Sunteți pe pagina 1din 32

Principii de calcul pentru

acumulatoarele de căldură

Elemente de proiectare
Principii de calcul pentru acumulatoarele de
căldură
Problema calculului instalaţiilor de stocare a căldurii este extrem de
complexă, modelele matematice fiind la fel de numeroase ca şi
multitudinea soluţiilor tehnice elaborate, neexistând practic o soluţie
generală unică, nici măcar în raport cu un anume mod de stocare.

La baza elaborării metodologiilor de calcul pentru diverse instalaţii de


stocare, au stat:
• modelul matematic al comportării instalaţiei de încălzire, compus din
ecuaţiile de bilanţ termic pentru fiecare parte a instalaţiei (sursă –
acumulator – consumator);
• comportarea în regim dinamic a acumulatorului de căldură (încărcare –
descărcare);
• dimensionarea elementelor principale ale instalaţiei de stocare
• stabilirea unor relaţii de calcul simplificate pentru dimensionarea practică
a instalaţiilor, elaborate pe baza rezultatelor experimentale obţinute.
Principii de calcul a stocării în
căldură sensibilă

Abordarea matematică a unui sistem de stocare a căldurii sensibile


este influenţată determinant de materialul de stocare şi, există trei
direcţii principale de dezvoltare a cercetărilor teoretice şi
experimentale:
stocare în apă
stocare în sol
stocare în roci
Principii de calcul a stocării în căldură sensibilă
in apa
În calculele practice de dimensionare a unităţilor cu stocare în apă,
se utilizează două modele de calcul simplificate:

• primul model care presupune o stratificare perfectă a apei în


stocator
• al doilea model presupune o temperatură uniformă în fiecare
moment în masa apei din stocator

• Primul model corespunde unor debite foarte mici de agent termic,


considerându-se că apa din stocator este recirculată practic o dată
pe zi.
• Al doilea model corespunde unor debite mari de agent termic,
considerându-se că apa din stocator este recirculată în mai puţin
de o oră.
Principii de calcul a stocării în căldură sensibilă
in apa
Din motive practice, conceperea unor modele matematice utilizabile impune adoptarea unor ipoteze
de lucru simplificatoare, astfel:

• Rezervorul de stocaj termic este considerat de formă cilindrică, bine izolat termic (adică pierderile
de căldură ale rezervorului de stocaj se consideră neglijabile 3 – 4%).

Această consideraţie ţine nu numai de gradul de izolaţie al rezervorului ci şi de durata de stocare a


energiei (diurn, mediu sau de lungă durată). La o acumulare diurnă, avănd capacităţi 5 – 50 m3 pot
fi considerate fără pierderi de căldură (la o izolaţie de numai 5 cm de vată minerală), în schimb, în
cazul rezervoarelor de acumulare de lungă durată, pentru a putea admite aceeaşi ipoteză, este
necesară o capacitate de peste 50.000 m3, cu o izolaţie termică de 25 cm grosime din vată
minerală.

• Circulaţia uniformă a apei în rezervor.

Uniformitatea circulaţiei poate fi aproximativ asigurată practic, printr-o introducere cât mai
uniformă a apei în rezervor, asociată cu existenţa la partea superioară a unor dispozitive cu rol de
uniformizare.
Dată fiind secţiunea relativ mare a rezervoarelor utilizate în practica curentă, viteza de curgere a
agentului termic se consideră constantă şi cu profil uniformizat.
Principii de calcul a stocării în căldură sensibilă
in apa
Ecuaţia care descrie comportamentul termic al stocatorului este ecuaţia
Kirchoff-Fourier în regin nestaţionar, scrisă în coordonate cilindrice şi fără
surse de căldură.

Integrarea acestei ecuaţii este posibilă numai cu condiţia precizării


condiţiilor iniţiale şi la limită.

Trebuie amintite, în acest context, principalele categorii de condiţii


pentru o determinare univocă a proceselor de transfer:
• Condiţii geometrice, care determină forma geometrică şi condiţiile
corpului;
• Condiţii fizice, care stabilesc valorile proprietăţilor fizice ale corpului
(conductivitate termică, difuzivitate termică, căldura specifică, densitatea,
etc.) şi variaţia în timp şi spaţiu a surselor interioare de căldură;
• Condiţii iniţiale, care determină distribuţia temperaturii în interiorul
corpului, la momentul iniţial, τ = 0;
Principii de calcul a stocării în căldură sensibilă
in apa
• Condiţii la limită sau de contur, care definesc legătura corpului cu
mediul ambiant şi care pot fi exprimate în mai multe moduri :

• Condiţiile la limită de primul tip se referă la cunoaşterea


distribuţiei temperaturii pe suprafaţa corpului în fiecare moment;
• Condiţiile la limită de al doilea tip stabilesc valorile fluxului termic
la suprafaţa corpului pentru orice timp;
• Condiţiile la limită de al treilea tip cuprind temperatura mediului
ambiant şi legea după care se desfăşoară transferul de căldură între
suprafaţa corpului şi mediul înconjurător;
• Condiţiile la limită de patrulea tip definesc procesul de conducţie
între un corp sau un sistem de corpuri şi mediul ambiant.
Principii de calcul a stocării în căldură sensibilă
in apa
De exemplu:
• Pentru un stocator în apă condiţiile limită descriu
pierderea de căldură către mediul înconjurător, prin
suprafaţa laterală;
• Propietăţile termofizice ale agentului termic nu
variază funcţie de temperatură (condiţie fizică);
• În cazul stocatoarelor în apă, pe durată scurtă sau
medie, se poate aprecia ca o condiţie iniţială că
temperatura iniţială coincide cu temperatura cea mai
scăzută din sistem (de exemplu, pentru instalaţiile de
producere a apei calde – temperatura apei reci).
Principii de calcul a stocării în căldură sensibilă
in apa
Model 1
Model 1
Modelarea proceselor de transfer
termic ce au loc în lichidul din
rezervorul de acumulare, ce va fi
prezentată în continuare, s-a
făcut admiţând ipotezele
simplificatoare menţionate mai
sus.
• Acest lucru permite, pentru
stabilirea modelului matematic,
considerarea unui element infinit
mic desfăşurat pe toată secţiunea
transversală a rezervorului .
• Această manieră de abordare
poartă numele de “metoda
caracteristicilor”.
Model 1
Luând în considerare atât transferul de căldură masic, cât şi cel conductiv, se poate scrie bilanţul
termic al elementului infinit mic:
 q   t  t
qSd  Gctd   q  dx  Sd  Gc t  dx d  cSdx d (*)
 x   x  

unde: G = Swρ (**)


t
q   x (***)
x
q t
q dx   x  dx (****)
x x

înlocuind relaţiile (**),(***) şi (****) în (*), rezultă ecuaţia cu derivate parţiale:

t t   2t
w 
 x c x 2

cu condiţiile:
t x,  x 0  tin  

t
x 0  0
x

t x,    0  t0 x 
Model 1

De multe ori, modificările câmpului termic datorate transferului termic conductiv sunt neglijabile în
comparaţie cu cele datorate deplasărilor masice. Ca urmare, poate rezulta o modelare matematică în care se
renunţă la transferul termic conductiv.
În această situaţie, bilanţul termic al elementului infinit mic este:

 t  t
Gctd  Gc t  dx d  cSdx d
 x  

t t
care se reduce la: w 0
 x
Principii de calcul a stocării în căldură sensibilă
in apa
O altă tehnică de modelare matematică a
Model 2 fenomenelor de transfer termic din mediul
lichid în mişcare este cea denumită
“metoda calupurilor”
Se compartimentează rezervorul în “n”
straturi fiecare, din ele fiind la un moment
dat ocupat de către un anumit “calup” de
lichid.
După intervalul Δτ de timp se efectuează o
deplasare instantanee a calupurilor în
straturile imediat următoare.
Timpul de “staţionare” al calupurilor este
exprimat de relatia de mai jos,în care
interacţionează termic cu calupii de lichid
din straturile vecine.
Model 2
Bilanţul primului element va fi:

 dt1
S t 2  t1   Sxc
x d

care conduce la ecuaţia diferenţială:

dt1 a a
  2 t1  2 t 2
d x x

Bilanţul elementului de câmp comduce la ecuaţia diferenţială:

dt k a a a
 2 2 t k  2 t k 1  2 t k 1
d x x x

unde: k = 2, 3, (n-1)
Iar bilanţul ultimului element conduce la:

dt n a a
  2 t n  2 t n1
d x x
Model 2

Va rezulta sistemul:

dt1 a a
  2 t1  2 t 2
d x x

dt k a a a
 2 2 t k  2 t k 1  2 t k 1
d x x x

dt n a a
  2 t n  2 t n 1
d x x
Principii de calcul a stocării în căldură
sensibilă in apa
Model 3 Model 3
Un ultim model denumit
“model cu straturi”, este
acela al compartimentării
rezervorului de acumulare
într-un număr finit de zone
cu transfer termic şi masic
cu zonele învecinate.
Efectuând bilanţurile
termice ale fiecărei zone
rezultă un sistem de ecuaţii
diferenţiale.
Model 3

Din bilanţul termic al unui element curent de câmp:

dt k
Gct k 1  t k   cSx
d

rezultă sistemul de ecuaţii diferenţiale:

dt1 w w
 t1  t in
d x x

dt k w w
 tk  t k 1
d x x

dt n w w
 tn  t n1
d x x
Principii de calcul a stocării în sol

Stocarea în sol reprezintă


o acumulare a căldurii pe
termen lung, implicând
procese termice deosebit
de complexe a căror
studiu teoretic necesită
încă din start.
Se fac ipoteze
simplificatoare care pot fi
sau nu confirmate ca
satisfăcătoare de
cercetări experimentale .
Principii de calcul a stocării în sol

Principalele ipoteze simplificatoare sunt următoarele:

• Intrarea agentului termic pe la partea superioară şi ieşirea pe la partea inferioară;


• Temperatura agentului termic la intrarea în tub este o funcţie de timp cunoscută;
• Sistemul de stocaj poate fi considerat ca fiind compus dintr-o multitudine de module
de stocaj de o formă cilindrică, independente între ele din punct de vedere termic;
• Fiecare tub din cadrul reţelei prin care circulă agentul termic împreună cu volumul
cilindric de pământ din jurul său constitue un modul de stocaj, care este scăldat prin
interior de agentul termic cu temperatură necunoscută variabilă în timp şi spaţiu;
• În exterior se consideră fără pierderi de căldură, deci ca fiind perfect izolat (el fiind
învecinat din toate părţile de module similare cu acelaşi comportament termic);
• De asemenea, se mai admite o simplificare grosolană, şi anume, că nu există pierderi
de căldură la partea superioară şi inferioară a modulelor de stocaj;
• Lungimea relativ mare a modulului de stocaj faţă de grosimea lui permite neglijarea
conducţiei longitudinale faţă de cea radială;
• Neglijarea distribuţiei radiale a agentului termic (este validată la regim de curgere
turbulent).
Principii de calcul a stocării în sol

Ca urmare, formularea procesului de transfer termic şi acumulare rezultă din scrierea ecuaţiilor de
bilanţ termic la nivelul unor elemente micide fluid şi de sol.
Se obţine astfel următoarea problemă care defineşte câmpul de temperaturi în fluid şi pământ,
corespunzător modului de stocaj:

t t S
w  t   ; r  Ri   0
 x N f C f

   2 1  
 a 2  

  x r r 

cu condiţiile de unicitate:
 La limită: t x,  x0  t 0  

t   r  Ri
   s

r r  Ri


r  Re
0
r

 Iniţiale: : t x,   0  t 0 x 

 r , x,   0   0 r , x 
Principii de calcul a stocării în sol

Rezolvarea matematică a sistemelor de ecuaţii rezultate se poate face prin combinarea metodei Crank-
Nicholson de la ecuaţii parabolice cu metoda caracteristicilor de la ecuaţii hiperbolice prin care se realizează
transformarea în următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare:

S
dt
 t   0 
d NfCf

d 0 d  1  a a  1 
 2 2 1   Bi  0  2 2 Bi t  2 2 1  1
d   2ni     2ni 
..............................................................................................
d k d d  1  a  1 
 2 2  k  2 1   k 1  2 1   k 1
d    2ni  k     2ni  k  
.................................................................................................
d m a  1  a  1 
  2  2   m  2  2  
d   ni  m    ni  m  m1
unde: k = 1, 2, ..., (m-1)
Acestea vor fi integrate după:

dx
w prima ecuaţie
d

dx
0 restul de (m+1) ecuaţii
d
Principii de calcul a stocării în sol

• Ecuaţiile de bilanţ termic descriu variaţia temperaturii fluidului pe traseul de curgere şi variaţia
temperaturii solului funcţie de fluxul termic transmis de fluid.
• În această fază a modelării nu s-au luat în considerare pierderile de căldură ale masei active de sol către
exterior sau către straturile învecinate.
• Solul a fost considerat mediu izotrop şi propietăţile fizice invariante în raport cu temperatura. Aceleaşi
considerente s-au adus şi cu agentul termic.
• În plus, pe partea de agent termic nu s-a luat în considerare acumularea de căldură în fluid, capacitatea
termică a acestuia fiind neglijabilă faţă de cea a solului (pe durata de funcţionare a unităţii de stocaj
termic).
• Ecuaţia de bilanţ termic pe partea de agent termic reprezintă o aproximare a ecuaţiei energiei, fiind
denumită ecuaţia de transfer termic global:

• Pe baza analizei datelor furnizate de aceste programe s-au desprins câteva concluzii interesante în ceea
ce priveşte instalaţiile de stocare în sol utilizând energia solară:
• Volumul specific de stocaj în sol reprezintă parametrul cu influenţa cea mai mare asupra performanţelor
energetice ale sistemului. Valorile convenabile sunt: Vs/Sp =5-10 m3/m2, unde Vs – volum de stocare; Sp –
suprafaţă de captare.
• Diametrul tubului central – a rezultat că se obţine o creştere a cantităţii de căldură acumulată la
dimensiuni mai mari (optim 50 – 100 mm).
• Debitul specific optim : 20 – 50 l/m2h
• În ceea ce priveşte raportul diametrul de stocaj / înălţime de stocaj – cu cât raportul este mai mare cu
atât este necesară ataşarea unei suprafeţe de captare mai mare pentru realizarea unei încărcări termice
echivalente.
Principii de calcul a stocării în pat de roca

O unitate de stocaj termic în roci are o


formă paralelipipedică şi este traversată de
aer în două faze de funcţionare:
• Încărcare
• Descărcare
Principii de calcul a stocării în pat de roca

Şi în acest caz, modelarea


matematică porneşte de la o serie
de ipoteze simplificatoare:
• Patul de roci cu aceeaşi granulaţie se
asimilează cu sfere tangente între ele
(porozitatea unei astfel de aglomerări este ε
= 0.26);
• Contactul dintre roci fiind, în ipoteza de mai
sus, punctul, se neglijează transmisia
termică între pietre;
• Se neglijează pierderile de căldură ale
unităţii de stocaj către mediul exterior;
• Se consideră uniformă circulaţia aerului prin
interiorul unităţii de stocaj (dacă diametrul
echivalent al unităţii de stocaj este mai
mare de 40 de ori raza unei particule,
ipoteza fiind considerată realizabilă);
• Încălzirea sau răcirea pietrelor se consideră
că se efectuează la o temperatură uniformă
în piatră (în cazul pietrelor cu diametru
mare ipoteza este corectă).
Principii de calcul a stocării în pat de roca
model 1

Schema de principiu pentru acest model este prezentată în figura alaturata

Pentru stabilirea modelului matematic este necesară efectuarea bilanţurilor termice la nivelul
unor elemente mici de fluid şi de piatră.
Bilanţul termic al elementului mic de fluid este:

 t  Mf t
c f tGd  c f G t  ds d  t   dsd 
S
c f ds d
 s  L L 

Bilanţul termic al elementului mic de solid este:

t   dsd  s cs ds  d
S M

L L 
Principii de calcul a stocării în pat de roca
model 1
Rezultă sistemul liniar de ecuaţii derivate parţiale:

t t
 wx  mt     0
 s
S1

 n  t   0


w
unde: wx 

3 1  
m
 f cf R 

3
n
 s cs R

cu următoarele condiţii de unicitate:

 La limită: t s,  sc  t 0  

 Iniţiale: t s,   0  t 0 s 

 s,   0   0 G 

Problema matematică definită de sistemul S1 poate fi rezolvată atât analitic cât şi numeric.
Principii de calcul a stocării în pat de roca
model 2
• Vizează încă de la început o rezolvare numerică şi se bazează pe o simulare fizică a
proceselor reale.
• Fenomenul fizic real de circulaţie continuă a agentului termic printre pietre se asimilează cu
o suită de deplasări succesive instantanee alternate cu perioade succesive de stagnare în
care se face transferul termic între cele două medii.
• Practic se efectuează o discretizare spaţială unidimensională a unităţii de stocaj în sensul
parcurgerii de către agentul termic.
• Mediul solid devine astfel format dintr-o suită de elemente ce se consideră afectate de
temperatură uniform.
• Mediul fluid (agentul termic) se consideră, de asemenea, format dintr-o suită de elemente
(calupuri) de aceeaşi lungime ca cele de solid şi la fel de afectate de temperatura uniformă.
• Elementele de fluid se suprapun perfect peste cele de solid şi rămân în contact termic un
timp Δτ, în care se efectuează şi transferul termic între fluid şi solid.
• Urmează o translaţie instantanee a tuturor elementelor de fluid astfel încât acestea să se
suprapună peste elementele imediat următoare şi urmează o altă perioadă de stagnare.
• Bilanţurile termice ale elementelor de fluid şi solid conduc la stabilirea unui sistem de
ecuaţii diferenţiale liniare ordinare.

Schema de principiu pentru acest model este prezentată în figura prezentata anterior.
Principii de calcul a stocării în pat de roca
model 2

Bilanţul termic al elementului “i” de fluid este:

N dt

S
ti   i s   f c f s i
L L d

Bilanţul termic al elementului “i” de solid este:

N d

S
ti   i s  s cs s i
L L d

Rezultă sistemul omogen:

dt i S S
 ti  i
d N f cf N f cf

d i S S
 i  ti
d N s cs N f cf
Principii de calcul a stocării în pat de roca
model 3
Al treilea model matematic reprezintă o extensie a primului model în condiţiile în care se ţine seama de
conducţia radială a căldurii în piatra sferică.
Ecuaţiile de bilanţ termic la nivelul elementelor de fluid şi solid conduc la următorul sistem de ecuaţii
de derivate parţiale:
t t
 wx  mt    r R  0
 s
S2
    2 
2 
  ds
  r 2 r r 

cu condiţiile de unicitate:

 La limită: t s,  sc  t 0  


 s rR   t    r  R
r


r 0 0
r

 Iniţiale: t s,   0  t 0 s 

 s, r ,  r 0   0 s, r 
Rezolvarea se poate face numeric.
Principii de calcul a stocării în căldură latentă

• La stocările termice pe baza căldurii latente,


modelul matematic trebuie să ofere
posibilitatea stabilirii poziţiei frontului de
schimbare de fază şi a timpilor de topire –
solidificare, în cazul geometriilor plană,
cilindrică şi sferică.
• Acest lucru se poate face prin formularea
problemei lui Stefan, care poate fi rezolvată
aproximativ pe cale numerică.
• Formularea problemei lui Stefan constă în
scrierea ecuaţiilor de bilanţ termic atât pe
partea de agent termic, cât şi pe partea de
substanţă cu schimbare de fază, cărora li se
asociază condiţiile la limită şi iniţiale.
• Toate soluţiile (numerice sau analitice)
tratează problema Stefan în condiţii la limită
de tip Dirichlet (temperatura peretelui
elementului de acumulare este cunoscută şi
constantă în timp) sau Neumann (fluxul
termic la suprafaţa elementului de
acumulare este cunoscut şi constant în
timp).
Principii de calcul a stocării în căldură latentă

Cunoaşterea soluţiilor analitice permite evidenţierea tuturor parametrilor care influenţează desfăşurarea
proceselor termice, respectiv:

• Proprietăţile termo-fizice ale substanţei utilizate;


• Variaţia în timp a poziţiei frontului de schimbare de fază;
• Influenţa nivelului de temperatură a agentului termic asupra proceselor de încărcare şi
descărcare termică;
• Influenţa geometriei elementelor componente ale unitatii de stocare.

• Pentru dimensionarea unei unităţi de stocaj care se consideră alcătuită dintr-o aglomerare de elemente
sferice mici, stabilitatea timpului τ0 (în care frontul de schimbare de fază ajunge de la margine la centru)
reprezintă o primă etapă neapărat necesară.
• De exemplu, dacă în unitatea de stocaj se introduce aer cald la temperatura t0 în scopul încărcării
unităţii, variaţia de temperatură a aerului, în lungul stocajului, urmăreşte o lege aproximativ
exponenţială, astfel încât, bilele ce alcătuiesc secţiunea iniţială a stocajului vor fi în contact cu
temperatura cea mai ridicată şi, prin urmare, îşi vor schimba primele integral faza.
• Timpul în care aceste bile de substanţă îşi vor schimba integral faza va fi tocmai timpul τ0 determinat
anterior.
• Schema de principiu pentru elaborarea modelului matematic este prezentată în figura anterioara
Principii de calcul a stocării în căldură latentă

Modelul matematic elaborat are la bază următoarele aproximări în formularea


problemei Stefan:

• Ecuaţia Kirchoff-Fourier s-a aproximat prin ecuaţia integrală a stratului limită


termic care umple spaţiul dintre sfere;
• Bilanţul termic pe partea de agent termic nu ţine seama de acumularea de
căldură în masa de fluid;
• Soluţia ecuaţiei parabolice de transfer de căldură în masa substanţei care ăşi
schimbă starea de agregare s-a considerat sub forma aproximaţiei de grad zero;
• Temperatura iniţială a substanţei cu schimbare de fază este egală cu temperatura
de schimbare de fază;
• Valoarea coeficientului α de schim convectiv de căldură nu variază cu
temperatura;
• Propietăţile termo-fizice ale agentului termic şi ale substanţei care acumulează
căldura nu variază cu temperatura;
• Procesele termice în substanţa cu schimbare de fază sunt excusiv de natură
conductivă
Principii de calcul a stocării în căldură latentă

Ecuaţia de bilanţ termic la nivelul elementului mic “dx” pe partea de agent termic este următoarea:

Q
S SCH

t   r R dxd  Q Q dx
x
L

în care: Q  cptGd
Şi, ca urmare, relaţia 4.36 devine:

t S SCH
 
t   rR  0
x
c pG L

Condiţia la limită asociată este:

t  x  0  t 0

Ecuaţia de transfer termic conductiv în substanţa cu schimbare de fază este următoarea:

 l  2 r 
 aL 
 r r 2

cu condiţiile la limită:
 t   rR    L  rR
r

 r  z,   t F

Iar ecuaţia de variaţie a poziţiei frontului de schimbare de fază “Z”, este următoarea:

dz  
 L r Z
d L L r

cu condiţia iniţială:

Z   0  R