Sunteți pe pagina 1din 25

CEPA

Disciplina: Analiza enzimatică și imunologică a produselor alimentare

CURS 1
OBIECTUL ŞI ISTORICUL
IMUNOLOGIEI, DEZVOLTAREA
FILOGENETICĂ ȘI ONTOGENETICĂ A
MECANISMELOR UMANE
OBIECTUL
IMUNOLOGIEI
este o ramură a biologiei care se
ocupă cu studiul imunităţii şi
 IMUNOLOGIA tuturor tipurilor şi mecanismelor
de răspuns imun.

 OBIECTUL Noţiunile de imunogenetică,


IMUNOLOGIEI. imunochimie, imunopatologie,
imunoprofilaxie şi imunoterapie

Ca ştiinţă, imunologia a apărut la sfârşitul sec. XIX, prin


descoperirea metodelor serologice, care au permis
analizarea detaliată a reacţiilor Atg-Atc.
Derivă de la lat. immunis – scutit, apărat
logos – ştiinţă, doctrină

Dacă la începuturile ei, imunologia se ocupa cu studiul


mecanismelor de rezistenţă antiinfecţioasă, ulterior ca
urmare a descoperirii fenomenelor imunologice, obiectul de
studiu al imunologiei s-a raportat şi la fenomenul de
comportare a organismului faţă de structurile prorii ( self)
şi improprii ( non-self)
= Selful este recunoscut şi acceptat iar
= Non-selful este respins ( îndepărtat, distrus,
neutralizat) sub acţiunea unor efectori imuni.
 Tot în sfera de studiu a imunologiei au fost
cuprinse deasemeni, toate modalităţile de
acţiune ale organismului faţă de structurile
non-self cât şi faţă de selful modificat sub
acţiunea diferiţilor factori nocivi.
Evoluţiaimunologiei cuprinde
2 perioade :
1. Perioada observaţiilor şi
remediilor empirice

2. Perioada ştiinţifică
1. Perioada observaţiilor şi
remediilor empirice
– Epizootii
– Egiptenii – ciuma animalelor (Exodul 9.3 şi
11.5)
– Tukidide – rolul rezistenţei antiinfecţioase
(pesta din Atena)
– Variolizarea (chinezi, sec. X-XI e.n.)
– Prima vaccinare în Europa – 1720 – Lady
Mary Montagu (1689 - 1762)
2. Perioada ştiinţifică

Edward Jenner
(1749-1823)

Prima vaccinare ştiinţifică


Louis Pasteur
(1822 -1895 )

Rezistenţa faţă de holera


aviară (1878)
Propune termenul de vaccinare
Theobald Smith (1887)

Utilizarea pentru vaccinare a


germenilor omorâţi
Ilia Ilici Mechnikov
(1845 - 1916)

Descoperă fenomenul de
fagocitoză (1883-1884)
George Henry Falkiner
Nuttall. 1862-1937
- 1888 – Proprietăţile
bactericide ale serului
sanguin

H. Buchner – 1889 –
Descoperă alexina
Emil von Behring Kitasato Shibasaburo

1890 – Descoperă toxina tetanică şi difterică şi


recomandă seroterapia
Paul Erlich (1891) –
demonstrează că toxinele
vegetale pot fi antigenice

J. Bordet – 1898 – imunizarea


la animale cu hematii provenite
de la alte specii
Gaston Ramon
(1886 - 1963)
Prepară anatoxina
tetanică
Descoperă rolul
substanţelor adjuvante
în mărirea capacităţii
imunogene a vaccinurilor
Paul Portier Charles Robert Richet
(1890-1950)
(1866-1962)

Reacţia de anafilaxie locală


Robert Koch (1843-1910)
Reacţia la tuberculină
Ştiinţa românească a adus
contribuţii substanţiale la evoluţia
imunologiei:
Acad.Dr. Ioan Cantacuzino (1863- 1934 )
– fondatorul imunologiei românești,
a fost un academician, medic,
microbiolog, profesor universitar
român, fondator al şcolii româneşti de
imunologie şi patologie experimentală.
 activitate de cercetare privind vibrionul holeric şi
vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva
dizenteriei şi febrei tifoide, etiologia şi patologia
scarlatinei
publică lucrări despre sistemele şi funcţiile fagocitare
în regnul animal şi despre rolul fenomenelor
electrofiziologice în mecanismele imunitare.
a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică,
numită “Metoda Cantacuzino”, metodă folosită şi astăzi
în ţările unde se mai semnalează cazuri de holeră.
Paul Riegler 1867 – 1936
Medic veterinar

-A înființat Institutul Pasteur din


București
- a întreprins cercetări în domeniul
microbiologiei și patologiei veterinare,
- cel care a preparat serul antirujetic în
România.
VICTOR BABES (1854-1926) – medic, bacteriolog și
morfopatolog, academician, profesor universitar

considerat unul dintre fondatorii microbiologiei moderne,


Victor Babes
A pus bazele bacteriologiei, seroterapiei moderne,
histologiei, epidemiologiei românești

autor al primului tratat de bacteriologie din lume -


"Bacteriile si rolul lor in anatomia si histologia patologica a
bolilor infectioase", scris in colaborare cu savantul francez
A. V. Cornil in 1885.
Contributii importante la studiul turbarii, leprei, difteriei,
tuberculozei.
A descoperit grupul de maladii care-i poartă numele:
babesioze
A descoperit peste 50 de microbi necunoscuti si a
preconizat metode noi de colorare a bacteriilor si a
ciupercilor.
A introdus vaccinarea antirabica

VICTOR BABEŞ şi M.C. LEPP ( 1889 ) – vaccinarea antirabică şi formulează


principiul imunităţii pasive umorale;
André Boivin (1895–1949),
profesor francez, biochimist şi
precursor în studiul acizilor
nucleici.

A. Boivin şi Lidia Mesrobeanu au


impus în lumea ştiinţifică o
descoperire de talie europeană:
endotoxinele bacteriilor Gram
negative. Descoperire realizata in
Institutul Cantacuzino Bucuresti
CIUCĂ MIHAI medic uman, cercetător, academician
1883-1969
Mihai Ciucă, aflat temporar la Bruxelles, a descoperit, alături
de Julles Bordet (laureat Nobel în 1919), lisogenia, fenomen
larg răspândit în natură pe care marii geneticieni André
Lwoff şi François Jacob (laureaţi Nobel 1965), Salvador E.
Luria (premiul Nobel 1969), Pierre Nicolle şi alţii îl
comentează drept „o piatră la temelia geneticii moleculare
moderne“.
- releva, pentru prima oară în lume, faptul că un acid
nucleic viral se poate integra şi rămâne latent în nucleul
unor celule aparţinând regnurilor vegetal şi animal

CIUCĂ ALEXANDRU medic veterinar, academician


1880-197

Împreună cu Motas Constantantin și P. Riegler, făcut parte


din echipa care a preparat vaccinul antiholeric, cu care în
1913 Prof. I. Cantacuzino şi colaboratorii săi au realizat
marea experienţă epidemiologică de vaccinare, în plin focar
de holeră.
Alexandru Vechiu (1890-1954)

= A condus, după Rigler, Institutul Pasteur și Catedra


de Microbiologie.
= A fost printre primii cercetători care au reușit
adaptarea virusului pestei porcine pe iepure.

studiu asupra piroplasmelor și o


Constantin Cernăianu
îndelungată activitate ca director al
(1890-1972)
Institutului Pasteur.

contribuții deosebite în problema


Ilie Popovici preparării de noi vaccinuri contra
(1902-1982), febrei aftoase, turbării, agalaxiei
contagioase a oilor și caprelor și
holerei aviare.
După o serie de lucrări inedite privind
N. MUNŢIU bacilul morvei, a inițiat și organizat
( 1909- 1977 ) cercetarea și producția de biopreparate î
domeniul febrei aftoase.

Nicolae Stamatin două vaccinuri cu mare valoare


profilactică: vaccinul anticărbunos
(1905-1993), preparat din tulpina acapsulogenă
1190 R și vaccinul antirujetic preparat
din tulpina VR2, vaccinuri adoptate și
în alte țări
Andrei Stoenescu strălucit reprezentant al
(1914-2001) microbiologiei veterinare
FMV Iasi românești,

= Distins intelectual, remarcabil


profesor și cercetător, a condus
destinele disciplinei de Microbiologie și
Imunologie din cadrul Facultății de
Medicină Veterinară Iași, din anul 1974
până în anul 1995.
= A adus contribuții originale la
metodica identificării speciilor de E. coli
izolate de la găină.