Sunteți pe pagina 1din 31

Caria dentar

Prezentat de: Sandic Vera


Definiie:
Caria dentar reprezint afeciunea
stomatologic cea mai
frecvent.fiind rezultatul aciunii
factorilor multipli exo-,i endogeni,i
se caracterizeaz printr-un proces
distructiv evolutiv al substanelor dure
dentare.
Tipuri de carii:
Caria nepentrant- n stadii incipiente,caria de
sma se prezint sub form de pat superficial
alb-cretoas sau uor pigmentat brun-
cenuie,care se excaveaz
progresiv,decelabil clinic cu sonda dentar ca
rugozitate sau eroziune superficial
Caria penetrant- caria care evolueaz n
suprafa i profunzime ajungnd s deschid i
camera pulpar
Clasificarea radiologic a cariei:

Caria amelar(a smalului)


Caria amelo-dentinar(a smalului i a dentinei)
Carie penetrant(implicnd o leziune pulpar),care poate fi diagnosticat
clinic i radiologic
Cariile interproximale,sub forma leziunilor n oglind
Locurile de dezvoltare a
cariei:
Procesul poate ncepe pe orice suprafa
a dintelui
Unde exist condiii favorabile,n special n
locuri de retenie greu accesibile
procesului de autocurire sau de igien:
-anuri intercuspidiene
-imperfeciuni de structur a smalului
-anfractuoziti de suprafa
Examenul radiografic
n caria simpl are rol n:
Depistare n cazul localizrilor greu
accesibile examenului clinic
Aprecierea gradului de interesare a
structurilor dentare
Controlul corectitudinii tratamentului
Cariile superficiale ale suprafeelor triturante sau
ocluzale,care intereseaz doar smalul,nu apar
ntotdeauna vizibile pe radiografiile dentare,iar
cnd apar au form triunghiular cu baza spre
camera pulpar i vrful spre suprafaa triturant
a dintelui,form dat de rezistena crecut a
smalului(carie de gradul I)
Caria de smal
Definiia:
Este o carie superficial care
ncepe sub placa bacterian,ca
urmare a aciunii germenilor
acidogeni,activai n prezena
glucidelor fermentate (ca de
exemplu zaharoza)
Zonele de elecie sunt feele
interproximale ale coroanelor,sub
punctul de contact al fisurilor
existente aici.
Ramolismentul unei zone a
smalului corespunde clinic unei
suprafee limitate,de consisten
moale,care se va pigmenta i
unde se va produce cavitatea
cariei,ntr-un timp variabil.
Examen radiologic:
ntr-o arie a smalului se constat o
mic anco,pe faa proximal (pe
conturul amelar),circumscris-
radiotransparent.
Aceasta se distinge dificil pe
opacitatea coroanei,mai ales la
situarea vestibular sau lingual.
Evoluie:
Evoluia acestei leziuni
carioase se face ctre
limita amelo-
dentinar,realizndu-se mai
apoi caria de dentin.
Parodontitele
apicale
Definiie:

Infectiile pulpare incorect tratate vor provoca


complicatii in parodontiul apical care este situat sub
dinte. Microbii prezenti in pulpa infectata pot difuza in
tesuturile inconjuratoare prin orificiul situat la apex
provocand infectii acute sau cronice.
Parodontita apicala este o inflamatie acuta sau cronica
a tesutului situat sub radacina dintelui. Parodontitele
apicale se dezvolta datorita microbilor prezenti in pulpa
dentara in cazul unei pulpite dentare netratate.
Definiie:

Procesele patologice de origine inflamatorie cu


localizare apico-periapical afecteaz n principal
parodoniul periapical,leziunile dentare fiind mai puin
manifeste. Modificri ale apexului:
hipercimentoza,rizaliza.
Cauza cea mai frecvent e propagarea procesului
inflamator de la o carie complicat prin camera
pulpar i canalele radiculare pn la apex,i mai rar de
la un proces inflamator de la nivelul gingiei propagat
de-a lungul parodoniului pn la vrful rdcinii.
Clasificare:
Dup evoluie deosebim:
Parodontite apicale acute
Parodontite apicale cronice
Parodontitele apicale acute:

Din punct de vedere morfopatologic


i evolutiv,deosebim:
1)parodontita apical acut
hiperemic
2)Parodontita apical acut seroas
3)Parodontita apical acut
purulent(abcesul periapical)
Parodontita apical acut
hiperemic:

Este prima faz a inflamaiei de la


acest nivel,care n caz de evoluie
rapid trece neobservat n formele
exsudative seroase i purulente.
Nu se prezint cu modificri
radiologice.
Factori etiopatogenetici pot fi:
1)nemicrobieni:-fizici
-chimici
-traumatici
2)microbieni
3)mixt
Factorii fizici sunt reprezentai de
microtraumatisme,care pot aciona:
-direct: ace Kerr ce depsesc apexul
n timpul tratamentului endodontic
conurile de gutaperca
obturaiile de canal cu
depire
-indirect:aparate ortodontice supra-
activate
obturaii i coroane de
nvei nalte
contacte ocluzale
Factori chimici ce pot ajunge la
nivelul apexului prin 2 ci:
Endodontic
Prin pungi parodontale.
Parodontita apical acut
hiperemic retrocedeaz rapid
odat cu ndeprtarea pulpei
dentare i obturarea canalului
radicular.
Parodontita apicala acut exsudativa
seroasa sau difuza:

Mecanismele fiziopatologice sunt


similare celor din pulpitele acute
seroase cu unele particularitati,
determinate de morfologia si
topografia parodontiului, osului
alveolar si a oaselor maxilare
(superior, inferior)
Se prezint clinic cu durere la
atingere,senzaie de dinte
lung,mobilitate uoar
Radiologic apare o discret
lrgire a spaiului periodontal prin
edemul important al esutului
conjunctiv din spaiul
desmodontal.
Semne dentare:
-dintele afectat este modificat de culoare,
-proces carios profund,
-camera pulpara deschisa,
-fara dureri si sangerari la palpare cu sonda,
-secretie seroasa,
-fetida pe traiectul canalelor radiculare,
-percutia in ax este foarte dureroasa,
-mobilitatea este de gradul I,
-testele de vitalitate sunt negative.
Semne loco-regionale:

-mucoasa vestibulara in dreptul


apexului dintelui afectat este
congestionata,
-rosie violacee,
-foarte dureroasa la palparea
digitala
Parodontita apicala acuta exsudativa
purulenta (circumscrisa):
Aceasta este inflamatia supurata a parodontiului apical, de cele mai multe ori,
o complicatie a gangrenei pulpare.
n evolutia sa are 3 stadii:
-endoosos,
-subperiostal,
-submucos,
Fiecaruia corespunzandu-i anumite particularitati clinice si morfopatologice in
functie de :
-teritoriul osos cuprins in inflamatie,
-structura si gradul de mineralizare a osului,
-existenta sau nu, a unor cai naturale de drenaj,
-reactivitatea generala a organismului.
Stadiul endoosos
Corespunde localizarii initiale a inflamatiei in jurul apexului
dintelui respectiv, care este reprezentat de doua fenomene:
a.)-liza osoasa datorata actiunii enzimelor bacteriene, a
tensiunii mari intratisulare, a pH-ului acid si a tulburarilor
circulatorii;
b.)-prezenta infiltratului celular in care predomina leucocitele.

Daca se intervine terapeutic, focarul purulent se


poate rezorbi si se poate produce chiar o vindecare.
Daca nu, exsudatul purulent invadeaza spatiile
intratrabeculare ale osului alveolar si apoi a celui maxilar.
Stadiul subperiostal
Dupa strabaterea osului, exsudatul purulent ajunge sub periost
provocand periostita. Datorita aderentei puternice a periostului de os si a
structurii sale dens fibrilare, evolutia spre suprafata a puroiului este mai lenta.
La inceput periostul se ingroasa datorita imbibitiei fibrelor conjunctive prin
procesul de depolimerizare, fibrele nervoase prin iritatia produsa de factorii
chimici devin hiperexcitabile, fapt ce explica durerea violenta pe care o
acuza pacientul in acest moment.
Treptat, periostul se desprinde de pe o portiune limitata a osului si impingand
mucoasa, aceasta bombeaza in vestibul.
La palpare, mucoperiostul este indurat si pacientul acuza o durere violenta.
Mucoasa este congestionata, rosie violacee, dincolo de zona apexului
dintelui afectat.
Stadiul submucos
Presiunea exercitata de exsudatul purulent, cat si de actiunea
enzimelor bacteriene si a substantelor chimice rezultate din
degradarea metabolica, produce perforarea
periostului cu revarsarea puroiului in spatiul submucos.
Acest fapt determina decomprimarea periostului si
concomitent descresterea intensitatii durerii.
Mucoasa, in dreptul apexului dintelui afectat si a celor vecini
acestuia, este bombata, rosie violacee, acoperita cu false
membrane formate din fibrina.
La palpare se simte fluctuenta datorita puroiului ce se gaseste
sub mucoasa.
Abia dup 7-10 zile n abcesul
periapical apare diminuarea
transparenei spongioase periapicale
cu subierea trabeculelor osoase i
lrgirea ochiurilor spongioase i
subierea laminei dure care capt
un aspect ters i largirea spaiului
periodontal,deci o osteoporoz
periapical.
Demineralizarea e vizibil la pierderea a 30% din
srurile minerale.
Diagnostic diferenial ntre lrgirea fiziologic i
cea patologic a spaiului periodontal se face
pe seama faptului c n cea fiziologic lamina
dur e intact,delimitarea e net,iar n
patologic lamina dur e i ea interesat,iar
procesul are caracter difuz.
n plus,n parodontitele apicale acute se mai
poate evidenia o carie profund cu sau fr
deschiderea camerei pulpare.
V mulumesc!

S-ar putea să vă placă și