Sunteți pe pagina 1din 6

Tema 9.

Doctrina economică neoliberală

1. Apariţia, esenţa şi trăsăturile doctrinei neoliberale.

2. Şcolile neoliberalismului.
1. Apariţia, esenţa şi trăsăturile doctrinei neoliberale.
În anii 1974 – 1977 în SUA, apoi în Marea Britanie şi Franţa, are loc un fenomen botezat de
specialişti “contrarevoluţie liberală”. Revenirea la liberalismul economic se produce nu numai pe plan
teoretic. Odată cu accederea la putere, în Marea Britanie, a premierului Margaret Thatcher, iar în
SUA, a preşedintelui Ronald Reagan, se schimbă radical politica economică, devenind de orientare
liberală.

Neoliberalismul este o revalorificare (o reînnoire) a ideilor liberalismului economic clasic,


adepţii căruia consideră că activitatea economică este supusă unei ordini naturale (dar nu este atât
de absolutizată, aşa cum o făceau liberalii clasici). De la acest concept de bază îşi trag originea
celelalte idei ale neoliberalilor, şi anume:
1. Activitatea economică este reglementată de nişte legi economice obiective.
2. Temelia libertăţii individuale este proprietatea privată, care trebuie să fie inviolabilă.
3. Relaţiile între agenţii economici se desfăşoară în cadrul liberei concurenţe. Apărarea
concurenţei constituie una dintre funcţiile principale ale statului.
4. Preţurile se stabilesc în mod liber.
5. Obiectivul intervenţiei statului în viaţa economică îl constituie crearea cadrului instituţional
necesar pentru buna funcţionare a mecanismelor pieţei, şi nu a procesului de producţie, cum
afirmau neokeynesienii.
2. Şcolile neoliberalismului.
Principalele şcoli ale doctrinei neoliberale

Şcoala ordoliberală Şcoala ultraliberală Şcoala monetaristă


de la Freiburg de la Viena de la Chicago

Walter Eucken Friedrich Milton


(1897 – 1950) von Hayek Friedman
(1899 - 1992) (1912 - 2006)
Şcoala ordoliberală de la Freiburg De la denumirea revistei ştiinţifice a
adepţilor şcolii de la Freiburg – Ordo
– care din latină înseamnă
“orânduire”

Centru internaţional al neoliberalismului


Ordoliberalism
Din 1948 devine doctrina oficială de stat a Germaniei Federale. Anume
aplicarea ideilor şcolii de Freiburg au stat la baza “miracolului economic german”

Ideile de bază ale ordoliberalilor

Teoria economiei sociale de piaţă Teoria tipurilor ideale de piaţă

Economia Economia
Îmbinarea organică a libertăţilor
liberă de piaţă centralizată
pieţei cu protecţia socială (prin
asigurarea din partea statului a unei Dacă ar trebui de ales între aceste două tipuri
existenţe decente). Trebuie amintit ideale de economie, apoi, spune Walter Eucken,
aici conceptul “echipei de fotbal”. economia liberă de piaţă este preferabilă,
deoarece ea asigură democraţia, libertatea şi
bunăstarea oamenilor. Economia centralizată –
este ineficientă şi duce la dictatură.
Şcoala ultraliberală de la Viena

Ultraliberaliştii – apărători înflăcăraţi ai economiei de piaţă “pure”,


respingând chiar şi ideea economiei mixte.

Friedrich von Hayek, susţinea că termenul de “economie” este deja învechit şi trebuie
înlocuit. Propune termenul “catalaxie” (schimbare – din greacă).

Catalaxia – un sistem economic care se autoreglează spontan prin intermediul preţurilor.


Preţurile – “un sistem de telecomunicaţii între agenţii economici”, “o maşină de înregistrat
schimbările din economie”

Ordinea spontană – constituie însăşi esenţa pieţei.

Ordinea naturală Ordinea spontană Ordinea socială

Ordinea spontană – rezultatul unor legături esenţiale, naturale, fireşti apărute stihiinic între
oameni, şi nu a cărorva acţiuni planificate. Datorită acesteia a apărut piaţa, preţurile, banii,
limbajul. Ele nu pot fi distruse sau reconstruite deoarece ţin de natura omului.
Statul de drept şi economia de piaţă – o medalie cu două faţete.
Şcoala monetaristă de la Chicago

Contrarevoluţia monetaristă – remediu eficient contra proceselor inflaţioniste din anii ’70 din ţările
dezvoltate.
Monetariştii susţineau că rolul decisiv în asigurarea unei activităţi economice echilibrate aparţine
masei monetare.

 Banii contează
Inflaţia este un fenomen de natură monetară
Creşterea masei monetare poate reduce temporar rata
şomajului, dar sporeşte nivelul inflaţiei
Singurul instrument de intervenţie a statului în viaţa economică
trebuie să fie controlul masei monetare
Idei de bază:
1. Teoria ratei naturale a şomajului. Şomajul natural este determinat de trecerea
muncitorilor de la un alt loc de muncă, un alt loc de trai.
2. Conceptul de venit permanent. Venitul pe care persoana îl aşteaptă în viitor
influenţează nivelul consumului.

Teoria ofertei. Curba lui Laffer