Sunteți pe pagina 1din 65

MANAGEMENTUL RISCULUI

An univ 2017-2018
MANAGEMENTUL RISCULUI

 CUPRINS
 1. Privire de ansamblu asupra riscului............................................................................3
– 1.1 Definirea riscului ...............................................................................................4
– 1.2 Risc versus incertitudine....................................................................................6
– 1.3 Clasificarea riscului ...........................................................................................7
– 1.4 Surse externe şi surse interne de risc.................................................................9
– 1.5 Principiul concatenării.....................................................................................10
– 1.6 Procesul de management al riscului ................................................................11
 2. Identificarea riscului.................................................................................................15
– 2.1 Chestionarul.....................................................................................................15
– 2.2 Brainstorming ..................................................................................................18
– 2.3 Jurnale..............................................................................................................19
– 2.4 Modele comportamentale ................................................................................20
– 2.5 Diagrame .........................................................................................................22
– 2.6 Diagramele de flux ..........................................................................................25
– 2.7 Şedinţe periodice cu personalul.......................................................................28
 3. Analiza riscului.........................................................................................................29
– 3.1 Analiza calitativă a riscului .............................................................................29
– 3.2 Analiza cantitativă a riscului ...........................................................................38
– 3.3 Probabilitatea în analiza riscului .....................
1. Privire de ansamblu asupra riscului..

 CUPRINS
– 1.1 Definirea riscului
– 1.2 Risc versus incertitudine
– 1.3 Clasificarea riscului
– 1.4 Surse externe şi surse interne de risc
– 1.5 Principiul concatenării
– 1.6 Procesul de management al riscului
1.1 Definirea riscului

În dimensiunea sa istorică, riscul este un


concept tânăr şi în acelaşi timp unul din puţinii
termeni de afaceri cu origini directe în mediul
comercial şi financiar şi nu derivat din
vocabularul militar, psihologic sau ştiinţific.
1.1 Definirea riscului

În timp ce în anii ‘70 “riscul” era o noţiune asociată în


special cu ştiinţele naturii şi mai puţin cu teoria
financiară şi a asigurărilor, în ultimii ani,

Conceptul de risc a câştigat importanţă în rândul


decidenţilor din lumea afacerilor. În acest context,
economiştii americani Harry M. Markovitz şi James
Tobin, laureaţi ai premiului Nobel, au jucat rolul de
pionieri in managementul riscului.
1.1 Definirea riscului

Lucrările acestora s-au concentrat pe


conceptele de portofolii eficiente (portofoliul
care asigură cel mai mare profit pentru un nivel
dat de risc sau, echivalent, cel mai mic nivel de
risc pentru un profit aşteptat)
1.1 Definirea riscului

De ce a câştigat conceptul de risc o importanţă


atât de mare în societatea modernă ? De ce se
defineşte societatea modernă ca o societate
”riscantă” ?
Sociologul german Nicklas Luhman a adus o
contribuţie instrumentală substanţială prin
lansarea ideii că “riscul” reprezintă o formă
generală prin care societatea îşi descrie
viitorul.
1.1 Definirea riscului

Potrivit lui Luhmann, riscul este un concept


care trebuie deosebit de pericol.
În timp ce riscul indică o pierdere posibilă
viitoare datorită deciziei unui alt agent,
pericolul se relaţionează cu posibilitatea unei
pierderi cauzate de indecizie. Pe scurt, teza lui
Luhmann susţine că viitorul este total
dependent de deciziile prezente. Această
abordare are implicaţii importante pentru
analiza riscului.
1.1 Definirea riscului

În acest context, riscul este o problemă


relaţionată cu procesul de luare a deciziilor.

Analiza este, deci, conectată cu problema


generală de luare a deciziilor în condiţii de
incertitudine.
1.1 Definirea riscului

Din perspectiva corporaţiei, acesta nu ia în considerare


riscul numai “obiectiv” sau “sistemic”, (precum
căderea unei anumite pieţe)

Evident, nu. Ca exemplu, avem crizele declanşate de


unele fonduri de hedging în anii 90 sau forţarea pieţei
argintului de către fraţii Hunt în anii 70, crescând preţul
argintului cu 2500% de la 2$ la 52$/uncie. În ambele
cazuri, au prevalat calculele riscului subiectiv ale
decidenţilor.
1.1 Definirea riscului

Ce este riscul? Majoritatea ar răspunde că


riscul este posibilitatea de a fi rănit sau de a-ţi fi
cauzate diverse prejudicii.

Această idee există şi în majoritatea


dicţionarelor, de exemplu Shorter Oxford
Dictionary of the English Language defineşte
riscul ca fiind: „danger; the possibility of loss
or injury”, respectiv pericolul; posibilitatea de
a pierde sau a suferi prejudicii.
1.1 Definirea riscului

O abordare a riscului presupune privirea


acestuia din două puncte de vedere.
Primul se concentrează asupra evenimentelor
nedorite care pot aduce prejudicii sau pierderi.
Se observă că în acest caz managerii NU
caută să identifice oportunităţile, ci urmăresc
evitarea evenimentelor care pot duce la
pierderi. Această abordare exclusivistă care se
focalizează asupra evenimentelor nedorite se
numeşte perspectiva riscului pur.
1.1 Definirea riscului

Al doilea punct de vedere al abordării riscului


se referă la obţinerea informaţiilor necesare
luării unei decizii corecte.
Când o decizie este luată în condiţii de
ignoranţă, aceasta este o decizie riscantă şi
poate conduce la un eşec, iar în cazul unei
decizii fundamentate, bazată pe informaţii
complete şi corecte, aceasta este mai puţin
riscantă, iar şansele de succes în
implementarea ei sunt mari.
1.1 Definirea riscului

 Cele două puncte de vedere au în comun faptul


că ambele privesc o activitate viitoare, o
oportunitate care are întotdeauna un anumit
grad de incertitudine.
 Managementul riscului are un punct de vedere
mai amplu în ceea ce priveşte riscul, de
exemplu în domeniul afacerilor, o situaţie de risc
este atunci când te afli în faţa unei oportunităţi
de câştig, dar care se poate finaliza printr-o
pierdere
1.1 Definirea riscului
1.1 Definirea riscului

Pentru definirea riscului este necesar ca acesta


să fie descompus în două elemente:
 Probabilitatea riscului
 Impactul riscului
1.1 Definirea riscului

În acest sens, când un eveniment de risc este privit


din perspectiva probabilităţii apariţiei acestuia,
riscul creşte odată cu creşterea probabilităţii.
De exemplu, probabilitatea ca Pământul să fie lovit
de o cometă în următorii o sută de ani este
aproape zero, deci majoritatea consideră acest
fapt un eveniment cu risc foarte mic, motiv pentru
care nu este luat în considerare. Dar dacă cometa
ar lovi într-adevăr planeta, consecinţele ar fi
catastrofale, viaţa pe Pământ ar putea dispărea
1.1 Definirea riscului

Totodată, un eveniment de risc dacă este privit din


prisma impactului pe care acesta îl poate avea,
riscul creşte odată cu creşterea efectelor negative
pe care le generează.

De exemplu, riscul de a fi înţepat de un ţânţar în


Delta Dunării este foarte mare, dar efectul
înţepăturii de ţânţar este nesemnificativ, chiar zero.
Din acest punct de vedere cei care merg în Delta
Dunării, consideră că acest risc este
nesemnificativ.
1.2 Risc versus incertitudine

În management se disting două concepte:


riscul şi incertitudinea. Când o decizie este
luată în condiţii de risc, aceasta presupune o
cunoaştere a riscului asumat, respectiv
cunoaşterea probabilităţii apariţiei riscului. În
cazul unei decizii luate în condiţii de
incertitudine nu sunt cunoscute riscurile, deşi
acestea sunt asumate.
1.2 Risc versus incertitudine

De exemplu, un individ care pleacă dimineaţa


la serviciu se uită pe geam şi vede că este
înnourat dar nu plouă, fapt ce îl determină să
îşi ia umbrela considerând că poate va ploua în
cursul zilei. Aceasta este o decizie în condiţii
de incertitudine. Dacă el ar urmări starea
vremii, ar putea observa că sunt 80% şanse ca
în acea zi să plouă, fapt ce l-ar fi determinat
sigur să îşi ia umbrela, caz în care ar fi luat o
decizie în condiţii de risc.
1.2 Risc versus incertitudine

În exemplu de mai sus se poate observa că


decizia în condiţii de incertitudine se bazează
mai mult pe intuiţie decât pe informaţii
fundamentate, deci putem spune că dacă se
cunoaşte probabilitatea apariţiei unui
eveniment se pot face raţionamente mult mai
corecte în condiţii de risc decât în condiţii de
incertitudine.
1.2 Risc versus incertitudine
1.2 Risc versus incertitudine

Se observă că nivelul informaţiilor poate varia


de la o ignoranţă totală, respectiv volumul
informaţiilor zero, până la un set de informaţii
complet, ceea ce determină nivelul incertitudinii
sau al riscului.
Graniţa dintre incertitudine şi risc este
reprezentată de linia corespunzătoare nivelului
minim de informaţii necesare abordării
situaţiilor de risc.
1.3 Clasificarea riscului

Având în vedere că orice activitate este supusă


riscului, se poate spune că existenţa înseşi
este o continuă asumare a unor riscuri.
Pentru a putea cunoaşte aceste riscuri, o
clasificare a lor este foarte utilă în abordarea
riscului. Una dintre cele mai utilizate clasificări
ale riscului este în funcţie de natura sursei care
îl generează şi anume:
1.3 Clasificarea riscului

 Riscul pur
 Riscul în afaceri
 Riscul proiectelor
 Riscul operaţional
 Riscul tehnologic
 Riscul politic
1.3 Clasificarea riscului

Riscul pur
Pure risc, aşa cum este prezentat în literatura de
specialitate americană, se referă la acele riscuri care
cauzează prejudicii sau pierderi materiale.
Acestea mai sunt numite şi riscuri asiguratorii,
deoarece se pot lua măsuri financiare de siguranţă în
ceea ce priveşte efectele produse, măsuri cum ar fi
poliţele de asigurare care protejează asiguratul de
consecinţele apariţiei evenimentului de risc, iar în cazul
în care acesta nu s-a manifestat asiguratul pierde
prima de asigurare.
1.3 Clasificarea riscului

Riscul în afaceri
În afaceri există întotdeauna riscul de a pierde, risc
care este contrabalansat de oportunitatea de a câştiga.

Această şansă de câştig, deşi presupune asumarea


unor riscuri, antrenează afaceristul în acţiuni riscante
care pot aduce beneficii semnificative. Pentru ca
aceste acţiuni să fie puse în aplicare, şansa de câştig
şi/sau volumul câştigului trebuie să depăşească
probabilitatea sau volumul pierderii, deoarece
asumarea riscului presupune o motivaţie materială
substanţială.
1.3 Clasificarea riscului

Riscul proiectelor
Una din legile lui Murphy spune că: dacă ceva
poate merge prost, atunci sigur va merge prost.
Orice proiect este un risc deoarece acesta este
întotdeauna un deschizător de drum, el nu are un
trecut în spate care să asigure experienţa
necesară previzionării viitorul. Managementul
riscului proiectelor asociază riscul cu estimările, iar
dacă estimările nu sunt corecte atunci nici riscul nu
este corect cuantificat, fapt ce duce la probleme
majore în derularea proiectului.
1.3 Clasificarea riscului

Riscul operaţional
Riscul operaţional este asociat cu derularea
anumitor operaţiuni sau activităţi. Aici pot fi incluse
riscurile legate de funcţionarea unei linii
tehnologice, de conducerea unei activităţi, de
operarea unui calculator etc. Riscul apare atunci
când un anume eveniment afectează derularea
operaţiunii sau activităţii. De ex dacă un autocar cu
turişti rămâne în pană, acest fapt duce la
periclitarea programului turistic, deci afectează
activitatea turistică a grupului.
1.3 Clasificarea riscului

 Riscul tehnologic
Atunci când a fost terminată o activitate pentru
prima dată, riscul ca bugetul şi termenele să fie
depăşite sau să nu fie atinse obiectivele
propuse este substanţial. Acest lucru se
întâmplă adesea atunci când sunt utilizate
tehnologii avansate. Natura noilor tehnologii
presupune riscuri în utilizarea lor datorită
incertitudinii atingerii scopurilor pentru care au
fost proiectate
1.3 Clasificarea riscului

Riscul politic
Se referă la situaţiile în care un factor de
decizie este constrâns de factori politici. De
exemplu în cazul în care un investitor doreşte
să construiască o fabrică într-o ţară străină,
acesta se poate confrunta cu o guvernare
ostilă, care nu îi permite o derulare a proiectului
decât în anumite condiţii.
1.4 Surse externe şi surse interne de risc

Sursele riscului provin atât din interiorul cât şi


din exteriorul unei organizaţii. Astfel putem
distinge două categorii de surse şi anume:
surse externe şi surse interne
1.4 Surse externe şi surse interne de risc

Sursele externe – reprezintă acele surse de


risc care sunt rezultatul unor evenimente din
afara organizaţiei. Aceste riscuri nu pot fi
controlate deoarece ele nu depind de
activitatea internă a organizaţiei.
De ex. o lege sau o ordonanţă de guvern care
afectează anumite activităţi sau proiecte în
derulare poate fi considerată o sursă externă
de risc pentru că nu este generată de
organizaţie dar o afectează în mod direct.
1.4 Surse externe şi surse interne de risc

Un alt exemplu de surse externe de risc găsim


în domeniul competiţiei pe o anumită piaţă de
desfacere, unde există în permanenţă riscul ca
o companie concurentă să lanseze un produs
nou, la un preţ mai bun, fapt ce determină
orientarea pieţei spre direcţii noi, afectând
activitatea tuturor competitorilor. Această sursă
de risc este externă deoarece compania este
afectată de ea, dar nu este generată de
aceasta.
1.4 Surse externe şi surse interne de risc

Datorită faptului că în cazul riscul extern nu se


pot lua măsuri de prevenire, trebuie luate
măsuri asiguratorii, cum ar fi introducerea în
costurile de fabricaţie au unei cote de risc în
ceea ce priveşte sursa riscului extern, sau plata
unei poliţe de asigurare în cazul în care este
posibil acest lucru.
1.4 Surse externe şi surse interne de risc

Surse interne – reprezintă rezultatul unor


evenimente din interiorul organizaţiei. Aceste
surse de risc pot fi controlate. În această
categorie se pot distinge riscurile de utilizare a
echipamentelor tehnologie, riscurile forţei de
muncă, sau riscurile asociate managementului
organizaţional.
1.4 Surse externe şi surse interne de risc

Aceste riscuri pot fi prevenite prin simpla


eliminare a surselor care le produc, lucru
posibil datorită faptului că sunt generate de
activitatea organizaţiei, deci provin din interiorul
acestei.
1.4 Surse externe şi surse interne de risc

Totuşi, există situaţii în care sursa riscului


intern nu poate fi eliminată, cel mai adesea
datorită faptului că este necunoscută, dar
există şi situaţii în care riscul deşi este
cunoscut, din diverse motive nu se i-au măsuri.
De exemplu datorită unor conjuncturi ordin
financiar sau politic se asumă un risc
tehnologic
1.4 Surse externe şi surse interne de risc

Cele mai grele situaţii de eliminare a sursei de risc


interne sunt cele legate de politica şi
managementul organizaţional, datorită
subiectivităţii personalului din această categorie,
pe de o parte, precum şi datorită faptului că sunt
cele mai puţin cunoscute pe de altă parte. De
exemplu, când un manager nu ştie sau nu vrea să
ştie că deciziile sale nu sunt cele mai bune, apare
riscul implementării unor decizii care poate
conduce la situaţii dintre cele mai nefavorabile
1.5 Principiul concatenării

Conform acestui principiu, riscul este privit ca o


succesiune de evenimente posibile care au
fiecare un anumit grad de risc.
Dacă aceste evenimente sunt analizate
separat, interpretarea lor nu conduce la un
rezultat de ansamblu a situaţiei de risc, motiv
pentru care, conform principiului concatenării
analiza riscului trebuie făcută prin
concatenarea tuturor evenimentelor care
generează riscul respectiv.
1.5 Principiul concatenării

EX. Pentru a înţelege mai bine necesitatea


utilizării acestui principiu, vom considera
exemplul catastrofei de la World Trade Center
din New York. În acest caz, tot scenariul a fost
o înşiruire de evenimente, care împreună, au
condus la finalul tragic din toamna anului 2001.
1.5 Principiul concatenării

Prin concatenarea riscurilor se identifică o


înlănţuire de evenimente riscante, urmând ca
acestea să fie analizate împreună.
1.5 Principiul concatenării

Această metodă are avantajul că prin analiza


tuturor evenimentelor de risc luate împreună se
poate trage o concluzie privind urmările lor.
Dacă sunt analizate separat, pot interveni
scăpări de raţionament, în principal datorită
faptului că orice eveniment din lanţ poate fi
considerat nesemnificativ, iar omiterea lui ar
putea duce la concluzii greşite
1.5 Principiul concatenării

Se poate ajunge astfel la diferenţe notabile


între o analiză concatenată a unor surse de
risc, spre deosebire de o analiză individuală a
fiecărei surse în parte.
1.5 Principiul concatenării

EX 2 Un alt exemplu, în cazul catastrofei de la


Mihăileşti din judeţul Buzău, în anul 2004, când
un autotren încărcat cu azotat de amoniu s-a
răsturnat şi a explodat, toate acestea puteau fi
evitate prin luarea unor decizii privind
securitatea unor astfel de transporturi.
Se observă astfel că o analiză individuală a
surselor riscului nu constituie un
raţionament corect
1.6 Procesul de management al riscului

Management riscului este un proces ciclic, care


se desfăşoară pe toată perioada derulării unui
proiect sau a unei activităţi, şi presupune
parcurgerea a cinci etape de lucru, şi anume:
1. Planificarea riscului
2. Identificarea riscului
3. Analiza riscului (cantitativă şi calitativă)
4. Stabilirea strategiilor de abordare a riscului
5. Monitorizarea şi controlul riscului
1. Planificarea riscului

Primul pas în procesul de management al


riscului constă în planificarea acestuia,
respectiv stabilirea persoanelor care răspund
de fiecare risc în parte, pe toate nivelele
ierarhice şi pe toate categoriile de risc. Ca în
orice altă activitate de planificare, nici în
planificarea riscului nu sunt acceptate erori,
deoarece acestea pot conduce la consecinţe
dintre cele mai nefavorabile
1. Planificarea riscului

Activitatea de planificare presupune răspunsul


la câteva întrebări esenţiale, şi anume:
1. Cine are cea mai mare responsabilitate în
procesul de management al riscului?
2. Cum trebuie să fie canalizat efortul de
abordare a riscului?
3. Ce instrumente şi metode se pot utiliza?
2. Identificarea riscului

Al doilea pas al procesului de management al


riscului presupune orientarea eforturilor în
identificarea tuturor surselor posibile de risc
care ar putea afecta în orice fel derularea
proiectului sau a activităţii analizate
2. Identificarea riscului

Această activitate de identificare presupune


realizarea unui brainstorming a mai multor
categorii de specialişti, care cu ajutorul
instrumentelor şi metodelor specifice
domeniului în care se face analiza trebuie să
descopere toate punctele vulnerabile ale
proiectului
2. Identificarea riscului

Activitatea de identificare a surselor de risc se


concretizează într-o listă de posibile
evenimente cu probabilităţile de apariţie şi
efectele pe care acestea le pot avea.
Scopul principal al identificării riscului este
acela de a evita situaţiile în care managerul
poate ajunge atunci când este surprins de un
eveniment nedorit, eveniment care în general
afectează în mod negativ proiectul în derulare.
2. Identificarea riscului

Situaţiile prezentate mai sus sunt pur teoretice,


în practică se poate observa că este aproape
imposibil să se determine absolut toate sursele
de risc.

EX în cazul World Trade Center, New York


2001, au fost anticipate o multitudine de
scenarii de atentate teroriste sau accidente
aviatice care pot afecta structurile celor două
clădiri
2. Identificarea riscului

Analiza riscului este procesul de examinare


atât calitativă cât şi cantitativă a impactului
pe care îl poate avea fiecare risc în parte în
cazul în care acesta se manifestă în derularea
proiectului sau a activităţii.
3, Analiza riscului

Răspunsurile la acest tip de întrebări reprezintă


faza de analiză a riscului. În această fază a
procesului de management al riscului,
managerul trebuie să estimeze impactul pe
care îl poate avea apariţia unui eveniment
de risc asupra activităţii sau proiectului în
derulare, estimare care se concretizează în
aprecieri calitative şi cantitative a efectelor
produse de manifestarea acestuia
3, Analiza riscului

În funcţie de probabilitatea şi dimensiunea


impactului evenimentului de risc, managerul
poate lua sau nu în calcul situaţia respectivă.
EX există riscuri cu o probabilitate mare şi un
impact mare, riscuri care sunt demne de luat în
calcul, dar există şi situaţii în care este o
probabilitate mică de apariţie a unui eveniment cu
implicaţii nesemnificative care nu mai necesită o
atenţie deosebită (riscul ca o garnitură de metrou
să fie lovită de o pasăre).
4. Elaborarea strategiilor de abordare a
riscurilor identificate

Pasul patru în procesul de management al riscului


constă în elaborarea strategiilor de abordare a
riscurilor identificate şi analizate anterior. În acest
sens există o serie întreagă de metode şi proceduri cu
ajutorul cărora se pot stabili tactici de abordare.
4. Elaborarea strategiilor de abordare a
riscurilor identificate

EX anumite riscuri, cum ar fi riscul de accident, pot fi


transferate către terţe persoane (o companie de
asigurări), sau în situaţia în care riscul este de natură
financiară se poate include în bugetul de venituri şi
cheltuieli, de exemplu devalorizarea în timp a unei
investiţii se poate acoperi prin constituirea unor
provizioane.
4. Elaborarea strategiilor de abordare a
riscurilor identificate

Principalul scop al acestei etape este acela de a pune


managerul şi organizaţia pe care acesta o conduce la
adăpost de producerea unor de evenimente de risc.
4. Elaborarea strategiilor de abordare a
riscurilor identificate

EX la cazul World Trade Center, specialiştii care au


proiectat clădirile au avut în vedere un eventual atac
terorist asupra acestora şi au luat în considerare
necesitatea unei evacuări eficiente a tuturor
persoanelor din clădire. Pentru a realiza acest lucru, ei
au proiectat structura scărilor cu un grad de rezistenţă
ridicat, lucru care s-a dovedit eficient în ziua respectivă,
deoarece acestea nu au fost afectate de impact şi au
putut face faţă evacuării. La fel, clădirea Pentagonului
a rezistat „eroic” impactului datorită proiectării şi
construirii modulare a acesteia
5. Monitorizarea si controlul riscurilor
identificate

Ultimul pas al managementului riscului este


monitorizarea şi controlul. Această activitate reprezintă
faza care închide ciclul procesului de management al
riscului, aici efectuându-se operaţiuni care în anumite
situaţii pot relua întregul proces, respectiv se revine la
primul pas. Rolul acestei faze este prezentat în figura
1.3
5. Monitorizarea si controlul riscurilor
identificate
5. Monitorizarea si controlul riscurilor
identificate

În practică, se observă că faza a cincia se utilizează


doar atunci când evenimentul de risc s-a manifestat,
odată cu el apărând şi efectele. Acest lucru s-a
observat şi la World Trade Center, şi la Mihăleşti şi în
aproape toate cazurile în care riscul NU a fost
identificat, analizat şi în consecinţă nu s-au luat măsuri
asiguratorii, acesta s-a manifestat şi ia pus în dificultate
pe cei responsabili
5. Monitorizarea si controlul riscurilor
identificate

Am observat că în practică este aproape imposibil să


se identifice TOATE riscurile, faza de monitorizare şi
control a riscului este foarte necesară pentru a putea
evita situaţiile surpriză.

Deci scopul principal al acestei faze este acela de a


cunoaşte apariţia unor situaţii noi de risc, sau
apariţia unor modificări ale parametrilor existenţi,
preîntâmpinând astfel posibilele surprinderea
managerului cu evenimente necunoscute.
5. Monitorizarea si controlul riscurilor
identificate

Dacă managerul utilizează această etapă în abordarea


sa asupra riscului acesta poate evita situaţiile de genul
World Trade Center, Mihăileşti etc.
În cazurile prezentate, managerii au luat măsuri
ulterioare, de exemplu liniile aeriene au în permanenţă
la bordul aeronavelor personal pregătit să intervină în
situaţii de deturnare, transporturile de azotat de amoniu
au fost catalogate drept transporturi de mare risc, deci
se desfăşoară în condiţii de maximă siguranţă. Aceste
măsuri dacă erau luate înaintea catastrofelor
respective, puteau evita producerea lor, sau în cel mai
rău caz puteau limita efectele.
2. Identificarea riscului

S-ar putea să vă placă și