CULTURA INULUI PENTRU ULEI

Linum usitassimum
1. Importanţa, biologie, ecologie.

• În ţara noastră inul pentru ulei este cea mai importantă

plantă producătoare de ulei industrial. Seminţele sale
sunt bogate în ulei, uleiul este sicativ (indicele de iod
168-192) folosit la fabricarea lacurilor şi vopselelor de
bună calitate, a linoleumurilor, muşamalelor, în
tipografie, industria pielăriei etc.
• Turtele sunt bogate în substante proteice 32-40 %,
glucide 30 %, grăsimi 8 %, fiind folosite în special în
hrana vacilor de lapte.
• În medicină seminţele de in se utilizează în tratarea
bronşitelor, durerilor intestinale iar uleiul de in în tratarea
arsurilor.
• Tulpinile batozate servesc la fabricarea hârtiei sau pentru
extragerea de fibre folosite la ţesături grosiere.
• De la inul mixt se obţine o producţie bună de tulpini, din
care se extrag fibre de calitate superioară.
• Inul pentru ulei este o bună premergătoare pentru
celelalte culturi, fiind utilizat cu precădere pentru orz şi
grâul de toamnă.
• Conţinutul de ulei al seminţelor variază între 39-45 %, în
compoziţia uleiului intră acizii linoleic, linolenic, oleic şi în
canităţi mai mici acidul palmitic şi stearic.
• Principalii producatori mondiali de seminte
de in pentru ulei sunt Canada 18 %, China
8%, Statele Unite 7 %, India si UE cu 4%.
Continutul in ulei al semintelor de in,
ajunge la 40%. Semintele mai contin si
22% proteine.
• In UE, uleiul se foloseste in industria
nealimentara, cresterea animalelor (Franta),
produse alimentare (semintele in prajituri, paine,
sau uleiul in salate).
• Uniunea Europeana este cel mai mare
consumator de seminte si ulei de in. Anglia este
primul producator european, urmata de Franta,
cu productii de pana la 2,5 tone/ha. Uniunea
Europeana, face cele multe importuri din
Canada.
Răspândire
• În anul 2014 suprafaţa mondiala cultivată
cu in pentru ulei a fost de 2625 mii ha, cu
o producţie medie de 1011 kg/ha. Cele
mai mari suprafeţe sunt cultivate în Asia,
cca 50 % din întreaga suprafaţă.
• In Europa in 2013 suprafata cultivata a
fost de 565 mii ha, cu o productie medie
de 912 kg/ha.
• In Romania in 2014 suprafata cultivata cu
in a fost de cca 162 ha, cu o productie de
1583 kg/ha.
SITUAŢIA CULTURII DE IN PENTRU ULEI LA
NIVEL MONDIAL
Anul Suprafaţa Prod. totala Prod. Medie
Mii ha Mii tone Kg/ha

2009 2096 2179 1039

2010 2089 1817 870
2011 2054 2168 1055
2012 2502 2053 820
2013 2240 2280 1017
2014 2625 2654 1011
SITUAŢIA CULTURII DE IN PENTRU ULEI LA NIVEL EUROPEAN

Anul Suprafaţa Prod. totala Prod. Medie

Mii ha Mii tone Kg/ha
2009 312 296 948
2010 506 404 699
2011 472 690 1459
2012 661 526 796
2013 532 461 866
2014 565 515 912
 SITUAŢIA CULTURII DE IN PENTRU ULEI ÎN ROMÂNIA

Anul Suprafaţa ha Prod. totala Prod. Medie

tone Kg/ha
2009 838 1099 1311
2010 160 1817 1130
2011 144 2626 1814
2012 295 3553 1203
2013 304 4046 1330
2014 162 2567 1583
Sistematica. Soiuri

Inul cultivat parţine familiei Linaceae, genul Linum

specia Linum usitatissimum care are mai multe
subspecii:
• - eurasiaticum prolens elongata inuri pentru fuior,
cu tulpini înalte de peste 75 cm
• - mediteraneum, inuri pentru ulei, cu tulpini sub 50
cm înălţime;
• - transitorium, inuri mixte pentru ulei şi fibre, cu
tulpini de 50-70 cm
• Soiurile cultivate sunt: Lirina, Alexin, Floriana, Geria
 Cerinţe faţă de climă şi sol
• Temperatura minimă de germinare este de 1-4˚C,
seminţele încolţite până la răsărire pot rezista la
temperaturi de -7˚C, timp de câteva zile. După
răsarire plantele sunt sensibile la temperaturi
scăzute, apoi rezistenţa creşte de la faza de trei
perechi de frunze adevătare până la faza de
brădişor până la -4˚C.
• Între faze de brădişor şi până la înflorit plantele au
nevoie de temperaturi de 18-20 ˚C.
• În faza de maturizare a seminţelor sunt necesare
temperaturi medii de 20˚C, arşiţele influenţând
negativ acumularea substanţelor de rezervă,
diminuând producţia. Suma gradelor de
temperatură este de 1800˚C.
• Faţă de umiditate inul pentru ulei şi inul mixt este mai
puţin pretenţios, în cursul perioadei de vegetaţie fiind
necesare 100-150 mm precipitaţii, consumul maxim fiind
în fenofazele de creştere rapidă până la înflorit, când
lipsa umidităţii reduce gradul de ramificare al plantelor.
Ploile din perioada înfloritului împiedică fecundarea,
prelungesc perioada de înflorire, cu influenţe negative
asupra maturizării seminţelor.
• Faţă de sol, inul pentru ulei şi inul mixt este pretenţios,
cerând soluri structurate, cu textură mijlocie,
permeabile, pH între 6-7.2. Nu sunt recomandate solurile
grele, cu exces de umiditate, nici cele nisipoase, prea
acide sau prea alcaline.
Zonele ecologice

• Inul pentru ulei găseşte condiţii favorabile

de cultură în zona de stepă şi silvostepă a
Câmpiei Moldovei, în Dobrogea, Câmpia
Română şi de Vest, acolo unde acţiunea
complexă a factorilor naturali răspunde
cerinţelor biologice ale plantei.
Rotaţia culturii

• Fiind sensibil la îmburuienare, inul pentru ulei

se cultivă după plante ce eliberează terenul
devreme (cereale păioase, leguminoase pentru
boabe) care permit o bună pregătire a terenului
şi după porumb fertilizat cu gunoi de grajd.
• Nu sunt indicate ca premergătoare floarea-
soarelui, sfecla pentru zahăr, cartoful (datorită
bolilor comune), lucernă, sorgul, ovăzul etc
(sărăcesc solul în apă).
• Se evită solurile infestate cu costrei, pir,
hrişcă urcătoare şi cuscută.
• Nu se admite monocultura, inul putând
reveni pe acelaşi teren numai după 6 ani
(produce fenomenul numit “oboseala
solului”).
Inul pentru ulei şi inul mixt sunt excelente
premergătoare pentru cerealele de
toamnă, deoarece se recoltează devreme,
lasă solul curat de buruieni şi într-o bună
stare fizico-chimică şi biologică.
Fertilizarea
• Având un sistem radicular slab dezvoltat, cu o
capacitate redusă de absorbţie a elementelor
nutritive şi o perioadă scurtă de vegetaţie, inul
pentru ulei este pretenţios la fertilitatea solului.
• Pentru o producţie de 1000 kg seminţe +
producţia secundară, inul extrage din sol: 50-70
kg N, 18-25 kg P2O5 şi 32-55 kg K2O.
Se recomandă să se aplice îngrăşăminte uşor
solubile, în raporturi echilibrate între cele 3
elemente nutritive, ţinând seama de
particularităţile soiurilor, de tipul de sol şi de
planta premergătoare.
• Consumul de azot este maxim în perioada
creşterii intense până la înflorit,
insuficienţa azotului se manifestă printr-o
creştere slabă a plantelor, ramificare slabă
a inflorescenţelor, căderea prematură a
frunzelor, scurtarea perioadei de
vegetaţie.
• Dozele optime de azot se stabilesc
diferenţiat în funcţie de nivelul recoltei şi
indicele de azot şi variază între 20-100 kg
azot/ha.
• Consumul de fosfor este mare în fenofaza de îmbobocire
–înflorire şi apoi în timpul formării seminţelor, fosforul
având rol în sinteza uleiului.
• Dozele de îngrăşăminte cu fosfor se stabilesc în funcţie
de conţinutul solului în fosfaţi mobili şi variază între 30-
80 kg P2O5 /ha.
• Consumul cel mai mare de potasiu este în perioada de
înflorire şi în timpul formării seminţelor, insuficienţa
potasiului influenţează negativ calitatea uleiului. Dozele
optime economic de potasiu variază între 30-80 kg
K2O/ha.
• Gunoiul de grajd nu se recomandă să fie aplicat direct
inului deoarece îmburuienează cultura, măreşte
sensibilitatea plantelor la cădere şi depreciază calitatea
fibrei.
Dozele orientative de ingrasaminte aplicate la cultura inului
in functie de recolta programata si starea de aprovizionare
a solului cu elemente nutritive

Producţia Soluri mai slab Soluri mijlociu Soluri bine asigurate

scontată asigurate în asigurate în elemente în elemente nutritive
a se elemente nutritive nutritive
obţine la
N P2O5 K2O N P2O5 K2O N P2O5 K2O
kg/ha

900 75 70 50 25 40 25 15 20 10
1300 95 85 70 45 55 45 35 40 30
1700 11 95 85 65 65 60 50 50 45
2100 5 105 100 75 75 70 65 60 55
Lucrarile solului

• Inul este o cultură foarte pretenţioasă faţă de

lucrările de pregătire a solului, deoarece în
primele faze de vegetaţie ritmul de creştere este
lent, ceea ce face ca să existe riscul de
îmburuienare.
• Inul pretinde un sol curat de buruieni, bine
mărunţit, aşezat şi nivelat.
• Pregătirea terenului constă într-o arătură
la adâncimea de 20-25 cm după cereale
păioase şi la 25-30cm după porumb,
floarea-soarelui. Arătura trebuie să fie
lucrată cu grapa cu discuri înainte de
intrarea în iarnă.
• În primăvară, patul germinativ se
pregăteşte cu combinatorul printr-o
singură lucrare la 3-4 cm adâncime pentru
economisirea apei şi evitarea formarii
crustei care împiedică răsărirea.
Sămânţa şi semănatul

• Sămânţa trebuie să fie sănătoasă, netedă,

lucioasă, cu o puritate peste 97% şi germinaţia
de minim 85%, să aibe MMB cât mai mare şi să
fie liberă de cuscută.
• Se recomanda tratarea seminţei împotriva bolilor
antracnoză – Colletotrichum lini, fuzarioză –
Fusarium lini .
• Pentru a proteja plăntuţele imediat după răsărire
de atacul puricelui inului- Aphtona euphobiae, se
recomadă tratamente la sămânţă.
• Semănatul se face primăvara timpuriu,
când în sol se realizează temperatura de
4-5˚C la adâncimea de 5 cm, asigurându-
se o desime de 800-900 boabe
germinabile/m², cu o normă de sămânţă
de 60-80 kg/ha.
• Se seamănă la distanţa de 12,5 cm între
rânduri şi la adâncimea de 3-4 cm pe
solurile mai uşoare şi în primăverile
secetoase şi la 2-3 cm pe solurile mai
grele şi în condiţii bune de umiditate a
solului.
Lucrările de îngrijire

Combaterea buruienilor
• Inul are în prima parte a perioadei de vegetaţie
o creştere lentă ajungând la înălţimea de 8-10
cm (fenofaza de brădişor) după 3-4 săptămâni
de la răsărire.
• Combaterea buruienilor se face folosind
erbicidele aplicate înainte de semănat (ppi),
după semănat (preemergent) dar şi în timpul
vegetaţiei (postemergent).
Erbicide folosite în combaterea chimică a
buruienilor din culturile de in pentru ulei
Erbicidul Buruienile combătute Epoca de Doza de produs
aplicare comercial l/ha
Dual Gold Buruieni preemergent (in 1-1.5
960 EC monocotiledonate zone umede)
anuale si unele sau ppi 2-3 cm
dicotiledonate (in zone usacate)
dicotiledonate anuale: Postemergent 0
Glean 75 DF Gallium aparine, Inul în faza de 10-15 g/ha
Polygonum brădişor
convolovulus, Buruienile în
Amaranthus şi perene: faza de rozetă
Cirsium, Sonchus
Fusilade forte Sorghum halepense din Costreiul are 1-1.3
rizomi înălţimea de 15-
20 cm
Targa super 1.5
5 EC
Select super 1.5
Leopard 5EC 1.5
 Combaterea bolilor şi dănătorilor
• În timpul vegetaţiei în culturile de in poate apărea atac de
fusarioază- Fusarium lini.
• În primăverile calde şi secetoase atacul de puricele inului- Aphtona
euphobiae este deosebit de păgubitor mai ales dacă survine în faza
de frunze cotiledonale.
Irigarea culturii
• Fazele critice pentru apă sunt înainte de înflorit şi în timpul formării
şi umplerii seminţelor.
• Norma de irigare este 1000-1200 m³/ha, aplicată în 2-3 udări.
Recoltarea
Epoca optimă pentru recoltarea inului pentru ulei
este faza de maturitate galbenă târzie când
tulpinile sunt îngălbenite, fără frunze circa 90%
din capsule sunt brune, iar seminţele au
culoarea specifică soiului, cu luciu caracteristic şi
sună în capsule când sunt scuturate.
• Recoltarea se face direct din lan cu combina de
cereale la care se montează cuţitul „liss” (coasa)
sau în două faze: prin tăierea cu vindroverul şi
apoi treierat din brazdă cu combina.
• Seminţele rezultate după treierat se curăţă, se
usucă la sub 9% umiditate.
• Producţia de seminţe este cuprinsă între 1000-
1100 kg/ha, iar la inul mixt se poate obţine şi o
producţie de tulpini de peste 3000 kg/ha.