Sunteți pe pagina 1din 59

Diagnosticul imagistic al patologiei

glandelor salivare
Realizat:Ursu Diana
Plan
Patologia glandelor salivare
Metode radio-imagistice de investigatie
Litiaza salivara
Tumorile glandelor salivare
Tumorile benigne
Tumorile maligne
Sialadenite cronice
Sialoze
In patologia glandelor salivare imageria
aduce informatii morfologice si
functionale precise in patru
circumstante clinice:
- colica salivara,
- tumefiere glandulara si intermitenta,
- tumefiere persistenta
- hiposialie.
Aceste modificari pot avea ca substrat leziuni cu
sediu
glandular sau extraglandular.
Din punct de vedere anatomo-patologic, pot fi :
- inflamatii acute sau cronice;
- distrofii;
- litiaza;
- boala de sistem;
- tumora
- leziune traumatica.
Numai glandele salivare parotide si submaxilarele
sunt
accesibile examenului radiologic.
1. PRECIZARI ANATOMICE
Se disting 2 categorii de glande salivare:
accesorii si principale.
Glandele salivare accesorii sunt situate
submucos si fiecare lob izolat se deschide printr-
un microorificiu in cavitatea bucala. Sunt glande
molare, jugale, linguale.
Aceste glande nu se pot explora radiologic
Glandele salivare principale sunt voluminoase
si foarte diferentiate. Sunt glande salivare
propriu-zise. Sunt perechi si situate simetric in
raport cu planul medio-sagital,cranio-facial si,
implicit, cu articulatiile temporomandibulare.
Ele sunt plasate din spate inainte, de la suprafata
catre profunzime si descresc ca volum in
ordinea:Glande parotide,submaxilare,
sublinguale. Numai glandele parotide si
submaxilare au canal excretor care poate fi
catetizat, deci accesibil introducerii substantelor
de contrast.
Glanda parotid
Este voluminoasa, are o structura acinoasa
(mucoasa)si o forma de prisma, cu marele ax
situat intre piele si marginea posterioara a
mandibulei. Este situat intr-o loja aponevrotica, in
vecinatatea conductului auditiv extern.
Parotida este strabatuta de artera carotida
externa, de vena jugulara externa, de nervul facial
si auriculo-temporal si contine ganglionii limfatici,
care dreneaza in ganglionii parotidieni . De pe
marginea ei anterioara pleaca o prelungire
geniana superficiala, iar de pe marginea
posterioara se desprinde o prelungire faringiana,
profunda.
Canalul excretor al glandei parotide este canalul
Stenon care are 35-40 mm lungime si 3-4 mm
diametru. Pleaca de pe fata anterioara a
glandei, inconjoara muschiul maseter, perforeaza
muschiul buccinator si se deschide in cavitatea
bucala printr-o papila,la nivelul coletului celui de-
al doilea molar superior.
Aparatul excretor este alcatuit dintr-o
succesiune de conducte prin care se dreneaza
saliva, la iesirea din acini.
Acestea sunt: canalele intercalare, canalele
intralobulare,canalele interlobulare.
Exista uneori, si un lob accesor maseterin, al
carui canal propriu se uneste cu canalul
principal Stenon, dupa un scurt traiect.
Glanda submaxilara
Este mult mai putin voluminoasa decat parotida
si este situata intr-o loja, in vecinatatatea fetei
interne a mandibulei, in apropierea parotidei.
Loja glandei submaxilare comunica cu regiunea
amigdaliana si spatiul maxilo-faringian, situatie
anatomica cu importanta in propagarea
infectiilor.Ca si parotida, glanda submaxilara
este formata din lobuli primitivi, secundari si
acini, inveliti de o stroma conjunctiva.
Este o glanda mixta (sero-mucoasa) care secreta
continuu,iar saliva are o vascozitate intermediara
intre cea a parotidei(foarte lichida) si cea a glandei
sublinguale(foarte vascoasa). Glanda submaxilara
dreneaza prin canalul Wharton, care se deschide in
vecinatatea frenului lingual,dupa un traiect de 30-50
mm. Este uneori vizibila radiografic,sub forma unei
zone hipertransparente-false, prin comparatie cu
opacitatea regiuniii mandibulare vecine.
Glanda sublinguala
Este situata pe planseul bucal, imediat
submucos,parasagital fata de frenul limbii. Nu
este accesibilacateterismului. Dreneaza prin
canalele Rivinius si canalul Bartholin care se
deschide alaturi de orificiul canaluluiWharton.
Uneori se deschide in canalul Wharton, situatie in
careglanda sublinguala se poate opacifia in
cursul unei sialografii submaxilare.
2. POSIBILITATI DE EXPLORARE RADIOLOGICA

Ca de obicei, explorarea radiologica va fi adaptata


circumstantelor clinice si este de consemnat ca:
patologia parotidianaeste predominant inflamatorie
sau tumorala,litiaza fiind mai putin frecventa, iar in
cazul glandei submaxilare patologia este cel mai
adesea litiazica.
In cazul patologiei parotidiene se va apela la:
- Examen radiografic in incidentamandibula
defilata,incidentatangenta pentru ramul
ascendent al mandibulei, axiala (pentru a pune in
evidenta lobul faringian) si incidenta Parma;
- Sialografie, care se realizeaza prin injectare de
produs de contrast dupa cateterism al canalului
Stenon,evidentiindu-se diversii timpi ai opacifierii
si evacuarii glandei.
In cazul patologiei glandei submaxilare se va
apela la urmatoarele posibilitati de explorare
radiologica:
- Radiografii in incidenta mandibulara defilata
- Filme ocluzale: ortoocluzal inferior si disocluzal
posteroanterior.
3. ASPECTE SIALOGRAFICE NORMALE
Sialografia este cea mai veche metoda de explorare
a glandelor salivare si isi pastreaza importanta in
cazul litiazelor, al sialadochitelor si sialodenitelor
sau in patologia autoimuna si in sialoze.
Sialografia a fost pusa la punct si adoptata ca
metoda de investigatie in 1925 de catre
I. Iacobovici si Popaliza. Metodei i se aduc
imbunatatiri in ultimii 10-15 ani, datorita ameliorarii
calitatii imaginilor prin intaritorul de luminozitate,
utilizarea zonosialografiei sau,mai nou, a computer-
tomografiei si a imageriei prin rezonanta magnetica.
Indicatiile sialografiei
Se considera ca sialografia da relatii importante
de diagnostic privind urmatoarele situatii clinice:
- atrofia si hipertrofia glandelor salivare;
- procesele inflamatorii
- procesele tumorale
- leziunile traumatice
- anomalii ale sistemului canicular
- precizarea raporturilor glandelor cu structurile
vecine
- aprecierea activitatii functionale a glandelor
salivare
- constatarea aspectelor regenerative, de
vindecare.
Sialografia are si o valoare terapeutica.
Contraindicatii ale sialografiei
Acestea sunt legate de intoleranta la iod, cu
posibila aparitie a reactiilor alergice, mai ales in
cazul pacienilor cu :
- antecedente de reactii adverse la substante de
contrast iodate
- alergii polivalente (rinita alergica, astm bronsic)
Un risc crescut al aparitiei reactiilor adverse
exista in cazul:
- hipertiroidiei latente
- insuficineta cardiaca
Tehnici sialografice
Sunt multiple si folosesc ca substante de contrast
substante iodate, liposolubile si hidrosolubile. Se
introduc 15-25 ml de substanta de contrast ,
urmarindu-se umplerea corecta a sistemului
canalicular. Radiografiile se realizeaza
in incidentele frontale, sagitale, tangentiale, axiale si
se urmareste evitarea suprapunerilor osoase peste
canalul Stenon. Primele radiografii se fac la 5-8
minute, si se iau imagini pana la 20-30 minute,
urmarindu-se contrastarea canalului principal, a
canalelor eferente, a parenchimului glandular.
Sialograma parotidiana
Contrastat, canalul lui Stenon se proiecteaza pe
imaginea de profil sub forma unei linii
radioopace, de aproximativ 2 mm grosime, cu
margini paralele, care se intinde de la molarii
superiori pana catre marginea posterioara a
ramului ascendent al mandibulei.
Are urmatoarele segmente.
- un segment anterior (jugal si maseterin), practic
extraglandular, care se dirijeaza oblic postero-caudal,
si poate primi un canal accesor situat deasupra
canalului lui Stenon.
- Un segment posterior, submastoidian, relativ vertical,
in directie craniala, situat in vecinatatea imediata a
ramului ascendent al mandibulei.Retentie de lipiodol
dupa 36 luni de la investigatie
Canalele aferente
Au mai putina importanta practica si canalele de
prim ordin colecteaza pe cele de ordinul doi in
care vin cele de ordinul trei. Primele se varsa in
canalul principal al lui Stenon, si unirea lor se face,
in general, sub un unghi ascutit.
Parenchimul acino-canalicular
Cand este suficient injectat, realizeaza imagine
de nor.Pe incidenta de profil, imaginea
parenchimului are forma relative triunghiulara,
cu varful situate inaintea mastoidei,putin sub
gonion.Lobulatia zonei glandulare nu apare
decat foarte discret, conturul lobulilor fiind
estompat, difuz.
In regiunea posterioara a glandei,
suprapunerea lobilor superficial si profund
explica prezenta unei zone mai opace.
Pe incidenta de fata, glanda parotida se
proiecteaza ca o suprafata ovalara, cu marele
ax vertical la jumatatea inferioara a mastoidei
si pe gonion. Pe incidenta axiala Hirtz se
constata bine partea profunda a glandei.

Stiind ca nu exista o
glanda salivara
normala fara evacuare
normala, este de
retinut ca evacuarea
incepe dupa 15 minute
si este completa dupa
24 ore.
Sialograma glandei submaxilare
Canalul Wharton este putin mai gros decat canalul lui
Stenon si are un prim segment care se intinde de la
regiunea retro-incisiva catre zona preagulara a
marginii bazilare a mandibulei. Poate primi un canal al
glandei sublinguale.
Un al doilea segment, intraglandular are directie
verticala si in el dreneaza canalele de prim ordin;
acestea sunt scurte si primesc canale de ordin doi,
care colecteaza saliva din cele de ordinul trei.
4. IMAGINI SIALOGRAFICE PATOLOGICE
Aceste imagini sunt dependente de procesele
lezionale care le determina, iar aspectele
evocatoare intalnite mai frecvent sunt
urmatoarele:
- opacifierea anormala a parenchimului acino-
glandular;
- dilatatii caniculare;
- imagini de calcificari;
- imagini de difuzare a substantei de contrast;
- imagini lacunare;
- imagini de amputatii
Imaginile sialografice pot evidentia:
- accentuare, in masa, a desenului glandular,
datorita unei impregnari acinoase persistente.
Acest aspect se intalneste mai frecvent in caz de
hiposialie functionala, in cursul tratamentelor
medicale cu psiholeptice;
- aspect punctat al imaginii sialografice ca
rezultat al dilatarii canaliculelor se intalneste in
infiltratele inflamatorii limfocitare si in afectiuni
cronice
- opacifiere parenchimatoasa slaba, neomogena.
Aspectul se obtine in modificari parenchimatoase
supurative acute si subacute sau mai ales virale;
- aspecte de lacuri de substanta de contrast, bine
delimitate- in parotiditele supurate, abcedate.
Comparatia cu impuscatura de alice microabcese
este semnificativa, cand cresc este comparat cu
portocal cu fructe. Procesele inflamatorii cronice
care determina modificari ale arborelui canalicular,
sugereaza un pom uscat.
- imagini cu picaturi radioopace diseminate sunt
date de ectazii chistice ale sistemului canalicular
- dilatatii ale canalelor se intalnesc si in procese
distrofice de cauze generale, in cadrul unei
parotidomegalii bilaterale- la alcolici, gurmanzi,
diabetici.
- dilatatii ale sistemului canalicular de cauza
reflexa dischinezii
- aspect de stenoza a canalului principal si/sau a
canalelor aferente de prin ordin, cu opacitatea
intrerupta, se intalneste, frecvent, in boala
litiazica. In cazul canalului unic, dilatatia este in
amonte fata de acesta.
Concretiunile salivare, Acestea obiectiveaza
formarea litiazei in sistemul excretor
glandular si pot fi radioopace sau
transparente, vizibile mai bine in timpul
evacuarii glandulare. Majoritatea
concretiunilor se formeaza in
sistemul canalicular, dar se pot constata si
intraparenchimatos.
- imaginile lacunare reprezinta un defect de
opacifiere unei zone a parenchimului acino-
glandular, cu dimensiuni variabile, iar cand
sunt de cauza extraglandulara realizeaza
o amprenta pe conturul glandei.
Lacunele de cauza intraglandulara sunt realizate
de tumori bine delimitate, care deplaseaza
sistemul glandular canicular din vecinatatea lor.
Este cazul tumorilor benigne si dintre acestea
cele mai frecvente sunt adenolimfoame sau
chisturi. Cand sunt strict intraglandulare,
sugereaza aspectul unei mingi tinute in mana.
Lacunele rau delimitate pledeaza pentru un
proces malign, cu infiltrarea sistemului canalicular.
Rareori poate fi vorba de o tuberculoza nodulara.
- imagini de amputatie , reprezentate de absenta
opacifierii in mai multe zone ale glandei respective,
pot fi determinate de un proces tumoral,
pseudotumoral,inflamator cronic si distrofic;
- fistula salivara traumatica realizeaza imagine de
amputatie, mai ales cand fistula intereseaza canalul
principal al glandei.
De retinut :
- abcesele dau imagini conturate,hiperdense central
-chisturile i mucocelele-imagini hipodense, bine
delimitate, cu peretele subire
- coninutul d o densitate variabil ( lichidian )
Tumorile benigne:
- sunt net conturate, omogene
-frecvent hiperdense
Aspecte radio-imagistice in leziunile glandelor
salivare
1. Sialoadenita acuta
Frecvent de origine virala la copii de 2-14 ani,
frecvent virusul urlian.
Sialoadenita bacteriana afecteaza glanda
parotida, in infectiile cu stafilo-stafilococ si
poate abceda. Ecografia ajuta la diagnostic.
Sialografia este contraindicata.
2. Sialoadenita cronica rezultatul unei
inflamatii acute
netratate care apare in infectiile datorate
prezentei calculilor pe canalele salivare
care determina obstructie si infectie.
3. Litiaza glandelor parotide se evidentiaza prin :
incidente de mandibula defilata, incidente axiale.
Pentru calculii situati in canalul Stenon se
recomanda:
incidenta tangenta A P pe ramul ascendent al
mandibulei +/ -; o incidenta cu film muscat
(ocluzala); ecografie Doppler color pentru a
evidentia o hipervacularizatie tumorala.
Radiografic :
- calculul apare ca o radioopacitate neomogena,
rotunda sau alungita, fuziforma.
Litiaza glandei submandibulare se evidentiaza
prin incidente mandibula defilata, ecografie
Doppler color.
Radiografic: calculii apar ca mici opacitati
neomogene (sau o opacitate), net conturate,
situate intre marginea bazilara a mandibulei si
osul hioid. Litiaza canalului Wharton se
evidentiaza prin incidente cu film ocluzal in
incidenta Bellot sau Simpson.
Radiografic:
- o opacitate, sau mai multe situate posterior de
fata interna a corpului mandibular
- cand simptomatologia pledeaza pentru calcul
salivar dar care nu apare vizibila radiografic se
recomanda o explorare sialografica in care
calculul apare ca o radiotransparenta
inconjurata proximal si distal, de catre substanta
de contrast.
In prezent diagnosticul in patologia
glandelor salivare se face prin metode ca:
- radiografii
- sialografii
- ecografie
- scintigrafie
- CT si IRM
Ecografia
Ecografia : metoda inofensiva, rapida care orienteaza
investigatiile urmatoare. Ecografia poate depista calculi salivari (cu un diametru
mai mare de 3 mm), fiind ecogeni,
dilatatiile asociate ale caniculelor salivare si unele procese
tumorale localizate superficial.
Nu are valoare de diagnostic in sialoze, dar ofera
informatii importante privind structurile transecogene. Poate
diferentia o structura parenchimatoasa (tumorala) de o alta
lichidiana (chistica).
Scintigrafia glandelor salivare
Metoda este atraumatica, nu necesita anestezie, iar
informatiile morfologice si functionale sunt
complementare in special celor obtinute prin
sialografie.
Principiul metodei consta in faptul ca moleculele
dintrun anumit radiotrasor introdus intravenos se
distribuie prin sistemul vascular al glandelor
salivare in spatiul de disttributie, radioactiv.
Scintigrafic se poate constata daca parenchimul
glandular este normal sau daca este modificat de
diverse leziuni, in ultima eventualitate depistandu-
se zone de hiperactivitate
Trasorii (radioizotopii) folositi au anumite
caracteristici,folosindu-se preferential 99m TC
(potentat cu seleniummetionina),
se mai folosesc Iod -123;-125;-131; sub forma de
iodura de sodiu sau serum albumina iodata umana,
Selenium-75 sub forma de selenium-metionina)
Introdus pe cale venoasa, 99mTC, disociat in
diverse medii, se localizeaza electiv in glandele
tiroidiene si salivare( dar si in mucoasa naso-
bucala si gastrica).
In conditii patologice, scintigrafic, se constata:
- interesarea globala a sistemul glandular
( sinfromul Gougerot-Sjogren) determina absenta
completa a hiperactivitatii glandelor salivare
(comparativ cu tiroida)
- absenta unei glande (functionala sau
chirurgicala)realizeaza imagini scintigrafice
asimetrice, iar aceasta asimetrie poate fi si
rezultatul unei cauze extrinseci
(neoformatie tumorala sau chistica)
- focare de hiper-sau hipoactivitate, intraglandulare
se pot constat in procese tumorale cum sunt:
adenolimfoane, tumori muco-epidermoide,
carcinoame, tumori mixte, metastaze.
Progresele tehnice ale aparturii si ale
radiotrasorilor mentin metoda in cadrul
Computer-tomografia are

Indicatii majore in diagnosticul formatiunilor


tumorale intrinseci si extrinseci, apreciindu-se
concomitent si starea structurilor vecine,
raporturile cu diferitele formatiuni anatomice
limitrofe.CT combinata cu sialografia da relatii
importante privind canaliculele si parenchimul
glandular si canalul principal de drenaj.
Folosirea substantelor liposolubile in CT
sialografie poate induce aparitia unor
formatiuni granulomatoase in parenchimul
glandular, iar eliminarea lenta a lipiodolului
poate crea confuzii de diagnostic.
Formatiunile chistice intraglandulare si
calcificarile sunt bine vizibile in CT iar in sialoze
metoda este mai putin revelatoare.
Util n studiul esutului glandular i al esuturilor
nconjurtoare
-ca aspect normal- glanda parotid are o
densitate mai mare dect grosimea din jur, i mai
mic dect muchii vecini.
- se pot face examinri native-densitate spontan
- cu contrast C.T.
- poate stabili diagnosticul n procese
inflamatorii, abcese,
chisturi, tumori, etc. ) majoritatea sporind i
volumul glandei respective.
I
Este o metoda care poate fi o alternativa pentru
celelalte tehnici folosite in patologia glandelor
salivare sau, mai ales, le poate completa. Metoda
nu este revelatoare in toate aspectele patologiei
glandelor salivare si se obtin artefacte la
pacientii cu aparate de monitorizare ca si la cei
cu proteze metalice,
pace maker.
Avantajele IRM constau in faptul ca
realizeaza un diagnostic topografic complet,
fiind posibile sectiuni directe in toate planurile,
iar in situatia parotidectomiilor poate
preciza, cu exacttitate, pozitia nervului facial
-estesuperioar C.T.privind aprecierea strii esuturilor moi
-se eviden mai bine contururile formaiunilor
tumorale
(hipervascularizate) i, n mod special, -poziia-
topografia nervului facial, atunci cnd este necesar o
parotidectomie,
sau pentru aprecierea eventualei invadri tumorale a
nervului .
Ca si CT, IRM poate da relatii importante de
diagnostic, dar certitudinea malignitatii sau a
benignitatii unor neoformatii este oferita de examenul
histopatologic, dupa efectuarea unei biopsii.
Glandele salivare reprezint structuri complexe aflate n profunzimea
etajului inferior al capului, bilateral, cu rol n meninerea unei umiditi
constante a mediului bucal prin producia de saliv. Cele 3 mari grupe
de glande existente la specia uman sunt parotidele, submaxilarele i
sublingualele.

Simptomele pe care le descrie pacientul n momentul n care prezint o afeciune


a glandelor salivare sunt urmtoarele :
Limitarea deschiderii gurii : prin localizarea n vecinatatea muchilor,
glandele salivare inflamate ii pot comprima i mpiedica realizarea unei
deschideri ample, complete a gurii.
Asimetrie facial, localizat submandibular sau genian, dat de inflamaie.
Dificulti n momentul deglutiiei : datorate inflamaiei sau produciei
insuficiente de saliv
Chistul mucos sau mucocelul este o afectiune chistica
benigna a glandelor salivare din cavitatea bucala. Aceasta
leziune apare ca un sac nedureros, subtire, localizat pe
suprafata interioara a buzelor si care contine in interior un
lichid limpede. Persoanele afectate se plang de prezenta
unor vezicule multiple care se rup spontan lasand o
ulceratie superficiala. Chistul mucos se vindeca complet in
cateva zile. Leziunile mai profunde se prezinta ca niste
papule care devin galbui in cateva luni.
Cauzele chistului mucos
Chisturile mucoase sunt frecvente. Ele sunt nedureroase, dar pot deveni suparatoare
datorita denivelarii constiente din gura. Cauza chisturile mucoase se
datoreaza retragerii membranei(gingiei) intre dinti.
Aceste leziuni sunt inofensive, insa daca sunt lasate netratate pot forma un cucui
permanent pe suprafata interioara a buzelor. Ele se mai numesc ranula cand apar pe
gingii si in cerul gurii.
Mecanismul formarii chisturilor mucoase
nu este in totalitate clar, totusi se sugereaza o etiologie traumatica. De aceea, o alta
localizare a acestui tip de chist este in jurul piercing-ului sau a altor bijuterii introduse
in gura.

Chist de retenie este o formaiune benign care rezult din acumularea de lichid n
secreiile orale de diferite glande (sublingual, parotide, o salivare, pancreatic.
Calculii salivari, cunoscuti si sub denumirea de calculi ai ductelor salivare, litiaza
salivara sau sialolitiaza, reprezinta structuri calcificate care se formeaza in
interiorul glandei salivare sau a unui duct salivar, blocand fluxul de saliva spre
cavitatea bucala.
De cele mai multe ori calculii salivari afecteaza glandele submandibulare, in
situatii exceptionale fiind diagnosticate la nivelul glandelor parotide sau
sublinguale.

Calculii pot fi de diferite dimensiuni (pina la 2 cm in diametru0,avand diferite


forme (ovala sau alungita) ,diferite culori ca cenusie ,galbuie si consistenta poate
varia de la moale la mai densa. La obturarea ductului in el apare sau se
acutizeaza inflamatia.
In evolutia cronica se dezvolta scleroza ( ciroza) glandei.
Sialoadenita acuta.
Leziunile inflamatorii acute ale glandelor salivare se intalnesc curent, cu frecventa
egala la glanda parotida si submaxilara.
Etiopatogenie. Cauzele favorizante sunt numeroase si variate: igiena bucala
defectuoasa, patrunderea de corpi straini pe canalele excretorii, infectii grave, stari
casectice si postoperatorii, boli cronice ale glandelor salivare.

Cauza determinanta o reprezinta speciile microbiene banale: stafilococul auriu, mai


putin pneumococul, streptococul. Unele virusuri par a avea un tropism selectiv
pentru glandele salivare (virusul parotiditei epidemice, gripei, rujeolei).
in patogenia sialoadenitelor intervin: tulburarile functiei ale secretiei salivare (hipo
sau asialie), tulburarea functiei de eliminare a salivei prin blocarea ostiumului, care
favorizeaza invadarea glandei de catre agentii patogeni pe una din urmatoarele cai:
calea canaliculara, ascendenta, cea mai frecventa, duce la sialoadenite, cand
virulenta saprofitilor normali ai gurii creste si, paralel, rezistenta organismului si
secretia salivara scade;
calea interstitiala; infectia din aproape in aproape datorita unui proces inflamator
din vecinatate, care poate fi reprezentat si de o adenita supurata intraparotidiana,
produsa pe cale limfatica;
calea directa printr-o plaga penetranta a glandei salivare.
Evolutia parotiditelor cronice este indelungata,
benigna, ducand la modificari scleroase,
ireversibile ale glandei, intrerupte uneori de
complicatii inflamatorii acute.
Tumora Wartin (chistadenomul papilar limfomatos)
Tumora benigna, a doua ca frecventa la nivelul glandelor salivare
Este frecvent localizata la nivel parotidian; poate fi bilaterala
Apare mai frecvent la sexul masculin decat la sexul feminin, de obicei in decada
a saptea de viata.
Aspectul macroscopic
Majoritatea tumorilor sunt rotunde sau ovalare, sub forma de formatiuni
tisulare neincapsulate, cu un diamtetru de 2- 5cm, cu originea in majoritatea
cazurilor la nivelul glandei parotide superficiale
Aspect microscopic
Se observa prezenta de spatii chistice confluente cu continut vascos, tapetate
de un epiteliu cilindric pseudo/bistratificat cu citoplasma eozinofila (oncocite -
celule epiteliale cu un aspect granular al citoplasmei) si cu rare celule caliciforme,
situate pe o stroma limfoida, uneori cu centri germinativi. ( 27A,B)
In lumene protrud franjuri papilifere
Continutul chisturilor este format din resturi ale celulelor epiteliale descuamte
in lumen, celule inflamatorii.
CARCINOMUL MUCOEPIDERMOID
Reprezinta principala forma de tumora maligna a glandelor salivare. Aceste neoplasme
sunt alcatuite dintr-o mixtura variabila de celule scuamoase, celule secretoare de mucus si
celule intermediare
Reprezinta aproximativ 15% din tumorile glandelor salivare, majoritatea apar la nivelul
glandelor parotide (60 -70%)
Sunt clasificate in carcinomae mucoepidermoide cu grad de malignitate scazut,
intermediar sau mare
Morfopatologic
Pot ajunge pana la un diametru de 8 cm, aparent sunt bine circumscrise, dar fara o capsula
bine definita si adesea cu margini infiltrative
La sectionare au un aspect gri-albicios, uneori cu evidentierea unor chisturi cu continut
mucinos.
Aspectul microscopic
Se evidentiaza structura bifazica a tumorii: celule epidermoide si mucosecretoare in
proportii variabile cu cat tumora are un grad de anaplazic mai mare, cu atat populatia
celulara mucosecretoare este mai redusa
Se pot evidentia celule scuamoase, mucoase si intermediare dispuse sub forma de cordoane,
sau sub forma de chisturi.
Celule de tip hibrid au adesea caracteristici scuamoase, cu vacuole mici sau mari, pline cu
mucina, bine evidentiate cu coloratii speciale pentru mucina
Limfoamele maligne sunt afectiuni hematoocologice care apar atunci cand limfocitele B,
T sau celulele NK, componente ale sistemului limfatic cresc necontrolat. Deoarece
tesutul limfatic este raspandit in mare parte a organismului, limfomul malign
nonhodgkin se poate dezvolta practic in orice structura, ca ultetrior sa disemineze
catre majoritatea organelor. In majoritatea situatiilor boala are drept punct de plecare
ganglionii limfatici, splina, ficatul sau maduva hematogena dar nu sunt rare situatiile in
care sunt afectate stomacul, intestinele, tegumentul, tiroida sau creierul.