Sunteți pe pagina 1din 46

Ce este biomecanica?

Aplicatia principiilor mecanice in studiul


organismelor vii

Biomecanica = Bio + Mecanica


Bio - organisme vii
Mecanica
studiul actiunii fortelor asupra particulelor si
sistemelor mecanice
o ramura a fizicii
Sub-ramuri ale biomecanicii

cinematica: studiul apartiei sau al descrierii


miscarii
cinetica: studiul actiunii fortelor

statica: studiul sistemelor cu o miscare la care


viteza este constanta
dinamica: studiul sistemelor supuse la o miscare
accelerata
Teme de baza in Biomecanica
Siguranta: prevenirea leziunilor
Eficacitate: maximizarea eficientei miscarilor
Eficienta: cost minim de energie

Pentru ce este folosita Biomecanica?


Imbunatatirea performantelor sportive
technica mai buna
echipament mai bun
Prevenirea leziunilor sportive
identificarea unor tehnici mai bune
dezvoltarea echipamentului de protectie
Pentru ce este folosita Biomecanica?
Prevenirea leziunilor ocupationale (dureri lombare,
traumatisme ale mainii sau articulatiei mainii)
Reabilitarea leziunilor Identificarea momentului optim de
reluare a activitatii
Imbunatatirea mobilitatii (postoperator)
Reducerea deteriorarii fizice sau functionale (rarefierea
osului la persoanele in varsta sau la cele aflate in spatiu)
Produse (pantofi de atletism, proteze, articulatii artificiale)

6
Studiul problemelor in Biomecanica

calitativ: se refera la calitate (fara a utiliza numerele)


cantitativ: se folosesc numerele

Analiza Evaluare/
Testare

Performanta Interventie
NOTIUNI CU CARE OPEREAZA BIOMECANICA
Conventional, pentru a fi posibila orientarea corecta a segmentelor
si organelor, s-a acceptat o pozitie initiala denumita pozitia
anatomica, o serie de planuri anatomice si de termeni orientativi,
necesari a fi cunoscuti.

I. POZITIA ANATOMICA corespunde pna la un punct cu pozitia de


drepti din gimnastica. Adica, n ortostatism, membrele inferioare
sunt lipite cu picioarele la unghi drept pe gambe, genunchii si
soldurile extinse. Membrele superioare sunt lipite pe partile laterale
ale trunchiului, cu coatele n extensie, antebratele sunt rotate n
afara, iar palmele si degetele n extensie privesc nainte.
II. PLANURILE ANATOMICE sunt suprafete care sectioneaza,
imaginar, corpul omenesc sub o anumita incidenta. Ele sunt frontale,
sagitale si transversale.
1. Planurile frontale sunt dispuse paralel cu fruntea, deci vertical si
laterolateral si mpart corpul ntr-o parte anterioara si o parte
posterioara. Planul frontal
care mparte greutatea corpului ntr-o jumatate anterioara si o
jumatate posterioara este planul medio-frontal.
2. Planurile sagitale sunt dispuse vertical si antero-posterior si
mpart corpul ntr-o parte stnga si o parte dreapta. Planul sagital
care mparte greutatea corpului
ntr-o jumatate dreapta si o jumatate stnga este planul medio-
sagital.
3. Planurile transversale sunt dispuse orizontal si mpart corpul ntr-
o parte superioara si o parte inferioara. Planul transversal care
mparte greutatea corpului
ntr-o jumatate superioara si o jumatate inferioara este planul
medio- transversal.
La intersectia planurilor
medio-frontal,
medio-sagital si
medio-transversal
este situat
centrul de greutate
(de gravitatie).

Centrul de greutate poate fi definit ca punctul masei corpului asupra


caruia actioneaza rezultanta liniilor fortelor gravitationale. Adica,
gravitatia actioneaza asupra corpului sub forma unui manunchi de linii
de forta verticale, dirijate spre centrul pamntului.
Toate aceste forte, asociate vertical, au o rezultanta
care actioneaza asupra centrului de greutate.
Cum gravitatia este exprimata de acceleratia g
datorita greutatii
(9,81 m/s2) si rezulta din actiunea fortelor
gravitationale (G) asupra masei corpului (M), reiese
ca:
G = Mg
Astfel, pentru a determina forta gravitationala, vom
nmulti masa corpului (M) cu acceleratia (g).
Daca corpul respectiv este perfect simetric si are o
densitate uniforma (ex.: mingea de biliard), centrul
de greutate se suprapune centrului lui geometric.
Corpul omenesc nu este simetric, iar segmentele
lui au densitati diferite, de aceea centrul de
greutate nu coincide cu centrul geometric.
n plus, corpul poate lua pozitii diferite ceea ce
atrage o modificare a punctului n care se aplica
asupra lui rezultanta liniilor de forte gravitationale.
De aceea, centrul de greutate al corpului nu ocupa
o pozitie fixa, ci variaza de la individ la individ si de
la pozitie la pozitie.
III. TERMENII ORIENTATIVI privesc orientarea diferitelor organe sau
segmente n raport cu centrul de greutate.
Median (medial, intern) spre centrul corpului sau segmentului
Lateral (extern) n afara fata de centrul corpului sau segmentului
Dorsal (posterior) n spate
Ventral (anterior) n fata
Proximal (cranial, superior) n sus fata de centrul segmentului.
Distal (caudal, inferior) n jos fata de centrul segmentului
Radial spre radius
Cubital spre cubitus
Tibial spre tibie
Fibular spre peroneu (fibula)
Longitudinal n sensul axei lungi
Transversal n sensul axei transversale
Miscarile pot fi:
Abductie n afara fata de axa longitudinala
Adductie nauntru fata de axa longitudinala
Flexie ndoire
Extensie ntindere
Rotatie n jurul axei lungi (interna si externa)
Circumductie miscare complexa, n care segmentul trece succesiv
prin pozitiile de flexie, abductie, extensie, adductie si revine la
pozitia de flexie
Pronatie rasucirea palmelor n jos
Supinatie rasucirea palmelor n sus.
Axele de miscare
Axa : linie imaginara in jurul careia are loc miscarea
perpendiculara pe planul anatomic
Medial-Lateral
Anterior-Posterior
Cranial-Caudal
Plan Axa Miscare
Sagital Medial-Lateral Flexie / Extensie
Dorsiflexie / Flexie plantara
Inclinare a pelvisului Anterior / Posterior
Frontal Anterior- Abductie / Adductie
(Coronal) Posterior Flexie Laterala / Inclinare Laterala
Inversie / Eversie
Transversal Cranial-Caudal Rotatie Interna / Externa
Pronatie / Supinatie
Abductie / Adductie orizontala
NOTIUNI DE FIZICA APLICATE LA ORGANISMUL UMAN

Fizica studiaza aspectele cele mai generale ale fenomenelor: miscarea


mecanica, caldura, electricitatea, radiatiile, proprietatile generale si
structura corpurilor.
Marile realizari ale tehnicii moderne au la baza date stiintifice
furnizate de fizica si chimia fizicala.
O parte a fizicii o reprezinta mecanica ale carei legi fundamentale au
fost formulate de Isaac Newton (1642-1727). Prin aceste legi se
exprima legatura si interactiunea dintre forte si efectele lor, legi cu
importanta deosebita pentru dezvoltarea biomecanicii.
4.1. Legile mecanice ale miscarilor:
Prima lege a mecanicii (legea inertiei) spune:

Orice corp si mentine starea de repaus sau de miscare rectilinie si


uniforma, daca nu este obligat de forte aplicate asupra lui sa si-o
modifice.
Exemple: un vagon de cale ferata ramne pe loc, daca nu intervine
locomotiva sa-l puna n miscare; omul ramne imobil daca forta
musculaturii nu-l face sa se deplaseze. Cauza care determina
mentinerea starii de repaus sau de miscare poarta numele de inertie.
Ea actioneaza constant asupra corpurilor, att n repaus, ct si n
miscare.
A doua lege a mecanicii (legea acceleratiei) spune:
Marimea fortei care, actionnd asupra unui corp, i imprima o
anumita acceleratie, este egala cu produsul dintre masa corpului si
marimea acceleratiei.
Deci F=Ma
unde:
F = forta este cauza care produce acceleratie;
M = masa corpului;
a = este acceleratia.
Cnd o forta actioneaza asupra unui corp, de cele mai multe ori ea l
pune n miscare. Exista nsa si numeroase cazuri cnd aplicarea unei
forte nu produce miscare, ci deformarea corpului, adica schimbarea
formei sau a volumului acestuia.
Deformarile corpurilor apar la comprimare (presiune), dilatare,
ncovoiere, rasucire.
Fortele actioneaza la distanta sau prin contact direct; exemple de forte
care actioneaza de la distanta: forta de gravitatie, fortele magnetice,
fortele electrice.
Prin contact direct avem: n ciocnire, comprimare, ntindere, ele sunt
forte care produc deformarea corpului. n cazul unei comprimari, n
interiorul corpului comprimat, apar forte contrarii care se opun,
numite forte elastice.
Fortele se masoara n kilogram-forta (kgf) Newton (N) si se reprezinta
prin vectori.
Cnd asupra unui corp actioneaza forte diferite, acceleratiile sunt
direct proportionale
cu intensitatile acestora, o forta mai mare produce o acceleratie
sporita si invers.
A treia lege a mecanicii (legea interactiunii) spune:
Actiunile reciproce a doua corpuri sunt totdeauna egale ca marime si
de sens contrar.

Exemple: toate corpurile din natura actioneaza unele asupra altora,


iar fortele
sunt de sens contrar; omul poate executa sarituri mpotriva fortei lui
de greutate.
Atta timp ct omul sta cu picioarele pe sol, fortele care actioneaza
asupra lui se echilibreaza reciproc.
Prin contractia musculara, omul poate actiona asupra solului cu o
forta mai mare dect greutatea lui, surplusul de forta imprimndu-i
o miscare n sus.
Un alt exemplu: prin miscarea elicei unui avion sau vapor, acesta
actioneaza asupra aerului sau a apei care, la rndul lor, potrivit legii
a treia a mecanicii, actioneaza asupra elicei. n consecinta, vasul se
deplaseaza n sens opus.
Forele sunt mrimi vectoriale i sunt caracterizate de:
- mrime;
- direcie;
- sens.
Compunerea forelor:

Dac au aceeai direcie,


se aduna sau se scad,
n funcie de sens.

Dac au direcii diferite


fora rezultant se
determin cu rtegula
paralelogramului
Tensiunea din fir
Atunci cnd de un fir (cablu sau bar ) se suspend un corp sau se trage cu o for,
se spune c firul se tensioneaz. Dac firul se taie iar taieturile se leag de capetele
unui dinamometru, acesta din urma va indica o for.Aceasta for poart numele de
tensiune din fir.

Fora de reaciune normal


Atunci cnd un corp este aezat pe un altul, sau mai general, pe o suprafa
oarecare, asupra corpului va aciona o for perpendicular pe suprafaa de sprijin.
Aceast for poart numele de reaciune normal.

Fora gravitaional
Toate eforturile lui Newton, care s-au concretizat n fondarea mecanicei
clasice, au avut ca obiectiv explicarea micrii planetelor n jurul Soarelui i a
Lunii n jurul Pmntului. Meritul su deosebit const n aceea c a intuit
faptul c forele de interaciune dintre oricare dou corpuri, nu doar planete,
reprezint manifestari ale unei fore universale de atracie: fora gravitaional
n mecanic se demonstreaz c n ceea ce privete aciunea
gravitaional extern, un corp cu simetrie sferic acioneaz ca i cum
toat masa sa este concentrat n centru.

Direcia acestei fore este dat de direcia firului cu plumb. n


vecintatea suprafeei Pmntului aceasta este direcia vertical (este
direcia definit de dreapta care trece prin centrul corpului din plumb i
prin centrul Pmntului).

Fora gravitaional scris sub forma G=mg poart numele de


greutate a corpurilor.
Frecarea extern
Frecarea la alunecare dintre dou corpuri ale cror suprafee aflate n
contact nu au fost lubrifiate poart numele de frecare uscat, n timp ce
frecarea la alunecare ntre corpurile ale cror suprafee n contact sunt
lubrifiate poart numele de frecare fluid.
n cazul existenei unui corp rotund pe o suprafa, acesta se poate rostogoli
doar dac exist frecare ntre suprafeele aflate n contact.

Frecarea intern
La viteze mici de curgere, fluidele (lichidele sau gazele) pot fi
considerate ca fiind alctuite din pturi de fluid care alunec unele peste altele
cu viteze diferite.
Viteza de curgere diferita a dou straturi de fluid vecine este datorat frecrii
interne dintre straturi, numit vscozitate.
Corespunztor, forelor de frecare intern poart numele de fora de frecare
vscoas. Cauza apariiei vscozitii este transportul de impuls de ctre
moleculele fluidului, la trecerea acestora dintr-un strat n altul.
Tipuri de mrimi
A. Marimi nereductibile (ce nu pot fi reduse, simplificate si nu sunt
specifice biomecanicii)
timpul fizic o marime fizica continuu crescatoare. Biomecanica
lucreaza numai cu durata (t). Ea reprezinta diferenta dintre doua
momente din scurgerea continua a timpului. Totdeauna are valoare
pozitiva. Se masoara n secunde.
spatiul fizic n biomecanica este notiunea de pozitie. Ea se
raporteaza la coordonatele x, y, z, fata de un sistem de referinta
prestabilit. Diferenta dintre doua pozitii este o lungime sau spatiu (S)
propriu-zis. Succesiunea de spatii reprezinta o traiectorie, iar cel mai
scurt spatiu dintre doua pozitii este o distanta.
masa corpurile materiale au un volum si o densitate a materiei
ce ocupa volumul respectiv. Se noteaza cu M.
forta de greutate reprezinta produsul dintre masa unui corp si
acceleratia gravitationala (g = 9, 81 m/s). n biomecanica se mai
numeste si greutate. Ca orice marime vectoriala are un punct de
aplicatie, o directie, un sens si o marime, se masoara n kgf.

Biomechanics I
28
B. Marimi reductibile (ce se pot reduce)
deplasarea (d), ca forma practica a miscarii si ca expresie a schimbarii
de pozitie a unui corp sau segment corporal.
viteza (v) miscarii, ca raportul ntre traiectoria sau distanta deplasarii
(d) si durata acesteia.
De ex.: daca deplasarea este o alergare a unui sportiv pe distanta de
100 m, iar timpul de alergare este de 12 s, atunci viteza este v = d/t
v = 100/12 = 8.33 m/s (n medie)
lucru mecanic travaliul efectuat pentru deplasarea unei greutati pe
100 m. Se exprima n jouli (J).
L=kG S
unde k este coeficient de proportionalitate ce include n valoarea lui si
rezistenta aerului n care se deplaseaza individul.
puterea (P) produsul dintre forta si viteza. Se masoara n Watt
P = G v
energia puterea eliberata pe unitate de timp. Se exprima n jouli (J).
E = G vt
LUCRUL MECANIC, ENERGIA SI PUTEREA

1. INTRODUCERE

Analiza biomecanica impune cu necesitate luarea in considerare si a variabilelor ce


descriu energetica miscarii.
Fluxurile de energie reprezinta cauza directa a miscarilor ce se observa, absenta lor
conducand in mod direct la absenta miscarii.
Evaluarea corecta a mersului patologic depinde direct de luarea in considerare a
transferurilor de putere in articulatii, acestea completand datele furnizate de
evaluarile electromiografice (EMG) sau cele privind fortele si momentele ce se
dezvolta.
Calcularea corecta a lucrului mecanic este esentiala nu numai in scop de diagnostic
ci si in evaluarea capacitatilor de munca si aprecierea performantelor sportive.
Conceptele de baza privind energetica miscarii sint energia, lucrul mecanic si
puterea.
ENERGIA SI LUCRUL MECANIC

Energia si lucrul mecanic au aceleasi unitati de masura ( Joul-ul - J) dar au


intelesuri diferite.

Energia este o masura a capacitatii unui corp, la un moment de timp, de a efectua


lucru mecanic.

De exemplu, un corp avind o energie cinetica de 200J si o energie potentiala de


150J poate efectua un lucru mecanic de 350J.

Lucrul mecanic, pe de alta parte, este o masura a fluxului de energie de la un corp


la altul, acest transfer necesitand un timp pentru ca lucrul mecanic sa fie efectuat.

Daca fluxul de energie este directionat de la corpul A la corpul B se spune ca A


poate efectua lucru mecanic asupra lui B, sau muschiul A poate efectua lucru
mecanic asupra segmentului B daca fluxul este dirijat de la muschi spre segment.
LEGEA CONSERVARII ENERGIEI

Legea conservarii energiei se aplica tuturor punctelor din corp in toate momentele de timp.
De exemplu, orice segment de corp va schimba energia sa numai daca exista un flux de
energie inspre sau dinspre orice structura adiacenta (tendoane, ligamente sau suprafete
articulare).
In fig.1a, este prezentat un segment cuplat cu segmentele adiacente prin suprafete
articulare si prin patru muschi ce isi au punctele de insertie la nivelul sau. Daca lucrurile
mecanice efectuate in aceste puncte, intr-o perioada de timp foarte scurta t, sunt valorile
reprezentate in fig.1 se poate scrie legea conservarii energiei care stabileste egalitatea
dintre suma algebrica a tuturor fluxurilor de energie si variatia de energie Es a segmentului
considerat:

E s = 4 + 2.4 + 5.3 1.7 0.2 3.8 = 6 J


Rezulta deci posibilitatea calcularii variatie de energie E s pentru un segment cu conditia
determinarii in prealabil a fluxurilor de energie in fiecare din punctele de contact cu
elementele anatomice adiacente (in cazul prezentat exista sase puncte de contact). Balanta
energetica nu va fi exacta din cauza erorilor de masurare, pe de o parte, si a
imperfectiunilor date de ipotezele luate in calcul la realizarea modelului cu segmente
articulate.

O a doua cale de cercetare a balantei energetice este cea prin luarea in considerare a
puterilor si de cercetare a fluxurilor de energie ce intra si ies din segment, obtinind in acest
caz viteza de variatie a energiei segmentului.
Astfel, pentru un timp t= 20msec se va obtine, pentru cazul reprezentat in figura 1b:

E s
200 120 265 85 10 190 300W
t
In fiecare segment are loc si un alt aspect al conservarii energiei dat de tipul de energie ce
se inmagazineaza in el. Asfel, energia E s a segmentului, in orice moment de timp, ar
putea fi data de o combinatie oarecare de energie potentiala si cinetica ce pot fi chiar
independente de debitele de energie ce intra sau ies din segment
LUCRUL MECANIC INTERN SI EXTERN

Singura sursa de generare a energie mecanice in corpul uman este constituita de muschi
acestia reprezentind totodata si cel mai important loc de absorbtie a energiei.
O foarte mica parte din energie este disipata in caldura ca rezultat al frecarii si viscozitatii
tesuturilor de legatura de la nivelul articulatiilor. Se poate spune, astfel, ca energia mecanica
este intr-o continua curgere inspre si dinspre muschi si de la segment la segment.
Pentru indeplinirea unei sarcini exterioare pot avea loc numeroase variatii de energie in
segmentele ce intervin intre sursa (in cazul nostru corpul uman) si sarcina exterioara.

Intr-o sarcina de ridicare a unei greutati (fig.2)


variatia de lucru mecanic ar genera o putere
de 200W dar variatia de lucru mecanic
necesara cresterii energiei intregului corp de
catre sursa musculara a membrului inferior ar
putea fi de 600W. Deci suma variatiilor de
lucru mecanic intern si extern ar putea fi de
800W, aceasta generare de energie fiind
produsa de mai multe surse musculare dupa
cum este aratat.
In timpul multor activitati de miscare, precum mersul si alergarea, nu exista insa
nici o sarcina externa, toate generarile si absorbtiile de energie fiind cerute doar
pentru miscarea segmentelor corpului.

Trebuie facuta, deci, o distinctie intre lucrul mecanic efectuat asupra segmentelor
corpului (lucrul mecanic intern) si cel efectuat asupra sarcinilor externe (lucrul
mecanic extern).

In consecinta, ridicarea greutatilor, impingerea unei masini sau pedalarea unui


ergometru au sarcini externe bine definite. O exceptie de la definitia lucrului
mecanic extern include ridicarea propriei greutati corporale la o noua inaltime.
Astfel, alergarea in sus pe un deal implica atit lucru mecanic extern cit si lucru
mecanic intern.

Lucrul mecanic extern poate fi negativ daca o forta externa este exercitata pe corp
si corpul se retrage. In sporturile de contact lucrul mecanic extern este de obicei
efectuat pe jucatori prin impingere sau apucare. O mingie de baschet efectueaza
lucru mecanic asupra celui care o prinde, in timp ce mina acestuia si bratele se
retrag.
LUCRUL MECANIC MUSCULAR POZITIV

Lucrul mecanic pozitiv este lucrul mecanic efectuat in timpul unei contractii
concentrice cnd momentul muschiului actioneaza in aceeasi directie cu viteza
unghiulara.
Daca muschiul flexor determina o scurtare, putem considera ca momentul flexor
este pozitiv si viteza de asemenea pozitiva. Produsul dintre momentul muscular si
viteza unghiulara este pozitiv si deci puterea va fi la rindul ei pozitiva dupa cum
rezulta si din fig. a.
Invers, daca un moment muscular extensor este negativ si viteza unghiulara de
extensie tot negativa, produsul va fi tot pozitiv ( fig. b).
LUCRUL MECANIC NEGATIV AL MUSCHILOR
Lucrul mecanic negativ este lucrul mecanic efectuat in timpul unei contractii excentrice cind
momentul muscular actioneaza in directie opusa cu miscarea articulatiei.
Aceasta are loc, de obicei, cind o forta externa Fext actioneaza pe un segment si este astfel
incit creaza un moment in articulatie mai mare decit momentul muscular. Forta externa ar
putea include fortele gravitationale sau reactiunea solului. Utilizind conventia de semn
anterioara, se obine, conform figurii, un moment flexor pozitiv si o viteza unghiulara de
extensie negativa.
Produsul dintre moment si viteza, deci puterea, rezulta in acest caz negativ astfel incat lucrul
mecanic efectuat in timpul acestei modificari unghiulare este negativ.
In mod similar, cind exista un moment extensor negativ in timpul unei modificari unghiulare
de flexie produsul este de asemenea negativ.
In acest caz, lucrul mecanic este efectuat asupra muschilor de catre fortele exterioare si
reprezinta un debit de energie de la membre spre muschi, deci o absorbtie de energie.
PUTEREA MECANICA MUSCULARA

Viteza de lucru realizata de majoritatea muschilor este rareori constanta in timp. Datorita
modificarilor rapide in timp a fost necesara calcularea puterii musculare ca functie de timp
(Eftman,1939; Quanbury, 1975; Cappozzo, 1976; Winter si Robertson, 1979).
La o articulatie data, puterea musculara este produsul dintre momentul muscular net si
viteza unghiulara:
Pm = Mj [W]
in care: Pm = puterea musculara [W]; Mj = momentul muscular net [N.m];
= viteza unghiulara [rad/sec].
Dupa cum a fost descris puterea musculara poate fi pozitiva sau negativa. Chiar si in timpul
celor mai simple miscari , puterea isi va schimba semnul de mai multe ori.

In timpul extensiei initiale exista un moment extensor si o viteza unghiulara extensoare in


timp ce tricepsii efectueaza lucru mecanic pozitiv asupra antebratului. In timpul fazei finale
de extensie antebratul este decelerat de bicepsi, momentul fiind flexor. In acest caz bicepsii
efectueaza lucru mecanic negativ, prin absorbtie de energie mecanica. Odata ce antebratul
este oprit, el incepe sa accelereze in directia data de flexie, fiind inca sub actiunea
momentului creat de bicepsi care efectueaza acum lucru mecanic pozitiv. In final, la sfirsitul
miscarii, tricepsii decelereaza antebratul in timp ce muschii extensori se lungesc, puterea
devenind negativa.
LUCRUL MECANIC AL MUSCHILOR

Avind in vedere ca putere reprezinta viteza de efectuare a lucrului mecanic rezulta ca se


poate obtine lucrul mecanic prin integrarea puterii pe un interval de timp.
Deci , lucrul mecanic poate fi calculat ca produs dintre putere si timp, unitatea sa de masura
fiind joulul:
1J = 1W. 1sec
daca, spre exemplu un muschi genereaza o putere de 100W in timp de 0.1 sec va rezulta un
lucru mecanic de 10J. Aceasta inseamna ca 10J din energia mecanica a fost transferata de la
muschi catre segmentele membrului. Puterea este variabila continuu in timp. Deci lucrul
mecanic efectuat trebuie calculat prin integrarea in timp a ariei de sub curba de variatie a
puterii.
Lucrul mecanic efectuat de un muschi pe o perioada t1-t2 este dat de relatia :
t2
Wm Pm dt [J]
t1

In exemplul descris, lucrul mecanic efectuat in intervalul t1-t2 este pozitiv, negativ pe t2-t3,
pozitiv pe t3-t4 si din nou negativ pe t4-t5. Daca antebratul se reintoarce in pozitia initiala,
lucrul mecanic net efectuat de muschi este nul, ceea ce inseamna ca integrala de timp a
puterii pe intervalul t1-t5 este si ea zero.
Rezulta de aici dificultatea calcularii lucrului mecanic pozitiv si negativ prin imposibilitatea
determinarii cu exactitate a momentelor de timp in care puterea isi inverseaza polaritatea.
LUCRUL MECANIC EFECTUAT PE O SARCINA EXTERIOARA

Cind o parte oarecare a corpului exercita o forta pe un segment adiacent sau pe un corp
exterior, el poate efectua lucru mecanic doar daca se misca.
In acest caz, lucrul mecanic efectuat este definit ca produsul dintre forta ce actioneaza pe
corp si deplasarea corpului pe directia fortei aplicate.
Lucrul mecanic dW efectuat cind o forta determina o deplasare infinitezimala ds este dat de
relatia: dW = F . ds
sau, lucrul mecanic efectuat cind forta actioneaza pe o distanta s1 va fi :
s1
W=
0
F ds F s1
Daca forta nu este constanta cazul cel mai frecvent atunci vor fi doua variabile ce se
modifica cu timpul. Este deci necesar sa se calculeze puterea ca o functie de timp si sa se
integreze curba de putere in raport cu timpul pentru a obtine lucrul mecanic efectuat.
Puterea este viteza de efectuare a lucrului mecanic sau dW/dt, deci:
dW ds
P= F F v
dt dt
in care: P = puterea instantanee[W]; F = forta [N]; v = viteza [m/sec].
Avind in vedere ca atit forta cit si viteza sunt vectori trebuie efectuat mai intii produsul
scalar sau produsul dintre forta si componenta de viteza de pe directia fortei. Se va obtine:
P = F.v.cos = Fx .vx + Fy.vy
In care : = unghiul dintre forta si viteza in planul definit de acesti vectori;
Fx,Fy = fortele in girectia x,y;
vx,vy = vitezele in directia x,y.
TRANSFERUL DE ENERGIE INTRE SEGMENTE

Fiecare segment exercita forte pe segmentele vecine si daca exista o miscare de translatie a
articulatiilor, exista un transfer de energie mecanica intre segmente. Cu alte cuvinte, un segment
poate efectua lucru mecanic pe un segment adiacent printr-o deplasare a fortei prin centrul
articulatiei (Quanbury, 1975). Acest lucru mecanic se adauga lucrului mecanic descris in
paragrafele anterioare.
Ecuatiile prezentate in capitolul precedent pot fi utilizate pentru calcularea vitezei de transfer a
energiei, deci a puterii, prin centrul articulatiei.
La nivelul articulatiei dintre doua
segmente adiacente (fig.6), forta de
reactiuneFj1 a segmentului 2 asupra
segmentului 1, actioneaza la un unghi 1
fata de vectorul viteza vj. Produsul
Fj1.vj.cos 1 este pozitiv, indicind un
transfer de energie in segmentul 1.
Invers, produsul Fj2.vj.cos 2 este negativ
,indicind un transfer de energie de la
segmentul 2. Avind in vedere ca Pj1= - Pj2,
rezulta ca fluxul de iesire din segmentul 2
egaleaza fluxul de intrare in segmentul 1.
Tipuri de articulaii
Tip de Micarea Exemple Structur
articulai articulaiei
e

Balama Flexie/Extensie Cot/Genunchi Articulaie balama

Pivot Rotaia unui os pe Atlas pe Axis Articulaie tip pivot


altul
Tip de Micarea articulaiei Exemple Structur
articulaie

Sferic Flexie/Extensie Umr/old Articulaie sfer


Adducie/Abducie n cup
Rotaie Intern/Extern

a Flexie/Extensie Carpo- Articulaie tip a


Adducie/Abducie metacarpian
Circumducie
Tip de Micarea articulaiei Exemple Structur
articulaie
Condiloid Articulaia minii Articulaie
Flexie/Extensie elipsoidal
Adducie/Abducie
Circumducie

Intercarpian Articulaie plan


De alunecare Micri de alunecare