Sunteți pe pagina 1din 18

PARACHERATOZA LA ANIMALE

BUDACĂ IOANA
Anul VI Grupa 801 A
Este o tulburare metabolică, ce rezultă în urma unui aport
deficitar de zinc sau absorbţiei inadecvate a zincului din cauza unui
exces de calciu, fitaţi sau alţi agenţi de chelatare din dietă.

Poate fi congenitală sau dobândită, în practică fiind mult mai


frecvent întâlnită cea de natură nutriţională dobândită ă.
ETIOPATOGENEZĂ

Boala are cea mai mare importanţă practică


la purcei şi viţei dar mai poate apărea şi la pisici, miei,
iepuri şi câini, în special tineretul din rase de talie
mare: Dog german, Marele danez, Doberman,
Labrador. Se mai poate întâlni şi la rasele de talie
mică, Pudel şi Beagle.

Boala a fost descrisă pentru prima dată la


viţeii din rasa Holstein – Friză din Scoţia.
Carenţa în Zn se poate datora:
 nerespectării raportului Ca:Zn (normal este de 100 –
125/1);
 excesului de cereale din raţie sau făină de soia (bogat în
acid fitic);
 excesul de antagonişti ai Zn (Ca, P, Cu, Fe);

Apariţia paracheratozei este favorizată de:


 prezenţa Ca în raţie într-o proporţie de peste 1%;
 raţiile uscate;
 alimentele alterate (la porc);
 temperatura scăzută.
 La viţei
Boala apare la vârsta de 4 – 6 săptămâni, constatându-se
modificări evidente precum: oprirea creşterii, părul devine mat,
aspru iar leziunile paracheratozei constau în cruste cenuşii sau
brun deschise foarte pruriginoase, sub care pielea este glabră.

Îndepărtarea crustelor lasă zona sângerândă, pielea


devine lipsită de elasticitate, se îngroaşă şi favorizează apariţia
de fisuri, crevase care constituie porţi de intrare pentru agenţii
infecţioşi prelungindu-se astfel vindecarea leziunilor.

Leziunile apar iniţial peribucal, în jurul nărilor,


submandibular, pe faţa ventrală a gâtului şi faţa interioară a
coapselor.
 La purcei:
Apare frecvent la tineret în vârstă de 2 – 4 luni , în greutate
de 60 – 80 Kg şi apare iarna sau la începutul primăverii la
animalele hrănite din automate cu furaje uscate.
Boala mai poate fi întâlnită şi în perioada neonatală
datorită hipozincozei scroafelor.

Iniţial apar macule eritematoase pe abdomen faţa internă a


coapselor, periocular, peribucal, urechi, scrot şi coadă.

Leziunile sunt asemănătoare cu cele de la viţei.


Paracheratoza la porc – leziuni pe faţa
ventrală a abdomenului, torace,
membre.
 La câini
Boala se manifestă prin apariţia de plăci paracheratozice pe punctele de
presiune (unde apar în mod normal calozităţile), pe cuzineţii palmari şi plantari,
buze, trufă, faţă, eroziuni şi ulcere ale joncţiunilor cutaneo-mucoase).
În forma gravă a bolii se mai constată hipotrepsie, anorexie, depresiune
corticală.
 La pisică:
Paracheratoza datorată carenţei în Zn, se traduce prin
întârziere în creştere, leziuni eritematoase, crustoase, ulcerative cu
diferite localizări îndeosebi, peribucal precum şi încetinirea
creşterii părului şi reducerea învelişului pilos.

Paracheratoza datorată carenţei în acizi graşi esenţiali


debutează prin caracterul uscat al pielii şi alopecie progresivă
începând de pe faţa ventrală a abdomenului şi extinzându-se pe
feţele interne ale coapselor şi în regiunea interscapulară, pielea
având un aspect grăsos.
 La iepure:
Carenţa în Zn (nivelul Zincului sub 50 ppm) determină
paracheratoză asociată cu alopecie parţială cu un aspect umed şi
încâlcit al părului din regiunea submandibulară şi de pe piept.

 La miel:
Paracheratoza este rară, a fost produsă
experimental, caracterizându-se prin: fire de lână subţiri,
fragile, uşor de epilat şi distrofii ale ţesutului cornos al
coarnelor traduse prin căderea acestora sau apariţia de
muguri cheratinicila locul coarnelor, la rasele fără coarne
MODIFICĂRI MORFOPATOLOGICE:

 aspect paracheratozic al pielii;


 zone cu cicatrici de dimensiuni mari;
zone denudate;
 hipoplazie timică, splenică şi ganglionară.

Examenul histologic:
Se face din zone neulcerate, se constată acantoză moderată sau
severă şi hipoplazia cheratohialinului din “ stratum granulosum“ .
Solzii paracheratozici sunt formaţi din celule cubice cu nuclei aplatizaţi,
leucocite şi celule necrozate iar în stratul papilar se observă infiltraţii
limfocitare.
DATE
ANAMNE-
TICE

EXAMENUL DATE
PIELII DUPĂ CLINICO-
BIOPSIE LEZIONALE

DIAGNOSTIC

ZINCUL DIN ANALIZA


ŢESUTURI CHIMICĂ A
RAŢIEI

FOSFATAZA DOZAREA
ALCALINĂ ZINCEMIEI
SERICĂ
HIPERCHERATOZĂ

DERMATITE
PARAZITARE
DIAGNOSTIC
DIFERENŢIAL
FOTODERMATOZE IHTIOZA

AFECŢIUNI EPITELIOGENEZ
GENETICE A IMPERFECTĂ

HIPOTRICHOZA
TRATAMENT
Se recomandă:
a. Asigurarea necesarului de zinc, astfel:
 bovine 40 – 45 ppm;
 suine 50 ppm;
 pisică 15 – 50 ppm

b. Asigurarea raportului dintre Ca/Zn/Fe/Cu – 100/1/1/0,2;

c. Reducerea Ca din raţie (la 0,6%);

d. Suplimentarea aportului de Zn (tărâţe de grâu şi săruri de Zn);

e. Apă la discreţie,

f. Ulei de soia şi se reduce făina din peşte


A. La viţeii administrarea a 100 mg Zn/animal/zi,
duce la vindecarea parcheratozei în decurs de 14 zile.
La taurinele adulte paracheratoza cedează la
administarea zilnică a (250 – 500) mg Zn/animal/zi
sau administrarea de brichete care conţin (1 – 2)%
Zn;

B. La purcei paracheratoza poate fi prevenită prin


prezenţa în hrană a următoarelor componente: făina
de sânge în proporţie de 20%, histidină 1%,
histamină 0,2%, magneziu 0,8%, Cobalt (50 – 100)
ppm.
Paracheratoza neonatală se previne prin
administrarea în hrana scroafelor în ultimele 4
săptămâni de gestaţie câte 1g de Zn/zi, sulfat de Zn
10% în premixul mineral.
La tineretul la îngrăşat se poate suplimenta
alimentaţia cu 500 mg sulfat de zinc/animal/zi, în
scop eficace şi curativ.
C. La câine, tratamentul
se realizează cu sulfat de
Zn, 10mg/Kg/zi sau
preparatul Zinc –
metionină (ZINPRO), în
doză de 1,5 – 1,7
mg/Kg/zi.

D. La pisică paracheratoza poate fi


prevenită prin asigurarea acidului
arhidonic 0,08% din substanţa
uscată a raţiei sau administrarea
zilnică a 2,5 – 5 ml amestec de ulei
vegetal şi ulei de peşte, acesta
conţinând toţi acizii graşi esenţiali.
1. Hrițcu Luminița, Nutriție clinică și patologie nutrițională – curs anul VI, FMV Iași;
2. 2. Solcan Gh., Patologie și clinică medicală – curs anul V, FMV Iași;
3. http://www.mediculmeu.com/boli-si-
tratamente/dermatologie/paracheratoza-nutritionala-sindromul-ii.php
4. https://documents.tips/documents/referat-
paracheratozahipozincozaparakeratosis.html
5. http://www.merckvetmanual.com/mvm/index.jsp?cfile=htm/bc/72800.htm
http://www.gopetsamerica.com/dog-health/nasal_parakeratosis.aspx
14
6. http://www.genetics.unibe.ch/content/rubrik/labrador_hnpk/index_eng.html
7. http://www.thepigsite.com/pighealth/article/391/parakeratosis
8. http://www.merckvetmanual.com/mvm/index.jsp?cfile=htm/bc/72800.htm
9. http://www.mediculmeu.com/boli-
tratamente/dermatologie/paracheratoza.php