LEZIUNI DISTROFICE

Prof. Univ.Dr. ASCHIE MARIANA

1
 LEZIUNI DISTROFICE
(CELULARE SI INTERSTITIALE)
DEFINITIE
Leziunile distrofice sunt leziuni patologice
elementare, care reprezinta expresia morfopatologica
a alterarilor metabolice survenite la nivel celular
si/sau tisular.

Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita

perturbarilor metabolice care apar indiferent de cauza procesului
patologic

2
 CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE

Tulburari ale metabolismului

I. PROTEINELOR
II. GLUCIDELOR
III. LIPIDELOR
IV. MINERALELOR
V. PIGMENTILOR

3
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI
PROTEINELOR
Sinteza proteinelor
este realizata prin participarea mai multor organite citoplasmatice:
ribozomi, reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi.
Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite celulare
formate din doua subunitati, in structura carora se gaseste ARN
ribozomal, informatia necesara sintezei proteice fiind adusa in
citoplasma de ARN mesager
Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN de transfer,
specific fiecarui aminoacid in parte. Sinteza propriu-zisa incepe de la
codonul de initiere din ARN-ul mesager legat de ribozom si se continua
cu adaugarea secventiala a cate unui aminoacid; sinteza se opreste la
nivelul citirii codonului de terminare din ARN-ul mesager
Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic rugos, de
unde sunt transportate catre cisternele aparatului Golgi, care asigura
stocarea, cuplarea cu secventele polizaharidice pe care le sintetizeaza si
apoi excretia lor

4
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI
PROTEINELOR

CLASIFICARE
A) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Distrofii hidroprotidice citoplasmatice
Distrofia hialina
Distrofia ceroasa

B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE

Distrofia hialina
Distrofia fibrinoida
Distrofia amiloida (amiloidoza)
Distrofia mucoida

5
 DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Alterari ale membranei citoplasmatice

- In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratare celulara si,
consecutiv, starea coloida a proteinelor citoplasmatice
Cauze:
In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru
tipuri de injurii:
1. Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na+ si K+ prin
membrana este un proces activ care necesita consum de ATP)
2. Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii
membranei celulare)
3. Cresterea Na+ extracelular
4. Modificari de pH ale mediului extracelular

6
 DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Cauza cea mai frecventa de alterare a membranei citoplasmatice
este scaderea ATP
hipoxie,

insuficienta aportului de factori nutritivi,

unele toxice de natura biologica sau chimica.

In celula patrund sodiul si calciul, in timp ce potasiul si magneziul

parasesc celula. Modificarea concentratiei ionice intracelulare si
extracelulare este urmata de modificarea presiunilor osmotice si,
corespunzator, de o patrundere masiva de apa intracelular
gonflare celulara
Alterarile sistemului intracelular de membrane si pompe ionice
determina modificari de volum ale compartimentelor celulare:
condensarea mitocondriilor si
cresterea volumului ergastroplasmei.

7
 DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii

membranare; moleculele mari, inclusiv enzimele, vor difuza din
celula spre mediul extracelular. Acest proces are loc si intre
compartimentele intracelulare.
Modificarile structurale observate la microscopul electronic:
Condensarea cromatinei nucleare

Dilatarea reticulului endoplasmatic

Condensarea compartimentului intern al mitocondriilor (in

scurt timp mitocondriile se balonizeaza)

Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile

8
 TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE
CITOPLASMATICE
In functie de gradul afectarii:

1) Intumescenta clara
2) Intumescenta tulbure
3) Distrofia granulara
4) Distrofie vacuolara

Toate aceste modificari sunt reversibile.

9
 Intumescenta clara ( hidrops, edem celular)
Ex. nefroza osmotica
Microscopic
- celulele sunt marite de volum
- citoplasma transparenta, clara
- nucleii mariti de volum cu cromatina dezorganizata

Intumescenta tulbure
- apare in special la nivelul organelor parenchimatoase (cord, ficat,
rinichi)
- Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu
- la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze
(aspect de carne fiarta)
- Microscopic
- celulele turgescente, cu numeroase granulatii de marimi
diferite in citoplasma
- se constata diferite grade de anizocorie

10
Distrofia granulara
- apare in stadiile mai avansate
- granulatiile intracitoplasmatice
sunt vizibile
- nucleii sunt picnotici

Distrofia vacuolara
- citoplasma tumefiata, palida, clar
conturata, cu putine granulatii
intracitoplasmatice si cu numeroase
vacuole mari, uneori acestea putand
masca nucleul
- celula capata un aspect spumos si
reticular Distrofie granulovacuolara in celulele
epiteliale ale tubilor renali
Col HE ( 40x)

11
 Distrofie
granulo-vacuolara renala

Celulele tubilor contorti

cu prezenta de granulatii
si vacuole
intracitoplasmatice care
confera celulei aspect
spumos

12
 Distrofia hialina intracelulara
( degenerescenta hialina)
-Se caracterizeaza prin aparitia in citoplasma de teritorii
omogene, acidofile, usor refrigente, care se coloreaza
histochimic de aceeasi maniera cu proteinele
- au aspect:
- de picaturi sferice (cel mai frecvent)
- lanceolat
- retea perinucleara
Distrofia ceroasa
(degenerescenta Zencker)
- apare la nivelul muschilor striati (drepti abdominali, diafragm)
in stari infectioase grave (febra tifoida)
-tesutul muscular este foarte moale si friabil, cu spect ceros
- fibrele musculare isi pierd striatiile si au aspect hialin

13
 DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE

1) DISTROFIA HIALINA (degenerescenta

hialina)
- consta in transformarea elementelor care
alcatuiesc interstitiul intr-o masa
astructurata, omogena, eozinofila.
- apare la nivelul cicatricelor, seroaselor,
fibroamelor uterine
Macroscopic:
- Hialinul apare albicios, translucid,
Distrofie hialina- corp albicans consistenta regiunii este crescuta.
ovarian, stroma cu vase sanguine
Col HE, ob 10x

14
2) DISTROFIA FIBRINOIDA
- a fost intens studiata in cazul reumatismului poliarticular acut
- apare frecvent in tesutul conjunctiv al valvelor cardiace sau al
miocardului si in testurile periarticulare.
- Mai poate apare si in periarterita nodoasa, lupusul eritematos
diseminat, dermatomiozita, placenta (mai ales in cazul
hipertensiunii de sarcina) etc
Microscopic:
- In tesutul conjunctiv al valvelor cardiace sau al miocardului,
precum si in tesuturile periarticulare apar leziuni de distrofie
fibrinoida constand in modificari la nivelul substantei fundamentale
si a fibrelor de colagen, care se edematiaza, capatnd aspect
omogen
- n interstitiu se depune o substanta extrem de eozinofila, cu
aspect similar fibrinei, de unde si numele
- n cazuri severe, cand tesuturile in care isi are sediul leziunea
sufera o distructie completa, se poate vorbi de necroza fibrinoida
Microscopia electronica si imunofluorescenta releva faptul ca la
formarea leziunilor de distrofie fibrinoida participa in mare masura
fibrina exsudata

15
 Distrofie fibrinoida
placentara

Fibrinoidul
substanta eozinofila,
amorfa, cu resturi
nucleare si celulare

16
 DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE
3) DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza)
Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul
interstitial.
Amiloidul:
- este o substanta de natura glicoproteica.
- histochimic este metacromatic cu violetul de metil
- se coloreaza cu Rosu de Congo si polarizeaza lumina dupa aceasta
colorare
- devina fluorescent dupa tratarea cu tioflavina T
- Microscopia electronica amiloidul este alcatuit din fibrile dispersate,
dispuse neregulate. Structura fibrilara permite persistenta
schimburilor nutritive in organelor afectate si, in plus,permite
absorbtia a diferite substante, fapt care ii confera o mare variabilitate
chimica

17
 Structura amiloidului

Din punct de vedere chimic amiloidul este alcatuit din:

- fibrile proteice (95%)
- o glicoproteina (5%)
Din punct de vedere al componentei biochimice sunt descrise 15
forme distincte de amiloid, cele mai frecvente fiind:
tipul AL (amiloid light chain) contine lanturi de imunoglobuline - tip
kappa si lambda
tipul AA (amyloid associated) contine o proteina sintetizata de ficat,
fara structura imunoglobulinica

18
 Clasificarea amiloidozelor
In functie de localizare :
I) Amiloidoze sistemice
Ereditare (familiale)
- sunt rare si se caracterizeaza prin fibre de amiloid de tip AA
- ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal recesiv)
- clinic : episoade febrile si poliserozite
polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere autozomal
dominant)- se descriu depuneri de amiloid la nivelul nervilor periferici
Primare
sunt cele mai frecvente si se datoareaza in principal gamapatiilor
monoclonale (5 15% din pacientii cu mielom multiplu dezvolta
amiloidoza)
se caracterizeaza prin depunerea de amiloid de tip AL
depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul miocardului,
limbii, tubului digestiv, peretilor arterelor, splina, ficat rinichi si mai rar
in peretii arborelui traheobronsic sau parenchimului pulmonar
masele de amiloid sunt uneori inconjurate de celule gigante de corp
strain si limfocite
19
 Clasificarea amiloidozelor

Secundare
- se caracterizeaza prin depuneri de tipul AA mai ales la nivelul splinei,
ficatului si rinichilor
Cauze:
- frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei
secundare a scazut considerabil datorita tratamentului antituberculos si
introducerii antibioterapiei).
- mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat,
dermatomiozitei, rectocolitei ulcerohemoragice, bolii Hodgkin, tumorilor
maligne (in special cele digestive
Localizarea la nivel hepatic:
o Macroscopic ficatul este marit de volum, de consistenta crescuta,
culoare cenusie, usor translucid
o Microscopic - initial amiloidul se depune intre endoteliul sinusoidelor si
celulele hepatice. (Datorita ingreunarii aportului de substante nutritive si
oxigen, hepatocitele degenereaza)
20
 Clasificarea amiloidozelor

Localizarea la nivel renal

Amiloidul se depune la nivelul peretilor arteriolelor mici, in special a
arteriolelor aferente, precum si la nivelul glomerulilor, intre endoteliul
si membrana bazala a capilarelor
Functia renala poate fi grav afectata daca procesul este suficient de
extins, in final putandu-se ajunge la insuficienta renala sau uneori se
poate instala un sindrom nefrotic.
Localizarea la nivelul splinei
Macroscopic splina este voluminoasa, dura,elastica.

Microscopic - amiloidul se depune sub forma

nodulara, mai ales la nivelul arterelor penicilate din corpusculul Malpighi
(splina sagu)
difuz , la nivelul pulpei rosii (splina sunca).

21
 Clasificarea amiloidozelor
II) Amiloidoze localizate
afecteaza un singur organ: faringe, plamani, vezica urinara, salpinge,
tiroida, cord, sistem nervos etc.
se formeaza noduli circumscrisi care, uneori, pot simula veritabile
tumori
Depunerea de amiloid in cordul varstnicilor (amiloidoza cardiaca
senila), la nivelul ventriculilor (depunerea de transtiretina) sau la
nivelul atriilor (depozite de hormon natriuretic atrial) poate avea
manifestari clinice variate, de la manifestari minime, chiar
asimptomatice, pana la insuficienta cardiaca.
De asemenea, unele tumori pot suferi modificari de degenerescenta
amiloida de exemplu:
carcinoamele medulare tiroidiene,

feocromocitoame,

tumorile insulelor pancreatice

22
Amiloidoza splenica tipul difuz; col HE Distrofie amiloida splenica
A- depozite de amiloid dispus difuz Material amorf, eozinofil, acelular cu
P pulpa rosie depunere interstitiala
Col. Violet de gentiana, ob. 5x

23
 Distrofie amiloida renala;
Depunere de amiloid la nivelul
glomerulilor si tubilor contorti
Col. Rosu de Congo, ob 20x

Amiloidoza renala (A)

Col HE
24
 Amiloidoza splenica tipul nodular (mai rar)
Amiloidul (A) se depune la nivelul pulpei albe; col HE

25
 Amiloid la nivelul vaselor
Biopsie rectala
Ep- epiteliul glandular rectal
Amiloidoza localizata: A - amilod
carcinom medular tiroidian
Amiloidul este prezent doar
in interiorul tumorii

26
 Amiloidoza hepatica
amiloidul se depune in
spatiile sinusoidale
hepatice (A); Hepatocitele
(H) sunt atrofice
Amiloidoza cardiaca
Amiloidul se acumuleaza in
peretii vaselor miocardice (V)

27
Distrofia mucoida
Se intalneste in interstitiile conjunctive, unde se
acumuleaza glicoproteine. Acestea apar mai ales
la nivelul tesutului subcutanat la pacientii cu
mixedem. Infiltrari similare apar la nivelul
articulatiilor, burselor seroase, tecilor tendinoase,
dar si in tumori conjunctive de tipul mixoamelor,
mixocondroamelor si mixosarcoamelor fapt care le
confera un aspect gelatinos.
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR
A) GLICOGENEZE
grup de afectiuni caracterizat prin acumularea anormala de glicogen in diferite
tesuturi.
s-au descris zece entitati, toate avand tranzmitere genetica autozomal recesiva
(exceptie tipul VIII de glicogenoza cu tranzmitere X-linkata), manifestarile clinice
depinzand de organele afectate
Cele mai frecvente:
tipul I boala von Gierke
Maladie rara, familiala, care se manifesta din copilarie si se datoreaza
absentei glucozo-6 fosfatazei care desfosforileaza glucoza-6 fosfat.
Glicogenul se depune in miocard, rinichi, ficat.
Acumularea la nivel hepatic se face atat in citoplasma, cat si in nucleul
hepatocitelor, determinand o hepatomegalie importanta, adesea insotita de
steatoza marcata
Tipul IV boala Andersen
Se caracterizeaza prin ciroza hepatica consecutiva depunerii la nivel
hepatocitar de molecule de glicogen ramificate, cu greutate moleculara mare.
Examenul histopatologic incluzii intracitoplasmatice hepatocitare mari, slab
eozinofile, omogene, similare celulelor groun glass observate in hepatita
cronica cu virus hepatitic B ( incluziile din boala Andersen au aspect diferit in
microscopia electronica si nu sunt pozitive imunohistochimic pentru Ag HBs)
29
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR
B) MUCOPOLIZAHARIDOZE
Grup de afectiuni caracterizate prin acumularea de polizaharide cu
greutate moleculara mare (condroitin sulfat, acid hialuronic, keratan
sulfat, dermatan sulfat ) in organele parenchimatoase si in sistemul
nervos, de regula in macrofage; de asemenea se constata eliminarea
urinara a mucopolizaharidelor.
se clasifica in 7 categorii (tip I VI)

Tabloul clinic este relativ asemanator: afectarea sistemului osos si a

aparatului cardiovascular , hepatosplenomegalie, retard mental
Sunt afectiuni transmise autozomal recesiv (exceptie tipul II- boala
Hunter, cu tranzmitere X-linkata recesiva)
Se datoreaza unor defecte enzimatice la nivel lizozomal

30
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
I) Tulburari ale metabolismului trigliceridelor:
A) Steatoza
1. Steatoza hepatica
2. Steatoza extrahepatica
3. Sindromul Reye
4. Steatoza din hiperlipidemiilor plasmatice
B) Patologia tesutului adipos
1. Obezitatea
2. Lipomatozele
3. Citosteatonecroza
4. Granulomul lipofagic
5. Boala Weber- Christian (paniculita recidivanta)
II) Tulburari ale metabolismului colesterolului
III) Tulburari ale metabolismului lipidelor complexe
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoza (boala Niemann Pick)
31
 STEATOZA
Este cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea
excesiva de trigliceride in celule
Histopatologic
Acumularea de trigliceride pe preparatele prelucrate uzual (fixare cu formol,
deshidratare si includere in parafina) se evidentiaza indirect prin prezenta
unor vacuole optic goale, cu limite precis trasate, datorita dizolvarii
trigliceridelor in solventii folositi in cursul prelucrarii
Daca se efectueaza sectiuni la gheata, trigliceridele pot fi evidentiate prin
folosirea de coloranti liposolubili (Suddan)
CAUZE:
A. Aport crescut (hiperlipidemiile)
B. Tulburari metabolice:
1. Anoxia
2. Intoxicatiile metalele grele: arsenic, mercur, cloroform, tetraclorura de carbon
3. Tulburari ale metabolismului glucidic: la diabetici, in inanitie
4. Deficitul factorilor lipotropi necesari sintezei fosfolipidelor la nivel hepatic

32
 Steatoza hepatica
Este cea mai frecventa forma de steatoza, reprezentand acumularea
de trigliceride la nivelul hepatocitului
Macroscopic:
Ficatul este difuz marit de volum, greutatea este mai mare decat cea
normala, consistenta redusa
La sectionare parenchimul hepatic are culoare galbena

Microscopia electronica - picaturile de grasime apar ca vezicule

transparente, nedelimitate de o membrana structurala

In functie de tipul si gradul afectarii, steatoza poate afecta:

Zona din jurul venei centrolobulare (zona acinara 3)
Zona intermediara (zona acinara 2)
Zona periportala (zona acinara 1)
Intreg lobulul steatoza panacinara

33
STEATOZA HEPATICA

Daca testul hepatic a fost prelucrat la

parafina si apoi sectiunile sunt
colorate cu hematoxilina- eozina,
celulele apar vacuolizate,
transparente, cu citoplasma dispusa
la periferie si nucleii proeminand intr-
o portiune a inelului citoplasmatic

Vacuole optic goale,

intracitoplasmatice

34
STEATOZA HEPATICA

In cazul preparatelor sectionate

la criotom si colorate cu Sudan
celulele hepatice apar ca
purtand un numar mare de
picaturi lipidice colorate in
rosu -portocaliu sau o singura
vezicula lipidica centrala mare

35
 STEATOZA EXTRAHEPATICA

Depozitarea, in conditii de distrofie, a lipidelor se poate produce in

diferite tesuturi, dar alterarile cele mai marcate se intalnesc in
rinichi si miocard, si in unele tumori.
Steatoza renala:
- Este intalnita in mod frecvent in asociere cu steatoza hepatica
- se caracterizeaza prin acumularea de picaturi lipidice in celulele
epiteliului contort proximal
La nivel miocardic:
- Miocardul apare tigrat, cu alternanta de zone grasoase si cu alte
cvasinormale
- apar striuri galbui la nivelul pilierilor, corespunzatoare acumularilor
de lipide in fibrele miocardice

36
 SINDROMUL REYE
- maladie rara, dar care poate fi fatala
- se caracterizeaza prin steatoza hepatica si encefalopatie
- apare frecvent la copii sub patru ani si rar la adulti
- Etiopatogenie
infectii virale a cailor aeriene superioare cauzate de :

virusul gripal B,
virusuri paragripale,

varicela

infectii virale digestive

- Microscopic:
La nivel hepatic steatoza microveziculara
La nivelul encefalului edem
La nivel renal, miocardic si la nivelul musculaturii scheletice steatoza
microveziculara
37
 PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

I) OBEZITATEA
Definitie cresterea marcata a tesutului adipos subcutant si visceral.
NU reprezinta o distrofie propriu- zisa, deoarece structura tisulara
si celulara nu sunt afectate
II) LIPOMATOZELE
Definitie afectiuni in care structurile normale constituente ale unui
tesut sau organ sunt inlocuite prin tesut adipos
Clasificare - in functie de mecanismul de producere
Fiziologic atrofia maduvei hematogene sau a timusului

Patologic lipomatoza pancreasului, suprarenalelor,paratiroidelor,

ganglionilor limfatici, muschilor scheletici

38
 PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

III) CITOSTEATONECROZA
Este rezultatul digerarii lipidelor din tesutul adipos prin
intermediul unei lipaze
Apare in pancreas si in grasimea peritoneala in cazul
pancreatitei acute hemoragice, in cursul careia enzimele
pancreatice sunt activate intratisular
Fiziopatologie sub actiunea lipazei se produce scindarea
grasimilor neutre in acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se
combina cu ionii de calciu rezultand sapunuri de calciu
insolubile

39
CITOSTEATONECROZA
Macroscopic apar mici pete opace, albicioase (aspect denumit in pete de
spermantet) la nivelul tesuturilor peripancreatice, mezenter, epiploon

Microscopic
zonele de precipitare a sapunurilor de calciu apar ca pete intunecate, de
forma neregulata, colorate cu hematoxilina.
In teritoriile respective structurile celulare dispar sau se mentin sub forma de
detritus.
In jur apar histiocite care se incarca cu lipide

Citosteatonecroza pancreatica
Col HE, ob 10x

40
 PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

Steatonecroza
- Poate apare si ca urmare a actiunii a diferiti agenti (traumatisme,
substante iritante, anoxie locala) la nivelul sanului, tesutului adipos
subcutanat etc

IV) GRANULOMUL LIPOFAGIC

in urma unui traumatism al panicului adipos, adipocitele sunt
distruse, iar lipidele eliberate de la nivelul lor sunt fagocitate de
histiocite; uneori histiocitele fuzioneaza, generand celulele gigante
multinucleate TOUTON
Apare la nivelul sanului si in tesutul celular subcutanat.

41
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI
Hiperlipidemiile sunt insotite de depunerea de colesterol in peretii arterelor
unde favorizeaza dezvoltarea placilor de aterom si in celulele sistemului
reticulohistiocitar dand nastere xantoamelor

Placa de aterom aortica; detritusuri

celulare, lipide (in rosu), media distrofica
Col Scharlah, ob 10

42
 Xantoamele
Sunt acumulari de histiocite cu citoplasma
spumoasa, datorita acumularii de picaturi fine de
lipide
Uneori includ si celule plurinucleate incarcate
lipidic, inconjurate de o reactie inflamatorie si
fibroza
Xantoamele sunt localizate
la nivel dermic in pleoape (xantelasma), la nivelul pliurilor
in tesuturile profunde tendoane, periost

43
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI
COLESTEROLULUI
Acumularea locala de lipide poate avea loc si independent de cresterea
lipemiei plasmatice. Lipidele se pot depune in histiocite sau in alte tipuri de
celule
La nivel histiocitar procesul are loc :
in peretii abceselor, unde lipidele provenite din piocite sunt fagocitate de
histiocitele prezente in focarul inflamator
In focarele inflamatorii cronice din alveole pneumonie xantomatoasa
In infarctul cerebral unde lipidele provenite din degradarea mielinei sunt
fagocitate de histiocite si de nevroglii.
In nefroza lipoidica celulele tubulare renale se incarca cu picaturi de
lipide, in special esteri de colesterol, ca o consecinta a cresterii
permeabilitatii glomerulare care permite filtrarea de colesterol in spatiul
subcapsular.
Lipodistrofia intestinala (boala Whipple) se caracterizeaza prin
acumularea la nivelul mucoasei si submucoasei intestinale, in ganglionii
mezenterici si in alte viscere de grasimi neutre, lipide nesaturate, cristale
de colesterol si de acizi grasi.

44
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
COMPLEXE

Lipoidozele (dislipoidoze) se datoreaza acumularii de lipide sau

substante asemanatoare acestora lipoide.
Forme
Familiale - cele mai frecvente; cauza- deficit enzimat constitutional
Sporadice cauza necunoscuta
Fiziopatologie
Lipidele normale sau anormale se acumuleaza
in celulele sistemului reticulohistiocitar lipidoza generalizata
In anumite structuri ale sistemului nervos neurolipidoza
Clasificarea- in functie de :
Natura deficitiului enzimatic

Tipul de substanta acumulata in celule

Evolutia manifestarilor clinice

45
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
COMPLEXE

Cele mai frecvente tipuri de lipoidoze SFINGOLIPIDOZE- se descriu

patru entitati separate:
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoze
Gangliozidozele
Se datoreaza unui deficit de hexozaminidaza
in functie de importanta acestui deficit se recunosc patru categorii

cea mai cunoscuta - boala Tay Sachs ( idiotia amaurotica):se

manifesta din primele luni de viata prin retard psihomotor si prezenta
pe macula retiniana a unei pete de culoare rosie aprinsa.

46
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

CEREBROZIDOZE
-Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica de diferite derivate
de ceramide
Boala Gaucher
Se manifesta in general in copilarie, dar poate debuta si la adulti

Se tranzmite autozomal recesiv

Este determinata de lipsa de beta- glucozidaza din lizozomi

Clinic splenomegalie giganta , hepatomegalie, adenopatii

Se datoreaza acumularii de histiocite Gaucher celule de 20- 80

microni diametru, citoplasma clara, omogena sau fibrilara, datorata
supraincarcarii cu glucocerebrozide
Uneori se poate asocia cu perturbari biochimice mai complexe
gammapatie monoclonala, deficienta de factor IX

47
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
COMPLEXE

Boala Gaucher hepatica- celule Gaucher cu

citoplasma cu aspect de hartie creponata. Splina Gaucher- celule Gaucher
Col PAS, ob 40x Col PAS, ob 40x

48
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
COMPLEXE
Sulfatidoze
- se datoreaza deficientei de
arilsulfataze
- Clinic : intarzierea dezvoltarii sau
degradarea progresiva a facultatilor
psihomotorii
Sfingomielinoza - boala Niemann - Pick
- se tranzmite autozomal recesiv
- decesul survine pana la atingerea
varstei de doi ani
- clinic Boala Niemann Pick splenica;
Celule Niemann Pick cu citoplasma
hepatosplenomegalie importanta, spumoasa, limfocite
poliadenopatii, atrofie cerebrala, Col HE, ob 20x
decalcificari osoase, intarzierea
dezvoltarii staturoponderale
49
 Tulburari ale metabolismului pigmentilor

Acumularea de substante pigmentare in tesuturi

caracterizeaza o serie de procese patologice.
Pigmentii pot fi de natura:
endogena, cei mai importanti fiind hemoglobina,
melanina si cromolipidele
exogeni cum ar fi argintul, plumbul, fierul, cuprul

50
 Hemoglobina
Catabolismul hemoglobinei, in mod normal, debuteaza
prin deschiderea nucleului porfirinic printr-o reactie de
oxidare. Se formeaza astfel verdoglobina care contine
fier feric usor detasabil.
Pierderea fierului si a globinei duce la formarea de
biliverdina, pe care biliverdin reductaza o transforma in
bilirubina. Bilirubina trece in sange sub forma ei
neconjugata, legata de albumine. Apoi este preluata
de hepatocite, conjugata si eliminata in bila.
In anumite conditii, hemoglobina poate fi degradata la
hematoidina si hematina.

51
 Pigmentii biliari

Boala caracterizata prin cresterea nivelului de bilirubina

in sange peste valoarea de 1 mg/dl se numeste icter.
Sindromul icteric se caracterizeaza prin colorarea, de
intensitate variabila, a tegumentelor, mucoaselor,
seroaselor si viscerelor datorita impregnarii cu bilirubina.
In functie de nivelul la care a avut loc disfunctia, se
descriu mai multe tipuri de ictere:
Prehepatice
Hepatocelulare
Obstructive

52
 Ictere prehepatice

In aceasta categorie se incadreaza icterele hemolitice,

datorate sintezei unei cantitati prea mari de bilirubina,
care depaseste capacitatea de preluare si conjugare
hepatica. Nivelurile de bilirubina neconjugata si
conjugata sunt crescute
La nou nascuti, la care bariera hemato-encefalica nu
este suficient de dezvoltata, bilirubina neconjugata
traverseaza bariera si ajunge in substanta cenusie
cerebrala cu alterarea metabolismului oxidativ de la
acest nivel.
Urobilinogenul este crescut atat in fecale cat si in urina

53
 Ictere hepatocelulare
Sunt consecinta incapacitatii hepatocitelor de a conjuga
bilirubina rezultata din metabolizarea hemoglobinei
Acest lucru poate fi datorat unor insuficiente enzimatice
congenitale ( sindromul Dubin-Johnson, sindromul
Gilbert, sindromul Crigler-Najjar) sau afectarii
hepatocitelor din maladiile virale, intoxicatii
Sindromul Gilbert este o forma de de icter congenital in
care sunt afectate etapele de captare si conjugare
hepatocitara a bilirubinei neconjugate
Se manifesta prin icter, nu apare prurit,
hiperbilirubinemia este de tip indirect, nu atinge valori
mari (maximum 3 mg/dl)
Icterul diminueaza la administrarea de fenobarbital
54
 Sindromul Crigler-Najjar se caracterizeaza prin cresteri
ale bilirubinei indirecte
Au fost descrise doua forme de boala in functie de
gradul de afectare al bilirubin UDP-
glucuroniltransferazei absenta completa a enzimei
defineste tipul I de boala, reducerea activitatii ei apare
in tipul II
Sindromul Dubin-Johnson este o afectiune genetica cu
transmitere autosomal-recesiva ce presupune un deficit
al excretiei bilirubinei conjugate in sange asociat unui
defect al metabolismului coproporfirinelor . In urina se
constata cresterea coproporfirinei I in contextul unei
cantitati normale de coproporfirina totala
Sindromul Rotor se transmite autozomal recesiv si
este similar sindromului Dubin-Johnson
55
 Icterele obstructive
Se datoreaza impedimentului in evacuarea bilei in urma
unui obstacol pe caile biliare intra sau extrahepatice. Se
asociaza cu prurit.
In sange valoarea bilirubinei conjugate este mult
crescuta.
Microscopic, in ficat se remarca prezenta proliferarii
neocanaliculare periportale , pigment biliar
interhepatocitar, cu leziuni distrofice variate mergand
pana la degenerescenta balonizanta reticulare, prezenta
in hepatocite a unor depozite fine de cupru si cresterea
proteinei asociate cuprului, trombi in canaliculele biliare

56
 Melanina
Melanina este sintetizata la nivelul pielii, in coroida si in unele regiuni ale creierului.
Sinteza ei pleaca de la tirozina sau de la substante care contin tirozina.
Pigmentul este produs in melanocite, care, odata sintetizat si depozitat in granule
citoplasmatice, il transfera celulelor epiteliale
Tulburarile metabolismului melaninei au loc fie in sensul cresterii hiperpigmentari
localizate si generalizate, fie in sensul diminuarii sintezei hipo sau depigmentari

Pigment melanic intr-un caz de

melanom malign

57
 Hiperpigmentarile focalizate include cloasma
gravidica, hiperpigmentarea mameloanelor si vulvei
la gravide, nevii pigmentari, petele ,, cafea cu lapte
din neurofibromatoza Recklinghausen.
Hiperpigmentarile generalizate se descriu in cadrul
bolii Addison (insuficienta suprarenaliana)
Depigmentarile sunt intalnite la nivelul unei cicatrici,
in vitiligo, si in albinism

58
 Cromolipidele
Din aceasta categorie fac parte mai multi pigmenti constituiti din lipide sau
derivati oxidati ai acestora si care contin o grupare prostetica cromogena
Lipofuscina este considerata pigmentul de uzura; provine din lipide si
lipotroteine prin oxidarea acestora si apare in toate celulele organismului,
pe masura inaintarii in varsta
Apare in cantitate mare in fibrele miocardice in atrofia bruna a miocardului,
in general fiind dispusa perinuclear . Pigmentul are culoare bruna in
hematoxilin-eozina
Ceroidul apare in cadrul tulburarilor nutritionale grave si in unele maladii
degenerative ale sistemului nervos central.

Lipofuscina la
nivelul ficatului

59
 Nucleoproteine
Guta se caracterizeaza prin depunerea de cristale de urat si acid uric la
nivelul articulatiilor in sinoviala, cel mai frecvent fiind afectati halucele, apoi
genunchii si mana, la nivel renal (litiaza urica) si depuneri nodulare
subcutanate la nivelul pavilionului urechii si pleoape
Microscopic este specific toful gutos format din:
Cristale de urat de sodiu in centru
Limfocite
Celule gigante de corp strain
Fibroblaste la periferie

Tof gutos: inflamatie granulomatoasa de

corp strain in jurul depunerilor de urati
60
 Tulburari ale metabolismului cuprului

Boala Wilson este o boala autozomal recesiva

caracterizata prin depunerea cuprului la un nivel toxic in
ficat, creier, ochi (degenerescenta hepato-lenticulara).
Leziunile hepatice constau intr-o succesiune de
evenimente ce implica steatoza, hepatita acuta, apoi
cronica si in final ciroza
Degenerescenta lenticulara consta in acumularea de
cupru in neuroni si celulele gliale din corpii striati,
manifestandu-se printr-un sindrom extrapiramidal
La nivel ocular apar depozite de cupru (verde-brun) la
nivelul corneei cu aparitia inelului Keiser-Fleicher

61
 Tulburari ale metabolismului fierului

Hemosiderina este un pigment brun-galbui, insolubil in

apa si in solventii organici obisnuiti. Contine fier greu
imobilizabil. Cresterea cantitatii de hemosiderina apare
in situatii diverse: hemoragii intratisulare sau
extravazare de hematii, staza pulmonara prelungita cu
hemosideroza pulmonara consecutiva, anemii
hemolitice, pacienti cu transfuzii repetate care nu
primesc chelatori de fier
Cresterea cantitatii de hemosiderina peste limitele
normale poarta numele de hemosideroza.
Hemocromatoza reprezinta afectiunea care asociaza
hemosideroza generalizata cu ciroza hepatica.

62
 Este caracterizata prin aparitia de depozite masive de
hemosiderina in celulele sistemului reticulo-histiocitar si,
ulterior, in hepatocite, celulele acinilor pancreatici,
glandelor endocrine, eventual la nivelul articulatiilor mici
ale mainii si piciorului
In final se ajunge la ciroza, la care este frapant continutul
extrem de mare din fier din hepatocite , celulele Kupffer si
din benzile de fibroza care izoleaza nodulii ; la nivel
pancreatic distrugerea insulelor Langerhans duce la
instalarea diabetului zaharat.
Tegumentele sunt hiperpigmentate de unde si denumirea
de diabet bronzat a bolii

63
 Tulburari ale metabolismului calciului
Calcificarile distrofice apar pe zone de necroza, in conditiile unei calcemii
serice normale
Calcificarile metastatice apar prin depunerea calciului in tesuturile vii,
secundar unei hipercalcemii serice . Macroscopic se constata o serie de
granule albe, dure, iar microscopic se constata un material intens
bazofilic, amorf intra sau extracelular cu evolutie spre osificare.

Depozite bazofile (calcificari) inconjurate de un tesut

fibro-conjunctiv dens. Condrocalcinoza

64
 Litiaza (calculoza) reprezinta precipitarea sarurilor de
calciu in jurul unei celule necrozate, colonii microbiene
si propagarea lor extracelulara prin tulburari de
metabolism. Patogeneza presupune doua evenimente:
- formarea matricei organice
- cristalizarea sarurilor de calciu in 3 etape
(suprasaturare, nucleere, acretie)
Calculii pot fi biliari sau renali

65
 Rahitismul reprezinta o mineralizare inadecvata a
matricei osteoide datorita deficitului de vitamina D,
leziunea de baza fiind localizata la nivelul cartilajelor de
crestere
Morfologic se constata urmatoarele modificari:
-aplatizarea oaselor occipitale (craniotabes), bose
frontale (frunte olimpiana), iar la presiune digitala
oasele se infunda ,,ca o minge de ping-pong
-stern proeminent ,,in carena sau infundat ,,de
cizmar
-calcificarea articulatiilor condro-sternale ,,mtnii
costale
-tibie ,,in iatagan, genu valgum/varum, fracturi ,,in
lemn verde
Bazin cu aspect ,,in trefla cu spondilolistezis
66
 Bibliografie

1. Raphael Rubin, Strayer D.S. Rubins Patholgy; Clinicopathologic

Foundations of Medicine; ed. 5; 2008
2. Robbins and Cotran - Pathologic Basis of Disease 7th edition; editura
Elsevier Saunders, 2008
3. Rosai and Ackermans Surgical Pathology . 9th ed.
4. Heptinstalls pathology of the kidney sixth ed. 2007