VISUL

LE RVE
THE DREAM
PAUL VERLAINE - VISUL MEU OBINUIT

Un vis profund i straniu am si-n el mi-apare

Straina care ma iubete, i-o iubesc i eu.
Si nu-i mereu aceeai, dar nici alta-n visul meu.
O simt apropiata, tiu ca e-nelegatoare,

Caci ma-nelege i-n inima-mi primitoare

E loc doar pentru ea i, vai! deloc nu-mi este greu.
Ea singura, cnd plnge, fruntea-mi palida, mereu
O racorete i o sterge de sudoare.

Puin conteaza de-i rocata, blonda, bruna,

Iar numele ei, dulce, cristalin, rasuna
Ca numele iubiilor, n Viaa exilai.

Privirea ei ca a statuilor mi-apare

Si vocea-i e ca vocea celor dintre noi plecai:
Profunda, calma i venind din departare.
 MON RVE FAMILIER

Je fais souvent ce rve trange et pntrant

Dune femme inconnue, et que jaime, et qui maime,
Et qui nest, chaque fois, ni tout fait la mme
Ni tout fait une autre, et maime et me comprend.

Car elle me comprend, et mon coeur, transparent

Pour elle seule, hlas! cesse dtre un problme
Pour elle seule, et les moiteurs de mon front blme,
Elle seule les sait rafrachir, en pleurant.

Est-elle brune, blonde ou rousse? - Je lignore.

Son nom? je me souviens quil est doux et sonore
Comme ceux des aims que la Vie exila.

Son regard est pareil au regard des statues,

Et, pour sa vois, lointaine, et calme, et grave elle a
Linflexion des voix chres qui se sont tues.
 MY FAMILIAR DREAM

I often have some strange and striking dreams

about an unknown girl, of love we share,
each time the same, each time a different air
about her swirls, who understands it seems.

She loves and understands me, from her beams

a crystal pure dismissing strife and care.
She, only, eases heart-ache and despair,
soothing pain with tears refreshing streams.

Shes blond, brunette, reflecting russet gleams?

I know not, nor her name and voice though fair
and sounding-soft if feels, far off I swear,
like loved ones Life has banished from its schemes.
 STPHANE MALLARM

SE NTRISTASE LUNA

Se ntristase luna. Albi serafimi plngnd

Cu-arcuu-n mini, prin somnul florilor curgnd
Scoteau din cupa tinuit a-mbolnvitelor viole
Suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.

Era sfinita zi a-ntiului srut

i visul crud din suflet mi-a pscut
Sorbind din plin balsamul tristeilor pgne,
Ce fr de regrete n veci de veci rmne,

n inima din care un suflet a cules

Un vis. i rtcind cu ochii n eres,
Deodat-mi aprui n fa pe strada larg i pustie
Zvrlind prin umbrele-nserrii nfiorri de venicie.

Da, am tiut;erai aceeai zn

Care-n copilrie mi-erai n somn stpn.
Atunci din mna-ntredeschis cerneai pe visele-mi curate
Ninsoarea albelor buchete de stele mari i parfumate.
 FLORI
FLEURS
FLOWERS
 ARTHUR RIMBAUD

CEEA CE I SE SPUNE POETULUI N

LEGATURA CU FLORILE

Si-asa, mereu, spre-azurul negru

Rasfrnt n marea de topaz,
Vor functiona n seara-ti crinii -
Cinstire pline de extaz!

n vremea noastra dominata

De sago, cnd Plantele sunt harnice,
Crinul va bea dezgusturile albastre
n Prozele tale evlavioase!

- Crinul domnului de Kerdrel,

Sonetul anului o mie opt sute treizeci,
Crinul ce i se ofera unui Menestrel
O data cu garoafa si busuiocul!

Crini! Crini! Nu prea se vad!

Iar n Versul tau, asemeni mnecilor
Unor Pacatoase cu umbletul dulce,
Freamata mereu aceste flori dalbe!

Totdeauna, Scumpule, cnd faci baie,

Camasa ta cu subsuori balaie
Se umfla n adierile matinale
Care trec prin imundele flori de nu-ma-uita!

Dragostea nu trece prin vamile tale

Dect Liliacul - o, leagane! -
Precum si viorelele de padure -
Scuipaturi ndulcite cu larve negre!...
STPHANE MALLARM

EVANTAI

Reci roze pentru-a prinde via

Vor ntrerupe toate-odat
C-un alb caliciu fr pat
Suflarea-i devenit ghea

Dar dac mna-mi dezrobete

Buchetul printr-un oc profund
Rceala lor pn la fund
n rs extatic nflorete

S-arunci tot cerul n detaliu

Ca bunul largul evantaliu
Mai bine poi ca o fiol

Nimic nu poate-n lume fi

S-nchid-n el ca o viol
Parfumul fragedei Mery.
CHARLES-PIERRE BAUDELAIRE

ARMONIE IN AMURG

E vremea cnd pe lujer, n seara ce se stinge,

Vibreaz-asemeni unei cadelniti orice floare;
Acum parfum si sunet de-a valma-ncep sa zboare,
Vals trist si moleseala ce farmeca si-nfrnge!

Vibreaz-asemeni unei cadelniti orice floare;

Vioara ca un suflet pe care-l chinui plnge;
Vals trist si moleseala ce farmeca si-nfrnge!
Frumos si grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui plnge;

Un suflet blnd pe care nimicnicia-l doare!
Frumos si grav e cerul ca bolta din altare;
Si soarele n zare s-a necat n snge...

Un suflet blnd pe care nimicnicia-l doare

Vestigii luminoase din vremi trecute strnge!
Si soarele n zare s-a necat n snge...
n mine amintirea-ti e-o lacra de odoare!
 MOARTEA
LA MORT
THE DEATH
CHARLES-PIERRE BAUDELAIRE

MORTUL VESEL

Intr-un tarim de seve si de moluste plin

Imi voi sapa eu insumi, cit mai adinc, o groapa,
In care miine osul batrin sa mi-l alin,
Dormind intru uitare ca un rechin in apa.

Urasc si testamente si lespezi de mormint.

Decit sa cer multimii tristetea si regretul,
Cu mult mai bine corbii ii voi pofti pe rind,
Sa-mi curete de carnuri, flaminzi, intreg scheletul.

O! viermi, tovarasi fara de vaz si de auz,

Un mort voios si liber destinul v-a adus;
Voi, fiii putrezirii si filozofi ai sortii,

Cutreierati-mi lesul cu hamesite guri

Si spuneti-mi voi: oare, mai sint cumva torturi
Pentru-acest trup netrebnic si mort printre toti mortii?
STPHANE MALLARM

NELINITE

Nu vin n seara-asta s-i birui trupul, fiar

n care-o gint-i mn pcatul, nici s-asmut
n pletele-i impure o patim amar,
Plictisul incurabil ce-l vrs ntr-un srut.
Cer patului tu somnul adnc i fr umbre
Plutind sub remucarea cu plu deconcertant,
i-n care guti ecoul minciunii tale sumbre,
Tu care tii ca morii mai mult despre neant.
Cci Viciul, care-mi roade nobleea din vechime,
Mi-a pus ca ie semnul sterilitii sale,
Ci-n timp ce snu-i rece ascunde protector
O inim neatins de colii vreunei crime,
Eu fug sleit i palid, gonit de giulgiuri pale,
i nu pot s dorm singur de spaim c-am s mor.
 TOAMNA
LA AUTOMNE
THE AUTUMN
 PAUL VERLAINE

CNTEC DE TOAMNA

Prelungi fiori
Curg din viori
Autumnale,
Melancolii ,
Monotonii
Si jale.

Cu chipul tras,
Fara de glas,
Cnd ora suna,
mi vin n minte
Vremi dinainte
Sa ma rapuna.

Si ma tot duc,
Pe vnt apuc
Iar el ma poarta
Din loc n loc,
Cum poarta-n joc
O frunza moarta.
 PAUL VERLAINE

CNTEC DE TOAMNA

Curnd ne-om scufunda n recile tenebre,

Adio deci lumin a verilor prea scurte,
Aud deja cznd cu sunete funebre,
Lemnul rsuntor pe dalele din curte.

Deci iarna se va-ntoarce n trupul meu, turbare,

i ur, i frisoane, teroare, munc brut,
Iar precum un soare n bolgia polar,
Un bolovan de ghea va fi inima mea slut.

Ascult pritura unui butuc cznd,

Clditul eafod n-are ecou mai surd,
i sufletu-mi e-asemeni cu clopotul dogit,
Sub greutatea limbii cu care e lovit.

mi pare, legnat de-o zguduire calm,

C-n grab mare pun unui sicriu zvoare.
Al cui? Ieri era var, acuma iari toamn,
Misteriosul zgomot mi sun a plecare.
 TIMPUL IREVERSIBIL
LE TEMPS IRRVERSIBLE
THE IRREVERSIBLE TIME
CHARLES-PIERRE BAUDELAIRE

CEASORNICUL

Ceasornic! Zeu amarnic, nepstor, c-un deget

Pe fiecare amenini spundu-i Nu uita!
Durerile n freamt curnd s-or mplnta
n inima-i ca-n tina lovit fr preget

Plcerea ca un abur n zare va pieri

Cum n culise-i pierde silfida legnarea
Oricare clip soarbe un strop din desftarea
Ce tututor ni-e dat ct timp vom mai tri

De trei mii ase sute de ori pe ceas. Secunda

optete: ine minte! Cu glasul lui mrunt
De greier, spune Acuma: tot Altdat sunt
Sugnd cu trompa-i hd viaa ta ca unda!

Remember! Esto memor! Tu mn spart! Vezi!

(Vorbete-n orice limb gtleju-mi de metal)
Minutele sunt scumpe, nebune mineral
Al crui dram de aur se cade s nu-l pierzi!

Adu-i aminte: Timpul ce tot mai lacom joac

Nemsluind, ctig oricnd, e scris aa
Dar ziua scade; noaptea e mare; nu uita!
Genunea e-nsetat; clepsidra tot mai seac.

Curnd suna-va ceasul cnd i Norocul viu

i vrednica Virtute, soia ta fecioar
i chiar Cina (hanul de cea din urm oar!)
i-or spune: Mori btrne miel! e prea trziu!
ARTHUR RIMBAUD

ORAIE DE SEAR

Triesc stnd jos; eu, nger n mini de brbier,

n pumni in strns o halb crestat-adnc, de-ospee
Plec gt i hipogastru, fumnd cu Gambier
Sub aerul ce crete n vluri mici i cree.

n mine mii de Vise ard dulce, pn pier,

Cum porumbeii scrna i-o scap-n vechi cotee:
Mi-e inima-apoi trist, ca un alburn sever
Mnjit de sumbrul aur pollen n tineree.

i visele-nghindu-mi la loc cu grij-apoi,

Eu, dup-atta bere de patruzeci m-apropii - ,
M-ntorc i-mi vin n fire, mpins de-aa nevoi:

Ca Domnul, blind, acela cu cedrii i isopii,

M uit spre cer, departe i foarte sus, cci voi
Mi-ai dat consimmntul, o , voi, heliotropii