Sunteți pe pagina 1din 20

Definitie ESPGHAN

• Societatea Europeană de Gastroenterologie,


Hepatologie şi Nutriţie Pediatrică (ESPGHAN)
utilzează termenul de „alimentaţie
complementară” pentru a descrie procesul de
„introducere progresivă a tuturor alimentelor
solide şi lichide, mai puţin laptele matern sau
orice formulă de lapte de start sau de continuare”
în alimentaţia sugarului cu vârstă între 4 şi 6 luni,
înlocuindu-se astfel treptat alimentația lactată
exclusivă”
Definitie OMS
• Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) descrie
„alimentația complementară’ ca fiind un proces ce
debutează atunci când alimentația naturală nu mai
acoperă necesarul nutrițional al sugarului, şi este
nevoie de un aport suplimentar de alimente solide şi
lichide.
• Sunt excluse de la definiția OMS suplimentele de
vitamine, minerale, medicamentele, apă sau băuturile
pe bază de apă (sărurile de rehidratare) care erau
permise ȋn timpul alimentației naturale, şi este inclus
orice alt aport de nutrienţi sub forma solidă sau lichide
utilizate pe lângă laptele matern
• OMS recunoaște vulnerabilitatea organismului sugarului cu privire
la perioada de introducere a alimentației complementare prin
prisma evoluției nutriționale ulterioare. Criteriile emise trebuie
îndeplinite ȋn faţa fiecărui sugar care experimentează această
perioadă de tranziție:
• Criteriul timp presupune introducerea alimentelor solide la
momentul ȋn care alimentaţia pe baza de lapte nu mai îndeplinește
necesarul nutriţional specific creşterii şi dezvoltării organismului
• Criteriul conţinut face referire la compoziţia dietei diversificate,
care trebuie să cuprindă elemente ȋmbinate complex pentru a
asigura un aport optim de micro şi macronutrienţi;
• Criteriul siguranţă cuprinde recomandările legate de igiena
alimentelor oferite sugarului, cu scopul de a preveni bolile
infecțioase transmisibile prin mâini murdare sau prin prepararea
termică neadecvată;
• Criteriul adecvat atrage atenția asupra necesității de a urmării
semnalele de dezvoltare psihomotorie şi nutrițională a sugarului,
pentru a stabili frecvența şi metoda specifică de alimentație,
încurajând evoluția către independența
Complementary Feeding: A Commentary by the
ESPGHAN Committee on Nutrition
• Varsta optima de debut a AC 17-26 saptamani cu continuarea
alimentatiei la san

• LV nu trebuie sa reprezinte hrana lichida principala inaintea varstei


de 12 luni (se accepta volume mici de LV la AC)

• sa se evite introducerea glutenului precoce< 4 luni si tardiva > 7 luni

• cea mai eficienta masura dietetica pentru pentru profilaxia bolilor


alergice, chiar la pacientii cu risc inalt este alimentatia exclusiv la
san pana la 4-6 luni

Journal of Pediatric Gastroenterology and Nutrition, 2008 by ESPGHAN and NASPGHAN


REGULI
• diversificarea începe când sugarul este în perfectă stare de
sănătate;

• introducerea alimentului nou se face progresiv, prin testarea


toleranţei digesti ve;

• alimentul nou introdus se va administra cu linguriţa;

• nu se introduc simultan două alimente noi;

• la apariţia semnelor de intoleranţă la noul aliment (diaree,


vărsături), se va suprima administrarea lui ti mp de 1-2
săptămâni, apoi se va încerca reintroducerea lui cu
prudenţă;

• dacă sugarul refuză noul aliment, nu se insistă, din cauza


ris cului de apariţie a anorexiei psihogene.
• Creșterea treptată a consistenței alimentelor și
varietății pe măsură ce copilul crește, adaptându-le la
cerințele și abilitățile copilului

• Cea mai potrivită consistență pentru mâncarea unui copil


depinde de vârsta și dezvoltarea neuromusculară.
-incepând cu 6 luni, un copil poate mânca alimente
făcute piure, pasate sau semi-solide.
- la 8 luni, majoritatea copiilor pot mânca finger-food.
- la 12 luni, majoritatea copiilor pot mânca aceleași
tipuri de alimente dintre cele consumate de restul familiei.

Totuși, cei mici au nevoie de alimente bogate nutrițional, iar


cele care pot provoca sufocarea, precum alune întregi, ar
trebui evitate.
• Un aliment solid ar trebui suficient de gros astfel încât să stea
pe o lingură și să nu se scurgă.-alimentele care sunt mai
groase sau mai solide sunt mai dense energetic și nutrițional,
față de cele apoase sau moi

• Când un copil mănâncă alimente groase, solide, este mai ușor


să primească mai multe kcal, iar dieta lui să includă o varietate
de ingrediente bogate nutrițional, inclusiv alimente de origine
animală.

• Există dovezi că ar exista o fereastră critică de introducere a


alimentelor-bucăți: dacă această etapă este amânată peste 10
luni, poate crește riscul de apariție a problemelor de alimentație
mai târziu

• Cu toate că se poate economisi timp prin continuarea hrănirii cu


mâncăruri semi-solide, pentru dezvoltarea optimă a copilului
este importantă creșterea treptată a solidității alimentelor odată
cu vârsta
Creșterea numărului de mese solide oferite copilului
pe măsură ce acesta creste/
• cantitatea de mâncare pe care copilul o poate mânca la o
masă- depinde de capacitatea sau dimensiunea stomacului
copilului-aprox 30 ml / kg corp.

• densitatea energiei din alimentele oferite- ar trebui să fie mai


mare decât cea a laptelui matern, adică cel puțin 0,8 kcal / g.

• Un copil de 6-8 luni alăptat are nevoie de 2-3 mese/zi, iar un


copil de 9-23 de luni are nevoie de 3-4mese/zi
• În funcție de apetitul copilului, pot fi oferite zilnic 1-2 gustări.
Gustările sunt definite ca alimente consumate între mesele
principale, de obicei finger-food pe care copilul le mănâncă
singur

• În primul an de viață, înlocuirea laptelui matern poate reduce


calitatea și cantitatea totală de nutrienți pe care copilul le
primește.”
Oferirea unei game variate de alimente bogate
nutritiv, pentru a asigura că sunt acoperite
toate nevoile nutriționale

• Diversificarea ar trebui să ofere suficientă energie,


proteine și micronutrienți pentru a acoperi decalajele
energetice și nutriționale ale unui copil, astfel încât
împreună cu laptele matern că le fie satisfăcute
nevoile.
Figura de mai jos arată nivelul decalajului de energie, fier și vitamina A
ce trebuie acoperit de alimentele solide, pentru un copil de 12-23 de
luni, alăptat.

Cel mai mare decalaj este prezent în cazul fierului, deci este foarte important ca
alimentele solide să conțină fier, dacă este posibil din sursă animală precum carne,
organe, păsări sau pește.
• Caracteristicile alimentelor solide de calitate:
-bogate energetic, proteic și micronutritiv (mai ales în
fier, zinc, calciu, vitamina A, vitamina C și acid folic)
-să nu fie sărate sau picante
-să fie pe placul copilului
-să fie disponibile local și accesibile ca preț

• Principalele ingrediente ale alimentelor solide se regăsesc


în general în dieta zilnică.

• Acestea includ cerealele, rădăcinoasele și fructele bogate


în amidon, care reprezintă principala sursă de carbohidrați
și asigură energia necesară
• Alimente folosite pentru diversificare se aleg în funcţie de starea
de nutriţie a sugarului

• Primul aliment introdus este supa de legume strecurată, urmată


rapid de piureul de legume cu adaos de ulei vegetal, apoi unt
• Legumele-hipocalorice,conţinut redus de proteine şi lipide,
bogate în fibre vegetale, săruri minerale şi vitamine. Cele mai
folosite: morcovi, cartofi , ţelină, păstârnac, pătrunjel, dovlecei,
roşii, ardei gras, ceapă, spanac, fasole verde.

• Urmează fructele: suc de citrice (lămâie sau portocală), măr


crud sau copt, piersici, banane. Se evită zmeura, căpşunele,
fragii (risc alergizant), perele, prunele, pepenele, cireşele,
strugurii (risc de diaree).
• Masa de fructe se va administra imediat după preparare, nu se
încălzesc - se inactivează vitaminele
• Făinoasele au valoare energetică mare, fiind recomandate ca
prim aliment de diversificare la sugarii cu stare de nutriţie
deficitară.

• Se recomandă orezul şi alte cereale fără gluten (porumb,


tapioca). Făinurile de grâu, secară, orz, ovăz, care conţin gluten
nu se introduc mai devreme de 4 luni

• Carnea (de vită sau pasăre) reprezintă o sursă de proteine şi


fier; se introduce în alimentaţie cel mai devreme la 4 1/2 luni,
fiartă şi mixată, administrată în supa de zarzavat sau în piureul
de legume, de 3-4 ori pe săptămana

• Peştele alb proaspăt (şalău, păstrăv, ştiucă) se poate da după


vârsta de 10 luni. Carnea de porc sau de oaie se va administra
numai după vârsta de 3 ani.
• Oul are valoare nutritivă ridicată – se introduce doar gălbenuşul
bine fiert (10 minute) după vârsta de 5 luni, de 2-3 ori pe
săptămână, alternativ cu carnea. Albuşul- alergizant- după 1 an.

• Brânza de vaci se poate administra după vârsta de 5 luni, în


amestec cu orez pasat, piure de legume sau de fructe.

• Mierea de albine se evită sub vârsta de 1 an, din cauza riscului


de contaminare cu Closti dium botulinicum.
• Se evită la copilul sub vârsta de 3 ani:
dulciuri concentrate;
băuturi carbogazoase;
rântaşuri;
condimente
alimente ce pot produce aspiraţie (alune,
seminţe, floricele, pufuleţi, bomboane)
• Preparatele industriale (piureuri de legume şi fructe, cereale cu sau
fără gluten, cereale cu sau fără lapte, diverse combinaţii: legume +
carne, fructe + făinos etc.) prezintă următoarele avantaje:
densitate nutriti vă standardizată (conf recomandarilOMS/FAO);
digesti bilitate foarte bună;
conţinut redus de sare;
majoritatea nu conţin zahăr cristaliza nu conţin conservanţi;
securizate bacteriologic, toxic şi oncologic;
realizează economie de ti mp;
comoditate în administrare (se încălzesc sau se prepară instant);
varietate mare indiferent de sezon
posibilitate de stocare pe termen lung (data expirării înscrisă).
Vârsta de la care pot fi administrate, aportul caloric, compoziţia în
elemente nutriti ve, lista ingredientelor sunt, de asemenea, specifi
cate pe ambalaj. După deschidere, dacă nu sunt consumate integral,
se vor păstra la frigider şi se folosesc în decurs de 24 de ore.
• Alte reguli
• sugarul neînţărcat va primi în completarea meselor de
diversificare lapte matern
• hidratarea suplimentară între mese, nerecomandată la
sugarul alimentat la sân, se face cu lichide neîndulcite (ceai
fără zahăr, apă fiartă şi răcită
• nu se adaugă sare în mâncarea sugarului;
• nu se modifi că gustul alimentelor cu lapte sau zahăr;
• nu se folosesc conservanţi;
• alimentele vor fi pasate/mixate până la apariţia primilor
dinţi, apoi vor fi triturate (mărunţite);
• se vor respecta regulile de igienă a alimentelor şi a
vaselor uti lizate pentru prepararea şi administrarea lor;
• diversifi carea se va face strict individualizat, ţinându-se
seama de: alimentaţia anterioară
starea de nutriţie a sugarului
preferinţele alimentare ale acestuia
obiceiurile alimentare ale familiei.
• Hrănirea la cerere, aplicând principiile de
îngrijire psihosociale

• Diversificarea optimă nu depinde doar de ce


anume mănâncă ci și de cum, când, unde și de
către cine este hrănit un copil.

• Studiile comportamentale au arătat că la unele


populații predomină un stil de hrănire relaxat.

• Copiii mici sunt lăsați să se hrănească singuri și


încurajarea ca aceștia să mănânce este observată
foarte rar. În aceste cazuri, un stil mai activ de
hrănire poate îmbunătăți aportul alimentar.

• Termenul de ”hrănire receptivă” este folosit pentru a descrie aspectele ce țin
de principiile îngrijirii psihosociale:Hrăniți copiii direct și asistați copiii mai
mari atunci când se hrănesc singuri. Hrăniți-i încet și cu răbdare, încurajați
copiii să mănânce însă nu îi forțați.

• Dacă cei mici refuză multe alimente, experimentați cu diverse combinații de


mâncăruri, gusturi, texturi și metode de încurajare. Reduceți la minim sursele
de distragere a atenției în timpul meselor dacă cei mici își pierd interesul
rapid.

• Nu uitați că mesele reprezintă perioade de învățare și dragoste – vorbiți cu


copiii pe parcursul hrănirii, păstrând un contact vizual.
• Un copil ar trebui să aibă propria farfurie sau bol, astfel încât îngrijitorul să
știe dacă cel mic primește suficientă mâncare. Un tacâm precum o lingură,
sau pur și simplu o mână curată, pot fi folosite pentru a hrăni un copil, în
funcție de cultură.

• Tacâmurile trebuie să fie corespunzătoare vârstei copilului. În multe


comunități se folosește o linguriță atunci când copilul începe diversificarea.
Mai târziu, poate fi folosită o lingură mai mare sau o furculiță.

• Nu s-a observat că ar conta dacă la o masă se alăptează înaintea oferirii


alimentelor solide, sau invers. O mamă poate hotărî după cum îi este
comod, sau după cererea copilului.”