CEREBELUL

CEREBELUL
• structura cerebrala aparuta cel mai tarziu pe scara
evolutiei filogenetice
• in traducere – “creieras” – din cauza structurii sale
relativ asemanatoare cu cea a emisferelor cerebrale -
santuri, circumvolutii, structura interna
• Se identifica componente longitudinale (vechi) si
transversale (noi). Structurile recente se amesteca cu
cele noi si rezulta o relativ dificila delimitare intre
partile componente. Totusi, putem vorbi despre trei
portiuni:
I. Arhicerebel
II. Paleocerebel
III. Neocerebel
Partile laterale controleaza extremitatile corpului
Partea mediana controleaza partea din mijloc a
corpului
Nucleul floccular controleaza miscarile ochilor si
echilibrul
Pe mijloc se observa homunculusi
I. Arhicerebelul = lobul flocculo-nodular

• structura cea mai veche si mai mica

• este conectata cu nucleii vestibulari
• este format din doua formatiuni distincte:
nodulus si floculus
II. Paleocerebelul

• este format din lobul central plus lobul

patrulater anterior
• primeste aferente de la maduva spinarii si
trunchiul cerebral
• trimite eferente la formatiuni din cerebel si
trunchiul cerebral (cele responsabile de
controlul tonusului muscular)
III. Neocerebelul

• cel mai voluminos si mai nou aparut

filogenetic
• Este constituit din mai multe formatiuni care
au conexiuni cu toti lobii sistemului central
Cerebelul are trei fete:
• superioara
• anterioara
• inferioara
• Cantareste intre 120-150 g = a opta parte din
greutatea totala a creierului si are numeroase
santuri si circumvolutiuni care cresc mult
suprafata acestuia.
• Cerebelul are o portiune mediana unica -
vermisul – care se conecteaza cu emisferele
cerebeloase.
Exterior, cerebelul se conecteaza prin trei perechi
de fibre, numite pedunculi cerebelosi.

Pedunculii cerebelosi inferiori

• contin fibre care merg la maduva spinarii,
bulb si punte
• primeste impulsuri senzoriale de tip
proprioceptiv si vestibular si semnale motorii
de la sistemul extrapiramidal
• trimite eferente la olivele bulbare si nucleii
vestibulari
Pedunculii cerebelosi mijlocii
• contin fibre care leaga cerebelul de punte, de SC
si o emisfera de cealalta emisfera cerebeloasa

Pedunculii cerebelosi superiori

• contin fibre aferente si eferente
• fibrele care vin de la maduva spinarii, trunchiul
central si SC
• fibrele care merg la maduva spinarii, trunchiul
cerebral, talamus si SC
• sunt cei mai mici deoarece contin cele mai putine
fibre
Structura cerebelului
Substanta cenusie – se gaseste la exterior si la
interior

La exterior se afla scoarta cerebeloasa – are o

organizare stratificata – cu 3 straturi si 5 tipuri de
celule:
- La exterior – celule granulare, celule in forma de
cos, celule stelate, dendritele neuronilor Purkinje.
Celulele cos au traseu orizontal
- stratul intermediar – ganglionar
• contine celule Purkinje (foarte mari, forma de
para si formeaza un singur strat)
• dendritele Purkinje fac sinapsa cu axonii
celulelor din stratul exterior iar axonii parasesc
scoarta cerebeloasa; efectul axonilor Purkinje
este unul inhibitor.
- stratul intern – granular
• contine celule granulare si celule Golgi; aceste
celule sunt in numar foarte mare
• axonii ambelor tipuri de celule urca spre stratul
exterior
Functia scoartei cerebeloase
Aceasta functie este legata in principal de
activitatea neuronilor Purkenje.
Acestia primesc impulsuri de la celelalte celule
ale scoartei cerebeloase si descarca impulsuri
frecvente pe secunda.
Rata descarcarii acestor impulsuri se modifica in
functie de anumite mecanisme, acest fapt fiind
responsabil pentru unele forme de invatare
motorie.
La interior, substanta cenusie se organizeaza in nuclei cerebelosi,
in interiorul substantei albe.
Nucleii:
- se gasesc atat in vermis, cat si in emisferele cerebeloase
- sunt patru perechi de nuclei cerebelosi:
-nucleii fastigiali (in paleocerebel) care sunt in legatura
cu maduva spinarii, nucleii vestibulari, substanta
reticulata,trunchil cerebral
- nucleii globulari – in emisferele cerebeloase:
- globos
- emboliform (sunt in legatura cu
nucleul rosu si talamus)
- nucleii dintati (dantelati) – se afla in centrul emisferei
cerebeloase si tin de neocerebel fiind in legatura cu nucleul
rosu, talamus si alte formatiuni
Substanta alba
• este formata din fibre mielinice:
- de asociere – leaga centri din aceeasi emisfera
- comisurale – leaga centri din emisfere diferite
- de proiectie – permit interactiunea cerebelului
cu alte formatiuni ale sistemului nervos central
• la nivelul cerebelului majoritatea fibrelor de proiectie
sunt ascendente (aferente)
• principalele aferente sunt:
- vestibulare – ajung in lobul flocculonodular
- spinale – ajung in vermis
- corticale – ajung in lateralele EC
- olivare – ajung in scoarta cerebeloasa
Functiile cerebelului
• Sunt multiple
• multa vreme s-a crezut ca cerebelul are trei
functii elementare:
- imitarea miscarii
- miscarile complexe
- corectia miscarilor
• descrierea functiilor s-a facut prin extirparea
cerebelului la animale si prin studiile in lumea
umana
Studiile mai recente arata ca cerebelul:

• este o veriga importanta a feed-back-ului

chinestezico-motor, contribuind la tonusul
muscular, pozitia corpului, contractia si
relaxarea adecvata a muschilor implicati in
miscare,
• asigura precizia miscarilor voluntare (apucarea
si manipularea adecvata a obiectelor)
• modulator de impulsuri ale sensibilitatii
proprioceptive vestibulare si tactile, care ajung
la SC
• reglarea functiilor vegetative ale organismului
Partea anterioara a cerebelului – paleocerebelul –
controleaza muschii antigravitationali.

Partea posterioara a cerebelului – neocerebelul –

actioneaza ca o frana pentru miscarile
voluntare, mai ales cele ale maniei.

Lezarea cerebelului are ca efect afectarea unei

functii mai generale, legate de evaluarea
temporala a unei sarcini (retroactiv), precum si
ca discriminare intre doua sarcini cu durate
diferite.
Simptomele lezarilor cerebeloase
• Holmes a fost primul care a descris simptomele lezarii
cerebeloase.
- hipotonie
- ataxie (erori de miscare, regularitatea miscarilor)
- tremor intentional (mai marcat la terminarea miscarii)
• Afectarea se produce la membrele ipsilaterale. Se
manifesta prin dificultati de ortostatism si dizartrie
(vorbire sacadata sau exploziva).
• Afectarea membrelor atinge mai mult membrele
inferioare, cele superioare fiind practic normale.
• Cu timpul, leziunile cerebeloase tind sa se amelioreze
daca procesul patologic nu progreseaza.
• O leziune cerebrala aparuta ulterior poate sa duca la
reaparitia semnelor de disfunctie tipic cerebeloasa ceea
ce demonstreaza ca, cel putin la tineri, functiile
cerebeloase pot fi preluate de alte formatiuni ale
creierului.
TRUNCHIUL CEREBRAL
Trunchiul cerebral este o structura anatomica
constituita din trei formatiuni distincte:
I – Bulbul rahidian (medula oblongata)
II – Puntea lui Varolio (protuberanta, pons)
III – Mezencefalul
I - Bulbul rahidian (medula oblongata)
• se afla deasupra si in continuarea maduvei spinarii
• superior ajunge pana la nivelul puntii lui Varolio, de
care este separata prin santul bulbo-pontin
(transversal)
• are forma unui trunchi de con, cu baza mica (2 cm.)
spre maduva si baza mare spre punte. Lungimea
trunchiului este de 3 cm.

Bulbul are o fata anterioara, una posterioara si 2 fete

laterale. Pe fata anterioara, de o parte si de alta a
santului median anterior, se gasesc piramidele bulbare
(2 cordoane nervoase). Acestea contin fibre motorii
cortico-spinale, care in proportie de 80% trec dintr-o
parte in alta incrucisandu-se, formand decusatia sau
incrucisarea piramidelor
• In fata anterioara isi are originea aparenta nervul
hipoglos
• Pe fatele laterale ies radacinile nervilor
glosofaringian, vag si spinal. Tot pe fetele laterale se
gasesc olivele bulbare.
• Fata posterioara are o structura diferita inferior si
superior. In partea inferioara structura sa seamana cu
cea a cordoanelor posterioare din maduva spinarii. In
zona superioara cele doua fascicole Goll si Burdach
se indeparteaza unul de celalalt. Tractul Burdach se
prelungeste cu pedunculul cerebelos inferior (corpul
restiform) iar fascicolul Goll devine piramida bulbara
posterioara.
In partea superioara si posterioara a bulbului
se gaseste planseul ventriculului al IV-lea
cerebral.
In grosimea planseului se gasesc nucleii de
origine ai perechilor de nervi cranieni IX,
X, XI sI XII.
Structura bulbului
• Aceasta seamana cu maduva spinarii din mai
multe puncte de vedere, inclusiv din cel al
dispunerii substantei nervoase: substanta alba
la exterior iar cea cenusie la interior.
• Totusi, substanta cenusie este fragmentata in
nuclei sau insule (coarnele anterioare, laterala
sau posterioare devin nuclei motori, vegetativi
sau senzitivi). Nucleii se mai numesc si nuclei
echivalenti, fiind omologi celor din maduva
spinarii.
Nucleii motori:
• nucleul nervului hipoglos (XII)
• nucleul nervului glosofaringian (IX)
• nucleul nervului vag (X)
• nucleul nervului accesoriu (XI)
Nucleii senzitivi
• nucleul solitar / facial (VII)
• nucleul vag (X)
• glosofaringian (IX)
• nucleul trigemen (V) – partial
• nucleii vestibulari si cohleari (VIII)
Nucleii vegetativi – sunt parasimpatici
• nucleul solitar inferior (glandele salivare) prin glosofaringian si vag
(cord, plaman si organele abdominale)
• nucleul salivator inferior
• nucleul cardio-pneumoenteric

• Nucleii proprii
• nucleul Goll
• nucleul Burdach – deutoneuronii pentru analiza secundara a
semnelor sensibilitatii proprioceptive constiente
• oliva bulbara
• conexiuni cu cerebelul, nucleul rosu, corpii striati, creierul mare si
maduva
• se ataseaza sistemului extrapiramidal si participa la realizarea
miscarii semiautomate si involuntare
Identificam, de asemenea, substanta
reticulata bulbara care, impreuna cu cea
din mezencefal, au un rol extrem de
important in tonificarea generala a dinamicii
activitatii.
 Substanta alba - Este formata din fibre
mielinizate, grupate in tracturi care trec prin bulb
ascendente si descendente si care isi au originea in
bulb

Ascendente: Descendente:
• Fascicolul lui Goll • Tracturi corticospinale
• Fascicolul lui Burdach (in piramide)
• Tractul spinocerebelos • Tractul rubispinal
• Dorsal • Tractul sectospinal
• Ventral • Tractul olivospinal
• Tractul spinotalamic • Tractul reticulospinal
lateral • Tractul vestibulospinal
Tracturi care isi au originea in bulb
• fibre olivocerebeloase
• fibre spinocerebeloase
• fibre arciforme/arcuate
• externe
• interne
Functiile bulbului
Acesta are trei functii importante:
• Functia de integrare reflexa
• Functia de conducere
• Functia de reglare
Functia de integrare reflexa - centrul
respirator, centrul cardiac, centrul
vasomotor, centrul salivatiei, centrii unor
reactii de aparare (stranutul, tusea, clipitul,
voma) centrii de reglare a tonusului
muscular (intensificare)
Functia de conducere:
- mijloceste transmiterea intre zonele receptoare
si centrii superiori ai integrarii aferente
(senzoriale)
- mijloceste transmiterea intre centrii de
comanda (motori) si organele de executie
corespunzatoare

Functia de reglare – se realizeaza cu precadere

prin intermediul substantei reticulate
 Puntea lui Varolio
• apare la mamifere si este cea mai dezvoltata la om
• este dispusa transversal deasupra bulbului si are un
aspect cuboid, intinzandu-se de la o emisfera
cerebeloasa la alta
• deosebim o fata anterioara, o fata posterioara, doua
fete laterale si marginile superioara sI inferioara

fata anterioara
• dispune de un sant median, pe marginile caruia se
gasesc piramidele pontine (prelungiri ale piramidelor
bulbare)
• de aici pleaca nervul trigemen

fetele laterale – se continua cu pedunculii cerebelosi mijlocii

fata posterioara
• este acoperita de cerebel, are o forma triunghiulara si
formeaza partea superioara a bazei ventriculului IV
• este in continuarea bulbului, de care se apropie ca
structura
• in partea superioara identificam santul pontopeduncular
iar in cea inferioara santul bulbopontin
• aici se gasesc radacinile aparente ale nervilor oculomotor
III, trohlear IV, trigemen V, acustico-vestibular VIII,
abducens VI
• in interior dispozitia celor doua tipuri de substanta
nervoasa este similara cu cea din bulb (in interior –
substanta cenusie sub forma de nuclei, la exterior –
substanta alba)
Substanţa cenuşie
- Conţine nuclei ai unor nervi cranieni (motori,
senzitivi şi vegetativi) şi formaţiuni specifice punţii
- Aici îşi au originea nervii V (trigemen - mixt), VI
(oculomotor - motor), VII (facial – mixt) şi VIII
(acustico-vestibular – mixt)

Substanţa reticulată
- Are o dispunere dezordonată şi conţine fibre
(spinoreticulat, reticulospinal, reticuloreticulat,
rubroreticulat) şi celule nervoase (formează nucleul
reticular)
Substanta alba

- fibre ascendente care vin dinspre maduva si bulb si ajung la

cerebel, nuclei subcorticali, talamus si tectum:
• spinotalamic
• spinocerebelos anterior etc

- fibre descendente:
• tractul piramidal
• fascicolul corticospinal
• rubrospinal
• tectospinal
• reticulospinal
Funcţiile punţii
1. Reflexă
2. De conducere

1. Funcţia reflexă:
Reflexe somatice şi vegetative: lacrimal, salivar,
masticator, cornean, sudiopalpebral, audio-oculogir,
sudoripar şi sebaceu (pentru faţă şi pielea capului),
contracţia muşchilor feţei (mimica expresivă),
lateralitatea globilor oculari, tonusul muscular

2. Funcţia de conducere:
Asigură circulaţia informaţiei extrase din mediul extern şi
intern către centrii subcorticali şi corticali, precum şi
mesajele de comandă în sens descendent către
organele de execuţie
Patologia bulbului şi punţii
Este considerată foarte gravă atunci când se referă la
centrii vitali.
Leziunile din interior se numesc intra-axiale sau
parenchimale, iar cele situate la exterior se numesc
extra-axiale (de obicei, ţin de afectarea nervilor
cranieni)

Exemplu de afectare extra-axială:

NEURINOMUL DE ACUSTIC – se dezvoltă din celulele
Schwann ale nervului acustic, cu următoarele
simptome: pierderea auzului, diminuarea reflexului
cornean, pareză facială periferică, ataxie şi tremor,
ulterior hidrocefalie şi creştere a presiunii intracraniene
MEZENCEFALUL

• Structura anatomica separata de perete prin santul

pontopeduncular iar de diencefal printr-un plan ce
uneste comisura posterioara a creierului cu marginea
posterioara a corpilor mamilari.
• Are patru fete: aria anterioara, aria posterioara si
doua laturi.
- Fata anterioara - identificam mai multe
formatiuni, din care mai evidente sunt picioarele
pedunculilor cerebelosi. Aici se afla originea aparenta
a nervului III
- Fata posterioara este invizibila la adult, fiind
acoperita de cortul cerebelului si de lobii occipitali.
Pe aceasta fata se gasesc coliculii cvadrigemeni.
- Fetele laterale – corespund tegmentului
mezencefalic si piciorului peduncular
• In sectiune, mezencefalul separa formatiuni
din trei etaje:
• etajul superior – tectum
• etajul mijlociu – segment / calota
• etajul anterior – picioarele pedunculilor
cerebrali
• Intre segment si picior exista o zona numita
substanta neagra (locus niger).
• Din mezencefal se dezvolta doua formatiuni
structurale:
• pedunculii cerebrali (picioarele + segment)
• tuberculii (tectum)
- Picioarele pedunculior – formate numai din substanta
alba si fibre nervoase care pornesc de la SC si ajung
la punte si maduva (tractul piramidal, fibre
corticopontine)

- Calota/ tegmentul – format din substanta alba si

cenusie.

Substanta alba - fibre cu originea in diencefal, in

maduva spinarii sau punte.
Substanta cenusie – formeaza nuclei specifici
pentru mezencefal (substanta neagra si nucleul rosu)
Substanta neagra
- structura nucleara compacta de forma semilunara. In
structura ei intra celule mari impregnate cu un pigment
colorant (melanic). Toate formatiunile melanice + nucleul
dorsal al vagului prezinta leziuni evidente in parkinsonul
postencefalitic
- primeste impulsuri de la toata suprafata corpului si de la
organele vizuale, auditive, olfactive
- intervine in integrarea impulsurilor senzoriale, in
reglarea miscarilor fine si in reglarea tonusului muscular

Nucleul rosu
- situat in partea superioara a tegmentului, deasupra substantei
negre, cu o culoare caramizie din cauza incarcaturii mari de
fier a substantei celulare si a bogatiei vasculare
- contine o zona parvocelulara (celule mici) si o zona
magnocelulara (celule mari)
- primeste aferente si trimite eferente cu rol in reglarea tonusului
muscular (exercita un efect inhibitor asupra centrilor bulbari sI
medulari si genereaza rigiditate musculara)
Tectul / Tectum
Contin tuberculii cvadrigemeni : structurile contin o alternanta de
substanta alba si substanta cenusie. Distingem 2 perechi – coliculii
superiori si coliculii inferiori
Coliculii superiori
- primesc aferente de la corpul geniculat lateral, sistemul central,
maduva spinarii si dau eferente care ajung finalmente la muschii
gatului si la neuronii somato-motori din maduva cervicala.
- regleaza automat miscarile oculare, realizeaza reflexul de
orientare la stimuli vizuali si fixarea obiectului in zona
perceptibilitatii optime;
Coliculii inferiori
- sunt sub cei superiori si au dimensiuni mai reduse.
- contin substanta cenusie la interior (ganglionul central) si
substanta alba la exterior.
- primeste aferente de la corpii geniculati mediali si dau eferente
catre celelalte formatiuni ale trunchilui cerebral si catre maduva
spinarii
- coliculii inferiori se leaga de realizarea reflexelor motorii
neconditionate la stimulii acustici si a reflexului de orientare care
Pe ansamblu, mezencefalul indeplineste
functii foarte importante legate de:
• distributia normala a tonusului muscular
• realizarea reflexelor de redresare
• realizarea reflexelor de orientare
Patologia mezencefalica
• Se refera la anumite sindroame (tegmental
central, Benedikt, Claude) care au ca elemente
comune paralizia nervului cranian oculomotor,
anestezii contralaterale (cauzate de lezarea
fasciculelor spinotalamice) sau miscari
involuntare.
• Sindromul substantei negre – tulburare de
tonus muscular
• Sindromul imobilitatii (prin lezarea tracturilor
corticospinal si corticobulbar) – bolnavul pare
in coma, neputand face nici o miscare, dar are
ochii deschisI si iI poate misca voluntar.
Formatiunea reticulata
Printre nucleii si fibrele trunchiului cerebral se
gaseste si reteaua celulelor formatiei reticulate.
Formatiunea reticulata:
• urca superior pana la diencefal si cortex
• coboara pana la maduva spinarii, unde
formeaza substanta cenusie peri-ependimara
• Descoperita in 1911 de Cajal, I-au fost
descrisi, in 1954, 98 de nuclei a caror functie
nu este bine cunoscuta.
Au fost descrise 5 categorii de nuclei:
• nuclei care comunica exclusiv cu cerebelul
• nuclei mediali
• nuclei laterali
• nucleii rafeului
• nucleii lui Nanta
• Un axon al formatiunii reticulate poate intra in
contact cu alti aproximativ 27.000 neuroni.
Astfel se explica posibilitatea extraordinara a
difuzarii informatiilor de catre aceasta
formatiune subcorticala.

• Neuronii formatiunii reticulate sunt dispusi sub

forma de retea in afara nucleilor trunchiului
cerebral, reprezentand la o scara mai mare si la
un nivel mai dezvoltat reteaua interneuronala a
maduvei spinarii. Nucleii sunt dispusi in jurul
axelor medial (nucleii rafeului) si lateral, iar
nivelul mezencefalului in special la nivelul
tegmentului
Axonii formatiunii reticulate ajung:
• la maduva spinarii
• la truchiul cerebral
• la talamus, cerebel sI sistemul central prin fibre specifice

Prin experimente specifice s-a demonstrat existenta unui

SRAA, care se intinde de la nivelul trunchiului cerebral
pana la cortex. El stimuleaza difuz cortexul, mentinandu-i
tonusul/vigilenta.

In formarea SRAA deosebim:

• o activitate tonica (de mentinere a starii de veghe)
• o activitate fazica - de trezire a scoartei
• Formatiunea reticulata (SRAA) este foarte importanta
pentru raspunsuri de tip atentie accentuata, lipsa de
reactie, repulsie la un stimul.
• Absenta informatiilor reticulare ascendente catre cortex
duce la somn in timp ce prezenta lor duce la trezire.
Exista si un sistem reticulat descendent, cu rol in reglarea
tonusului muscular. Sistemul descendent primeste
impulsuri de origine corticala, extrapiramidala,
cerebeloasa si vestibulara.

Rolul SR descendent este de a controla activitatea

motoneuronilor medulari.

In 1972 Danaila a descris un sistem reticulat inhibitor

ascendent (SRIA) a carui lezare duce la aparitia
sindromului de logoree si hiperkinezie.
In ansamblu, formatiunile reticulate (activator/inhibitor,
ascendent/descendent) au un efect modulator important
atat asupra sistemului central cat si asupra maduvei
spinarii.
Formatiunea reticulata regleaza:
• vigilenta corticala
• perceptia
• discriminarea spatio-temporala
• memorizarea
• expresia emotionala
• homeostazia
• ritmurile biologice
• starea de somn
Controleaza:
• activitatea muschilor scheletici;
• reajusteaza pozitia sI locomotia;
• influenteaza indemanarea, gesturile, expresia
faciala, masticatia, deglutitia, respiratia,
circulatia
• grosier, sistemul somatosenzorial si
neuroendocrin
Sindroame reticulate
• Mutismul akinetic – lipsa de raspuns la intrebari,
imobilitate a corpului, ochi deschisi, lipsa raspunsului
emotional si motor, fara paralizie, prezenta reflexului
de orientare (lezarea SRAA)
• Sindromul de lezare cu hiperkinezie (lezarea SRIA)
- apare pre si post operator la pacienti cu leziuni ce
implica atingeri corticale
- se caracterizeaza prin hipermnezie, exagerarea
atentiei, a miscarilor, a reflexului de orientare, simt
critic ascutit, somn putin (2-3 h/24 h), rationament
normal / deteriorat (functie de localizarea si
intinderea leziunii corticale).