osteocondrale, necroza avascular a capitelului i instabilitatea
articulaiei.
ANTEBRAUL ANATOMIA RADIOLOGIC
1. Scaphoid
2. Lunate
3. Distal end of radius
4. Styloid process of ulna
5. Head of ulna
6. Ulna
7. Radius
8. Olecranon
9. Tuberosity of radius
10. Neck of radius
11. Head of radius
12. Trochlea
FRACTURA AMBELOR OASE ALE ANTEBRAULUI
Etiopatogenie. Accidentele de munc, sportive i de circulaie, ca
i accidentele casnice pot fi cauza producerii fracturilor de
antebra, prin mecanism direct sau indirect. Traiectul oblic i spiral
este ntlnit n fracturile prin mecanism indirect, pe cnd prin
mecanismul direct se produc fracturi n lemn verde la copii,
fracturi cu traiect transvers i fracturi cominutive.
Simptomatologia este srac n fracturile incomplete, fr
deplasare: tumefacie, cu durere i impoten funcional
parial. n fracturile cu deplasare sunt prezente toate semnele de
probabilitate i certitudine ale fracturilor: tumefacie cu
deformarea regiunii, durere local la palpare, crepitaii osoase,
netransmiterea micrii, micri anormale la nivelul antebraului.
FRACTURA AMBELOR OASE ALE ANTEBRAULUI

Diagnosticul se pune pe baza simptomatologiei clinice i a

examinrii radiologice, fiind necesare pe lng radiografiile de
fa i profil i incidene oblice precum i cliee care s cuprind
articulaia cotului i radiocarpian.

Tratamentul este ortopedic n fracturile fr deplasare, prin

imobilizare n aparat gipsat brahio-palmar timp de 6-8
sptmni, cu control radiologic periodic pe durata imobilizrii.
Fracturile cu deplasare, datorit aciunii musculare antagoniste
de la acest nivel, nu sunt stabile dup reducerea ortopedic,
necesitnd reducere sngernd i fixare intern cu plac i
uruburi, sau broe.
 FRACTURA DIAFIZEI ULNARE
Fractura izolat a treimii
proximale a diafizei ulnare cu
deplasare(FRACTURA DE
APRARE) este adesea asociat
cu luxarea capului radial. Fractura
treimii distale a diafizei ulnare se
complic de multe ori cu
angulaie.
Tratamentul. Fracturile fr
deplasare pot fi tratate prin
imobilizare n aparat gipsat cu
control radiologic periodic pe
durata imobilizrii. Fracturiile cu
deplasare beneficiaz de fixare
intramedular sau plac cu
uruburi.
 FRACTURA DIAFIZEI RADIALE
Fractura izolat a radiusului poate fi cauzat de
o for direct, violent, care poate produce de
multe ori deschiderea focarului. Fractura cu
focar nchis este asociat cu alte leziuni ale
prilor moi.
Tratamentul ortopedic este indicat dac
focarul de fractur este situat proximal de
inseria ptratului pronator, imobilizndu-se
membrul superior ntr-un aparat gipsat de la
nivelul axilei, pn la articulaiile metacarpo-
falangiene, cu cotul n unghi drept i antebraul
n supinaie. Dac fractura este situat distal de
inseria ptratului pronator este recomandat
reducerea deschis i fixarea intern cu plac i
uruburi.
FRACTURILE LUXAIE ALE OASELOR ANTEBRAULUI
FRACTURA TREIMII
fractura-luxaie
PROXIMALE A CUBITUSULUI
CU LUXAIA CAPULUI RADIAL MONTEGGIA-STNCIULESCU
Etiolopatogenie:
traumatisme directe la nivelul minii a
cror for este transmis pn la nivelul
cotului, cotul fiind parial flectat
sunt fracturi foarte instabile n care capul
radial este luxat de cele mai multe ori
anterior (tipul I), rar este luxat posterior
(tipul II) i extrem de rar capul radial se
situeaz distal de coronoid.
ligamentele interosoase sunt lezate,
ligamentul anular poate fi rupt i interpus
ntre suprafaa articular a capului radial i
capitelum, ori extremitatea proximal
ulnar.
 FRACTURILE LUXAIE ALE OASELOR ANTEBRAULUI
Clasificarea fracturii MONTEGGIA
STANCIULESCU
Type I - Fracture of the proximal or
middle third of the ulna with anterior
dislocation of the radial head
Type II - Fracture of the proximal or
middle third of the ulna with posterior
dislocation of the radial head
Type III - Fracture of the ulnar
metaphysis with lateral dislocation of
the radial head
Type IV - Fracture of the proximal or
middle third of the ulna and radius
with anterior dislocation of the radial
head
The Bado classification is based on
the recognition that the apex of the
fracture is in the same direction as
 FRACTURA MONTEGGIA STNCIULESCU
Simptomatologie. n toate tipurile de
fractur luxaie ntlnim durerea acut
violent, localizat la nivelul antebraului
i a cotului. Micrile la nivelul cotului
sunt blocate i orice ncercare de
mobilizare articular la acest nivel
exacerbeaz durerea. Tumefacia i
deformarea regiunii sunt de multe ori
remarcabile. Tulburrile neurologice de
tipul paraliziei de nerv radial sunt
frecvent ntlnite, investigarea
neurologic trebuind fcut minuios.
Diagnosticul clinic, trebuie completat cu
diagnosticul radiologic care ne ofer
evaluare complet a tipului lezional, fiind
necesare mai multe incidene n special
pentru a surprinde luxaia capului radial.
 FRACTURA MONTEGGIA STNCIULESCU
Tratamentul are indicaie
operatorie, obinndu-se
rezultate foarte bune dup
reducerea deschis i fixarea
cubitusului cu plac i uruburi
i reducerea capului radial
luxat. Imobilizarea n aparat
gipsat postoperator se face cu
cotul n flexie de 1100 timp de
4-6 sptmni efectund
control radiologic la 1,2 i 6
sptmni.
FRACTURA DIAFIZEI RADIALE CU LUXAIA CAPULUI CUBITAL
fractura-luxaie GALEAZZI.
Anatomo-patologic fractura radiusului se
produce la jonciunea treimii mediale cu treimea
distal cu luxaia capului ulnar distal, vrful
angulaiei fiind direcionat anterior cnd capul
este luxat volar.
Mecanismul de producere este de cele mai
multe ori direct, prin aciunea forei la nivelul
antebraului.
Simptomatologia este dominat de durere loco-
regional cu tumefacia i deformarea regiunii.
De asemenea motilitatea radiocarpian este
redus i dureroas, cu crepitaii osoase la
palparea treimii distale a radiusului. Semnele
clinice completate de examinarea radiologic
pun diagnosticul lezional.
 FRACTURA-LUXAIE GALEAZZI

Tratamentul ortopedic este

contraindicat, obinndu-se
rezultate slabe, fiind dificil
alinierea anatomic. Rezultate
bune se obin dup reducerea
anatomic sngernd i fixarea
radiusului cu plac i uruburi,
urmat de imobilizarea n aparat
gipsat brahio-palmar cu
antebraul n supinaie, pentru
meninerea reducerii.
Complicaiile postoperatorii sunt
n general reprezentate de
infecie, pseudartroz sau
consolidare vicioas cu redoare
articular.
FRACTURA COMINUTIV EXTREMITATE
PROXIMAL HUMERAL
FRACTUR SPIROID HUMERUS
ARTROPLASTIE INVERASAT DE UMR
FRACTUR SPIROID HUMERUS FIXAT CU
PLAC I URUBURI
FRACTURA SUPRACONDILIANA HUMERUS
FIXAT CU BROE
TRACIUNE TRANSSCHELETIC N
FRACTURA DE HUMERUS
REGIUNEA RADIO-CARPIAN. ANATOMIE RADIOLOGIC
Inciden A-P

I-V: metacarpienele
1. trapezul
2. trapezoidul
3. osul capitat
4. capul osului capitat
5. osul hamat
6.crligul osului hamat
7. scafoidul
8. semilunarul
9. osul trapez
10. pisiform
11. procesul stiloid al radiusului
12. capul ulnar
13. procesul stiloid ulnar
14. articulaia radio-carpian
15. articulaia radio-ulnar distal
 FRACTURA POUTEAU-COLLES
deformare n dos de furculi

ASPECT CLINIC ASPECT RADIOLOGIC

 FRACTURA POUTEAU-COLLES
GENERALITI
fractura compactat a radiusului situat la
2-3 cm. deasupra articulaie radiocarpiene
inciden este cea mai frecvent fractur la
aduli i dup 60 de ani, fiind o complicaie
a osteoporozei
mecanismul de producere este direct prin
cderea pe mna, cu mna n flexie dorsal
i antebraul n pronaie, astfel c fora se
aplic suprafeei palmare
Anatomo-patologic avulsia stiloidei ulnare
poate acompania fractura epifizei distale
radiale. Dac procesul stiloidian ulnar nu
este fracturat, ligamentul colateral ulnar
poate fi rupt. Capul cubitusului poate fi
deplasat anterior, distal de fragmentul
radiusului
SIMPTOMATOLOGIE
este divers n funcie de amplitudinea
leziunilor, gradul deplasrii fragmentelor i
timpul scurs de la momentul
traumatismului. Dac fractura este fr
deplasare examinarea clinic pune n
eviden uoar tumefacie a regiunii cu
durere la palpare. Deplasarea
fragmentului distal produce aspectul de
dos de furculi sau baionet, n care
proeminena dorsal cauzat de
deplasarea fragmentului distal, nlocuiete
convexitatea normal a extremitii distale
radiale cu un aspect proeminent antero-
medial. Mai trziu acest aspect se poate
extinde pn la nivelul cotului. Sunt
prezente de asemenea durerea local la
palpare, limitarea micrilor active i
pasive, tumefacia local cu impoten
funcional radiocarpian
 FRACTURA POUTEAU-COLLES
Diagnosticul este clinic i radiologic.
Tratamentul are drept scop redarea funcionalitii articulare i refacerea cosmetic a regiunii
deformate, rezultate care nu totdeauna pot fi obinute. Conduita terapeutic, ine cont de
vrsta i sexul pacientului, prezena complicaiilor, severitatea cominuiei, configuraia fracturii
i chiar de ocupaia pacientului.
Reducerea deschis n fracturile recente este rar indicat. Tehnicile de reducere ortopedic i
imobilizare depind de preferina i experiena medicului. Fracturile cu minim deplasare sunt n
general fr cominuie, cu impactere dorsal, diformitatea fiind imperceptibil reducerea nu
este obligatorie, iar imobilizarea se face n aparat gipsat antebrahio-palmar pentru 4-5
sptmni, cu nceperea precoce a micrilor dup suprimarea imobilizrii. n fracturile cu
deplasare se impune reducerea imediat i imobilizarea. Anestezia general sau loco-regional
ne ajut s obinem o bun relaxare muscular i comfortul antialgic al bolnavului. Reducerea se
face prin traciune progresiv n ax, cu braul i antebraul contenionat, pentru obinerea
desimpactrii fragmentelor, dup care se corecteaz deplasarea fragmentului distal i a deviaiei
ulnare, imobilizndu-se radiocarpul n poziia anatomic. Controlul radiologic postreducie i
imobilizare este obligatoriu, la fel i pe parcursul imobilizrii, care se menine 5-6 sptmni. n
fracturile instabile se poate recurge la traciunea transscheletic completat ulterior cu fixare
intern, broe sau uruburi, ori extern, cu fixator extern.
 FRACTURA POUTEAU-COLLES
Complicaii:
Redoarea articulaiei radio-ulnare distale, cu limitarea dureroas a micrilor antebraului
este cea mai frecvent complicaie, pn la artroz.
Leziunea direct a nervului median de ctre fragmentele osoase este mai puin ntlnit.
Compresia nervilor de ctre edem, infiltratul hemoragic i fragmentele osoase deplasate
poate cauza de multe ori, tulburri neurologice, de diferite grade, pn la paralizii senzoriale
i, sau motorii. Uneori chiar imobilizarea poate deveni factor agravant compresiv al acestor
fracturi. n urma compresiei persistente poate s apar clasicul sindrom de tunel carpian, care
necesit decompresie chirurgical.
Sindromul algo-neuro-distrofic (SAND) este o sechel puin frecvent dar sever,
caracterizat prin durere persistent, tumefacie, induraia regiunii, redoare articular la nivel
interfalangian i la articulaia umrului, soldndu-se n final cu atrofii musculare i contractur
rezidual.
contractura ischemic Volkmann i sindromul umr-mn.
 FRACTURA GOYRAND SMITH

Reprezint reversul fracturii Colles, traseul de fractur situndu-se la 2-2,5 cm.

de articulaia radio-carpian, ns fragmentul distal este deplasat volar, capul
cubital proemin dorsal i uneori poate fi lezat articulaia radio-ulnar distal.

ASPECT CLINIC ASPECT RADIOLOGIC

 FRACTURA GOYRAND SMITH
Epidemiologie
Frecven sub 3% din totalul fracturilor
radiale, distributie bimodala : brbaii tineri
si femeile vrstnice
Mecanism, n dou moduri:
o cadere pe mn cu palma flectat
traumatism direct la nivelul radiocarpului
Clasificare radiologic
tip I-fractur transvers extraarticular-85%
tip II-fractur intra-articular oblic- 13%
tip III juxta-articular oblic <2%
Pentru diferentiere este nevoie de multe ori de
examen CT
Tratament
Tratamentul acestei fracturi depinde de
severitatea fracturii. Fracturile fr
deplasare pot fi tratate prin imobilizare n
aparat gipsat. O fractura cu angulatie
uoar i deplasarea poate impune
reducerea nchis. Angulare semnificativ
i deformare poate necesit reducerea
deschisa cu fixare intern. O fractur
deschis va necesita intotdeauna
interventie chirurgicala
CONTROLUL RADIOLOGIC AL REDUCERII FRACTURILOR
DE RADIOCARP
Radiografiile standard sunt importante pentru ca Msurtorile pe radiografiile de reducere
arata amploarea i direcia deplasrii iniiale. ar trebui s includ urmtoarele:
Informaii suplimentare se obin mai trziu dup
traciune (reducere), prin radiografii, care indic dac nclinaia radial (normal, 22),
fractura radiusului distal este intra-articular sau lungimea radial(normal, 12 mm),
extra-articula, numrul fragmentelor si direcia nclinaia volar variana (normal, 11),
traseelor de fractur.de asemenea radiografiile
postreducere
.
 FRACTURA BARTON
FRACTURA BARTON INVERSAT (reverse Barton fracture)
Fractura intraarticular a marginii dorsale a
extremitii distale de radius cu luxaia radio-
carpului
Mecanismul de producere prin cdere cu
bra ntins, ceea ce duce la exagerarea
dorsiflexiei cu apariia fracturii
Tratamentul. Cele mai multe dintre aceste
fracturi necesit tratament operator, din
cauza instabilitii marcate, fiind utilizate
plci volare cu uruburi
 HUTCHINSON, CHAUFFEUR'S FRACTURE SAU
FRACTURA STILOIDEI RADIALE

Fractura stiloidei radiale

Fractura oferilor dup cum i spune i

numele are ca mecanism de producere o
compresie axial a scafoidului pe faeta
radial articular care poate produce o
fractur simpl a stiloidei radiale sau o
fractur cominutiv cu smulgere asociat
a ligamentului colateral radial.
 FRACTURA ROLANDO

BAZA METACARPULUI I
COMINUTIV
INTRAARTICULAR
INSTABIL
PROGNOSTIC REZERVAT, GREU DE REDUS
TRATAMENT:
Ortopedic: reducere i imobilizare n aparat
gipsat (n cominuii mari, cu nceperea
precoce a mobilizrii dup 2-3 sptmni)
Chirurgical: - reducere ortopedic i fixator
extern
- reducere deschis i fixare cu
plac in T, lam plac sau broe K (Kirschner,
chirurg german 1879-1942) sau urub
COMPLICAII osteoartrita post-traumatic
cu redoare articular
 FRACTURA BENNETT
fractura luxaie
intraarticular a bazei
metacarpului i
retracia lateral a diafizei
primului metacarpian de
ctre lungul abductor al
policelui
n majoritatea cazurilor
necesit tratament
chirurgical, reducere
ortopedic sau deschis i
fixare cu bro sau urub
REDUCEREA ORTOPEDIC FRACTURILOR
RADIOCARPULUI
 FRACTURA SCAFOIDULUI

Inciden: la persoanele de toate vrstele , inclusiv

copii, mai frecvent la brbaii cu vrsta de 20 i 30 ani
Mecanism de producere: cdere cu mna ntins
Simptomatologie: poate fi srac n fracturile fr
deplasare, dar de obicei sunt prezente tumefacia i
durerea, care se exacerbeaz la tentativa de apucare a
unor obiecte i la palparea direct.
Diagnosticul de certitudine este radiologic, dar nu
ntotdeauna poate fi elucidat de aceea este prefarabil
CT n cazul oricrei suspiciuni
Tratamentul depinde de prezena deplasrii. Fracturile
fr deplasare se trateaz ortopedic prin imobilizare
aproximativ 5-6 sptmani, iar cele cu deplasare
necesit reducere sngernd i fixare cu urub
Complicaii: pseudartroza, osteonecroza aseptic,
artroza radiocarpian
 CLASIFICAREA FRYKMAN S FRACTURILOR RADIALE DISTALE
Aceast clasificare are la baz aspectul radiologic din incidena A-P, precum i
interesarea articulaiei radioulnare distale i prezena fracturii ulnare distale

tipul I : fractura metafizar transversal, inclusiv fracturile Colles i Smith cu sau fr

angulare

tipul II : tipul I + fractura stiloidei ulnare

tipul III : fracturile care intereseaz articulaia radiocarpian, inclusiv fracturile Barton i
reverse Barton

tipul IV : tipul III + fractura stiloidei ulnare

tipul V : fracturi transverse care intereseaz articulaia radioulnar distal

tipul VI : tipul V + fractura stiloidei ulnare

tipul VII : fracturi cominutive care intereseaz articulaia radiocarpian i radioulnar

tipul VIII : tipul VII + fractura stiloidei ulnare