Sunteți pe pagina 1din 31

Optica Fiziologica

• Ochiul reprezinta componenta aparatului vizual periferic si este sediul celulelor


fotoreceptoare care au rolul de a transforma energia luminoasa din spectrul
vizibil (radiaţia cu lungime de undă cuprinsa intre 400-760 nm) în impulsuri
nervoase care vor fi transmise spre creier

• Ochiul este un sistem optic centrat convergent format din mai multi dioptri
sferici.

• Orbita are rolul de a susţine şi direcţiona globul ocular cât şi de a determina o


relaţie spaţială între ochi, factor fundamental în vederea binoculară.

• Celule fotoreceptoare pe care le contine retina convertesc lumina in semnale


electrice, acestea fiind transmise la creier prin neuroni cu ajutorul nervilor optici.
Creierul proceseasa informatia primita si astfel noi percepem imaginea vizuala.
• Primul pas este reprezentat de formarea unei imagini pe retina a unui obiect, al doilea
pas este absorptia luminii de catre retina.
• Conductia semnalelor electrice prin nervi este cel de-al treilea pas iar procesarea
informatiei este al patrulea pas.
• Structura si proprietatile ochiului uman impun o serie de cerinte pentru proiectarea
aparatelor vizuale.
• Ochiul uman este un sistem optic centrat convergent format dintr-o serie de dioptri
sferici. Mediile transparente succesive sunt:
• corneea,
• umoarea apoasa (n = 1.3374),
• lentila cristalinului si
• umoarea vitroasa (sticloasa) (n=1.336).

• Prima refractie: la interfata aer-cornee


• A doua refractie: pe fata anterioara a
cristalinului
• A treia refractie: pe fata posterioara a
cristalinului
• Ochiul are o raza medie de 12mm.
• Corneea are grosimea la centru de
0.52mm si 0.65mm spre margini, si
diametrul 12.6mm pe orizontala si
11.7mm pe verticala.
• Corneea este formata din straturi
incapand din partea exterioara catre
cea interiora dupa cum urmeaza:
epitelium cornean, celule bazale, lamina
(membrana Bowman), stroma corneana,
lamina poserioara (membrana Descement)
si endoteliul cornean.

• Stroma corneana constituie 90% din grosimea corneei si este compusa din 50 de
straturi de fibre de colagen.

• Corneea este transparenta deorece este uniforma ca structura, nevascularizata (adica


nu are vase de sange) cu exceptia marginilor si este relativ dehidratata.
• Apertura cristalinului (pupila) este controlata de o diafragma (numita iris) si are un
diametru de 2-8mm in functie de intensitatea luminii.

Pupila este o apertura circulara cu diametrul de 2-8 mm usor descentrata inferioro-


nazal.
Diametrul pupilei este controlat de o pereche de muschi numiti pupila sphincter (muschi
de forma circulara in jurul pupilei) care contracta si dilata deschiderea pupilei.
• Sistemul optic al ochiului este complicat datorita structurii neomogene a cristalinului.
• Cristalinul este o lentila biconvexa formata din 20000 de straturi transparente
succesive, al caror indice de refractie variaza de la n = 1.405 in straturile periferice
pana la n = 1.454 in centru.

• Focalizarea ochiului este controlata de catre muschii ciliari care modifica grosimea si
curbura lentilei cristalinului.
• Prin actiunea muschilor ciliari razele de curbura ale lentilei cristalinului variaza in
anumite limite, cea mai mare schimbare producandu-se in curbura suprafetei sale
frontale.
• Prin aceasta cristalinul se comporta ca o lentila cu distanta focala variabila, permitand
acomodarea ochiului astfel incat imaginea obiectelor vizate sa se formeze intotdeauna
pe retina.
• Cand muschiul ciliar este relaxat, lentila cristalinului este aproape plana si puterea de
focalizare a ochiului este minima.
• Lumina provenita de la o sursa intra prin cornee traveseaza umoarea apoasa aflata in
fata pupilei, apoi trece prin lentila cristaliului si prin umoarea vitroasa, si formeaza
imaginea pe retina care contine celule receptoare conurile si bastonasele.

Acomodarea. Un ochi normal, aflat in stare de repaus, are focarul situat pe retina.
Din aceasta cauza, pentru obiectele situatea la infinit (practic, la distante mai mari
decat circa 15 m) ochiul formeaza imaginile pe retina fara nici un efort de modificare a
cristalinului.
• Lentila cristalinului este suspendata de muschii ciliari ai fibrelor zonulare si sprijina pe
suprafata posterioara a irisului.
Este compusa din aproximativ 66% apa si 33% proteine. Lentila cristalinului are aproximativ
de 4mm grosime si diametrul de 9mm.
• In timpul vietii aceasta creste continuu, formand straturi succesive pe masura ce se
inainteaza in varsta. La varsta de 30 de ani, lentila are o masa de 170mg si creste cu
1.2mg pe an.
• Latimea lentilei cristalinului este de apromativ 4mm si creste cu 0.02mm pe an.

• Lentila cristalinului este nevascuularizata si complet transparenta.


Ea este usor birefractiva (adica prezinta idicii de refractie usor diferiti pentru diferite
polarizari ale luminii), devine mai galbena cu inaintarea in varsta si poate deveni opaca
atunci cand se formeaza cataracta.
• Apropiind obiectul, cristalinul se bombeaza sub actiunea muschilor ciliari, asa fel
incat imaginea sa ramana tot pe retina.

Fenomenul se numeste acomodare.

• Pentru a focaliza pe retina obiecte din ce in ce mai apropiate, lentila cristalinului


trebuie sa se bombeze din ce in ce mai mult , pana la o acomodare maxima,
corespuzatoare unei distante minime de vedere distincta si care pentru ochiul normal
este de aproximativ 25cm.

• Acomodarea ochiului este deci posibila intre un punct aflat la o distanta maxima
(punctul remotum), care, pentru ochiul normal este la infinit (practic, peste 15 m) si
un punct aflat la o distanta minima (punctul proximum), care pentru ochiul normal
este de 10-15 cm la tineri si aproximativ 25 cm la adulti.

• In mod normal, ochiul vede cel mai bine, putand distinge cele mai multe detalii, la o
distanta mai mare decat distanta minima de vedere si anume la aproximativ 25 cm,
numita distanta vederii optime.
• Umoarea apoasa umple camera anterioara (cu un volum de 0.3cm3) marginita de
cornee, iris si de suprafata anteriora a lentilei cristalinului, si camera posterioara
(0.2cm3) de la marginea lentilei cristalinului.
• Umoarea apoasa are mai putine proteine (0.1g/L) decat plasma sanguina (60-70g/L).
• Umoarea vitroasa contine aproximativ 99% apa, iar restul de 1% este compus din
colagen (0.5g/Lproteine) si acid hialuronic, acesta din urma reprezentand gelatina si
are caracter vascos. Aceasta umoare reprezinta aproximativ 5m3 din cei 7-8cm3 ai
volumului ochiului.
• Indicele de refractie al lacrimilor si al umorii vitraose este de 1.336 si al umorii
apoase este putin mai mare, 1.3374.
• Rolul corpului vitroas este acela de a mentine forma sferica a ochiului
• Cea mai mare putere de refactie a ochiului este la suprafata corneei deoarece separa
aerul de umoarea, insa variatiile acestei puteri, necesare pentru acomodare sunt
cauzate de deformarea lentilei cristalinului
• Corneea executa patru treimi ale focalizarii si cristalinul doar o treime.
• Forma si respectiv distanta focala a cristalinului sunt ajustabile si astfel realizeaza o
ajustare fina a imaginii permitand acomodarea ochiului.

• Indicele de refractie al corneei este 1.3771 iar cel al


lentilei cristalinului este mai mare.

• La centru lentila cristalinul indicele de refractie este


1.40-1.41 si descreste la valorile 1.385-1.388 spre
poli si la valoarea 1.375 spre ecuator; aceasta se afla
intr-o capsula si valoarea indicelui de refractie este
1.360 in capsula
• capsula care este o membrana elastica care imbraca
lentila cristalinului.
• Numai aproximativ 50% din lumina vizibila (400-700nm) atinge ochiul practic la
incidenta normala.
• Astfel lumina traverseza ganglionii si alti neuroni ai lentilei, inainte de atinge retina si
fomeaza imaginea, pe fata din spatele a fotoreceptorilor retinei.

• Fovea sau fovea centralis este regiunea centrala a retinei, si regiunea acuitatii vizuale
deoarece contine cea mai mare densitate a celulelor de tip con de pe retina.

• Acuitatea vizula sau puterea separatoare a ochiului normal este determinata de


structura celulara a retinei si nu este influentata de aberatiile de astimatism
• Retina, aflata pe fundul ochiului reprezinta ecranul de proiectie a imaginilor obiectelor
exterioare.
• Aceasta consta dintr-un mozaic de elemente fotosensibile circa 125-130 de milioane de
bastonase si 6-7milioane de conuri perpendiculare pe fata retinei si conectate la creier
prin nervul optic.

• Punctul de iesire al nervului optic din ochi nu contine fotoreceptori (pata oarba).

• Conurile sunt responsabile pentru vederea diurna si


pentru senzatia de culoare iar bastonasele sunt
responsabile pentru vederea crepusculara.
• Densitatea superficiala de conuri creste pe masura ce
ne apropiem de pata galbena sau macula,
reprezentand o depresiune in retina si atinge valoarea
maxima de circa 180000 conuri/mm2 in mijlocul
acesteia pe o arie de aproximativ 0,2 mm2 diametru,
denumita fovea centralis.
• Pentru comparatie, obsevam ca imaginea pe retina a
lunii pline are un diamteru tot de aproximativ 0,2 mm.
• Bastonasele au cea mai mare sensibiltate, acuitate spatiala mica si sunt relativ mult
mai numeroase la periferia retinei.

• Maximul de sensibilitate al bastonaselor este la 500nm.


• In vederea nocturna folosim numai bastonasele, rezulta diferite umbre al culorii gri.
• Deci, vedere nocturna este datorata bastonaselor.
• Bastonasele au un diametru de aproximativ 2mm.
Conurile: sunt aproximativ 7 milioane de conuri pe retina.

• Ele au o sensibilitate de 1000 de ori mai mica decat bastonasele, acuitate spatiala
mare si sunt concentrate in foveea.

• Acolo sunt trei tipuri de conuri, cu sensibilitate spectrala langa 445nm (albastru sau
conuri S) 535nm (verde sau conuri M) si 570nm .
• Conurile diametrul de 1.0-1.5 mm si sunt la 2.0-2.5 mm departare in fovea.

• Acolo sunt 1 milion de fibre nervoase in ochi, astfel incat unele conuri (precum si
bastonase) sunt conectate la aceleasi celule nervoase.

• Celulele cu conuri au o prelungire externa sub forma de con.


• Contin un pigment numit iodospina.
• Sunt sensibile la radiatii luminoase de mare intensitate.
• Sunt receptori pentru vederea cromatica si au prag de sensibilitate ridicat.

• Celulele bastonase au o prelungire externa sub forma de bastonas.


• Sunt in numar de 125-300 de milioane contin pigmentul numit rodospina (purpurul
retinian)
• Sunt sensibile la radiatii de intensitate mica sunt receptori pentru vederea nocturna,
fara detalii si fara culori.
• Au prag de sensibilitate scazut.
• Absorptia luminii de catre conuri si bastonase este un proces fundamental in care un
foton (sau cuanta) de lumina este absorbita de pigmentul rodopsina.
• Unul dintre aspectele al fizicii cuantice este cuantificarea nivelelor de energie in
molecule, adica moleculele au nivele de energie distincte.

• In consecinta o molecula poate absorbi lumina numai pe anumite nivele (sau


frecvente) corespunzatoare diferentelor de energie dintre ele. Lumina actioneaza ca
pachete de lumina numite fotoni. Energia unui foton este:

ℎ𝑐
𝐸 = ℎ𝜈 =
𝜆

unde 𝒉 este constanta lui Planck, 𝝂 este frecventa luminii, 𝒄 este viteza luminii si 𝝀 este
lungimea de unda a luminii.
• Absorptia are loc cand fotonii au energie in domeniul in care sunt absorbiti de
moleculele fotosensibile ale acestor celule.
• Rodospina contine cromofor (adica partea din molecule responsabila cu culorile)
• Cromoforul retinal fiind este o derivata a vitaminei A prin absorptia unui singur foton se
izomerizeaza (adica se schimba configuratia moleculara) de la 11-cis retinal la all trans-
retinal.
• Proteinele care au benzi de absorptie in ultraviolet nu pot absorbi lumina in regiunea
vizibila.
• Absorptia 11-cis retinal este in ultravioletul apropiat, 360-380nm; de aceea, legatura
retinei si proteinele rosii deplaseaza absoptia cu 200nm spre domeniul vizibil.
• Deosebirile proteinelor din bastonase si din cele trei tipuri de conuri duc la raspunsuri
diferite de lungimi de unda pentru aceste patru tipuri de celule fotoceptoare.
Baza fotochimica a vederii

• Razele de lumina strabat mediile transparente si apoi retina, ajungand la celulele


fotoceptoare ale acesteia.
• La nivelul celulelor fotoreceptoare razele de lumina determina descompunerea
pigmentilor fotosensibili

• Iodospina din celulele cu conuri se descompune in retinem si fotospina

• Rodospina din celulele cu bastonase se descompune in retinem si scotospina

• Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modifica permeabilitatea


celulelor fotoreceptoare pentru ioni si se declanseaza potentialele de actiune
(influxuri nervoase).
• De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii optici
sunt conduse conduse la segmentul central al analizorului vizual din lobul occipital
unde sunt transformate in senzatie de vaz.
Formarea imaginilor

Prin conventie, in optica, obiectul este plasat la o distanta d1 in stanga lentilei si razele
optice se propaga de la stanga la dreapta. Obiectul are inaltimea y1.

Pentru o lentila convexa distanta focala este pozitiva.


Axa centrala se numeste axa optica. Toate razele care trec prin lentila formeaza o imagine
la distanta d2, in dreapta lentilei iar valoarea distantei d2 este data de ecuatia lentilei (1)
1 1 1 (1)
+ =
𝑑1 𝑑2 𝑓
Imaginea formata la distanta d2 este reala cand d1 este mai mare decat f, adica ca
imaginea va fi prinsa pe un ecran plasat in punctul d2.
Imaginea obtinuta este rasturnata si are inaltimea y2. Marimea M se numeste marire
liniara.
𝑑2 𝑦2
𝑀= = (2)
𝑑1 𝑦1

Cand obiectul se afla la infinit, adica d1 infinit, razele paralele sunt incidente pe lentila si
imaginea obiectului se formeaza in punctul focar, adica d2 = f.
Cand obiectul se afla in focar, astfel incat d1 = f, imaginea obiectului se formeaza la infinit.
Cand obiectul se afla in apropierea lentilei, adica intre lentila si
focar, distanta d1 mai mica decat f, atunci d2 mai mic < 0 si
imaginea este in stanga lentilei.

Aceasta imagine este virtuala. Totusi, daca razele de lumina din


dreapta lentilei sunt trasate inapoi catre stanga lentilei, ele dau o
imagine virtuala.
Ecuatia lentilei poate fi folosita pentru determinarea imaginii printr-o lentila
divergenta, a carei distanta focala este negativa.
Lentilele concave produc imagini virtuale.
Bazele stiintifice ale imaginii

Presupunem ca razele de lumina se propaga in linie dreapta si trec intr-un mediu uniform
si modul de propagare la interfata dintre doua medii, se determina folosind legea lui Snell.

Legea lui Snell a refractiei arata ca lumina din mediul 1 care are indicele de refractie n1 si
care face unghiul q1 cu normala la suprafata va trece in mediul al doilea de indice de
refractie n2 si face cu normala la suprafata unghiul q2.

Legea lui Snell 𝑛1 𝑠𝑖𝑛𝜃1 = 𝑛2 𝑠𝑖𝑛𝜃2 (3)

pentru unghiuri mici adica 𝜃1 , 𝜃2 ≪ 1

𝑛1 𝜃1 = 𝑛2 𝜃2 (4)
𝑅12 > 0

𝑦
𝜃1 = 𝑦 ≪ 𝑅12 𝜃1 ≪ 1
𝑅12

𝑛1 𝑛1 𝑦
𝜃2 = 𝜃1 =
𝑛2 𝑛2 𝑅12 (5)

𝑛1 𝑛1 𝑛1 𝑦 𝑛2 − 𝑛1 𝑦
𝜃1 − 𝜃2 = 𝜃1 − 𝜃1 = 1 − 𝜃1 = 1 − = (6)
𝑛2 𝑛2 𝑛2 𝑅12 𝑅12 𝑅12
• Din considerente geometrice se observa ca raza de lumina intersecteaza axa optica
la o distanta de

𝑦
𝐹 𝑦 =
𝜃1 − 𝜃2

𝑛2 > 𝑛1 𝜃1 ≪ 1

𝑦 𝑛2 𝑅12 𝑛2
𝑓12 = 𝑛 − 𝑛 𝑦 = 𝑅12 = 𝑛2 = (7)
2 1 𝑛2 − 𝑛1 𝑛2 − 𝑛1 𝑃12
𝑛2 𝑅12

• Se defineste P12 ca fiind puterea de refractie, astfel 𝑅12 (8)


𝑃12 =
𝑛2 − 𝑛1

• Daca indicelele de refractie n2 =1 (aer) rezulta


1
𝑓12 = (9)
𝑃12

• puterea de refractie are dimensiunile de dioptrie 1


1𝐷 =
𝑚
• in cazul general, cand avem doi indici de refractie, n1 si n2 formula (1) devine

𝑛1 𝑛2 𝑛2 − 𝑛1 (9)
− =−
𝑑1 𝑑2 𝑅12

pentru razele de lumina


• Daca si care traverseaza de la
stanga la dreapta

• Pentru o imagine virtuala apare la

• in cazul general se obtine ca puterea de refractie este

(10)

• Daca
• in cabinetele optice se foloseste adesea denumirea de vergenta

vecinatatea obiectului

vecinatatea imaginii

• cum marimile d1 si d2 se masoara in metri, rezulta din relatia (9)

(11)

• in relatia de mai sus toate marimile sunt exprimate in dioptrii


• propagarea luminii de la un obiect la imagine creste vergenta cu o cantitate egala cu
puterea de refractie

• marirea liniara este in acest caz

(12)
• ne propunem sa vedem ce se intampla atunci cand exista doua medii de refractie, cu
indici de refractie diferiti

• daca ei sunt separati de o distanta D, pe care o presupunem foarte mica, distanta


focala devine
(15)

• unde puterea de refractie P12 este data mai sus

• puterea de refractie P23 este (16)


Aceasta este denumita aproximatia lentilor subtiri, ecuatia (15) poate fi exprimata astfel

unde (17)

• pentru o lentila subtire cu indicele de refractie n2 = n aflata in aer sau in vid (cu indici de
refractie n1 = n3 = 1 , sau f13 = f31) ecuatia de mai sus se reduce la

(18)

• aceasta distanta focala poate fi exprimata ca

(19)
• Pentru distante focale pozitive, avem lentila biconvexa
• lentila plan convexa
• menisc pozitiv

• Pentru distante focale negative, avem lentila biconcava


• lentila plan concava
• menisc negativ