Fracturile oaselor mâinii

Bilanțul articular și muscular al

mâinii
Fediuc Andreea-Roxana K2
 Bilanțul articular
• Mișcarea în articulațiile carpometacarpiene creează călușul mâinii,
această depresiune are forma unui șanț de la eminența hipotenariană
până la a doua articulație metacarpofalangiană
• 1.Mișcările în articulațiile metacarpofalangiene: flexie – extensie și
lateralitate
• Are poziția zero cu pumnul și degetele intinse
Flexia activă 90 ͦ, crescând de la degetul II spre V, unde poate ajunge la 100 ͦ,
când sunt flectate cele patru degete
Extensia este variabilă 0-90 ͦîn cazuri de hiperlaxitate
Măsurarea aplitudinii de mișcare cu goniometrul obișnuit este dificială. Există
goniometrul special pentru degete, care se fixează pe fața dorsală a mâinii, pe
metacarpianul respectiv, cu brațul mobil pe fața dorsală a falangei care se
flectează
La măsurarea extensiei goniometrul special se așează pe fața volară a mâinii
Se pot efectua măsurători și cu rigla
• 2. Lateralitatea (abducția – adducția) – mișcarea
de îndepărtare-apropiere a celor patru degete
față de axa mediană a mâinii.
• Amplitudinea, în medie, este de cca 15- 20 ͦ
Măsurarea cu goniometrul este dificilă
Aplitudinea acestei mișcări se apreciază prin
măsurarea distanței dintre două vârfuri ale unor
degete apropiate
• 3. Circumducția este posibilă datorită combinării
mișcărilor de flexie-extensie și lateralitate
• 4.Rotația axială este o mișcare care nu poate fi
făcută decât pasiv, măsurând aproximativ 45 ͦ
Mișcările în articulațiile interfalangiene:
acestea permit doar flexia – extensia
1. Flexia în interfalangiana proximală – 100 ͦ,
în interfalangiana distală nu depășește 90 ͦ
Măsurarea flexiei interfalangiene se face cu
goniometrul special, ca și în cazul celei
metacarpofalagiene; mai poate fi apreciată
prin măsurarea distanței dintre vârful Fig.1
unghiei la baza degetului
2.Extensia plecând din poziția zero este
posibilă doar în interfalangienele distale ,
amplitudinea 0 la 20 ͦ
În interfalangienele proximale în mod normal
nu există extensie peste poziția neutră
• Mișcările în articulațiile policelui
• În articulația scafotrapezoidală – mișcare foarte
limitată și nu poate fi apreciată
• În articulația trapezoidometacarpiană se
realizeaza mișcări de:
o Abducție – mișcarea de îndepărtare a policelui de
panul palmei, mișcare în plan perpendicular pe palmă,
amplitudinea 60-70 ͦ
o Adducția – mișcarea de revenire a policelui abdus la
poziția inițială
Măsurarea abducției se face cu goniometrul, brațul fix
fiind plasat de-a lungul indexului și al celui de-al doilea
intercarpian, iar brațul mobil urmând mișcarea policelui.
Măsurând cu rigla distanța dintre capul distal al
metacarpianului II și cel al primului metacarpian
o Flexia – mișcare în plan frontal, paralelă cu palma, care baleiază
policele de-a latul palmei, ducându-l spre baza ultimelor degete;
amplitudinea nu depășește 10-15 ͦ
o Extensia – îndepărtarea policelui în afara marginii indexului;
amplitudinea 25-30 ͦ
Măsurarea cu goniometrul este dificilă. Se măsoară cu rigla distanța
dintre articulația metacarpoalangiană și baza degetului V
Extensia se poate măsura cu goniometrul cu brațul fix de-a lugul
metacarpianului II
o Rotație axială
o Circumducție a metacarpianului I – posibilă prin combinarea tuturor
mișcărilor

Fig.2
• În articulația metacarpofalangiană:
o Flexie de 70-75 ͦ, poziția de start falaga întâi, în prelungirea
primului metacarpian; această flexie, adăugându-se flexiei din
articulația trapezoidometacarpiană, astfel vârful policelui ajunge
la baza ultimului deget
Se așează brațul fix al goniometrului de-a lungul metacarpianului,
iar brațul mobil, în axul primei falange
o Extensie propriu-zisă nu există
o Rotație axială

• În articulația interfalangiană:
o Flexie de 80-90 ͦ
o Extensie 10 ͦ(activ) până la 20-25 ͦ
Mișcarea specifică policelui este mișcarea de opozabilitate, care se
realizează printr-o combinare a mișcărilor din întreaga „coloană
articulară” a degetului: abducție, flexie și rotație axială, astfel încât
pulpa policelui să ajungă fată în față cu celelalte degete
 Prehensiunea
• Prehensiunea reprezinta abilitatea mainii de a prinde obiectele ca
intr-o pensa.
• Tipuri de prehensiune:
- I – prehensiunea terminală, fină, de precizie
- II – prehensiunea subterminală
- III – prehensiunea subtermino-laterală
- IV – prehensiunea latero-laterală
- V – prehensiunea digito-palmară
- VI – preheniunea police-digito-palmară (de forță
Bilanț muscular al degetelor II, III, IV, V
• 1. Flexia falangelor distale (în IFD)
Are loc prin acțiunea mușchiului flexor comun profund al degetelor
Testarea:
Se vor stabiliza falangele medii, la fiecare deget în parte, pentru a nu apărea flexie și
în articulația interfalangiană proximală
Poziția fără gravitație – antebrațul în poziție intermediară, mâna sprijinită de masă,
cu marginea ulnară, pumnul si degetele relaxate
 f1 – palpăm mușchiul în treimea proximală a antebrațului, pe fața voalară ,
deasupra cubitusului; tendonul se palpează pe falanga a II-a, pe fața voalară
 f2 – se execută flexia falangei distale
Poziția cu gravitație antebrațul în supinație și spijinit de masă, cu pumnul și detele
relaxate
 f3 - flexia falangei distale
 f4 și f5 – rezistență se aplică
pe pulpa degetelor
• 2.Flexia falangelor mijolocii (în IFP)
Mușchii flexor comun superficial și flexor comun profund.
Testăm doar flexorul comun superficial
Testarea:
Se stabilizează pumnul în poziție neutră, precum și prima falangă la
fiecare deget
Poziția FG – antebrațul în poziție intermediară, cu pumnul și
articulațiile care nu sunt testate în extensie
 f1 – palpăm mușchiul pe fața palmară a antebrațului, deasupra
cubitalului, iar tendonul la pumn, între palmarul lung și flexorul
ulnar al carpului
 f2 – flexia interfalangienelor proximale
Poziția AG – antebrațul supinat și așezat pe masă, pumnul și
articulațiile MCF relaxate; toate degetele care
nu se testeză trebuie menținute în extensie
 f3 – flexia celor două falange distale
 f4 și f5 – rezistență pe falanga mijlocie
• 3.Flexia falangelor proximale (în MCF)
Mușchii: flexor comun profund, flexor superficial al degetelor,
interosoșii dorsali, interosoșii palmari, flexorul scurt al
degetului mic
Se va testa flexorul degetului mic, care are ca acțiune flexia
din MCF a degetului V
Testarea:
Poziția FG – antebrațul în poziție intermediară
 f1 – palparea pe eminența hipotenară
 f2 - flectarea degetului V , cu menținerea articulațiilor
înterfalangiene extinse
Poziția AG – antebrațul în supinație, sprijinit pe masă
 f3 – flexia din MCF, restul articulațiilor degetului V extinse
 f4 și f5 – rezistență cu un deget pe falanga proximală, pe
fața palmară
• 4. Adducția degetelor
Mușchii: interosoșii palmari
Se stabilizează mâna prin ușoară supinație
Testarea:
Poziția FG – antebrațul supinat, așezat pe masă
 f1 – palparea mușchilor nu este posibilă
 f2 - mișcarea de adducție (degetelor II, IV, și V îndepărtate se
apropie de degetul III)
Poziția AG – pentru interosoșii II și III , antebrațul în sprijin pe masă cu
marginea ulnară, degetele extinse și abduse
̶ pentru interososul I, brațul rotat intern, antebrațul pronat,
mâna sprijinindu-se cu marginea radială, degetele extinse și abduse
 f3 – se execută apropierea degetelor de degetul mijlociu
 f4 și f5 – rezistența se aplică succesiv pentru fiecare deget, pe
falanga proximală, nu pe falanga distală
• 5.Abducția degetelor
Mușchii: interosoșii dorsali și abductorul degetului mic
Stabilizăm mâna prin susținere ușoară
Testarea:
Poziția FG – antebrațul pronat și în sprijin pe masă, mâna liberă, iar
articulațiile MCF adduse șu ușor flectate
 f1 – palparea primului interosos dorsal se face între degetele I –II, pe
latura radială a celui de-al doilea metacarpian
̶ palparea celorlalți trei interosoși, între metacarpienele respective
̶ palparea abductorului degetului mic pe marginea cubitală a acestuia
f2 – se abduc degetele
Poziția AG – pentru interosoșii I și II antebrațul stă pe marginea cubitală, cu
mâna liberă; articulațiile MCF adduse și ușor flectate
̶ pentru interosoșii III-IV și abductorul degetului mic, brațul este
rotat intern, cu antebrațul pronat, ca mâna să se sprijine pe marginea
radială; MCF, adduse și ușor flectate
 f3 – se abuc pe rând degetele
 f4 și f5 – rezistența se aplică pe capul distal al falangei proximale, cu
împingere spre adducție
• 6.Extensia degetelor în MCF
Mușchii: extensorul comun al degetelor, extensorul propriu al
indexului, extensorul propriu al degetului mic
Se stabilizează pumnul și articulațiile metacarpiene
Testarea:
Poziția FG – antebrațul în poziție indiferentă, cu degetele flectate
 f1 – palparea mușchiului extensor al degetelor pe fața dorso-
medială a antebrațului proximal, mușchiul extensor propriu al
indexului pe fața dorsală a mijlocului antebrațului, între radius și
cubitus, iar palparea tendonului extensorului propriu al degetului
mic se face lateroulnar față de tendonul comun al degetelor
 f2 – extensia în MCF, menținând IFP și IFD în flexie
Poziția AG – antebrațul pronat, sprijinit de masă, cu degetele flectate
 f3 –extensia din MCF, restul articulațiilor degetelor rămânând
flectate
 f4 și f5 – rezistență cu un deget pe capul distal al falangei proximale
• 7.Extensia interfalangiană a degetelor
Mușchii principali sunt lumbricalii, mai contribuie: interosoșii,
extensorul degetelor, extensorul propriu al indexului,
extensorul propriu al degetului mic
Se stabilizează metacarpienele
Testarea:
Poziția FG – antebrațul în poziție indiferentă, sprijinit, cu
pumnul în poziție neutră, MCF extinse, IFP și IFD flectate
 f1 – lumbricalii nu se pot palpa
 f2 – concomitent , MCF se flectează, iar IFP și IFD se extind
Poziția AG – antebrațul este supinat , sprijinit, cu pumnul în
poziție neutră, MCF extinse, IFP și IFD flectate
 f3 – concomitent , MCF se flectează, iar IFP și IFD se extind
 f4 și f5 – rezistență cu pulpa degetului pe degetul testat,
care este împins în flexie
 Bilanțul muscular al policelui
1. Flexia în MCF
Mușchiul flexor scurt al policelui
Testarea se realizează astfel: stabilizăm primul metacarpian
Poziția FG - antebrațul în supinație la 90o, policele se flectează pe palmă
 f1 – palparea mușchilor la nivelul eminenței tenare
 f2 – flectarea din articulația metacarpofalangiană, cu inerfalangiana extinsă pentru a nu intra în acțiune flexorul
lung al policelui
Poziția AG – cot flecat, antebrațul supinat astfel încât fața palmară a policelui „privește” tavanul,
metacarpofalangienele, cu interfalangiene extinse
 f3 – flexia din metacarpofalangiană, cu interfalangiana extinsă
 f4 și f5 – rezistență pe falanga proximală, împingând în extensie

2. Flexia în articulația interfalangiană a policelui

Mușchiul flexor lung al policelui
Testarea se realizează astfel: se stabilizează falanga proximală menținând MCF extinsă
Poziția FG - antebrațul în supinație la 90o, policele se flectează pe palmă
 f1 – palparea tendonului pe fața palmară a falangei proximale.
 f2 – flectarea falangei proximale
Poziția AG – cot flecat, antebrațul supinat astfel încât fața palmară
a policelui „privește” tavanul, MCF, cu IF extinse
• f3 – flectare din interfalangiană
• f4 și f5 – rezistență pe falanga distală
 3. Extensia în articulațiile MCF
Mușchii extensorul scurt al policelui și extensorul lung al policelui
Testarea se poate face separat pentru cei doi muschi. Se stabilizează metacarpianul I
în abducție
Poziția FG - antebrațul pronat, cu MCF și IF flectate
 f1 – palpăm tendonul mușchiului pe marginea radială a tabacherei anatomice,
medial de abductorul lung al policelui.
 f2 – extensia falangei proximale, cu interfalangiana flectată
Poziția AG - antebrațul indiferent în sprijin pe masă, MCF și IF flectate
 f3 – extensia falangei proximale, cu menținerea IF flectate
 f4 și f5 – rezistență pe falanga proximală

4. Extensia în articulația IF
Mușchiul extensor lung al policelui
Testare
Poziția FG și AG sunt la fel
 f1 – palpăm tendonul mușchiului pe marginea ulnară a tabacherei anatomice și pe
fața dorsală a falangei proximale.
 f2 – extensia falangei distale.
Rezistența se va aplica pe spatele falangei distale
 5. Abducția
Mușchiul lungul abductor al policelui – acțiune: aduce policele înafara axei mâinii
Testare:
Poziția FG - antebrațul pronat la 45o , pumnul în poziție neutră, policle addus
 f1 – palpăm tendonul la nivelul pumnului, distal de stiloida radială, lateral
extensorul scurt al policelui
 f2 – abducerea policelui, alunecând pe masă
Poziția AG - antebrațul supinat la 45o, policele abdus
 f3 – abducerea pe un plan diagonal între extensiue și cel de abducție propriu-zisă
 f4 și f5 – rezistență pe primul metacarpian

Mușchiul scurtul abductor al policelui

Poziția FG - antebrațul în poziție intermediară, pumnul în poziție neutră și policele
addus
 f1 – se palpează mușchiul în centrul eminenței tenare
 f2 – abducția policelui
Poziția AG - antebrațul în supinație, policele addus
 f3 – abducția policelui
 f4 și f5 – rezistență pe primul metacarpian
 6. Adducția
Mușchiul adductor al policelui – acțiune: adducția policelui, apropiindu-l de index, în planul
mâinii
Testare: se stabilizează metacarpienele
Poziția FG - metacarpofalagienele II-V în poziție neutră, policele abdus, toate articulațiile extinse
 f1 – palparea fețelor palmare ale spațiilor
interdigitale I-II
 f2 – adducția policelui spre palmă, fără a
mișca celelalte articulații
Poziția AG - antebrațul pronat și în rest la fel
 f3 – adducția policelui
 f4 și f5 – rezistență pe primul metacarpian
7. Opozabilitatea policelui și degetului mic
Mușchii: opozantul policelui și opozantul degetului mic
Testare: se vor stabiliza ambii mușchi, se stabilizează pumnul în poziție neutră
Poziția FG - cotul pe masă, antebrațul perpendicular pe masă, pumnul în poziție neutră și
policele addus și extins
 f1 – se palpează opozantul policelui pe marginea laterală a primului metacarpian. Opozantul
degetului V se palpează pe fața palmară a metacarpianului V
 f2 – se adduc la întâlnire pulpele policelui și a degetului mic
Poziția AG - antebrațul supiant și sprijinit, pumnul în poziție neutră, policele addus și extins
 f3 – opozabiliate ca la f2
 f4 și f5 – rezistență cu ambele mâini pe
metacarpienele I și V, încercând o „derotare”
a celor două degete