Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

TEHNOLOGII DIDACTICE ASISTATE DE CALCULATOR


MATERIALE MODERNE DE CONSTRUCȚII

MATERIAL DE CONSTRUCȚII - LEMNUL

Conf. Univ. Dr. Ing.: Amelitta Legendi

Masteranzi:
Bîscoveanu Robert
Stoichiță-Damian (Burdușa) Raluca
LEMNUL- MATERIAL DE CONSTRUCȚII

Lemnul este un material de


natură organică, cu compoziţie
chimică complexă, dependentă de 6,3% H2 44,2% O2
specie (esenţa), de vârsta arborelui şi
de locul din cilindrul lemnos din care
a provenit. LEMNUL

49,4 % C N2
COMPOZIȚIA CHIMICĂ A LEMNULUI
Substanţele ce alcătuiesc lemnul
pot fi împărţite în compuşi care formează
membrana celulei lemnoase
(celuloza,hemiceluloza, lignina) şi care
prezintă 90 – 95 % din masa lemnoasă şi
compuşi ce pot fi extraşi cu solvenţi
specifici, fără a afecta practic compoziţia
lemnului.
Substanţele organice reprezintă
aproximativ 97 – 99 % din masa lemnoasă
(uscată), restul fiind format din compuşi
anorganici (săruri ale metalelor alcaline),
care la ardere formează cenuşa.
PROPRIETĂȚILE LEMNULUI
AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE
Prin microstructură se înţelege structura microscopică a
lemnului, formată din celule lemnoase, care alcătuiesc ţesuturile vii
(parenchim) sau moarte (de susţinere, de conducere şi mixte).
Microstructura depinde de esenţa lemnoasă.

Structura macroscopică se observă în secţiunile practicate în


cilindrul lemnos, în care se văd inelele anuale, fibrele lemnoase şi
zone deosebite prin structură, rol şi proprietăţi.
AVANTAJELE CONSTRUCŢIILOR DE LEMN
Lemnul se caracterizează prin
microstructură şi macrostructură.
Prin microstructură se înţelege structura
microscopică a lemnului, formată din celule
lemnoase, care alcătuiesc ţesuturile vii (parenchim)
sau moarte (de susţinere, de conducere şi mixte).
Microstructura depinde de esenţa lemnoasă.
Structura macroscopică se observă în
secţiunile practicate în cilindrul lemnos, în care se
văd inelele anuale, fibrele lemnoase şi zone Figura. 1. Secţiuni în cilindrul lemnos
deosebite prin structură, rol şi proprietăţi.
Se numesc defecte, neomogenităţile de structură cauzate de specificul de creştere al arborelui,
de diferitele boli suferite de aceasta, precum şi de atacul microorganismelor, insectelor etc.
Defectele influenţează negativ proprietăţile mecanice ale lemnului. Influenţa lor se apreciază în
funcţie de tipul de defect, de distribuţia în materialul lemnos, de zona afectată etc.
DEZAVANTAJELE CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN
Influenţa mare a umidităţii asupra caracteristicilor fizico-mecanice, a dimensiunilor şi
durabilităţii lemnului. Spre exemplu variaţia umidităţii de la 5 până la 15% duce, la unele specii
de lemn, la scăderea cu aproape de 2 ori a rezistenţei la compresiune. Creşterea umidităţii
favorizează, de asemenea, degradarea biologică a lemnului , în special datorită acţiunii
ciupercilor şi crează probleme de sănătate pentru ocupanţii construcţiilor.
Sortimentul limitat de material lemnos atât în ceea ce priveşte dimensiunile secţiunii
transversale cât şi în privinţa lungimilor. Folosirea unor elemente, sub formă de grinzi sau
stâlpi, cu dimensiuni transversale mari (de obicei peste 20 cm) sau cu lungime mare ( peste 5-6
m) duce, de multe ori, la preţuri ridicate. Această deficienţă se poate elimina prin folosirea unor
elemente compuse sau a unor elemente realizate din scânduri încleiate.
Defectele naturale ale lemnului (defecte de formă şi structură, crăpături etc.), defectele
cauzate de ciuperci, insecte sau de unele substanţe chimice precum şi efectele fenomenelor de
contracţie şi de umflare reprezintă inconveniente importante ale materialului lemnos de
construcţie.
Degradări produse de ciuperci şi insecte atunci când nu există un tratament corespunzător
împotriva acestora.
ACŢIUNI AGRESIVE ASUPRA LEMNULUI ŞI MIJLOACE DE
PROTECŢIE
 Este determinată de esenţa lemnoasă, de condiţiile de exploatare şi de natura mediului
STABILITATEA
agresiv.
CHIMICĂ
 Soluţiile acide devin agresive la pH = 2. Sub acţiunea îndelungată a soluţiilor acide sau
bazice, lemnul se poate distruge, cu atât mai repede cu cât aciditatea (concentraţia în
sau bazicitatea (concentraţia în OH–) este mai mare.
 Distrugerea lemnului sub acţiunea chimică este accelerată de atacul biologic.
DURABILITATEA  Este rezistenţa lui la putrezire.
LEMNULUI  Din cauza naturii lui organice lemnul este supus acţiunii distructive al unor bacterii şi
ciuperci de diferite tipuri.
 Rezistenţa la atacul biologic este determinată de esenţă, de structură, de temperatură
şi umiditate.
 Lemnul se poate clasifica în:
– foarte puţin durabil (fag, plop, mesteacăn), care putrezeşte în maximum 3 ani;
– puţin durabil (brad, molid), care putrezeşte între 3 la 7 ani;
– durabil (salcâm, pin), care putrezeşte între 7 la 10 ani;
– foarte durabil (stejar, nuc), care începe să putrezească după 10 ani.
ACŢIUNI AGRESIVE ASUPRA LEMNULUI ŞI
MIJLOACE DE PROTECŢIE
DURABILITATEA LEMNULUI
ÎN FUNCŢIE DE METODA DE TRATAMENT
MATERIALE DE CONSTRUCȚIE DIN LEMN CARE PĂSTREAZĂ
STRUCTURA ȘI PROPRIETĂȚILE LEMNULUI BRUT

Metode de obținere
a furnirului
Produsele finite

Placajele se obţin din număr


impar de furnir cu fibrele
dispuse sub unghi de 90° (sau
mai mic) unele faţă de altele,
lipite cu adezivi sintetici prin
presare la cald . Au rezistenţe
mecanice bune şi contragerile
mai mici decât ale lemnului

S-ar putea să vă placă și