Bioritmurile plantelor si

animalelor

 Elevi:
 Corciov Ciprian
 Anca Valentin
 Dobrin Cosmin
 Tanase Daniel
 Barbu Eric-Dan
04.01.2018
 Ritmul biologic (gr.rhytmos - număr, măsură, cadenţă) – oscilare ciclică a caracterului şi a
intensităţii proceselor şi fenomenelor biologice
 La organisme vii exprimă caracterul ciclic al proceselor ritmice, dintre care unele aproape
coincid cu ciclurile geofizice. Timpul necesar unui sistem pentru un ciclu complet se numeşte
perioadă a ritmului biologic; starea acestui sistem la un moment dat de timp
 După durata oscilaţiilor, ritmurile „ecologice” sau „adaptive” se împart în ritmuri
zilnice, diurne, lunare (selenice) şi sezoniere. Ele determină coincidenţa fazelor de
intensificare a proceselor metabolice din organism, a activităţii generale şi specifice cu
condiţiile externe favorabile pentru activitatea vitală şi invers – diminuarea intensităţii
fenomenelor biologice cu condiţiile nefavorabile.
 De obicei, ritmurile biologice au cicluri scurte, care durează de la unităţi de secunde până la
minute, iar uneori – ore întregi. Ciclurile zilnice deseori nu coincid cu cele diurne. Astfel, în
activitatea unor organe (inimă, intestin etc.) amplitudinea ritmurilor din timpul zilei diferă de
cea din timpul nopţii. Ritmurile biologice depind de condiţiile externe, de exemplu,
activitatea şi repausul, amplificarea şi diminuarea schimbului de substanţe sunt condiţionate
de devierile de temperatură, umiditate etc.
 Animalele au un ritm de viaţă legat de alternanţa zilelor şi a nopţilor, deci un ritm
circadian.
 Majoritatea lor îşi desfăşoară activitatea ziua: se mişcă, îşi caută hrana, se înmulţesc.
Noaptea stau în repaus. Acestea sunt animalele diurne (vrabia, albina, guşterul,
piţigoiul, vulpea, veveriţa).

Vrabia Albina Guşterul

Piţigoiul Vulpea Veveriţa

 Alte animale sunt active noaptea. Acestea sunt animale nocturne (ariciul,
liliacul, şoarecele, cucuveaua, privighetoarea).

Ariciul Liliacul Şoarecele

Cucuveaua Privighetoarea
 Ţânţarul şi fluturele cap de mort sunt animale active numai seara; ele sunt animale
crepusculare.

Țânțarul

Fluturele cap de
mort
 Animalele au şi un ritm de viaţă legat de alternanţa anotimpurilor, deci un ritm
sezonier.
 Cerbii şi vulpile coboară iarna din zonele mai înalte ale munţilor, în zonele mai joase,
unde clima este mai puţin aspră, iar hrana se găseşte mai uşor.
 Peştii migratori se deplasează din mări în bancuri şi depun icrele de obicei în fluvii sau
râuri.
 Uneori, ei parcurg distanţe foarte mari. La noi în ţară, sturionii migrează din Marea
Neagră la gurile Dunării, unde îşi depun icrele negre.

Sturion Icre negre

 Multe animale, o dată cu venirea iernii, îşi încetinesc funcţiile organismului.
Ele fie hibernează, fie intră într-un somn de iarnă.
 Aricii, melcii, liliecii, amfibienii, reptilele sunt animale care hibernează.
 În timpul hibernării ele nu se mişcă, nu se hrănesc, iar bătăile inimii şi
respiraţia sunt rare, temperatura corpului scade (in jur de 5oC).
 Ursul, bursucul, veveriţele, cârtiţele, hârciogii, albinele intra într-un somn de
iarna.
 Funcţiile lor metabolice sunt puţin modificate, iar temperatura corpului
scade doar cu câteva grade.
 Dacă sunt deranjate, animalele amorţite se trezesc, unele se trezesc din
Ursi,hibernând
cand în când pentru a se hrăni cu proviziile strânse în timpul verii.
 Cele mai multe mamifere sunt active iarna şi au, ca adaptare, corpul
acoperit cu o blană mai deasă decât în timpul verii.

 Peştii (crapul, şalăul, somnul) pe timp de iarnă, ca adaptare stau în gropile mâloase de pe fundul apei şi
nu se hrănesc.

 În regiunile deşertice şi în cele în care există un anotimp secetos şi unul ploios multe specii de animale (de
exemplu unii amfibieni) cad într-un somn asemănător cu somnul de iarnă numit somn de vară. Animalele
devin active numai în anotimpul ploios.
 Migrarea păsărilor reprezintă mutarea în masă a
acestora, din unele ținuturi în altele, în anumite
epoci ale anului, în vederea reproducerii și în
căutarea unor condiții prielnice de trai.
 Avantaje ale migrării
 Latitudinea sudică oferă păsărilor o vreme mai
bună în timpul iernii. De asemenea acolo se poate
găsi hrană mai multă pentru păsările insectivore și
Egreta
berze

neagră
frugivore, hrană ce nu este prezentă în latitudinea
nordică în timpul iernii. De ce însă păsările nu Vrabii
rămân definitiv la tropice? În timpul verii, la tropice
ziua durează 12 ore, pe când în latitudinile nordice,
până la 16 ore, sau chiar mai mult. Astfel, păsările
au mai mult timp să construiască cuiburile și să
strângă hrană pentru puii lor, hrană ce trebuie să
asigure o creștere de 15 ori a masei puiului în 3
săptămâni. Astfel, verile nordice oferă păsărilor
condiții mai bune de reproducere și mai multă
hrană, de aceea migrarea înapoi către nord se
mai numește migrare de reproducere.
 Stimulii fiziologici
 Migrarea este considerată de unii cercetători unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea
animală. Activitatea migrațională a păsării este controlat de un ceas intern, ce lucrează pe un
ritm aproximativ in acelasi an.
 Migrarea către sud
 Migrarea către sud este condiționată de hormonii eliberați în timpul toamnei. Eliberarea acestor
hormoni este condiționată de mai mulți factori. Astfel, fotoperidiocitatea, scăderea temperaturii,
apariția maselor de aer rece afectează sistemul nervos simpatic al păsării și hipotalamusul
eliberează o serie de hormoni, ce alertează ceasul intern al păsării și îi spune că e timpul să
migreze spre sud.
 Migrarea către nord
 Cauzele, care determină migrarea spre nord, sunt mai complicate. Deoarece zilele au aceeași
lungime și aceeași temperatură la sud, cauzele migrării către nord nu sunt aceleași ca și pentru
migrarea la sud. Sunt mai multe ipoteze în privința motivelor migrării. Cea mai plauzibilă susține
că ceasul intern al păsării, la o anumită perioadă de timp după migrarea în sud, este alertat de
prezența unor hormoni sexuali și pasărea se duce la nord în vederea reproducerii.