Sunteți pe pagina 1din 107

Universitatea de Medicina si Farmacie “Victor Babes” Timisoara

Departamentul de Obstetrica si Ginecologie

DISTOCIILE
DISTOCIILE
DE
DE
DINAMICA SI
DINAMICA SI DILATATIE
DILATATIE

CONF. DR. ELENA BERNAD


Contracţia uterină
în travaliu

• dureroase – cauze: hipoxia miometru, compresia nervilor col si


segment, distensie col, peritoneu
• ritmice (regulate)
• involuntare
• totale
• cresc progresiv ca frecvenţă, durată şi intensitate
• contracţii cu caracter expulziv: durează 60-70 sec., la interval de 1
minut
Contracţia uterină
în travaliu

• tonus
• intensitatea
• amplitudinea
• frecventa
• coeficient de variatie
• activitatea uterina (unitati Montevideo = frecventa X intensitatea,
mmHg/10 min)
Contracţia uterină
în travaliu

triplu gradient descendent


• propagare de la corp la col
• scăderea duratei de sus în jos
• scăderea intensităţii de sus în jos
Fenomenele travaliului

• fenomene active
• fenomene pasive
•Fenomene active
contracţia uterină
contracţia muşchilor abdominali – senzaţia de screamăt – presa
abdominală

Fenomene pasive

• completarea segmentului inferior


• ştergerea şi dilatarea colului şi a canalului pelvigenital – reflex
Ferguson
• formarea pungii apelor
• ruperea membranelor
– prematur, înainte de termen si instalarea travaliului
– precoce, înainte de 5 cm dilataţie
– normal, de la 5 cm la dilataţie (aproape) completă
• modificări plastice fetale
Stadiile travaliului
- “perioadele naşterii” -

• ştergerea şi dilatarea colului - I


• expulzia fătului -II
• delivrenţa (expulzia placentei) - III
Stadiul 1 al travaliului
• perioada de la debutul travaliului la dilataţie completă
• dependent de paritate:
– 6 – 12 h la primipare
– 4 – 8 h la multipare

Faze
• faza de latenţă, până la dilataţie de 2 cm
– 8.5 h la primipare şi 5 h la multipare

• faza activă, până la dilataţie completă


– faza de acceleraţie
– faza de pantă maximă
– faza de deceleraţie
– 3 h la primipare şi 2 h la multipare
Progresiunea travaliului
Progresiunea prezentatiei si a dilatatiei colului
Curba Friedman
Distocia de dinamică

= modificări patologice ale forţei în cursul naşterii, care


afectează una din proprietăţile miometrului.

În situaţie de incompatibilitate mecanică între bazin şi


prezentaţie, de multe ori apar iniţial tulburări de dinamică.

Uterul cel mai adesea se manifestă prin hipokinezie ca element


de protecţie împotriva rupturii uterine.
Clasificare

Dinamica uterină poate fi:


- insuficientă
- excesivă sau
- necoordonată.

Naşterea anormala este definita in cazurile cu lipsa de


progresiune în orice stadiu.
Au existat trei paşi pozitivi în asistenţa
naşterii anormale:
-înţelegerea faptului că prelungirea naşterii
poate duce la un rezultat obstetrical deficient;
- folosirea perfuziei ocitocice şi
-creşterea ratei de operaţie cezariană.
Cardiotocografia
Dinamica uterină insuficientă: hipokinezie, hipotonie

Hipokineziile pot fi: de intensitate, când presiunea


intraamniotică este mai mică de 25 mm Hg şi de frecvenţă,
manifestată prin contracţii uterine rare, mai puţin de 2 în interval
de 10 minute. Rezultă o activitate uterină scăzută, între 50-100 UM.

Dacă hipokinezia este globală, poate determina în final inerţie


uterină. Aproximativ 5% dintre primipare au opriri ale
mecanismului de naştere mai mari de 2 ore în timpul fazei active
iar 80% dintre acestea au o dinamică mai mică de 180 UM.

Hipotonia (tonusul uterin coborât sub 10 mm Hg) se întâlneşte


rar, izolată, asociindu-se de obicei cu hipokinezia.
Etiopatogenie

Dinamica uterină insuficientă poate fi primitivă sau secundară.

Primitivă (când apare la începutul travaliului):


• deficienţe organice ale musculaturii uterine (fibroame,
adenomioza,hipoplazie uterină, uter cordiform)
• ruperea prematură a membranelor
• multiparitate, inflamaţiilor cronice, etc.
• insuficienţe hormonale hipotalamo-hipofizare, placentare
• afecţiuni materne ca: diabet, obezitate, hipertiroidie.
• disgravidiile prin edemul muşchiului uterin care le însoţeşte, pot determina
dinamică uterină insuficientă.

Secundară (se manifestă în timpul naşterii):


oboseala şi epuizarea musculaturii uterine,consecinţa travaliilor lungi,
neglijate
• distensia exagerată a uterului, din sarcina gemelară,fătul gigant,
polihidramnios
• ruperea intempestivă a membranelor
• administrarea antispasticelor în exces sau anesteziiinoportune
Diagnostic clinic

Dinamica uterină insuficientă

Se urmăresc palpatoriu contracţiile uterine pe o perioadă de cel puţin


10 – 15 minute (tocometrie manuală).

Interval mare între două contracţii, durata mică, frecvenţa lor redusă.

Dilataţia colului staţionară, membranele sub tensiune, lipsa deprogres a


prezentaţiei.

Starea fătului nu este de obicei influenţată dar, după un timp,poate


apare suferinţa fetală.
Dinamica uterină excesivă: hiperkinezie, hipertonie

Hiperkineziile pot fi: de intensitate, când presiunea


intraamniotică depăşeşte 70 mm Hg sau de frecvenţă
când înregistrează mai mult de 6 contracţii uterine în 10
minute.Activitatea uterină va fi crescută peste 250 UM. Cei doi
parametri pot fi afectaţi simultan, determinând pretetanizarea
uterină.

Hipertonia – creşterea tonusului bazal peste 35 mm Hg, poate fi


simplă sau asociată cu hiperkinezia, exprimând lupta
musculaturii uterine contra unui obstacol.
Etiopatogenie

Dinamica uterină excesivă

• malformaţii uterine
• excitabilitatea neuro-reflexă crescută a musculaturii uterine(mai
frecvent la primiparele foarte tinere sau în vârstă)
• tumori praevia
• distocii de canal moale
• prezentaţii patologice (transversă, cefalică deflectată)
• malformaţii fetale (hidrocefalie)
• făt voluminos
• administrarea în exces a preparatelor ocitocice
Diagnostic clinic

Dinamica uterină excesivă

• Contracţii uterine frecvente, prelungite, intervalul redus dintre


contracţii.

• Parturienta prezintă dureri vii, este agitată.

• Contracţiile uterine sunt de obicei ineficiente

• Dilataţia colului staţionară, prezentaţia nu progresează.

• Dacă hiperkinezia se asociază cu hipertonie, apare sindromul


depreruptură uterină, caracterizat prin ascensiunea inelului Bandl,
dureriintense, continui, însoţite de stare de agitaţie şi anxietate, edem
de col,semne de suferinţă fetală.
Dinamica uterină neregulată

Diskineziile, caracterizate prin modificareatotală sau parţială a


tuturor parametrilorcontracţiei uterine: intensitate, frecvenţă,
durată, interval, care au o alură anarhică.

Disarmonia contractilă se poate însoţi de hiper sau hipotonie.


Anomalia poate interesa atât originea cât şi modul de propa-
gare a undelor contractile.
Etiopatogenie

Dinamica uterină neregulată

• malformaţii uterine
• col deviat, aglutinat
• aderenţe anormale ale membranelor la polul inferior al oului
• prezentaţia înaltă, neacomodată
• făt mare, disproporţii feto-pelvine
• dezechilibru estro-progesteronic
• modificări ale reactivităţii SNC
Diagnostic clinic

Dinamica uterină neregulată

• Frecvenţă, durată, interval, intensitate a contracţiilor diferitede la o


contracţie la alta.
• Tonusul bazal este de obicei normal, dar în unele situaţii seasociază şi
hipertonia.
• Lipsa de progres a dilataţiei, care rămâne staţionară operioadă
îndelungată, acest tip de contracţii uterine fiindineficiente.
• Se instalează frecvent edemul de col.
Prognostic matern
• În dinamica uterină insuficientă prognosticul este în generalbun.
• Uneori se poate ajunge la prelungirea excesivă a travaliului, având
drept consecinţă epuizarea maternă, infecţia intraamniotică,
necesitatea unor intervenţii obstetricale laborioase.
• Dinamica excesivă determină naşterea precipitată, cu posibilitatea
rupturilor întinse ale canalului moale.
• În dinamica neregulată, ineficienţa contracţiilor uterine sesoldează cu
prelungirea travaliului.
Prognosticul fetal
• Este în general bun în dinamica insuficientă, fiind mai rezervat în
celalaltă categorie, când contracţiile uterine excesive determină
suferinţă fetală prin agresiune mecanică.
• În dinamica neregulată prognosticul ovular este deasemeni
rezervat prin posibilitatea apariţiei hipoxiei datorită prelungirii
travaliului.
Conduita profilactică
• Dirijarea corectă a travaliului
• Administrarea judicioasă a medicamentelor,
• Ruperea membranelor la momentul oportun
• Sesizarea şi corectarea la timp a anomaliilor minore ale contracţiilor
uterine.
• Naşterea nu trebuie forţată.
Conduita curativă
• Pentru corectarea dinamicii uterine insuficiente se recurge într-
un prim moment la mijloace simple ca de exemplu ruperea
artificială amembranelor (dacă prezentaţia este craniană, bazinul
normal şi coluldilatat cel puţin 4 cm).
• Dacă contracţiile uterine nu se normalizează se vor utiliza
substanţe medicamentoase cu proprietăţi stimulente asupra
miometrului (ocitocice).
• Ocitocina este un hormon polipeptidic eliberat de la nivelul
hipofizei posterioare, cu rol în declanşarea şi menţinerea
travaliului.
• Sub acţiunea hormonului ocitocic contracţiile uterine au un
caracter coordonat, intensitatea, frecvenţa, durata şi tonusul sunt
în limite normale
Oxitocina
• Acţiunea extractelor posthipofizare este cunoscută încă din 1906, dar
utilizareapractică curentă a fost introdusă mai târziu, când s-a reuşit
sintetizarea substanţei (1953 DuVigneaud, premiul Nobel în 1955).
• Preparatele folosite poartă diferite denumiri, unele dintre ele putând fi
administrate injectabil, altele per os.
• Calea intra-venoasă este preferabilă deoarece doza şi efectele
substanţei pot fisupravegheate mai bine. Preparatele se prezintă sub
formă de fiole de 2, 3 sau 5unităţi, se adminstrează în ser glucozat 5%,
doza fiind de 1 UI la 100 ml ser, cu undebit de 20-30 picături pe minut.
• Perfuzia ocitocică implică supravegherea atentă a parturientei şi a
fătului.
• Administrarea se opreşte dacă apar mai mult de 5 contracţii în 10
minute sau ocontracţie durează mai mult de 1 minut.
• Semi-viaţa plasmatică a oxitocinei este de 5 minute.
• Un pericol potenţial este reprezentat de acţiunea antidiuretică a
ocitocinei care este 1/10 din vasopresină. Poate să apară intoxicaţie cu
apă.
Contraindicaţii
• Ocitocina trebuie administrată de personal calificat,
• Nu se administrează în caz de prezentaţii distocice, uter
supradestins, uter cicatricial, hidramnios, sarcină multiplă,
multiparitate de grad înalt.
• Ocitocicele nu trebuie folosite pentru a mări peste normal rata de
dilatare a colului.
Amniotomia

• O metodă folosită pentru a stimula contractilitatea uterină este şi


amniotomia = ruperea artificiala a membranelor.
• În mod natural, aproape 60% dintre parturiente rămân cu
membrane intacte până la o dilataţie de 8 cm.
• Un pericol la ruperea artificială a membranelor este prolabarea de
cordon.
• Amniotomia de rutină la 5 cm dilataţie determină o accelerarea
naşterii pentru 1-2 ore, fără a creşte frecvenţa operaţiei cezariene.
• Amniotomia se poate asocia cu administrarea de ocitocină.
Dacă adoptând o conduită corectă dinamica uterină
nu se normalizează,
se evacuează sarcina prin
operaţie cezariană, aplicare de forceps sau
extragere în prezentaţie pelvină.
Tocolitice

• Pentru corectarea dinamicii uterine excesive se administrază


substanţe cu acţiune tocolitică: scobutil, papaverină, lizadon.
• Se poate recurge de asemenea la ruperea artificială a
membranelor, respectând condiţiile necesare.
• Moderate: atropină, mialgin
• Noi: betamimetice, nifedipină, atosiban
Dinamica uterină neregulată se corectează prin administrarea într-un
primmoment a substanţelor spasmolitice, având drept scop inhibarea
contracţiilor uterine. Ulterior se recurge la ocitocină sub formă de
perfuzie intravenoasă. Este indicată de asemenea ruperea artificială
amembranelor, respectându-se condiţiile menţionate anterior.

Când metodele de tratament medicamentos nu dau rezultate, nu se


vaprelungi travaliul peste parametrii normali, recurgându-se la
operaţia cezariană.
Pana de dinamică
• O situaţie particulară de distocie dinamică este lipsa de forţă
expulzivăvoluntară.
• La dilataţie completă, în mod normal, odată cu contracţiile
uterineparturienta simte o nevoie imperioasă de a împinge fătul,
datorităcompresiunii prezentaţiei pe peretele anterior al rectului.
• În mod tradiţional femeile care nasc sunt sfătuite şi chiar certate ca
să împingă jos pentru expulzie. Un studiu randomizat a arătat că
aceastăactivitate nu are nici un efect pozitiv faţă de atitudinea
expectativă.
• Anestezia epidurală poate reduce reflexul de împingere şi chiar
forţamusculaturii abdominale. O altă cauză poate fi frica de durerea ce
poateapare la dilatarea perineului.
• Conduita constă în aplicarea de forceps, vidextractor sau aplicarea
uneimetode de analgezie în timpul expulziei.
Forme particulare de distocie dinamică
• Hipertonia uterină din polihidramnios este de fapt o
denumireinadecvată. Creşterea tonusului bazal este doar aparentă.
• Distensia uterului este hidraulică şi nu consecinţa unei tulburări
intrinseci a funcţiei contractile.
• Hipertonia uterină din apoplexia uteroplacentară în caretonusul bazal
atinge valori de 3-4 ori mai mari decât celenormale (“uterul de lemn”).
Pe acest fond se înregistrează contracţii uterine, clinic neaparente.
Naşterea precipitată
• Oarecum paradoxal, nici o naştere prea rapidă nu constituie un scop
sau o soluţie fericită.

• Poate să apară fie datorită unei rezistenţe scăzute a ţesuturilor moi în


calea fătului, fie datorită unor contracţii uterine prea puternice.

• Ca definiţie înseamnă naşterea copilului în mai puţin de 3 ore, apărând


în 2% din naşteri. Naşteri cu o rată de dilatare a colului de peste 5
cm/oră la nulipare şi 10 cm/oră la multipare au fost asociate cu DPPNI,
eliminare de meconiu, hemoragii în postpartum, consum de cocaină şi
scoruri Apgar mici.

• 93% dintre femei sunt multipare.


Accidente posibile
• Din partea mamei pot să apară diferite rupturi ale canalului moale,
hemoragii în postpartum pentru că un uter care se contractă prea tare
întimpul naşterii, devine de multe ori hipoton în postpartum.

• Se poate să apară cu o frecvenţă mai mare embolia amniotică.

• La nivelul fătului este posibil ca să apară hipoxie datorită contracţiilor


preaputernice şi lipsa relaxării dintre contracţii. Rezistenţa perineului
poate, rar, determina traumatisme craniene.

• Cam la o treime din cazuri poate apare paralizie Erb-Duchenne.


Foarte rar copilul poate să fie “accidentat” datorită expulziei precipitate
şi să aibă traumatisme.

• Tratamentul se referă la administrarea unor tocolitice, deşi uneori


poate fi nevoie chiar de anestezie generală.
Distociile osoase si de parti moi
Bazinul osos patologic

Modificări patologice ale scheletului pelvin care determină dificultăţi


îndesfăşurarea eutocică a naşterii.

Distocia mecanică este determinată de acele bazine cu modificări


ale:dimensiunilor, formei, înclinaţiei sale.

Expresia disproporţie cefalopelvică a apărut înainte de secolul 20


pentru a descrie obstrucţia naşterii determinată de o disparitate între
dimensiunile bazinului şi ale capului fetal, cu o imposibilitate de naştere
vaginală. Situaţia era valabilă pentru timpurile în care rahitismul avea o
mare frecvenţă, la ora actuală fiind vorba mai curând de malpoziţii ale
capului fetal.

Diagnosticul este destul de dificil şi adesea incorect pentru că două


treimi dintre cele care vor naşte prin cezariană cu un astfel de
diagnostic pot naşte ulterior copii mai mari pe cale naturală.

Inabilitatea de a naşte vaginal cu oprirea progresului naşterii în


perioada a doua este o dovadă a distociei adevărate.
Frecvenţa

Actualmente frecvenţa bazinelor viciate a scăzut considerabil datorită


posibilităţilor de diagnosticare precoce şi tratament al afecţiunilor
sistemului osos.

Clasificare
- morfologică
- etiologică
- dimensională
Clasificarea morfologică

- bazin inelar (strâmtoarea superioară are dimensiuni mai mici decît


normal)
- bazin în “pâlnie” (strâmtoarea superioară este mai mare decât
normal, strâmtoarea inferioară are dimensiuni mai mici decât normal)
- bazin în general strâmtat – toate dimensiunile sunt mai mici decât
normalul
- bazin turtit anteroposterior – diametrul anteroposterior al strâmtorii
superioare este mai mic
- bazin turtit transversal – diametrul transvers este de dimensiuni mai
mici
- bazin asimetric – unul din diametrele oblice este mai mic decât
celălalt
Clasificarea etiologică

Afecţiuni care interesează întreg sistemul osos: nanismul, rahitismul,


osteomalacia.

Nanismul poate fi endocrin, rahitic, acondroplazic, determină


micşorarea dimensiunilor canalului dur în totalitate rezultând un bazin
în general strâmtat.
Rahitismul are drept consecinţă atrofierea şi deformarea bazinului. În
majoritatea cazurilor rezultă un bazin în general strâmtat şi turtit
anteroposterior.
Cunoştinţele actuale referitoare la etiologia rahitismului şi profilaxia
instituită, au permis reducerea considerabilă a frecvenţei afecţiunii.

Osteomalacia determină deformaţii variate ale canalului dur, care ia


îngeneral formă de treflă, datorită presiunii şi contrapresiunii exercitată
decoloana vertebrală şi oasele femurale.
Alte afecţiuni

Afecţiuni inflamatorii: osteita şi artrita, localizate mai ales lanivelul


articulaţiilor sacro-iliace determină bazine asimetrice.

Afecţiuni tumorale: osteosarcomul şi fibromul osos careevoluează


adesea spre excavaţia pelvină determinândobstrucţia totală sau
parţială a canalului dur.

Afecţiuni traumatice: fracturi ale oaselor bazinului, situaţie încare


bazinul se poate micşora fie prin deplasarea internă afragmentelor
osoase, fie prin formarea unui calus voluminos.

Bolile congenitale rar întâlnite sunt reprezentate de:

- lipsa de unire a oaselor pubiene – rezultă bazinul despicat Litman


- aplazia unei aripioare sacrate – bazin Naegele
- aplazia ambelor aripioare sacrate – bazin Robert
Alte afecţiuni

Maladii ale coloanei vertebrale: lordoza, cifoza, scolioza.

În lordoză presiunea coloanei vertebrale se transmite în special


pe jumătatea anterioară a bazei sacrului, determinând un canal dur
turtitanteroposterior.

Cifoza (tuberculoasă sau rahitică) - deformarea bazinului


esteimportantă atunci când localizarea ese lombară sau lombo-sacrată
(bazin“în pâlnie”).

Scolioza este o deformaţie a coloanei vertebrale în plan frontal.Poate fi


congenitală sau câştigată (rahitică). Curbura coloanei
vertebraledetermină modificări ale bazinului, cu redresarea liniei
nenumite deaceeaşi parte cu convexitatea coloanei vertebrale.
Afecţiuni ale membrelor inferioare

Afecţiuni ale membrelor inferioare: canalul dur patologic se întâlneşte


în toate situaţiile în care se modifică contrapresiunea exercitată de
oasele femurale la nivelul cavităţilor cotiloide. Afecţiunile care
determină modificări patologice ale bazinului sunt:

- artroza coxo-femurală uni sau bilaterală


- displazia luxantă coxo-femurală
- poliomelita cu scurtarea unui membru inferior
- amputaţia unui membru inferior
- picior strâmb congenital necorectat
- modificări patologice apărute după traumatisme şi/sau intervenţii
chirurgicale

Acestea determină în gneral bazine asimetrice (de şchiopătare) prin


atrofiereahemibazinului de partea bolnavă şi redresarea liniei nenumite
de parteasănătoasă.
Clasificarea dimensională

Canal dur strâmtat limită cu diametrul util între 9 şi 10,5 cm.


Canal dur strâmtat gradul I, în care diametrulutil este între 7 şi 9 cm.
Canal dur strîmtat gradul II – diametrul utileste sub 7 cm.
Diagnosticul clinic pozitiv

Anamneza – care se referă la antecedentele fiziologice şi patologice


ale pacientei: alăptarea artificială, mersul tardiv în picioare, ceea ce
presupune unanumit grad de rahitism, pubertatea tardivă (traducând
un dezechilibru endocrin).

Antecedentele patologice pot stabili vârsta apariţiei unei afecţiuni a


sistemuluiosos (se ştie că după 16 ani scheletul are deja o conformaţie
definitivă, bolilesistemului osos influenţând mai puţin forma şi
dimensiunile bazinului) şitratamentul aplicat, mai ales dacă este vorba
de un tratament chirurugical.

Dintre antecedentele obstetricale, o naştere anterioară care a durat


mai mult de12 ore, care s-a soldat cu manevre obstetricale (aplicări de
forceps, vidextractor, extrageri în prezentaţia pelvină) pot orienta
diagnosticul unui canal dur patologic.
Diagnosticul clinic pozitiv

Inspecţia
va cuprinde întreg corpul pacientei în ortostatism şi în timpulmersului,
din faţă, spate şi profil. Se va examina talia, coloana vertebrală, bazinul
şi membrele inferioare.

De cele mai multe ori înălţimea sub 1,50 cm presupune un bazin în


general strîmtat. Mersul de şchiopătare sau claudicaţia ne va orienta
asupra unui bazin asimetric.

Palparea
se va efectua asupra acelor segmente ale sistemului osos care aufost
inspectate.

Dacă este vorba de un canal dur patologic, vom constata la palpare


oprezentaţie înaltă, mobilă, deseori anormală. În cazul unei distocii
severe,la palpare se constată că prezentaţia debordează simfiza
pubiană.
Pelvimetria externă

- apreciază raportul metric între dimensiunile externe şi interne ale


canalului dur: diametrul antero-posterior (Baudeloque), bispinos,
bicret,bitrohanterian, arcada pubiană, triunghiul suprapubian Trillat,
rombul Michaelis.

Rombul lui Michaelis


Pelvimetrie externa
Pelvimetria internă

Constă în măsurarea diametrului promonto-subpubian, din care se va


deduce diametrul util, scăzând 1,5 cm.

Un promontoriu care nu se poate aborda la tuşeul vaginal, stabileşte cu


mare probabilitate diagnosticul de bazin normal.

Dacă promontoriul este abordabil, se ia în consideraţie poziţia acestuia


şi gradul de înclinare a simfizei pubiene.

Diametrul util = Diametrul promonto-retropubian

- prin tuseu vaginal =>


diametrul promonto-subpubian - 1,5 cm
Metode imagistice

Pelvigrafia radiologică deşi o metodă care dă relaţii mai precise decât


cele obţinute prin examenul clinic este puţin folosită.

Echografia nu este performantă.

Relaţii corecte dau CT-scanul şi RMN-ul, dar sunt scumpe şi oricum tot
se face probă de naştere.

Pentru ca aprecierea să fie cât mai exactă este necesar să se ţină cont
de volumul fătului. Un bazin de dimensiuni normale dar cu un făt
voluminos, oferă acelaşi prognostic rezervat la naştere ca şi un bazin
strâmtat cu un făt de dimensiuni normale
Prognosticul de naştere

Prognosticul fetal este rezervat.

Dacă naşterea are loc într-un bazin distocic se produc modelări ale
formei craniului (craniu cilindric, asimetric), bose serosanguinolente,
încălecăriale oaselor, edeme şi echimoze ale feţei, înfundări ale
craniului, fracturi cuhematoame intracerebrale, leziuni ale sistemului
SNC, sechele grave sau decese.

Modelările craniului pot atinge 1,5 cm.

Frecvent sunt necesare manevre obstetricale ca aplicarea de forceps


sau vidextractor.

Distocia de umeri se poate însoţi de fracturi ale claviculei.


Prognostic matern

- este de asemenea rezervat, datorită posibilităţii apariţiei complicaţiilor


legate de un travaliu prelungit:

- leziuni ale canalului moale cu delabrări întinse, fistule recto-


sau vezico-vaginale
- necroze prin compresiune prelungită şi ischemie
ruptura uterină
- infecţii intrapartum mai frecvente
Conduita

Dacă distocia osoasă se asociază cu o prezentaţie pelvină,


transversală saucu un făt de dimensiuni mai mari ca normal, se va
efectua operaţiacezariană la termen sau la declanşarea naşterii.

Pentru stabilirea conduitei la naştere în prezentaţia craniană cu un făt


dedimensiuni normale, se va ţine seama de clasificarea dimensională,
decide mărimea diametrului util.

În bazinele strâmtate gradul II se va extrage fătul prin operaţie


cezariană indiferent dacă este viu sau mort, embriotomia neputându-se
efectua.

În bazinele strâmtate gradul I este indicată operaţia cezariană dacă


fătul este viu şi embriotomia pe făt mort.

În bazinele strâmtate limită se indică proba de naştere.


Proba de travaliu

Proba de travaliu – este o proba obstetricala care exprima conflictul


dintre prezentatie – in acest caz craniul fetal si bazinul matern.

In bazinul limita, cu fatul orientat in prezentatie craniana, de dimensiuni


nu prea mari, se face proba de travaliu. In prezentatie pelviana se
numeste proba de nastere.

Proba de travaliu consta in aprecierea permeabilitatii canalului


obstetrical pentru mobilul fetal, criteriul de reusita fiind angajarea
craniului (proba a mecanismului de nastere).

Inainte de a decide o proba de travaliu trebuie sa se faca un diagnostic


corect al tipului si gradului de modificare a bazinului, sa se aprecieze
marimea fatului.

Durata probei de travaliu este variabila de la caz la caz, de 2–4 ore.


Condiţii

Proba de travaliu se incepe in timpul primei perioade a nasterii,


respectandu-se urmatoarele conditii:
- Membranele sa fie rupte;
- Colul uterin sa fie dilatat 5–6 cm;
- Fat viu si Sa nu existe semne de suferinta fetala;
- Dinamica uterina sa fie normala (in caz de dinamica uterina anormala
se va corecta medicamentos cu ajutorul ocitocicelor administrate in
perfuzie sau pe cale orala sau antispastice pe col spastic).

Elementele clinice care vor fi urmărite sunt: starea parturientei, starea


fătului, evoluţia naşterii.
Contraindicaţii

- la primparele în vârstă,
- în prezenţa unor afecţiuni matene grave (disgravidia tardivă,
cardiopatie decompensată, diabet)
- pe uter cicatricial,
- în placentele praevia,
- sarcină cu făt malformat.

Proba de travaliu este contraindicata ori de cate ori pe langa


disproportia limita fat–bazin mai exista si o alta indicatie relativa
de operatie cezariana.
Evaluarea probei de travaliu

O probă de travaliu corect condusă trebuie ca în câteva ore să permită


obstetricianului să decidă modul de terminare a naşterii. În final se
poate constata una din următoarele situaţii:

- craniul se angajează în intervalul de timp respectiv – proba de


travaliu este pozitivă. Naşterea va avea loc pe cale vaginală, spontan
sau prin aplicare de forceps
- craniul fetal nu se angajează – proba de travaliu este negativă, se
indică operaţia cezariană
Anomalii ale canalului moale
Anomalii ale canalului moale

- se descriu in situaţia în care canalul moale constituie un


obstacol în evoluţia naşterii, datorită unei dilataţii sau unei extensibilităţi
reduse.
- pot interesa:
• Colul uterin
• Vaginul
• Vulva
Anomalii ale canalului moale - Colul uterin

Distociile prin stările patologice ale colului uterin sunt cele mai
frecvente situaţii de canal moale patologic.

Clasificare
Distocii funcţionale
Distociile anatomice
Distociile funcţionale

Prin distocie de dilataţie se înţelege situaţia în care rata orară a


dilataţiei este sub 12 mm la primipare şi 15 mm la multipare.

Sunt cele mai frecvente distocii de canal moale, fiind cel mai adesea
legate de anomalii ale contracţiei uterine; la primipare frecvenţa este
de 2%.
Distociile funcţionale

Clasificare

Distocia primară: este explicată de modificări structurale minime ale


ţesutului conjunctiv cervico–segmentar;
Distocia secundară: este determinată de tulburări de dinamică uterină
(hipo– sau hiperkinezie), de prezentaţii anormale sau de poziţii
nefavorabile;
Distocia iatrogenă: apare după administrarea de droguri spasmolitice
sau ocitocice, precum şi după manevre necorespunzătoare (dilataţie
digitală sau manuală a colului, ruperea artificială a membranelor la
dilataţii mici).
Distociile funcţionale

Diagnostic

Dilataţia colului nu progresează, se opreşte de obicei la 3–4 cm, cu


toate că dinamica uterină este păstrată în limite fiziologice. La
examenul colului cu valvele se constată adesea existenţa unui edem
alb, gelatinos, reductibil; după un timp edemul devine violaceu,
ireductibil şi dureros.

Diagnosticul diferenţial se face cu dilataţia staţionară din tulburările


de dinamică uterină.
Distociile funcţionale

Complicaţii

- Ruptura uterină
- Corioamniotita
- Traumatismul fetal
- Moartea fătului

Conduita curativă

• Se administrează spasmolitice pe cale intramusculară: Scobutil


compus Atropină sau Papaverină;
• Infiltraţia colului în cele 4 puncte cardinale cu Xilină 1% (cu condiţia
ca starea fătului să fie bună);
• Anestezie peridurală (unică sau continuă);
• Operaţie cezariană, în cazul ineficienţei metodelor citate anterior.
Distociile anatomice ale colului

Sunt distocii ale colului uterin explicate de modificări ale


structurilor ţesuturilor cervicale.
- Aglutinarea colului
- Stenoza cicatriceală
- Rigiditatea colului
Aglutinarea colului: orificiul extern al colului rămâne închis,
punctiform, în timp ce colul uterin este şters şi mulat pe prezentaţie.

Diagnosticul diferenţial se face cu:


- Dilataţia completă – confuzia este favorizată de palparea cu dificultate
a orificiului extern;
- Saculaţia anterioară a colului şi a segmentului inferior – în această
situaţie colul uterin este deplasat posterior, evidenţierea lui făcându-se
cu dificultate.

Conduita curativă constă în dilatarea sa manuală, prin introducerea


degetului prin orificiul colului şi decolarea acestuia de polul inferior al
oului; manevra este urmată de dilatarea colului şi posibilitatea naşterii.
Distociile anatomice ale colului

Stenoza cicatriceală a colului uterin poate fi:


- urmarea unor intervenţii la acest nivel cel mai frecvent pentru
tratamentul unor cervicite, electrocoagulări, conizaţie, amputaţie de col,
traheloplastie;
- consecinţa unei suturi de col efectuată la o naştere anterioară;
- de origine luetică sau neoplazică - mai rar întâlnite.

Conduita curativă constă în operaţia cezariană de la începutul


naşterii, pentru evitarea unei rupturi a colului, care se poate prelungi la
segmentul inferior.
Rigiditatea colului se întâlneşte mai frecvent la primiparele în
vârstă sau în situaţiile de alungire hipertrofică a colului uterin.

Diagnosticul se stabileşte prin examen vaginal digital, când se


descoperă lipsa de elasticitate a canalului cervical.

Conduita curativă constă în infiltraţia colului cu Xilină 1% în cele 4


puncte cardinale (în situaţiile în care starea fătului este bună) sau în
administrarea de Scobutil compus pe cale intramusculară; în caz de
eşec se efectuează operaţie cezariană.
Vaginul

Distociile de canal moale sunt explicate de următoarele stări patologice


ale vaginului:
- Malformaţii: stenozele congenitale ale vaginului, septul vaginal
longitudinal sau transversal;
- Cicatrici după introducerea de substanţe corozive, aplicate în scop
abortiv, după leziuni traumatice produse la naşterile anterioare şi, mai
rar, după procese inflamatorii;
- Tumori la nivelul vaginului: sunt situaţii rare, cel mai adesea fiind
vorba de tumori chistice, rezultate din canalul Gartner;
- Vaginismul: complică foarte rar naşterea, situaţia fiind întâlnită în
afara sarcinii.
Conduita profilactică constă în tratamentul leziunilor înainte de
apariţia sarcinii.

Conduita curativă
- puncţionarea formaţiunilor chistice;
- operaţie cezariană în malformaţii sau cicatrici.
Distociile de canal moale - Vulva

Distociile de canal moale determinate de stările patologice ale vulvei


sunt explicate de următoarele afecţiuni:
- Atrezia vulvară incompletă;
- Procese inflamatorii;
- Tumori vulvare (condiloma accuminata);
- Rigidităţi cicatriceale sau anatomice.

Conduita profilactică este reprezentată de tratarea stărilor patologice


înainte de apariţia sarcinii ca si conduita curativa:
- În atrezia vulvară incompletă se indică operaţia cezariană.
- În celelalte stări patologice se va face infiltraţia planşeului pelvi-
perineal (procedeele Aburel sau Dobrovici) şi perineotomie profilactică.
Patologia cordonului ombilical
Cordonul ombilical poate fi examinat “in utero” datoritǎ dezvoltǎrii
ecografiei şi descoperirii efectului Doppler. Cordonul ombilical
poate fi sediul unor anomalii care pot influenţa starea fǎtului pânǎ
la moartea lui in utero.

În mare existǎ trei categorii de entitǎţi patologice:


- anomaliile de inserţie
- de dezvoltare
- de structurǎ
- anomalii care afecteazǎ fluxul sangvin
Anomalii de inserţie

În mod obişnuit cordonul ombilical este inserat în


apropierea centrului suprafeţei fetale a placentei.
- Inserţia marginalǎ < 1,5 cm de marginea placentei
- Inserţia velomentoasǎ - vasele cordonului ombilical se separǎ în
membrane, în afara plǎcii coriale, pe care o abordeazǎ fiind
acoperite numai de amnios.
- Vasa praevia - unele vase fetale, în inserţia velamentoasǎ,
traverseazǎ regiunea orificiului intern şi se gǎsesc, astfel, în faţa
prezentaţiei fetale.
Vasele pot fi vizualizate prin amnioscopie.
Aceastǎ situaţie este extrem de periculoasǎ pentru fǎt,
pentru cǎ ruperea membranelor poate determina exanguinarea lui
prin ruperea vasului previa.

Probabilitatea ca aceşti feţi sǎ fie salvaţi este foarte micǎ, în ciuda


oricǎror metode de terapie intensivǎ aplicatǎ.
Anomalii de dezvoltare

Anomalii de lungime

Lungimea cordonului ombilical variazǎ mult, media fiind de 50-55


cm. Cordonul scurt (1%) este sub 30 cm, iar cel lung (8%) peste
100 cm.
Cordoanele lungi predispun mai mult la ocluzii vasculare, noduri
adevǎrate de cordon sau prolabare.
Cele scurte pot duce la dezlipire de placentǎ sau inversiune
uterinǎ, sau chiar sǎ sufere rupturi cu hemoragii intrafuniculare
care sǎ cauzeze moarte fetalǎ.
Lungimea cordonului ombilical poate fi determinatǎ de cantitatea
de lichid amniotic şi de motilitatea fetalǎ. Oligoamniosul şi
mişcǎrile fetale active reduse se pot însoţi de o lungime mai micǎ
a cordonului ombilical. Mǎsurarea lungimii cordonului ombilical la
ecografie este foarte dificilǎ.
Anomalii de diametru ale cordonului

Diametrul cordonului ombilical poate fi mǎsurat ecografic, iar ca


valori extreme putem gǎsi:
Cordonul subţire - diametrul mai mic de 1 cm – pe toatǎ lungimea
cordonului sau numai pe un segment (strictura cordonului).
Se asociazǎ cu o extremǎ deficienţǎ focalǎ de gelatinǎ Wharton şi
este predispus la torsiuni.
Cordonul gros, cu diametrul mai mare de 2 cm, cu aspect
edemaţiat, localizat sau generalizat. Edemul apare rareori izolat,
dar este frecvent asociat edemului fetal din cadrul patologiei ce
duce la anasarcǎ feto–placentarǎ. Este foarte frecvent la fǎtul
macerat.
Anomalii de structurǎ ale cordonului

Anomalii vasculare

Cea mai frecventǎ anomalie vascularǎ este artera ombilicalǎ unicǎ


(0,7%–1%).
Diagnosticul - ecografic, efectuat sistematic dupǎ 20 de
sǎptǎmâni de sarcinǎ, când pe mai multe secţiuni transversale ale
cordonului ombilical se gǎseşte o singurǎ arterǎ ombilicalǎ.
- importanta - morfologia fetalǎ şi, în caz de anomalii, se impune şi
studiul cariotipului.
Anomalii de structurǎ ale cordonului
Tumori

Chistele de cordon

Apar în mod ocazional şi pot fi adevǎrate sau false, în funcţie de


originea lor. Cele adevǎrate sunt mici şi provin din vezicula
ombilicalǎ sau din alantoidǎ. Cele false, care pot fi foarte
voluminoase, rezultǎ din lichefierea gelatinei Wharton, şi pot fi cu
uşurinţǎ observate ecografic, dar este foarte dificil sǎ fie
identificate cu precizie, putând fi confundate cu alte formaţiuni
chistice transsonice (meningocel).

Chiste omfalo-mezenterice

Sunt situate în apropierea ombilicului fetal, şi au un diametru mai


mare de 5 cm. Ecografic au aspectul de imagine ecogenǎ
nepulsatilǎ.
Hemangioamele

Apar de obicei în apropierea inserţiei cordonului ombilical. Sunt


formate prin proliferarea unor vase capilare şi pot atinge
dimensiuni mari (pânǎ la 18 cm).
Aspectul ecografic este de masǎ foarte ecogenǎ nepulsatilǎ. Se
pot asocia şi cu alte anomalii şi nu tulburǎ fluxul sanguin în
cordon decât dacǎ au dimensiuni foarte mari.

Hematomul cordonului ombilical

Apare prin ruptura unor varice, de obicei a venelor ombilicale, cu


efuziunea sângelui în cordon. Ecografic se vizualizeazǎ o tumorǎ
funicularǎ parafetalǎ, foarte hiperecogenǎ, de dimensiuni variabile
şi care deformeazǎ cordonul. Este necesar studiul circulaţiei
ombilicale, din cauza posibilitǎţii compresiunii vaselor din cordon.
Prezenţa hematomului poate fi cauzǎ de deces dacǎ alte cauze au
fost excluse. Incidenţa este de 1/10.000 naşteri.
Anomalii care afecteazǎ fluxul sanvin

Nodul de cordon
Apare datoritǎ mişcǎrilor active ale fǎtului şi trebuie diferenţiat de
nodul fals care se formeazǎ prin ghemuirea vaselor pentru a se
acomoda lungimii cordonului ombilical.
Incidenţa este de aproape 1,1%, cu o mortalitate perinatalǎ de
6,1%. Incidenţa este sensibil mai mare în cazul gemenilor
monoamniotici.
Circulara de cordon
Cordonul se încolǎceşte frecvent în jurul unor pǎrţi fetale, mai
ales a gâtului.
Circulara poate fi simplǎ (21%) sau multiplǎ, frecvenţa scǎzând cu
numǎrul de spire (0,2% circularǎ triplǎ). Aceste valori au fost
obţinute prin studiul a 1.000 de naşteri consecutive.
Circulara nu este o cauzǎ obişnuitǎ de deces fetal, dar, pe mǎsurǎ
ce naşterea progreseazǎ, ea se strânge în contracţie (fǎtul
coboarǎ în canalul de naştere) şi se produce compresiunea
vaselor cu decelerarea frecvenţei cordului fetal, care persistǎ pe
toatǎ durata contracţiei. Recunoaşterea acestei situaţii şi naşterea
promptǎ scade morbiditatea şi mortalitatea, care, însǎ, sunt mai
mari în cazul gemenilor monoamniotici.

Torsiunea de cordon
Apare datoritǎ mişcǎrilor fetale şi poate uneori, când este foarte
marcatǎ, sǎ compromitǎ circulaţia prin cordon.
Mecanismul prin care cordonul fǎtului mort se torsioneazǎ într-un
grad extrem nu se cunoaşte.
Patologia lichidului amniotic
Lichidul amniotic

Mediul lichidian ce inconjoara si asigura protectia mecanica si


termica a fatului microclimatul optim dezvoltarii si cresterii
produsului de conceptie.
Sursele lichidului amniotic:
- Membranele amniotice - sursa majora in primul trimestru de
gestatie
- Corionul frondos (sfarsitul trimestrului II)
- Pielea fetala pana la cheratinizarea sa (24-25 SA)
- Cordonul ombilical
- Urina fetala in a doua jumatate a sarcinii
- Lichidul din caile respiratorii fetale

Absorbtia lichidului amniotic se realizeaza prin:


- Membranele amniotice
- Deglutitia fetala in a doua jumatate a sarcinii
Volumul lichidului amniotic variaza in functie de varsta de gestatie
La termen, volumul normal aprox.900 ml (500-1200 ml). Mai
abundent in sarcina timpurie, incepe sa diminue odata cu varsta
sarcinii, dupa 38SA
Lichidul amniotic - permanent recirculat prin mecanisme fetale si
anexiale
Lichid izoton in care pot fi identificati produsi de excretie fetali,
surfactant (componentii sai), celule fetale descuamate, vernix
caseosa, lanugo.
Tulburǎri ale cantitǎţii de lichid amniotic

Anomaliile de volum prin exces sunt de cele mai multe ori secundare
unei patologii fetale malformative sau a unei patologii materne. Existǎ
însǎ un numǎr de cazuri de etiologie neprecizatǎ, demonstrând faptul
cǎ mecanismul reglǎrii lichidului amniotic nu este complet cunoscut.
În schimb, oligoamniosul este secundar unei singure cauze: scǎderea
diurezei fetale. El se însoţeşte de complicaţii la fǎt, grevându-i
prognosticul.
Mǎsurarea cantitǎţii de lichid amniotic
Aprecierea clinicǎ, prin determinarea înǎlţimii fundului uterin şi
balotarea fetalǎ, este foarte aproximativǎ.
Aprecierea ecograficǎ prin metode Phelan împarte uterul în 4 cadrane
prin 2 drepte perpendiculare la nivelul ombilicului. Se mǎsoarǎ cea mai
mare pungǎ de lichid din fiecare cadran, iar dupǎ ce se însumeazǎ
valorile, se contureazǎ 5 grade:
0–5 cm = oligoamnios;
5,1–8 cm = marginal;
8,1–18 cm = volum normal;
18,1–25 cm = exces de lichid amniotic;
mai mare de 25 cm = hidramnios.
Aceste metode semi–cantitative sunt utilizate atât pentru aprecierea
cantitǎţii de lichid amniotic, cât şi a evoluţiei sale în timp.
Hidramniosul
= polihidramnios, este definit clinic prin prezenţa unui exces de lichid
amniotic, adicǎ a unei cantitǎţi egale sau mai mari de 2000 ml.
Compoziţia şi aspectul lichidului amniotic sunt la fel ca şi în cazul
cantitǎţii normale.

Incidenţa
Gradele moderate sau mici de hidramnios (2–3 litri) sunt relativ
frecvente, în schimb hidramniosul voluminos e mult mai rar. Din cauza
aprecierii indirecte a cantitǎţii de lichid amniotic, frecvenţa raportatǎ
variazǎ în funcţie de observator, şi variazǎ între 1/62 şi 1/754 de
naşteri.
Hidramniosul marcat, peste 3 litri, care genereazǎ semne clinice
evidente, apare probabil la 1 la 1000 de naşteri, excluzând
gemelaritatea.
Asocierea hidramniosului cu malformaţii fetale este frecventǎ. Astfel,
hidramniosul este prezent în 1/2 din cazurile de anencefalie şi în
aproape toate cazurile de atrezie esofagianǎ.
Frecvenţa este, de asemenea, crescutǎ în sarcina cu diabet zaharat,
varietatea hidropicǎ a incompatibilitǎţii sanguine materno–fetalǎ şi în
sarcina gemelarǎ, mai ales la cea monozigoticǎ.
Etiologie

Cauze ovulare (50%)


Malformaţii fetale:
anencefalie;
spina bifidǎ;
hidrocefalia.
Anomalii ale aparatului digestiv (25%):
fanta palatinǎ;
atrezia de esofag;
stenoza sau atrofia de duoden;
omfalocelul;
hernie diafragmaticǎ.
Alte malformaţii (25%):
cardiace: - transpoziţia vaselor mari;
- anomalii ale arcului aortic;
- tahicardia supraventricularǎ;
pulmonare: mase intratoracice;
– malformaţii chistice;
- limfangectazii;
urinare: - rinichi polichistic;
- hidronefrozǎ;
- nefroblastomul;
cromozomiale: - trizomia 13 sau 21;
musculare: - sindrom Pena-Shokeir;
- maladia Steinert;
diverse: - sindrom polimarformativ.
Cauze anexiale (10%):
placentare: - anastomoze arterio-venoase;
funiculare: - tumori, malformaţii, tromboze.
Cauze materno-fetale (20%):
diabetul zaharat;
eritroblastoza;
infecţii materne.
Cauze nedeterminate (30%) - hidramnios idiopatic.
MORFOPATOLOGIE

Forme anatomo-clinice de polihidramnios:


Cronic - Instalare progresiva pe durata sarcinii (trim. III)
Acut - Instalare rapida, in citeva zile, la o varsta de gestatie 16-22 SA
Polihidramnios
DIAGNOSTIC

a) Semne si simptome
Supradistensia cavitatii uterine - abdomen voluminos
Vergeturi
Dificultate la palparea polilor fetali
Senzatia de balotare a polilor fetali
Dispnee
Edeme
Varsaturi
Constipatie
Durere, de intensitate mare in polihidramniosul acut
Polihidramnios
DIAGNOSTIC
b) Paraclinic
Ecografia apreciaza volumul de lichid amniotic - diametrul celei mai
mari pungi > 8cm sau indexul amniotic (suma diametrelor verticale
maxime in cele 4 cadrane uterine) > 24cm si poate identifica o parte
din cauzele polihidramniosului
Serologia luesului, toxoplasmozei
Glicemia
Test de toleranta la glucoza
Amniocenteza pentru cariotip si dozarea AFP
c) Diagnostic diferential
Sarcina multipla
Excesul de volum fetal
Tumori abdominale in sarcina
Polihidramnios
CONDUITA
a) Masuri generale
Spitalizare in formele medii si severe
Repaus la pat
Restrictie moderata hidrica, sodica
Diuretice usoare
Sedative
Antispastice
b) Masuri specifice
Evacuare prin amniocenteza, mai ales in forma acuta (200 -300
ml/sedinta), preferabil sub ecoghidaj
In travaliuIn travaliu - evacuare lenta prin punctionare la nivelul polului
inferior al oului
Polihidramnios
PROGNOSTIC

Risc crescut de malformatii fetale grave


Risc crescut de travalii hipodinamice, sangerari in postpartum
Risc de prolabare de cordon la ruperea artificiala a membranelor in
travaliu
Risc crescut de DPPNI la decompresia brusca prin amniotomie
Oligohidramnios

Intotdeuna prezent in cazurile de obstructie ale cailor urinare


fetale sau de agenezie renala si implica riscuri specifice
= Diminuarea volumului de lichid amniotic sub 200ml in trimestrul
III de gestatie
Oligohidramnios
ETIOPATOGENIE

Oligohidramniosul recunoaste ca mecanism fiziopatologic


activitatea deficitara a surselor de lichid amniotic

Cauzele principale de oligohidramnios:


Insuficienta placentara
Malformatiile de tract urinar ale fatului: agenezia renala bilaterala
(malformatie incompatibila cu viata), hipoplazia renala bilaterala,
rinichi polichistici congenital, atrezia de uretra
Suferinta fetala cronica
Sarcina depasita cronologic
Sindromul transfuzor - transfuzat in sarcina gemelara
(oligohidramnios in cazul fatului transfuzor)
Oligohidramnios
MORFOPATOLOGIE

Frecvent se descriu modificari de senescenta placentara


Cordonul ombilical este comprimat intre fat si uter, determinand
suferinta fetala
Oligohidramnios
DIAGNOSTIC

a) Semne si simptome
Abdomen cu dimensiuni reduse, neconcordante cu varsta de
gestatie
Uter mai ferm la palapare
Perete uterin mulat pe fat
MAF diminuate si percepute dureros
b) Paraclinic
Amnioscopia vizualizeaza direct cantitatea mica de lichid la
nivelul polului inferior al oului si aspectul adesea modificat
meconial.
Testele de monitorizare a statusului fetal modificate (test non-
stress)
Ecografia apreciaza calitativ volumul de lichid amniotic. Un indice
amniotic ≤5cm semnifica oligohidramnios. Pot fi identificate
malformatiile fetale raspunzatoare de oligohidramnios.
Oligohidramnios
DIAGNOSTIC

c) Forme anatomo-clinice
Oligohidramniosul primitiv (oul este intact)
Oligohidramniosul secundar, rezultat prin pierderi lente de lichid
amniotic cauzate de fisuri inalte ale membranelor
d) Diagnostic diferential
Sarcina cronologic mai mica
Sarcina prelungita
Intarzierea cresterii fetale intrauterine
Oprirea sarcinii in evolutie
Oligohidramnios
CONDUITA

a) Masuri generale
Spitalizare pentru monitorizarea intensiva a fatului
Vitaminoterapie
b) Masuri specifice
Declansarea travaliului in conditii de maturitate fetala pulmonara
Nastere prin operatie cezariana in caz de esec al declansarii sau
instalarea suferintei fetale
Oligohidramnios
PROGNOSTIC

Matern - bun, grevat de distocii dinamice in travaliu


Creste incidenta operatiei cezariene
Fetal risc crescut de prematuritate, restrictie de crestere
intrauterina, suferinta fetala intrauterina
Risc crescut de malformatii fetale incompatibile cu viata
(oligohidramniosul impune ecografie pentru depistarea
anomaliilor fetale)
Complicatiile fetale - pot duce si la moartea intrauterina a fatului;
pot fi mult diminuate prin monitorizarea corecta a sarcinii

S-ar putea să vă placă și