 Combustibilii minerali

 Carbunele, gazele naturale, petrolul sunt resurse primare energetice. Baza

energetica este in stransa legatura cu descoperirea si valorificarea de zacaminte
de combustibili. Sunt considerate resurse energetice epuizabile: carbunele,
petrolul, gazele naturale, sisturile bituminoase, nisipurile asfaltice, minereurile
radioactive.
 - carbune superior:

- antracit - putere calorica (7800-9350 kcal/kg) si o concentratie de 89,5-96,6% C;

- huila - putere calorica de 7000-9000 kcal/kg si o concentratie de 76-90% C. Huila si antracitul reprezinta 75% din rezervele mondiale de
carbune.
- carbune inferior:
Carbunele brun – putere calorica de 5600-7600 kcal/kg si un continut de 6,5-7,5% C, fiind folosit la fabricarea cocsului si in termoenergie
Lignit - carbune energetic cu un continut de carbon de 30-65% C, avand o putere calorica mica, de 2600 - 4100 kcal/kg.
Grosimea si adancimea la care se gasesc straturile de carbuni influenteaza activitatea de exploatare a carbunelui. Situarea acestor straturi la
adancime mare determina investitii foarte mari. Sunt mine in care se lucreaza la adancimi de 1000 m, cum sunt cele din bazinele Ruhr-ului si din Scotia,
Tara Galilor, Anglia.
 În ultimii 50 de ani, rezervele sigure si probabile de carbuni au fost evaluate intre 10000-11000 miliarde tone, din care 1000 miliarde
tone sunt rezerve certe (75% carbunele superior si 25% carbune inferior - Paul Averrett, SUA, 1967). Din totalul rezervelor mondiale 95% se
afla in emisfera nordica, predominand carbunele superior; 2/3 din rezervele acestea sunt detinute de CSI, China si SUA.
 Petrolul este o resursa epuizabila, fiind o roca sedimentara caustobiolitica. El se
prezinta ca un amestec complex de hidrocarburi solide si gazoase dizolvate in
hidrocarburi lichide. Sub influenta presiunilor mari petrolul incepe sa migreze din
zonele de formare spre suprafata. Din punct de vedere tectonic, zacamintele
petroliere se pot gasi in anticlinale si domuri. Conditiile formarii hidrocarburilor si
structura geologica ne permit sa determinam cu suficienta exactitate limitele
rezervelor exploatabile. Din rezervele mondiale, 3% detine Australia, 4% Europa,
5% America Latina, 6% America de Nord, 10% Africa, 17% C.S.I. si alte state din
Asia, iar Orientul Apropiat, circa 55%, avand cele mai mari rezerve in Peninsula
Arabica.
 Rezervele probabile de petrol insumeaza si cantitati existente in sisturile bituminoase si nisipurile
bituminoase. Mari rezerve se gasesc la adancimi foarte mari, in platformele submarine si in regiunile submarine
polare si subpolare (Alaska, Siberia Occidentala), in regiunile ecuatoriale (Golful Guineea si Amazonia) sau
tropicale (Sahara). Rezervele ar putea asigura populatia Terrei pe o perioada de circa 30-45 de ani.

Repartitia geografica a rezervelor de petrol releva locul detinut de tarile din America de Nord, Orientul
Mijlociu, America Latina, carora le revin peste 72% din rezervele sigure. Ponderea Americii de Nord este in
scadere (6%), iar Europa detine doar 4%, cu toate ca descoperirile din Marea Nordului sunt importante.
Productia mondiala pentru anul 1995 a fost de circa 3.065,313 mil. tone.
 Rafinarea petrolului pe Glob

Capacitatea mondiala de rafinare este inegal raspandita pe glob, ponderi mari revenind statelor consumatoare
din Europa Occidentala (26%), America de Nord (26%), tarile Europei de Rasarit si CSI (15%), Japonia (8%). Tarile
Orientului Mijlociu, America Latina, Africa, Asia de Sud si Sud-Est, Oceania, au numai 24% din capacitatile de rafinare
mondiale. Rafinariile au fost amplasate in functie de o serie de criterii: in regiunile de exploatare, in porturile de
import sau export, in jurul regiunilor industriale consumatoare.
 Gazele naturale sunt combustibili cu o putere calorica intre 5.000-13.500 kcal/mc, avand multiple
intrebuintari in industrie, ca materie prima si chimie, pentru ingrasaminte chimice, negru de fum, cauciuc
sintetic, materiale plastice, fire si fibre sintetice. Gazele naturale reprezinta un amestec de hidrocarburi, cu
predominarea metanului, in proportie de 69% (CH4), de origine organica, cantonat in zone de domuri sau
nisipuri gazeifere, la adancimi variabile, de la 400 la 4000 m si amplasate, fie in aproprierea zacamintelor
petroliere, fie izolat de acestea.
 - Începand din anul 1960 au fost puse in valoare noi zacaminte. Rezerva mondiala este apreciata la
145.918.109 m3. Cele mai mari rezerve de gaze naturale se afla in CSI, care detine peste 35% din volumul
total al rezervelor sigure. Aceste rezerve sunt cantonate in Siberia de Vest, pe cursul inferior al fluviului
Obi, in regiunea Asiei Centrale, in Caucazul de Nord, Transcaucazia, Uralul Sudic, Regiunea Volga-Ural si
Ucraina Subcarpatica. În Orientul Mijlociu se intalnesc cele mai mari rezerve descoperite in 1990 in Qatar,
alaturi de cele din Iran, Arabia Saudita, Abu Dhabi, Kuweit, Irak etc. Mari rezerve de gaze se afla pe uscat
si platforma litorala a Golfului Mexic, in Midcontinent, California, Virginia de Vest si Alaska (apartin SUA). În
Canada, cantitati importante se intalnesc in Columbia Britanica, Alberta, la care se adauga zacamintele
descoperite in regiunile Arcticii.
 Resursele utilizate in producerea de energie electrica
 Combustibilii fosili sunt folositi in termocentrale. Dupa repartitia lor geografica, termocentralele se pot
clasifica in:
 - termocentrale amplasate in bazinele de carbune superior: Donetk (Nikitovka), Ruhr (Duisburg, Walsum,
Buer), Pittsburg (Du Bois) etc.;
 - termocentrale amplasate in bazine de carbune brun si lignit: Moscova (Konakovo, Kostroma), Lausitz
(Boxberg, Lubenau) etc.;
 - termocentrale din bazinele de exploatare a hidrocarburilor: in Rusia, Sainsk, Volga-Ural, cele din jurul
Golfului Mexic si Midcontinentului (SUA), cea de la Lacq (Franta);
 - alte termocentrale sunt amplasate langa mari centre consumatoare (Paris, New York, Moscova etc.)
 Resurse hidroenergetice
 Cea mai mare parte a potentialului hidroenergetic este amenajata in tarile cu o industrie dezvoltata. Peste
75% din resursele hidroenergetice apartin insa tarilor din Asia, Africa, America de Sud, fiind amenajate
intr-o proportie foarte mica. Amenajari hidroenergetice sunt amplasate in zonele de inalta cadere, de
cadere mijlocie sau pe firul apei (de derivatie).
 Energie atomica

 Statele care detin mari centrale sunt: SUA, Japonia, CSI, Marea Britanie, Germania, Suedia.

 În SUA puterea instalata depaseste 529 miliarde kwh, fiecare centrala avand peste 1.100 MW (Decatur 1 si
2, Peach Bettom 2 si 3 - Philadelphia), Bridgman (Michigan), Cloy Station (California).SUA realizeaza
aproape 30% din productia mondiala de energie electrica obtinuta in centrale atomice.
 În Marea Britanie si Franta unele centrale depasesc 1250 MW (Dungenness, Berkeley, Wylfa, Calder, Hall
etc., respectiv St.Laurent-des Eaux, Mont d'Arreé (Bretagne), Macoule (Valea Ronului), Bugey (Alpi).
 În CSI functioneaza centrale de la: Smolensk, Novoronej (880 MW), Kolpino-Cernobil (2000 MW), Beloiarsk
(600 MW) etc. Productia atomocentralelor asigura o pondere de 11% din productia mondiala (213 miliarde
kwh).
 În Germania s-au construit centrale atomoelectrice in Landul Hessen, pe Rinul Mijlociu-Main, Saxonia
Inferioara, Bremen (Esenhan). Productia asigurata de acest tip de termocentrale este de circa 161 miliarde
KW (9% in productia mondiala).
 Centrale cu capacitati variabile s-au construit si in Suedia (Stockholm, Simpvarp), Olanda (Dodewaard),
Belgia (Doel, Chooz etc.), Italia (Torino), Spania (Bilbao, Tortosa), Cehia si Slovacia (Dubnany, Bohunice),
Japonia (Tokyo, Tsuruga, Biwa), India (Bombay).
 Energie solara, geotermala, eoliana, maree-motrice etc.
 Centralele eoliene folosesc energia vantului. Au construit astfel de centrale CSI in Crimeea (Ai-Petri), SUA
(Rutland), Marea Britanie (Kararvon), Germania (unde s-a construit cea mai mare centrala in 1991 la
Brunshütel).
 Centralele maree-motrice folosesc energia valurilor mareice cu amplitudini mari de peste 5-12 m. În
unele regiuni ale Terrei aceasta energie poate pot constitui o sursa insemnata de energie. În estuarul
fluviului Rance, la Marea Manecii, Franta a realizat cea mai mare centrala de acest tip. Rusia, in Peninsula
Kola, a construit centralele Kislovia-Guba si Lumbovka. În Canada, in Golful Fundy se foloseste energia
valurilor mareice inalte de 16,9 m.