Sunteți pe pagina 1din 26

Şcoala – cultura, climatul şi identitatea

instituţiei educaţionale
Fenomenul de enculturaţie/inculturaţie

Conf.univ.dr. Cătălin Glava


Univ. Babeş-Bolyai
 Cum poate şcoala răspunde, pe de o parte sistemului
valoric tradiţional pe care societatea tinde să îl inculce
tinerilor, iar pe de altă parte schimbărilor determinate de
principiile democratice, diversitatea culturală şi
transformărilor societăţii contemporane?

 Cum poate rezista şcoala, ca instituţie dedicată


conservării, creării şi transmiterii patrimoniului cultural al
unui popor, presiunii exercitate de societatea
contemporană (de factură postmodernă/post-
postmodernă), caracterizată prin cultura de consum,
satisfacere imediată a nevoilor, kitsch, confuzie valorică,
lipsa reperelor morale, secularizare şi entropie
generalizată?
(ENTROPÍE s. f. 1. mărime care, în termodinamică, permite a evalua degradarea
energiei unui sistem. ♢ măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. 2. (în
teoria informaţiei) grad de incertitudine, măsurat în biţi, legat de mesajele pe care le
emite o sursă. (< fr. entropie) sursa DEX)
 ENCULTURÁȚIE s. f. proces de asimilare a
unei forme de cultură, prin instruire și
educație, pe toată perioada vieții; adaptare
culturală. (< engl.enculturation)
 INCULTURAŢIE (acelaşi înţeles, o formă
lexicală mai veche, cirulă în paralel cu prima
formă)
“Enculturaţie/Inculturaţie": proces sau produs
(rezultat)?

- procesul prin care factorii socio-culturali ai


mediului de referinţă modelează şi structurează
individul din punct de vedere psiho-comportamental
şi ideologico-valoric.
- rezultatul procesului de inculcare, la nivelul
indivizilor, a valorilor, normelor, principilor,
comportamentelor, atitudinilor culturale şi sociale
ale unei comunităţi/societăţi/culturi.
(INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. (Livr.) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o
concepţie, o normă de comportament etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare. Sursa DEX)
„Câmp educativ“ vs. „câmp cultural“

Folosind conceptul de „câmp cultural“ propus de P. Bourdieu


putem analiza prestigiul unei instituţii, şcoli de exemplu în cazul nostru,
ca pe un teren în care se manifestă opoziţii culturale şi, mai mult,
apare o piaţă specifică generatoare de valori, idei.
Acest câmp impune un stil, o manieră proprie de ancorare în
realitate. Şcolile pot transmite aceste valori, pot transmite un habitus,
termen propus de Bourdieu. Habitus-ul reprezintă un set specific de
caracteristici încorporate şi transmise în şi prin structurile imanente ale
unui câmp specific (în cazul nostru câmpul educaţional), acestea
determină, pe de o parte, modul în care indivizii percep acel câmp, şi
în acelaşi timp, modul în care indivizii acţionează în cadrul acestui
câmp specific. Un anumit habitus se formează în cadrul şcolii, prin
socializarea secundară a tinerilor, astfel şcolile utilizează o anumită
violenţă simbolică prin care transmit relaţiile de reproducţie socială şi
culturală, constituindu-se astfel “câmpul educaţional” (Bourdieu, P.).
Cultura şcolii

Pot fi evidenţiate, de-a lungul timpului două mari


orientări ale culturii şcolii.
 În primul rând amintim orientarea de tip
antropocentric, ce afirmă ca valoare de bază
libertatea elevului şi capacitatea sa de auto-adaptare
şi perfectare într-un cadru educaţional necoercitiv
 În al doilea rând, orientarea sociocentrică, care
consideră ca valori de bază socializarea şi
integrarea socială a elevului, într-un cadru organizat
şi structurat conform nevoilor sociale.
Aplicaţie

 În opinia dvs., care dintre cele două orientări


este predominantă, în acest moment, în
sistemul educaţional românesc?
Orientarea predominantă – opinia
personală

 Cultura şcolii este în prezent predominant


sociocentrică

 Riscuri:
Adâncirea inegalităţii sociale
Egalitatea vs. Inegalitatea şanselor
sociale/şcolare

Egalitatea şanselor sociale – utopie


Inegalitatea şanselor sociale – realitate

Şcoala – rolul de a reduce inegalitatea şanselor sociale


prin egalizarea şanselor şcolare. La finalizarea studiilor,
indivizii pornesc în viaţă cu şanse egale – altă utopie
Realitate – şcoala adânceşte inegalitatea şanselor sociale
prin crearea unor inegalităţi la nivelul şanselor de
şcolarizare. La finalul studiilor se păstrează sau chiar
se adâncesc diferenţele sociale şi indivizii pornesc în
viaţă cu şanse inegale.
Aplicaţie

Care credeţi că ar putea fi soluţiile pentru


reducerea fenomenului de creştere a
inegalităţilor şanselor şcolare/sociale în
şcoală?
Valorile generale, dominante ale şcolii
sunt următoarele:

 încredere şi respect faţă de  acceptanţă,


elev,  egalitate şi respect de sine
 respectarea adevărului, şi faţă de ceilalţi,
 dreptate,  exigenţă,
 onestitate,  respect faţă de şcoală,
 altruism,  ataşament profesional,
 cooperare şi competiţie,  excelenţă academică,
 toleranţă,  spirit critic, deschis şi liber,
 creativitate.
Valorile şcolii şi relaţia
şcoală – cultură – civilizaţie

Există patru nivele pe care le putem considera puncte de reper pentru


ceea ce reprezintă habitus-ul şi puterea câmpului cultural specific al şcolii
(Raportul UNESCO, 1996):
 a învăţa să ştii, să cunoşti realitatea trecută, prezentă sau virtuală, a
învăţa să înveţi permanent, să-ţi apropii în mod autonom valorile culturale
ce există la un moment dat;
 a învăţa să faci, a învăţa să acţionezi ajungând la o competenţă
pragmatică într-un anumit orizont de activitate, a învăţa să faci faţă
diverselor şi complexelor situaţii sociale în care tinzi să te integrezi;
 a învăţa să trăieşti împreună cu celălalt, să fii permisiv şi atent faţă de
celălalt, să percepi optim alteritatea şi să devii solidar cu ea în funcţie de
circumstanţe, a realiza proiecte în comun şi a fi gata de a gestiona
eventualele conflicte în respectul valorilor pluralismului, al înţelegerii
mutuale şi al păcii;
 a învăţa să fii, să-ţi pui în valoare personalitatea, să devii capabil de
judecată proprie, responsabilă, să trăieşti valorile, să le răspândeşti şi să le
amplifici prin propriile acte.
Identitatea şcolii

Identitatea şcolii poate fi definită ca un construct care acoperă o


realitate complexă, incluzând trei dimensiuni specifice:
- cultura (ethosul),
- climatul şi
- imaginea şcolii
toate fiind determinate de modul specific în care diferite elemente
(materiale şi ideale, reale şi simbolice; norme şi reguli specifice;
relaţii şi interacţiuni, expectaţii, percepţii, reprezentări, atitudini şi
comportamente) se întrepătrund în mediul concret al şcolii.
Aceste dimensiuni reflectă modul în care şcoala răspunde atât
cerinţelor formulate de politica educaţională la nivel naţional, cât
mai ales nevoilor, expectanţelor actorilor (elevi, profesori, părinţi,
comunitate) şi condiţiilor locale specifice în care această şcoală îşi
realizează misiunea.
Cultura şcolii ca organizaţie

 Cultura organizaţională cuprinde ritualurile, eroii,


valorile şi simbolurile care le influenţează modul de a
gândi şi de a acţiona al tuturor membrilor acelei
organizaţii.
 În cazul şcolii, spre deosebire de valori, care sunt
inculcate actorilor comunităţii şcolare într-un mod
specific, celelalte, formează o categorie denumită
„practici” instituţionale (Hofstede 1996). Ritualurile,
eroii şi simbolurile pot fi percepute şi de persoane
neimplicate în mod direct în organizaţia şcolară, spre
exemplu părinţi, alte persoane din familiile elevilor dar
şi personalului din şcoală, persoane din comunitatea
locală. cei neiniţiaţi, şi tocmai de aceea ele trebuiesc
analizate, interpretate.
Valorile şcolii
Valorile şcolii reprezintă acele judecăţi de valoare prin care se exprimă
preferinţa pentru anumite sisteme axiologice. Valorile generale care pot fi
puse în discuţie la orice nivel al sistemului educaţional ale învăţământului pot
fi structurate în patru categorii, conform abordării precedente a şcolii ca
instanţă culturală:
 (1) valori sociale: cooperare, responsabilitate, respect faţă de alţii,
sinceritate, amabilitate;
 (2) valori individuale: onestitate, demnitate,
 (3) valori culturale ce vizează comunitatea locală/naţională/mondială:
patriotism, conştiinţă naţională, civism, respectul faţă de alte culturi,
toleranţa;
 (4) valori procesuale: capacitatea de a judeca, a analiza, a evalua corect, a
discerne, capacitatea de a hotărî şi a te hotărî, capacitatea de a te adapta
etc.
Există însă şi valori specifice cum ar fi cele exprimate în motto-urile unor şcoli:
„atitudine pozitivă, ingeniozitate, creaţie”, „respect pentru fiecare dintre noi”
etc.
Ritualurile şcolii

 Ritualurile sunt acele practici colective care contribuie


într-un mod semnificativ la socializarea actorilor din
şcoală: elevi, in primul rând, cadre didactice dar şi
părinţi sau chiar persoane, instituţii aparţinând
comunităţii locale. Chiar dacă sunt percepute uneori ca
fiind inutile pentru realizarea unor acţiuni concrete,
aceste ritualuri oferă condiţii prielnice pentru realizarea
unei comunităţi în cadrul şcolii.
 Exemple de ritualuri sunt ceremoniile, concursurile,
activităţi precum „Balul bobocilor”, „Zilele şcolii”,
concursurile sportive, diferite manifestări organizate cu
ocazia concursurilor pe discipline şcolare sau
festivităţile de la începutul sau sfârşitul unui an şcolar.
Eroii (modelele) şcolii
 Eroii şcolii sunt personaje reale sau imaginare care posedă caracteristici
valorizate într-un anumit context cultural şi care au servit drept modele de
comportament generaţiilor trecute, influenţează în prezent actorii din
şcoală, şi în timp vor deveni, probabil, personaje de referinţă.
De obicei, foştii eroii sunt prezentaţi în imagini, povestiri, frânturi din presa
unor vremuri trecute sau prezente, toate având în centru faptele lor în
relaţie cu şcoala la care, fie au învăţat sau au profesat.
Modelul „apostolatului” a lui Spiru Haret cu referire la misiunea profesorilor
din zonele rurale, sau modelul unui profesor deosebit, cu mult har si
suflet, al unui fost elev care a devenit fie om politic, om de ştiinţă sau artist
renumit, toate reprezintă modele cu care şcoala se mândreşte.
Există însă şi cazuri de „eroi” contemporani, este vorba de modelul
olimpicilor, sportivilor, a absolvenţilor remarcaţi, a persoanelor publice de
succes.
Simbolurile şcolii

 Simbolurile sunt cuvinte, gesturi, obiecte,


imagini care particularizează o organizaţie
şcolară.
 Dintre simbolurile cele mai importante la
nivelul şcolii sunt motto-urile, siglele
(heraldica), uniformele, anumite cântece etc.
Imaginea şcolii

Cum se construieşte imaginea şcolii:


- despre şcoală circulă tot felul de informaţii cu privire la calitatea şi
cantitatea serviciilor şi produselor educaţionale;
- mass-media este principalul purtător al informaţiilor (conturează
imaginea publică a şcolii, esenţială fiind, din această perspectivă, informaţiile
concrete furnizate de instituţia educaţională şi informaţiile culese de presă în
mod nemijlocit);
- Imaginea şcolii se cristalizează, la nivelul potenţialilor clienţi, în
atitudini şi comportamente ce susţin sau, dimpotrivă, acţionează negativ
asupra activităţii instituţiei educaţionale, modelând sprijinul concret acordat
acesteia de către comunitate.
Aplicaţie

 Care sunt, în opinia dvs, elementele care


contribuie la realizarea imaginii instituţiei
educaţionale în comunitate?
Vă rog să le structuraţi pe nivele de
importanţă.
Imaginea şcolii

1. Categoria de maximă importanţă I


• renumele profesorilor
• succesul social al absolvenţilor
• numărul de absolvenţi admişi în învăţământul superior
• promovarea ofertei/renumelui/activităţilor şcolii
2. Grupul de factori relativ importanţi II
• manifestările cultural artistice
• dotarea şcolii
• rezultatele elevilor la concursuri
• actualitatea profilurilor
• calitatea elevilor recrutaţi
3. Elemente de importanţă medie III
• susţinerea din partea mass-mediei
• performanţele echipelor sportive şi ansamblurilor artistice
• sprijinul absolvenţilor, părinţilor, comunităţii
• atragerea fondurilor extrabugetare
• arhitectura şcolii
• relaţiile şcolii cu alte instituţii similare din străinătate
Efectele directe ale imaginii/identităţii
asupra şcolii

 număr de elevi/studenţi,
 susţinerea materială, financiară a instituţiei
de către comunitate,
 Impactul educaţional la nivelul elevilor,
 impactul educaţional la nivel de comunitate.
Aplicaţie finală

 Dacă ar fi să analizăm totalitatea instanţelor socio-


culturale care modelează formarea personalităţii unui
individ, care credeţi că ar fi astăzi cele mai importante şi
de ce?
Putem lua în discuţie orice instanţă precum: şcoală, familie,
comunitate, societatea în ansamblul ei, grupurile de referinţă,
modelele furnizate de societate, mass-media, biserica, biblioteca
(cu sensul de păstrătoare a patrimoniului cultural), valorile actuale
etc.
 Cum vedeţi instituţia educaţională în viitor, din
perspectiva influenţei asupra formării personalităţii şi în
raport cu instanţele mai sus amintite?
Repere bibliografice

*** Rapport al UNESCO de la Commision internationale sur


l'education pour XXI siecle, 1996
Bourdieu, P. (1986) Economia bunurilor simbolice, Ed. Meridiane,
Bucureşti
Bourhis, R.Y., Leyens, J.F., (1997) Stereotipuri, discriminare şi
relaţii intergrupuri, Ed. Polirom, Iaşi
Cucoş, C. (2000) Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale,
Editura Polirom, Iaşi
Hofstede, G. (1996) Managementul structurilor multiculturale,
Editura Economică, Bucureşti
Văideanu, G. (1988) Educaţia la frontiera dintre milenii, E.D.P.,
Bucureşti.