Teniaze

Cadru Didactic s.l. dr. Student:

Ing. Huțanu Lorena
Rusu Micșunica PCM, 1b, Anul IV
 Cuprins
Introducere
I. Caracteristici morfologice
II. Cauzele infectării cu tenie
2.1 Taenia solium
2.2 Taenia saginata
2.3 Dphyllobotrium Latum
2.4 Transmiterea insectă-om
2.5 Transmiterea de la om la om
2.6 Reinfectarea
2.7 Tenia câinelui
III. Simptome
IV. Metode de depistare a teniazelor
V. Prevenirea contractării teniazei
Concluzii
Bibliografie
Introducere
 Tenia face parte din familia
cestodelor, fiind un parazit
intestinal cu formă
plată, asemănător unei panglici.
 Tenia nu poate trăi de una
singură, ea supraviețuiește doar
în intestinul uman sau al unui
animal.
Caracteristici morfologice
 Tenia (genul Taenia) în clasificarea
științifică a animalelor este un gen
care cuprinde mai multe specii de
viermi plați paraziți, care au un
scolex înarmat cu 4 ventuze și cârlige.
 Formele adulte ale teniilor
parazitează intestinul subțire al
carnivorelor din diverse specii,
inclusiv omul, producând
parazitozele grupate generic sub
numele de teniaze.
Caracteristici morfologice
 Teniile adulte au corpul turtit, ca o panglică, de culoare albă sau
alb-gălbuie, cu o lungime variabilă, de la 50 cm la peste 10 metri, în
funcție de specie. Acesta este format din numeroase segmente,
numite proglote;
 Proglotele terminale conțin un număr foarte mare de ouă (peste
100.000), care sunt eliminate în mediu odată cu excrementele
gazdei;
 Viermele adult se dezvoltă în intestinul carnivorelor, ca urmare a
ingestiei de carne sau organe infestate cu formațiuni larvare.
Caracteristici morfologice
 Teniile adulte pot trăi chiar și 20
de ani în interioarul unei gazde.
 Infecțiile intestinale sunt de obicei
ușoare, însă cele severe
pun probleme grave de sănătate.
Cauzele infectării cu tenie
Teniaza cunoaște 4 forme de infectare, cauzate de cele 4 specii de tenie:
 1) Taenia Solium - se transmite prin ingestia cărnii de porc infestate;
 2) Taenia Saginata - deosebit de raspandită în zona Franței și este
transmisă la om prin ingestia cărnii de vită contaminate cu chisturi, ori
larve de tenie. Infestarea se face prin proces oral, sau fecal, mâini
nespălate, mâncare nepreparată corespunzător, din punct de vedere
termic, sau contactul cu excremente umane, ori animale infestate;
 3) Dphyllobotrium Latum - transmisibilă prin ingestia cărnii de pește
crud;
 4) Hemynolepsis Nana (tenia pitica) - cea mai frecventă formă de
infestare întâlnită la copii.
Taenia solium
 Un reprezentant din clasa Cestoda
este Taenia solium, tenie ce se
găseşte la om în stadiul adult şi la
porc în stare larvară.
 Comparativ cu Taenia saginata,
adultul este mai mic şi are o
lungime de până la 8 metri.
 Taenia solium este compus din
scolex, cu rol de fixare şi strobila
ce conţine proglotele cu ouă de
tenie.
Taenia solium
Răspândire geografică:
 Taenia solium are o răspândire cosmopolită, întâlnindu-se mai puţin în regiunile unde consumul cărnii
de porc este interzis prin religie (zonele populate de musulmani).
Habitat:
 Ca şi Taenia saginata, Taenia solium se fixează de mucoasa intestinului subţire cu ajutorul scolexului,
iar corpul rămâne liber în lumen unde va elibera proglotele bătrâne.
Mod de transmitere:
 Omul se infectează prin consumul cărnii de porc insuficient preparată termic ce conţine cisticerci vii.
Ajunşi în intestinul subţire al omului, cisticercii se transforma în larve, apoi în adulţi. Un adult de Taenia
solium poate trăi 10 – 15 ani.
Ciclul evolutiv:
 Taenia solium elimină proglotele cu ouă în mod pasiv. Acestea vor ajunge odată cu materiile fecale în
mediul extern. Porcul, gazda intermediară, va consuma proglotele ce conţin milioane de ouă de tenie
(porcul este un animal coprofag, hrănindu-se cu materii fecale). În ţesutul muscular al porcului sau sub
limbă se vor dezvolta larvele de tenie, închise într-o veziculă. Prin consumul cărnii contaminate cu larve
(Cysticercus cellulosae) ciclul evolutiv al teniei se reia.
Taenia solium
Rol patogen:
 Teniaza este de obicei asimptomatică, de aceea este importantă
examinarea cărnii de către veterinar. Când se manifestă, teniaza se
caracterizează prin tulburări digestive – greţuri, dureri abdominale,
diaree şi modificarea apetitului cu scădere în greutate. Toate aceste
semne apar în perioada de creştere a parazitului, odată transformat în
tenie adultă, semnele şi simptomele dispar;
 Tratamentul teniazei presupune urmarea unei diete hidrice şi practicarea
de clisme evacuatorii. Apoi se administrează tratamentul specific speciei
de tenie.
Taenia solium
Prevenţie:
 Măsurile generale de prevenţie impun prepararea termică eficientă a
cărnii de porc sau de vită şi evitarea răspândirii ouălor de tenie în mediul
exterior pentru cei infectaţi;
 Un alt mijloc de prevenţie este practicarea unui control veterinar,
indiferent dacă animalul sacrificat a crescut la fermă sau în propria curte;
 La porc, evidenţierea cisticercilor este simplă datorită numărului mare şi
localizării în ţesutul celular subcutanat;
 Cisticercii din carne pot fi distruşi prin congelarea cărnii o perioadă mai
mare de 15 zile sau prin preparare termică eficientă.
Taenia saginata
 Taenia saginata este un parazit
cunoscut printre crescătorii de vite.
În stare adultă este specific omului,
iar stadiul larvar este specific
bovinelor.
 Corpul unui adult poate măsura şi 10
metri, fiind alcătuit din trei părţi:
scolexul ce conţine organele de fixare,
colul cu organele reproductive şi
strobila, alcătuită din proglote ce
conţin ouăle teniei.
 Într-o proglotă de 2 cm se pot găsi
până la 200.000 de ouă.
Taenia saginata
Răspândire geografică
 Taenia saginata este răspândită pe tot
globul, dar predomină în ţările unde
se consumă carne de vită insuficient
preparată termic sau fără un control
veterinar strict.
Habitat
 În stare adultă, Taenia saginata se
localizează în intestinul subţire unde
se fixează de mucoasă, iar restul
parazitului rămâne liber în lumen.
Taenia saginata
Mod de transmitere
 La om infecţia se produce prin
consumul de carne de vită
contaminată şi insuficient
preparată termic.
 În intestinul subţire, scolexul
părăsește vezicula şi se fixează pe
mucoasă. După 2 – 3 luni devine
tenie adultă şi fără tratament
parazitează un individ pe o
perioadă de 20 de ani.
Taenia saginata
Ciclul evolutiv
 După ce se fixează în mucoasa intestinului subţire, din corpul teniei se vor
desprinde proglotele cu ouă. Acestea se elimină activ, nu odată cu materiile
fecale, ci forţează sfincterul anal pentru a ajunge în exterior.
 În mediul extern ouăle rămân viabile o perioadă de două luni, dar fără umiditate
sunt distruse după o săptămână. Pot rămâne câteva săptămâni viabile la -5°C. Pe
sol ouăle aşteaptă să fie consumate de gazda intermediară – bovinele.
 Ajunse în interiorul unei bovine, acestea trec din tubul digestiv în sânge şi apoi
în muşchi. După câteva luni se vor transforma în larve (cisticerci) cu un
diametru de 2 mm şi aspect de veziculă. În interiorul veziculei se găseşte
scolexul viitoarei tenii.
 După consumul cărnii contaminate, scolexul ajunge în interiorul omului, din
acest moment întregul ciclu se reia.
Dphyllobotrium Latum
 Dacă peștele sau carnea are chisturi de larve și este consumată crudă sau
insuficient preparată termic, larvele pot ajunge în intestin unde
se dezvoltă în paraziți adulți.
 Tenia provenită din ingerarea peștelui este mai des întâlnită în țările cu
tradiție în consumarea peștelui crud, cum sunt regiunile Europei de Est,
Scandinavia și Japonia.
 Peștele consumat crud sau insuficient pregătit, cum este somonul,
constituie cea mai răspândită sursă de infecție.
Transmiterea de la om la om
 Tenia pitică poate fi transmisă de
la om la om. Este singurul vierme
plat care poate parcurge tot ciclul
de viață (ou-larvă-tenie adultă), în
interiorul unei singure gazde,
fiind cea mai răspândită teniază la
nivel global.
 Transmiterea insectă-om
 Reinfectarea
Tenia câinelui
 Numită și Echinococoza uniloculara
sau chistul hidatic, presupune
că larvele de tenie (chisturile
conținând larvele), se stabilesc și
rămân într-un singur loc
din organism.
 Oamenii, în special copiii, pot atinge
accidental scaunul câinelui și astfel
vor înghiți ouăle atunci când își duc
mâna la gură. Infecția este posibilă și
printr-un contact apropiat cu un
câine infectat.
Simptome
 Teniaza determină semne și
simptome de intensitate moderată,
nespecifice, iar în unele cazuri, (mai
rar, dar posibil), pacientul poate fi
complet asimptomatic. De cele mai
multe ori pacientul poate acuza:
- dureri abdominale difuze (în cazul
Teniei saginata sunt intense și sunt
localizate în special în epigastru, prin
simptome de greață, vărsături,
modificarea tranzitului intestinal;
- modificarea apetitului însoțită de o
scădere inexplicabilă în greutate;
- dureri constante de cap.
Simptome
 Pacienții sunt sfătuiți să se adreseze
cât mai repede unui specialist dacă
au pierdut în greutate în ultima
vreme, dacă au dureri de cap și dacă
au observat prezența în scaun a unui
vierme (sau unui element ce ar putea
semăna cu un vierme).
 În cazul Taeniei saginata, pacienții
pot simți o senzație foarte ciudată în
zona perianală și anală (deoarece
parazitul se poate elimina oricând),
de aceea trebuie să verifice și lenjeria
cu atenție, viermele putându-se găsi
pe aceasta.
Metode de depistare a teniazelor
 În funcție de tipul infecției cu tenie,
se pot folosi următoarele metode de
diagnosticare, și anume:
- testul de sânge - scopul este
verificarea anticorpilor la infecție;
- investigatii ecografice - care includ
investigații clinice privind radiografia
toracică, ecografia, tomografia
computerizată sau Imagistica prin
Rezonanță Magnetică (RMN);
- testarea organelor - este posibil ca
doctorul sa verifice funcționarea
corectă a organelor prin analize
corespunzătoare.
Metode de depistare a teniazelor
 Măsurile de prevenție ce sunt indicate a se
respecta sunt reprezentate de:
- controlul sanitar veterinar al cărnii de suine și
bovine înainte ca aceasta să fie consumată;
- pregătirea termică corespunzătoare a cărnii,
(gătirea temeinică distruge parazitul);
- respectarea măsurilor igienice elementare,
(spălarea mâinilor după folosirea toaletei).
 Se consideră că larvele de Taenia saginata și
Taenia solium au fost distruse din carne, în
cazul când după fierbere, aceasta capătă în
secțiune culoarea cenușie (carnea de vită),
sau albă (carnea de porc), iar sucul care se
scurge din ea nu conține sânge.
Prevenirea contractării teniazei
 Igiena strictă: spală mâinile conștiincios cu apă și săpun după folosirea
toaletei și înainte de masă;
 Precauția: dacă locuiești într-o zonă în care tenia este larg răspândită printre
oameni, asigură-te că speli bine cu apă curată și gătești corepunzător toate
fructele și legumele;
 Animalele: dispune cu grijă excrementele animalelor și cele umane.
Minimizează pe cât posibil, expunerea animalelor la ouăle de tenie;
 Carnea: gătește carnea la minimum 150 grade Celsius, întrucât numai așa vei
distruge larvele și ouăle de tenie;
 Peștele și carnea consumate crude: congelează peștele pentru aproximativ
24h, iar carnea pentru minim 12h; congelarea va omorâ ouăle și larvele de tenie;
Prevenirea contractării teniazei
 Câinii: asigură-te că mult iubitul tău cățel este tratat împotriva teniei. Urmează
sfatul veterinarului cu privire la tratarea regulată a paraziților câinelui. Ai mare
grijă cu igiena personală. Câinele ciobănesc este deosebit de vulnerabil la
infecțiile cu tenie, întrucât ovinele sunt gazde intermediare ale teniei canine.
Asigură-te că va consuma doar carne și pește, ambele gătite termic;
 Igiena în bucătărie: curață și dezinfectează regulat toate suprafețele din
bucătărie. Nu permite alimentelor crude să intre în contact cu alte alimente.
Dacă ai atins carne sau pește crud, spală-ți mâinile bine, înainte de a atinge orice
altceva;
 Afumatul cărnii: experții spun că afumatul sau uscarea cărnii nu sunt
considerate metode de încredere pentru a omorî larvele sau ouăle teniei.
Concluzii
 Ca și concluzie generală aș vrea să precizez încă odată și totodată să readuc
aminte tuturor că îmbolnăvirea cu teniaze, sau contractarea bolii, este in
principal o consecință a nerespectării unei igiene corespunzătoare de
către om, intrarea în contact cu animalele contaminate, precum și lipsa
acordării unei atenții sporite în cazul în care omul prezintă simptome ca
cele enumerate anterior, și mai ales să se evite tratarea eventualelor
simptome cu așa zisele leacuri băbești, care în unele cazuri nu fac altceva
decât să agraveze și mai mult starea de sănătate a pacientului.
 Nu ignorați niciodată simptomele unei posibile boli, și respecta-ți
întocmai sfatul medicului.
Bibliografie
 Rotaru G., Moraru C., 1997, Analiza Riscurilor, Puncte critice de control,
Editura Academiei, Galați;
 Popa G., Dumitrescu S., Burza I., 1998, Toxicologia produselor alimentare,
Editura Academiei București;
 Buiuc D., Neguț M., 1999, Tratat de Microbiologie Clinică, Editura
Medicală București;
 http://drhuldaclark.ro/stiri/Despre_Paraziti_si_tratamente_deparazitare/
Specii_comune_de_paraziti- 448.html;
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Tenie;
 http://cristi-funny.blogspot.ro/2010/12/tenie.html;