Sunteți pe pagina 1din 6

Tema 7.

Doctrina instituţionalistă

1. Apariţia şi trăsăturile doctrinei instituţionaliste.


2. Etapele de evoluţie a instituţionalismului.
1. Apariţia şi trăsăturile doctrinei instituţionaliste.
Instituţionalismul, ca doctrină economică apare la începutul sec.XX în SUA,
mai apoi s-a răspândit în Europa.

Condiţiile ce au provocat apariţia şi formarea instituţionalismului ca doctrină:


1. Necesitatea integrării ştiinţei economice în sistemul ştiinţelor sociale.

2. Necesitatea implementării mai pronunţate a instituţiilor statale în


rezolvarea problemelor economico-sociale.

Principalele trăsături ale instituţionalismului:


1. Critică unele aspecte negative ale capitalismului (crize economice,
şomaj, adâncirea sărăciei).

2. Temelia dezvoltării social-economice sunt instituţiile, principalele


fiind statul, familia, biserica, tradiţiile...

3. Justifică amestecul statului în viaţa economică a societăţii cu scopul


evitării anarhiei în producţie şi luptei contra acumulării veniturilor
nelegitime.
2. Etapele de evoluţie a instituţionalismului.

În dezvoltarea sa instituţionalismul trece prin trei etape:

1. Instituţionalism negativist (1900


– 1940)

2. Instituţionalism pozitivist (1940


– 1960)

3. Neoinstituţionalism
(1960 – prezent)
Instituţionalism negativist

Reprezentant: Thorstein Veblen


Principalele concepte:
1. Scopul activităţii economice – satisfacerea instinctelor
Motivaţia activităţii întreprinzătorului nu este atât dorinţa de a spori
profitul, cât instinctele, cele mai importante fiind: inst. paternităţii, inst.
jefuitor, inst. de a produce, inst. curiozităţii ş. a.

2. Teoria clasei fără ocupaţie

În lucrarea “Teoria clasei fără ocupaţie” T. Veblen condamnă trândăvia unei


întregi clase, care fără a produce ceva obţine pe căi necinstite câştiguri
enorme. După părerea lui aceştea sunt businessmenii.

3. Teoria suveranităţii consumatorului

Conform părerii lui Veblen consumatorul nu este independent în alegerea


mărfurilor şi serviciilor, ci este supus unor presiuni în alegerea acestora, fiind
influenţat de modă, publicitate şi ambiţii.
Instituţionalism pozitivist

Reprezentanţi: John Clark, Adolf Berle

Ideea de bază: Transformarea societăţii capitaliste în capitalism popular

Difuziunea proprietăţii. Proprietatea privată individuală se


transformă în proprietate privată colectivă (proprietate acţionară,
cooperatistă). Devine tot mai răspândită proprietatea publică.

Trecerea de la economia capitalistă la economia mixtă – un sistem


în care sunt unite mai multe forme de proprietate, care contribuie
la armonizarea intereselor proprietarilor de capital şi a salariaţilor

Distribuirea veniturilor. Statul, ca instituţie de bază, trebuie


să promoveze o politică activă de justiţie socială, distribuind prin
intermediul bugetului de stat veniturile în aşa fel încât s-ar reduce
decalajul între păturile sociale aflate la cei doi poli opuşi ai
societăţii.
Neoinstituţionalism
Reprezentant: John Galbraith
Principalele concepte:
1.Teoria economiei dualiste. În economiile dezvoltate, un rol important în
reglementarea fenomenelor economice şi sociale aparţine, alături de piaţă, statului.
Acest lucru se întâmplă din cauza economiei dualiste:
– sectorul economiei de piaţă, bazat pe concurenţa dintre întreprinderile
mici şi mijlocii;
– sectorul economiei planificate, al marilor întreprinderi, unde concurenţa
lipseşte.

2.Conceptul referitor la tehnostructură. În viziunea lui Galbraith


întreprinderile mari pot fi conduse numai de oameni talentaţi, care posedă
cunoştinţe şi experienţă în domeniul tehnic, economic şi organizatoric.
Unui aşa grup de specialişti Galbraith îi dă denumirea de “tehnostructură”.
Anume tehnostructura şi nu acţionarii decid cele mai importante probleme
ale întreprinderii. În acst caz dispar conflictele dintre proprietari şi salariaţi,
deoarece interesele tehnostructurii şi salariaţilor coiencid.