Sunteți pe pagina 1din 16

Termotehnica – curs 3

GAZUL IDEAL
Introducere

 Primul principiu al termodinamicii este o formă a legii generale a


conservării energiei, aplicată în cazul sistemelor termodinamice. El
a fost formulat în 1842 de către Julius Robert von Mayer.

 Enunţul general este următorul: într-un sistem izolat, energia se


conservă indiferent de transformările care au loc în interior.

 Din punct de vedere cantitativ, principiul I statuează conservarea


energiei: ea nu poate fi creată, nici distrusă.

 Din punct de vedere calitativ, principiul I indică posibilitatea


transformării energiei dintr-o formă în alta, în cantităţi determinate.
Notiuni introductive
Gazul ideal - un model teoretic de gaz, caracterizat printr-o ecuație de
stare simplă din punct de vedere matematic.

Niciun gaz real nu se comportă exact așa.

Modelul gazului ideal este folosit de inginerii care lucrează cu gaze


deoarece este simplu și aproximează bine pe un domeniu larg al
parametrilor comportarea gazelor în timpul transformărilor
termodinamice.

Comportarea gazului ideal este foarte asemănătoare cu a gazului


perfect, care însă este definit în mod diferit de gazul ideal. Această
comportare asemănătoare poate duce la confundarea acestor două
noțiuni, chiar în lucrări prestigioase, mai ales că din punctul de vedere
al aplicațiilor tehnice, faptul că sunt definite diferit adesea nu
deranjează.
Legile de bază ale gazelor ideale

Agentul de lucru cel mai utilizat în maşinile şi instalaţiile termice este gazul.
Deoarece studiul gazelor reale este complicat a fost conceput un gaz
ipotetic numit gaz ideal, definit prin următoarele condiţii:

 moleculele gazului sunt perfect sferice şi perfect elastice;


 volumul propriu al moleculelor este neglijabil în raport cu volumul total
ocupat de gaz;
 forţele de interacţiune moleculară sunt neglijabile.

În domeniul de presiuni şi temperaturi uzuale pentru funcţionarea maşinilor


şi instalaţiilor termice, gazele tehnice urmează legile gazului ideal cu
abateri relativ reduse.
Datorită acestui fapt au putut fi deduse experimental legile gazelor ideale.
Aceste legi nu sunt însă aplicabile vaporilor, care sunt gaze aflate în
vecinătatea domeniului lor de lichefiere.
Pentru 2 stări ale gazului, 1 şi 2, au fost deduse experimental
următoarele legi:

a) Legea Boyle – Mariotte (pentru evoluţia izotermă, T = ct):

b) Legea lui Gay – Lussac (pentru evoluţia izobară, p = ct):

c) Legea lui Charles (pentru evoluţie izocoră, V = ct):

d) Legea lui Avogadro: Toate gazele ideale care se află la aceeaşi


presiune, temperatură şi volum conţin acelaşi număr de molecule.
Definirea unor marimi
 Kilomolul - unitate de măsură pentru cantitatea de substanţă şi reprezintă
cantitatea de substanţă care conţine molecule;
- Numarul lui Avocado

 Masa moleculară a unui gaz este un număr adimensional care arată de


câte ori masa unei molecule din gazul respectiv este mai mare decât a 12-a
parte din masa moleculei izotopului de carbon

 Masa molară este masa unui kmol de substanţă exprimată în kg, care are
ca număr tocmai masa moleculară a acestei substanţe. Se notează cu
 De exemplu:

Rezultă relaţia pentru masa de substanţă


unde: m - masa substanţei [kg ]
- masa molară [kg / kmol ]
n – numarul de kilomoli [kmol ]
 Volumul molar, notat - volumul unui kmol de substanţă

Din legea lui Avogadro şi din definiţia pentru kmol, rezultă următoarea
consecinţă:
Volumul unui kmol de substanţă este acelaşi pentru toate gazele ideale
aflate în condiţii egale de presiune şi temperatură.

Dacă 1 şi 2 sunt două gaze aflate la aceeaşi presiune p şi temperatură T:

În condiţii normale fizice volumul unui kmol de


gaz, indiferent de natura gazului, are întotdeauna valoarea:

 Metrul cub normal - cantitatea de gaz cuprinsă în volumul de


în condiţii normale fizice.
Ecuaţia termică de stare a gazelor ideale
Pentru 1 kg de gaz ideal, se consideră 1şi 2 două stări oarecare ale
gazului. Indiferent de poziţia punctelor 1 şi 2, se poate ajunge din starea
1 în starea 2 printr-o evoluţie izotermă 1-x apoi o evoluţie izobară x-2.

Din relaţiile între parametrii de stare


pentru cele două evoluţii, rezultă:

Ri este constanta caracteristică


a gazului ideal
- este constanta caracteristică a gazului ideal

Considerăm 1 şi 2 două gaze ideale diferite aflate la aceeaşi presiune şi


temperatură (1 şi 2 nu sunt 2 stări ale aceluiaşi gaz).

De asemenea, pentru aceste condiţii, din consecinţa Legii lui Avogadro


rezultă că volumul molar este acelaşi (volumul unui Kmol de gaz):
Altă formă a ecuaţiei termice de stare

n reprezintă numărul de kmoli de substanţă


Ecuaţia de stare a gazului perfect, se poate scrie sub diferite forme:

 Pentru un kmol de substanţă:


 Pentru un n kmoli de substanţă, de masă m [kg] şi masă molară M
kg/kmol

 Pentru 1 kg de substanţă
Ecuaţiile calorice de stare şi căldurile specifice
ale gazelor ideale

Legea lui Joule: Energia internă a unui gaz ideal nu depinde nici de
volumul său nici de presiunea sa ci depinde doar de temperatură
entalpia gazului ideal depinde doar de temperatură

ecuaţiile calorice de stare pentru gaz ideal sunt :

Relaţia Robert – Mayer


Legile de bază ale gazelor ideale