Sunteți pe pagina 1din 18

PIAŢA VALUTARĂ

INTERNAŢIONALĂ
TIPURI DE CURSURI
VALUTARE ŞI SEMNIFICAŢIA
ACESTORA
 CURSUL VALUTAR = cantitatea de monedă naţională care
poate fi achiziţionată cu o unitate de monedă străină. Indică
preţul unei monede naţionale exprimat în termenii altei (sau
altor) monede naţionale.

Cursul valutar variază permanent, chiar dacă, în interes


tranzacţional, se aleg anumite repere unice, la nivelul
intervalelor de 24 de ore.

Variaţia cursului valutar este influenţată în timp şi spaţiu de o


serie de factori:
mărimea şi dinamica cererii şi ofertei de monedă pe piaţă;
numărul şi frecvenţa tranzacţiilor efectuate cu o anumită
monedă;
importanţa pieţelor valutare luate ca referinţă;
caracteristicile măsurilor de politică economică adoptate de ţara
emitentă;
modificările conjuncturale, sau ciclice, intervenite în
desfăşurarea unor fenomene economice;
factori extraeconomici (unii chiar psihologici) etc.
STRUCTURA GENERALĂ A PIEŢEI VALUTARE

Nivelul
coordonării
Banca
centrală

Nivelul serviciilor Brokeri,


de brokeraj intermediari financiari

Nivelul serviciilor
bancare oferite Bănci comerciale
utilizatorilor

Exportatori, importatori, turişti,


Nivelul
investitori, imigranţi etc.
utilizatorilor
După modul cum se stabileşte, cursul valutar poate fi:
1. Curs valuta fix (paritate fixă, sau curs oficial):
- Moneda cotată a re un conţinut valoric oficial, exprimat fie
printr-o altă monedă, fie printr-un coş alcătuit din alte monede,
în baza căruia se stabileşte paritatea.
- Menţinerea cursului la un anumit nivel paritar (valori
determinate) necesită intervenţia autorităţilor monetare
(banca centrală) pe piaţa valutară, prin utilizarea rezervelor
valutare.

Avantaje curs fix:

- foarte mare stabilitate,


- posibilitatea programării riguroase a politicii macroeconomice,
- absenţa riscului şi incertitudinii în tranzacţiile internaţionale,
- posibilitatea eşalonării plăţilor fie în cadrul datoriei externe, fie
în tranzacţiile financiare, pe diferite pieţe etc.
Dezavantaje curs fix:

- pentru a apăra paritatea oficială, Banca Centrală trebuie să


consume din rezervele de devize forte, sau să recurgă la
împrumuturi uneori masive;

- intervenţiile pe piaţa valutară pot fi numeroase şi costisitoare;


se favorizează unele tipuri de speculaţii care obligă ulterior
autorităţile să oficializeze un alt curs valutar;

-cursul valutar nu mai poate fi o pârghie de politică economică şi


nu mai reflectă mersul economiei ţării emitente.
• Devalorizarea =
decizia autorităţilor monetare de scădere oficială a parităţii stabilite
a monedei naţionale, în raport cu o valută, sau un grup de valute.

• Revalorizarea =
decizia autorităţilor monetare de creştere oficială a parităţii
stabilite a monedei naţionale, în raport cu o valută, sau un grup de
valute.
De regulă, aceste decizii sunt luate într-un cadru organizat, în
contextul anunţării acestora prin mijloacele de informare
corespunzătoare.

• Cauze, sau motivaţii ale deciziei de devalorizare:


-rată a inflaţie relativ mai mare decât cea a principalilor parteneri;

- balanţă comercială cronic deficitară;

- speculaţii semnificative împotriva monedei naţionale etc.


2. Cursul valutar flexibil (flotant, sau de piaţă)

- se formează liber, pe pieţele valutare, în funcţie de raportul


dintre cererea şi oferta de monedă, fără intervenţia directă a
autorităţii monetare din ţara respectivă, fapt care permite o
mişcare (flotare) teoretic nelimitată.

- Acest tip de curs exprimă influenţele economice, monetare,


politice, sociale etc. din ţările ale căror monede se compară,
precum şi influenţele de pe piaţa internaţională.

- Regimul cursurilor valutare flexibile reprezintă regula generală


pe piaţa valutară internaţională, deşi diferite state îşi mai rezervă
dreptul de a “influenţa” evoluţia cursului al propriei monede, sau,
indirect a altor valute.
O reprezentare a fluctuaţiilor valutare
în cazul relaţiei între EUR şi USD
(date reale):

Sursa: http://www.exchangerate.com/
-Flotarea poate să fie:

• pură (curată) – cursul monedei se formează liber pe piaţa


valutară, integral prin acţiunea cererii şi ofertei de bani în
segmentele de piaţă unde este tranzacţionată respectiva monedă,
fără influenţa autorităţilor monetare;

• impură – băncile centrale, sau alte organisme, nu renunţă total


la influenţarea cursului, în scopul păstrării controlului asupra
evoluţiei acestuia (din cauza instabilităţii sale), sau pentru a-l
utiliza ca instrument pentru reglarea propriei economii.
Flotarea poate avea loc:

- în mod independent – cursul monedei naţionale se determină


exclusiv pe piaţa valutară, faţă de fiecare din celelalte valute
tranzacţionate, rezultând câte un curs valutar distinct;

- în mod concertat – acorduri internaţional multilateral (sau


convenţii monetare multiple), încheiate între autorităţile monetare
din mai multe state, prin care, pentru mai multă stabilitate oferită
sistemului monetar comun, se instituie un sistem de cursuri fixe între
monedele ţărilor din “club”, în timp ce aceste monede fluctuează liber
în raport cu monedele terţilor (începuturile Sistemului Monetar
European etc.).
Avantajele cursurilor flexibile:
- important instrument de politică economică;

- reflectă cu mare exactitate mersul economiei, sau tendinţele ce


se manifestă;

- permite speculaţiile, care reprezintă importante pârghii


indirecte de autoreglare a sistemului;

- favorizează efectuarea de importante economii în materie de


resurse valutare ce pot fi utilizate în alte scopuri de către
autorităţi (plata datoriilor externe, a unor importuri, efectuarea
de investiţii externe, acordarea de împrumuturi, participarea pe
pieţele financiar-monetare internaţionale etc.), prin faptul că nu
mai au loc intervenţii masive;

- operaţiunile de sterilizare a pieţei oferă avantajul fluidizării


tranzacţiilor (dacă sistemul de open market funcţionează
eficient).
Deprecierea monedei =

= fenomenul pierderii unei părţi din puterea de cumpărare a


monedei naţionale (în raport cu alte monede), pe piaţa valutară.

Aprecierea monedei =

= fenomenul creşterii puterii de cumpărare a monedei naţionale


(în raport cu alte monede), pe piaţa valutară.

• deprecierea monetară internă – rezultată ca urmare a


erodării puterii de cumpărare de către inflaţie;

• deprecierea monetară externă – care se manifestă ca


urmare a pierderii încrederii în moneda naţională a partenerilor
externi (indiferent de domeniul unde aceştia activează, sau de
natura relaţiilor lor cu ţara emitentă).
3. Cursul valutar fluctuant

– variantă de compromis, îmbinând trăsăturile primelor două tipuri


de cursuri valutare, prin care autorităţile monetare ale ţării permit
oscilaţia liberă pe piaţă a monedei, dar numai între anumite limite
fixate (limite inferioară şi superioară  x%).

Avantaje:
- economie de resurse valutare,
- reduce instabilitatea;
- creează o anumită certitudine că autorităţile monetare
deţin controlul fluctuaţiilor;
- permite speculaţiile pe piaţă în limitele stabilite etc.

Dezavantaje:
- reduce din relevanţa şi eficienţa cursului ca pârghie de
politică economică.
Modalităţi practice de determinare exactă a relaţiei
dintre diferite monede naţionale

 Este necesar a se recurge la unii indicatori care surprind cu mai


multă precizie relaţia dintre monede, numai pe baza relaţiilor
comerciale, în scopul determinării costului real al achiziţionării
mărfurilor şi serviciilor din străinătate – foarte important!!!

Se va folosi un indice economic specific prin intermediul căruia


se poate determina importanţa fiecărei valute în comerţul
exterior al ţării considerate de referinţă.
Etapa 1. Se compară fiecare curs valutar curent cu mărimea
acestuia într-un moment de referinţă. Valoarea cursului valutar din
momentul de referinţă = 1. Deci:

e i1
Iei  , unde:
e i0 Iei – indicele cursului valutar al monedei i;
ei1 – cursul valutar în momentul curent;
ei0 – cursul valutar în momentul de referinţă.
Etapa 2:
- nu toate valutele au importanţă egală în comerţul
internaţional şi nici în comerţul exterior al unei singure ţări.
De aceea, trebuie să se recurgă la o metodă de ponderare a
fiecărui indice al cursului valutar.

Mi  X i
Pi  , unde:
Mtotal  X total
Pi – ponderea schimburilor
comerciale cu ţara i în total
schimburi comerciale ale ţării de
referinţă;
Mi – importuri din ţara i;
Xi – exporturi din ţara i.

Pi i  1.
Etapa 3. Evaluarea poziţiei medii a monedei ţării de referinţă
faţă de monedele tuturor partenerilor săi de comerţ se va face
pe baza cursului valutar efectiv (CVE), al cărui modalitate de
calcul este:

CVE  iIei  Pi .
- Dacă CVE este mai mic decât valoarea 1, aceasta
semnifică faptul că moneda ţării de referinţă a
înregistrat, în medie, în perioada analizată, o
apreciere faţă de valutele grupului de state cu care
s-a făcut comparaţia şi invers
Etapa 4: Un alt factor de care nu s-a ţinut până acum seama în
comparaţia dintre monedele naţionale este modificarea
preţurilor bunurilor şi serviciilor pe plan intern, în ţara de
referinţă, precum şi în ţările partenere.
Cursul valutar real:

JAP
IP2013
CVR (USD/JPY)2013  e2013  S.U.A.
,
IP2013
e2013 – cursul valutar mediu USD/JPY în anul 2013;

IP – indicele preţurilor la anumite categorii de mărfuri sau


servicii, în cele două ţări, în anul 2013, faţă de anul de bază
1990 (căruia i se atribuie valoarea 1).
- al treilea indicator caracteristic cursului de schimb valutar, mult
mai apropiat de situaţia exactă a pieţelor, este cursul valutar
efectiv real (CVER), în calculul căruia se ţine seama de cursurile
valutare reale, în loc de cele nominale, folosite pentru
determinarea cursului valutar efectiv, în următorul mod:

CVER  i (CVR )i  Pi .

- Dacă indicatorul ia valori mai mari decât 1, atunci acesta


semnifică o depreciere a monedei ţării de referinţă, în
termeni reali, faţă de cele ale partenerilor de comerţ
luaţi în considerare, în perioada analizată (şi invers)