Conf. Dr.

Radu NECHITA
RaduNechita@gmail.com
 Baldwin & Wiplosz (2004/2006), EIE, Ed.
Economică, Cap. 10, 11, 12, 13, 14.
 Pelkmans (2001/2003), IEMAE, Ed. Institutul
European, Cap. 16, 17.
 Obs: On the Origins of Money, Carl Menger
 Aurul, moneda unică mondială
 Legea lui Gresham: DOAR dacă există o paritate fixă,
impusă prin lege!
 „Automatismele” etalonului aur
 Teoria cantitativă a banilor (valabilă nu doar la aur)
 Masa monetară și balanța comercială și cea de plăți externe
 Asemănări și deosebiri UEM și etalon aur
 Paritățile fixe generează crize
 Consecință potențială a parităților fixe: protecționismul
 Crizele interne și erorile politice sunt „vizibile” imediat
în sistemul parităților flexibile
 Sistemul financiar postbelic: dorința de a evita erorile
trecute dar nu s-a reușit decât parțial:
 Bretton Woods = parități fixe + convertibilitate indirectă (de fapt,
contradicoriu: $ rar/abundent, sistem inflaționist)
 GATT: reducerea protecționismului (OK, tarif mediu 40% la 4%)

 Erorile au fost repetate și după eșec BW 1971 (vezi SME)

 Neutralitatea monetară (pe TL)
 = variabilele nominale nu afectează cele reale (pe TL)
 Corelație între masa monetară și inflație, între aceste și
cursul de schimb (corelație între puterea de cumpărare
„internă” și cea „externă”) Grafic 11.1.
 Paritatea puterii de cumpărare
 Aplicare în domeniul monetar a legii prețului unic
 Valabilitate (bunuri care fac obiectul comerțului exterior)
 Limite (bunuri și servicii „locale”)
 Flotare liberă (USD, EUR, GBP)
 Flotare controlată (intervenții „discrete”, JPY)
 Zone-țintă (ancoră + marjă de fluctuație, MRS din SME,
±2,25%, apoi ±15%,) Vezi Cap. 12.
 Paritate glisantă (ancora și marja fluctuează, PL și RU la
mij anilor 1990)
 Rată fixă / „ajustabilă” (substitut al indep. B Ctrl)
 Consiliul monetar (idem. Nuanțări despre Argentina)
 Dolarizare/euroizare, uniuni valutare (Ecuador,
Salvador, Panama, Liberia / Bosnia, Kosovo,
Muntenegru + Franc CFA, Franc Pacifique, etc, p. 319)
 Politica monetară: De ce? Cât de eficientă?

 Politica fiscală: De ce? Cât de eficientă?

 Rate de schimb fixe sau flotante?

 Pro fix
 Speculații destabilizatoare, logica pe TS,
panică, dar...
 Fluctuații mari, sursă de nesiguranță pt
comerț și ISD, dar...
 Potențial factor de disciplină, dar...
 Posibilitatea ajustării, dar...
 Pro flexibilitate
 Imprevizibil, evoluție: curs flexibil asigură ajustare
rapidă
 Rate fixe – controlate politic (riscuri economice și
corupție)
 Dezvantajele parităților fixe
 Caracterul iluzoriu al avantajelor parităților fixe
 Avantajele „extremelor” și dezavantajele soluțiilor
„moderate”
 Criza asiatică nu a lovit Hong Kong (1997)
 Criza Argentiniană (2001) a fost de fapt una a
parităților fixe, nu a consiliului monetar!!!
 Acordurile SME
 1978 VGE și H Schmidt reacție la fluctuațiile post BW
 Se refac erorile BW
 + susceptibilități și orgolii naționale (D, F, UK, țări mici)
 Rezultat: toți în SME din oficiu dar numai formal MRS
opțional dar cu angajamente obligatorii
 MRS = Parități între monede + Sprijin reciproc + Reajustare
în comun + ECU (coș valutar, înlocuit cu EUR în 04.01.99)
 SME1: flexibilitate (à la carte) dar și pb parităților fixe:
±2,25%, ±6%, ±15%
 Din 1999, SME2 (paritate cu EUR)
 De la 01.01.2002: Bancnote și monede în circulație
 Tratatul de la Roma
 Nimic despre crearea unei zone monetare
 Funcţiona sistemul Breton Woods
 Aranjamentele monetare in anii '70:
 Planul Werner (1970)
 Monede naţionale  monedă comună
 Dacă nu, monede naționale și parități fixe
 „Șarpele monetar” (în tunel)
 Într-un tunel faţă de dolar: 2,25%
 Monedele europene între ele: 1%)
 Sistemul Monetar European
 Tunel mărit la 2,25%
 Excepții: IT și UK 6%
 Posibilităţi de ajustare şi realiniere a cursurilor
 ECU (European Currency Unit)
 Ponderea fiecărei monede în ECU în funcție de:
 Importanţa economiei acelei ţări
 Ponderea în schimburile inter-regionale
 angajamentele în cadrul sist. de facilităţi de finanţare.
Stadiul I : 1 iulie 1990 - 1 ianuarie 1994
 Liberalizarea deplina a circulatiei capitalului (1 iulie 1990).
 Realinierile de paritati sa fie putin frecvente
 O maistrânsa coordonare a politicilor monetare.

Stadiul II : 01.01.1994 – 01.01.1999 = tranziție SME la UM:

 Politicile monetare naționale, dar mai strâns coordonate.
 Renuntarea la realinierea paritatilor. (Dupa criza 1992/93,
marje mari, cvsiflotare, dar în realitate fluctuații mici)
 Crearea Institutului Monetar European (care va deveni BCE)
 Băncile centrale rămân bănci naționale
Stadiul III : 1 ianuarie 1999 (cel mai târziu):
 Orientarea spre cursuri valutare fixate irevocabil
 Înlocuirea monedelor naționale cu moneda unică
1. Convergenţa nominală

2. Convergenţa reală
1. Mărimea ratei inflației: Max 1,5% > media 3 min
2. Rata nominală a cursului valutar: stabilă doi ani
înainte de intreare în UM
3. Ratele dobânzilor pe TL (obligațiuni, bonuri de
tezaur): Max ± 2% față de media min 3
4. Nivelul deficitului bugetar: Max 3% PIB
5. Nivelul datoriei publice totale - guvernamentală și
locală, internă și externă): max 60% PIB
Ideea generală
 Nivelul apropiat al PIB/capita
 Omogenizarea nivelului de trai
 Egalizarea standardelor de viaţă în ţările membre,
 Coeziunea economica și socială
 Evoluția sincronă a ciclului economic
 Apropierea structurilor economiilor
Variabilele:
 Venitul pe cap de locuitor
 Nivelul salariilor,
 Rata somajului,
 Cheltuielile guvernamentale
 Cum se asigură sustenabilitatea convergenței?
 Consiliul European de la Dublin (1996), stabileste
regulile de comportament bugetar al statelor membre
implicate în cea de-a treia etapă a UEM;
 Angajament politic de supraveghere a bugetului
 programe de stabilizare și convergență (deficitul
>3%)
 Procedura deficitului excesiv
 Actiuni corective și sancțiuni dacă deficitul persistă
 Un nou PSC, din martie 2005, care prevede
flexibilitate în aprecierea situației țării cu deficit
bugetar (vezi, cazul Germaniei);
1. Armonizarea explicită a politicilor monetare,
2. Un pool comun de rezerve valutare,
3. Bancă centrală unică.
Sau
1. Unificarea ratelor de schimb
2. Integrarea pieţelor de capital.
 Numele adoptat în 16.12.1995
 Lansare pe piețele internaționale 01.01.1999
 Introducere în circulație 01.01.2002
 Austria, Belgia, Cipru,Estonia, Finlanda, Franța,
Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta,Olanda, Portugalia, Slovacia,
Slovenia și Spania.
 Andorra, Monaco, San Marino și Vatican
 Kosovo și Muntenegru
 Imposibila trinitate
 Parități fixe
 Independența politicilor monetare
 Mobilitatea totală a capitalului
 SME2 precondiție pentru aderarea la zona euro
 Anii '60 – R. Mundell – “The Theory of
Optimum Currency Areas”; ulterior McKinnon
și Kenen.
 Spaţiu economic (2 sau mai multe ţări) în care
se aplică o politică monetară unică, prin
renunţarea la politica monetară proprie
(utilizarea instrumentului valutar);
 Condiţii:
 simetria șocurilor externe,
 gradul ridicat de mobilitate a forței de muncă
 gradul ridicat de deschidere a economiei,
 nivelul ridicat al diversificării economice.
 Criterii economice:
 Mobilitatea forței de muncă (Robert Mundell):
Mobilitatea L (și K ) ar elimina costurile monedei unice
(Atenție, costurile rezultă din rigiditatea prețurilor),
ZMO dacă oamenii se pot mișca și se mișcă liber
 Diversificarea producției (Peter Kenen): șocurile
asimetrice mari sunt mai puțin probabile în țări cu
economii similare și diversificate
 Deschiderea (Ronald McKinnon): dacă între țări există
liber schimb, costurile aderării la o ZM unică sunt
reduse (pt că oricum, cursul valutar între monedele lor
nu influențează prețurile relative)
 Criterii politice:
 Acord pentru despăgubiri reciproce în caz de
șoc asimetric
 Viziune comună privind reacția la șocuri
 Solidaritatea trans-națională
 Evoluția inflației înainte și după Euro:
http://www.ecb.eu/mopo/html/index.en.html
 Inflation Island:
http://www.ecb.eu/ecb/educational/inflationisl
and/html/index.en.html