Legile lui

Newton
 Isaac Newton
Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643, Woolsthrope, Grantham,
d. 31 martie 1727, Kensington, Londra) a fost un renumit om de
tiin englez,alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician i
astronom, preedinte al Royal Society. Isaac Newton este
savantul aflat la originea teoriilor tiinifice care vor revoluiona
tiina, n domeniul opticii, matematicii i n special al mecanicii.
n 1687 a publicat lucrareaPhilosophiae Naturalis Principia
Mathematica, n care a descris Legea atraciei universale i, prin
studierea legilor micrii corpurilor, a creat bazele mecanicii
clasice. A contribuit, mpreun cu Gottfried Wilhelm von Leibniz,
la fondarea i dezvoltarea calculului diferenial i a celui integral.
Newton a fost primul care a demonstrat c legile naturii
guverneaz att micarea globului terestru, ct i a altor corpuri
cereti, intuind c orbitele pot fi nu numai eliptice, dar i
hiperbolice sau parabolice. Tot el a artat c lumina alb este o
lumin compus din radiaii monocromatice de diferite culori.
 Newton a fost un fizician, nainte
de toate. Laboratorul su uria a
fost domeniul astronomiei, iar
instrumentele sale geniale au
fost metodele matematice, unele
dintre ele inventate de el nsui.
Newton nu s-a lsat antrenat de
latura pur astronomic i
matematic a activitii sale, ci a
rmas de preferin fizician. n
aceasta const neobinuita
tenacitate i economia gndirii
sale. Pn la Newton i dup el,
pn n timpurile noastre,
omenirea n-a cunoscut o
manifestare a geniului tiinific,
de o for i o durat mai mare
 Legea I
Un corp se afl n stare de rapaus sau se mic rectiliniu
i uniform att timp ct asupra lui nu acioneaz alte fore
sau aciunea tuturor forelor se compenseaz.
 Legea II
Fora care acioneaz asupra unui corp este direct
proportional cu produsul dintre masa i acceleraia lui.

ma
 Legea III
Dou corpuri acioneaz unu asupra altuia cu fore
de aceeai natur situate pe un plan orizontal
egale ca modul i orientate n direcii opuse.

F1 F2
Legile lui Newton