Semiologia medicală (din grecescul semenion=semn,

marcă+logos=discurs, ştiinţă), este o disciplină al cărei domeniu

de preocupare îl constituie evidenţierea şi interpretarea
diferitelor forme de manifestare a bolilor cu scopul de a stabili
diagnosticul
Un diagnostic precoce, corect şi complet este cheia succesului în
medicină.
“Înaintea terapiei zeii nemuritori au aşezat diagnosticul”
(Hipocrat)
 Simptom – din gr. Symptoma= ceea ce se întâmplă / apare
ţin de pragul perceptiv al bolnavului, variabil în funcţie de
factori psihologici / de intervenţiile farmacologice.
 Semn (lat. Signum=marcă, tuşă) – orice manifestare morbidă
care
este pusă în evidenţă de medic utilizând unul dintre simţurile
proprii
(palpare, modificarea consistenţei unei regiuni, zg cardiace /
respiratorii anormale, mirosul aerului expirat).
Anamneza
“Ascultati pacientul. El vă va spune diagnosticul.”

Anamneza – ana (gr.=pe, deasupra) + mnesis=

memorie, se întelege ansamblul informaţiilor obţinute de
la bolnav în legătură cu persoana sa şi cu ambianţa în care
evoluează, raportat la starea de boală.
Obiectivul anamnezei este culegerea datelor de
ordin subiectiv în legătură cu boala, simptomele şi analiza
lor detaliată sub aspectul particularităţilor, asocierii şi
relaţiilor reciproce în evoluţia cronologică a suferinţei.
Inspecţia
- Dezvoltarea
staturală,care este
determinată de anumiţi
factori:
ereditari
endocrini – hipofizari,
tiroidieni, gonadali; ex:
nanismul hipofizar
(secreţia scăzută de STH în
copilărie), gigantismul
(secreţia crescută de STH
în copilărie), acromegalia
(secreţia crescută de STH
la adulţi).
distrofianţi (mediul
geoclimatic, alimentaţia,
boli intercurente care în
final interferează cu
creşterea oaselor).
Tipuri constituţionale
ectomorf
mezomorf
endomorf

Poziţia :
 atitudine activă înseamnă posibilitate de deplasare
atitudine pasivă- ţintuit la pat- invaliditate
atitudine forţată ( atitudine antalgică datorită nevoii imediate de
a calma un simptom neplăcut, cum ar fi durerea)
Ex.:
pleurita şi fracturi costale – decubit contralateral
ulcer gastric şi duodenal – ghemuit cu pumnul apăsând regiunea
epigastrică
arteriopatii cronice obstructive avansate – picioarele atârnate
pe marginea patului
colici (reno-ureterală, biliară) – agitaţie, îşi caută permanent
noi poziţii
Facies-ul
alterări ale scheletului facial:
a) aspect mongoloid - predomină
axul longitudinal al craniului
comparativ cu cel
transversal,apare bombarea
frunţii, nas “în şa”, hipertelorism
orbital (în sdr. Down, anemii
hemolitice juvenile, bithalasemia
majoră, sferocitoza ereditară)
 b) facies-ul zigomatic (mixedematos) - modificarea părţilor
moi ale
feţei, cu nas aplatizat, borcănat, ochi îngropaţi între
pleoapele
tumefiate, buze umflate ce lasă să se vadă dinţii şi o limbă
groasă,
cu alopecie şi mai ales căderea părului în 1/3 exterioară a
sprâncenelor – semnul Hertoghe. Au un aer leneş, adormit ,de
altfel,
acești pacienți prezintă bradipsihie).

c) facies cushinoid (apare în boala lui Cushing) – hipersecreție

de hormoni
glucocorticoizi suprarenalieni: faţă rotunjită, aspect de “lună
plină”, piele
roşie-violacee şi fantă labială strâmtă (gură de peşte); apare
şi în
tratamentul excesiv cu cortizon.

d) faţă de păpuşă, în sclerodermie

e) facies-ul hipocratic - pământiu,cu obraji supţi, fose

temporale scobite,
ochi înfundaţi în orbite, nas ascuţit şi mandibula căzută,
acoperit de
broboane de sudoare. Apare în faza avansată a unor boli grave
care evoluează
cu deshidratare şi colaps: peritonite, ileus, gangrenă gazoasă.
Modificări de culoare ale facies-ului:

•facies vultuos: roşu aprins, ochi strălucitori datorită vasodilataţiei

produsă de febră (boli infecţioase acute, gripă, pneumonie),mai
apare la alcoolici.

•facies tifoid – cadaveric

•facies diabetic: pacientul are o culoare roz-roşiatică (rubeoză

diabetică), la care se adaugă obezitatea dându-i un aspect de
“prosper”
Modificări oculare:
exoftamie (în boala Basedow-Graves) hipersecreție de hormoni
tiroidieni cu retracţia pleoapei superioare (semnul Stelwag) şi
lărgirea fantei palpebrale

Strabism

Culoarea tegumentară:

roşeaţă difuză a pielii (apare datorită unei vasodilataţii

excesive şi a creştrii cantității de oxihemoglobină în sânge)

roşeţi - trecătoare (eritem actinic, de pudoare, în boli febrile,

în intoxicaţiile cu oxid de carbon, din cauza
carboxihemoglobinei bolnavul are faţa de cireaşă) - persistente –
poliglobulii (la nivelul extremităţilor)

 cinoză (Kyanos=albastru închis) – culoarea albăstruie-vânătă

a pielii şi mucoaselor. Apare când cantitatea absolută de
hemoglobină redusă în sângele capilar depăşeşte nivelul de
5g/100ml. Apare în pneumonie, edem pulmonar,
angiocardiopatii congenitale ce sunt dr.-stg.( tetralgia Fallot),
expunere la frig, , pericardrită constrictivă.

tulburări de pigmentare (melanis= negru închis; melanină-

principalul pigment ce determină culoarea pielii, părului şi
ochilor.
Hipomelanoză:
scăderea sau absenţa generalizată/localizată a pigmentului
melanic.
 albinismul oculo-cutanat (boală ereditară)
 fenilcetonuria
 vitiligo – datorat inhibării / dispariţiei melanocitelor
din zonă.

Hipermelanozele – hiperpigmentaţie, care apare în :

 insuficienţa corticosuprarenaliană cronică (boala
Addison)
 boala Basedow – în jurul ochilor
 efelidele=pistrui (pete brun-roşiatice, diametru
milimetric)
 melasma / cloasma-gravidică - femeile care folosesc
hormoni progestativi pe cale orală (anticoncepţionale)
Icterul (gr. Ikteros=gălbenire)
 impregnarea mucoaselor şi sclerelor cu bilirubină
 devine evident când bilirubinemia >2,5 mg/100ml
 sub acest prag vorbim de subicter

Umiditatea pielii şi a mucoaselor

 hiperhidroza (transpiraţie excesivă)- la efort,
temperaturi mari, emoţii (la nivelul palmelor, axilar)
sau patologic în stări de hiper vagotonie (greaţă,
vărsături) şi hipoxie cerebrală (în general în febră,
hipoglicemie, la hipertiroidieni).
 hipohidroza= uscăciunea mucoaselo, apare în stări
de deshidratare şi la hipotiroidieni.
Leziuni cutanate

primare – se manifestă ca şi consecinţă a

unui proces patologic local / general. Apar
brusc ca o erupţie cutanată
secundare – rezultate din evoluţia tardivă a
unor leziuni primare sau ca urmare a
tratamentului adresat acestuia.
vasculare
Leziuni cutanate primare:
 Macula (lat. pată) – o simplă
modificare a culorii pielii;
tulburări de pigmentare,
hemoragii cutanate
Erupţiile maculare apar în
rujeolă (exantem maculopapulos
de culoare roz, care începe în
spatele pavilionului urechii şi se
duce spre frunte)

 Papula (lat. bubuliţă) – o

proeminenţă situată puţin
deasupra planului pielii, are arie
redusă (<0,5cm) și este
palpabilă prin trecerea uşoară
cu pulpa degetelor asupra
regiunii. Erupţii papulare apar
în urticarie sau scarlatină.

 Placa: o regiune tegumentară

elevată, bine circumscrisă cu
diametrul >1cm, care poate
debuta ca atare sau prin
confluarea mai multor papule.
Apar în urticarie, erizipel,
psoriasis, dermatomiozite.
 Nodulul: - o formaţiune dermică,
profundă,uneori hipodermică,
palpabilă, cu diametre variabile,
semimobilă. Apare în xantoame,
lipomatoză, eritem nodos.

 Vezicula: - o formă elevată, bine

circumscrisă, diametru mai mic de
1 cm, cu conținut lichid,fie clar,fie
uşor opalescent. Apare în varicelă,
herpes, zona zooster.

 Pustula: o veziculă cu conţinut

purulent. Apare în acnee, variolă

 Chistul (gr. Kyein=a conţine) – o

colecţie încapsulată de material
lichid sau semilichid.
Leziuni cutanate secundare:
Scuamele (lat. squama=solz) – acumulare de
celule cheratinizate la suprafaţa pielii, de
culoare albă, gălbuie sau brună, care se pot
descuama (îndepărta) cu uşurinţă.
Descuamarea poate fi
o fină
o solzoasă
o în lambouri
Apare în psoriazis, dermatită exfoliativă.
 Crustele (gr. Krystallos=gheaţă clară) sunt depozite
formate din exudate solidificate ( prin coagulare sau
uscare) situate la suprafaţa pielii sau a unor leziuni
cutanate. Au culoare roşie-brun închisă, pînă la negru.

 Lichenificarea – îngroşarea epidermului, care are

suprafaţa brăzdată de cute și este aspră la palpare.
Apare la coate, genunchi sau în dermatoze.

 Fisurile = soluții de continuitate liniare ce ating în

pronfunzime dermul și care sunt înconjurate de un
lizereu inflamator; apar în zona plicilor cutanate și a
comisurilor (palpebrale, labiale) ca urmare a unor
procese infecţioase sau distrofice.
 Cicatricea = ţesutul fibros prin care s-au vindecat acele plăgi care au denudate dermul.
o albe-sidefii, roze sau roşii
o cheloide (gr. chele- bătătură) reprezentînd expresia unei hiperreactivităţi fibroblastice în
sinteza colagenului (pot creşte continuu).

 Eroziunea = pierderea de substanţă cea mai profundă; interesând şi dermul. Apare datorită irigării
sanguine deficitare a unei zone restrânse din tegument secundară unei obstrucţii arteriolare,
stazei sau unei compresiuni externe.

 Gangrena = necroză coagulativă determinată de ischemie, care poate fi modificată de acţiunea

lichefiantă a bacteriilor sau a PMN neutrofile.
o începe într-o zonă eritematoasă care devine violacee şi se închide curând la culoare, evoluând
spre negru.
Se instalează o lipsă a sensibilităţii locale, temperatura membrului împrumutînd-o pe cea a
mediului
ambiant.
În formele circumscrise, zona necrotică e separată de cea indemnă printr-un lizereu inflamator.
Ţesut gangrenos nu sângerează.
Topografic, necroza se localizează la extremităţi deşi principial poate avea orice sediu.
Poate fi:
- umedă, apare în “un membru greu de sânge"- stază venoasă sau suprainfecţie
- uscată, cînd membrul este atrofiat
 Escara (gr eskara=focar) este, de fapt, o gangrenă
umedă, circumscrisă dar profundă (până la os)
localizată în zonele supuse presiunii externe (fese,
regiunea sacrată, călcâie)

 Atrofia – subţierea pielii, care devine netedă,
lucioasă, transparentă, cu anexe pierdute (foliculi
piloşi, glande sudoripare sau sebacee). Apare în
anemii, ischemii, sclerodermie.

 Striurile atrofice (vergeturile) – benzi de atrofie la
nivelul cărora pielea apare subţiată şi încreţită, iar
la palpare se simte o depresiune; apar prin ruperea
fibrelor elastice din derm ca urmare a solicitării
prin tracţiune sau a pierderii locale de proteine.
Leziuni vasculare

 Purpura –apare printr-o extravazare a sângelui dacă e

însoţită şi de hemoragii la nivelul mucoaselor se numeşte
purpură hemoragică (sângerare nazală:epistaxis,
bucală:gingivoragii, gastro-intestinală:hematemeză,
melenă, hematochezie, renală:hematurie). Apare spontan

 Peţeșii (ital. petecchio=pată roşie pe piele)- pete

hemoragice pe piele sau mucoase, cu diametre sub 1 cm,
rotunde sau ovalare.

 Echimoze (sugilaţiile) – vânătăi, au diametrul mai mare de

1 cm, culoare vânătă,și se situează dermo-hipodermic.

 Sufuziunile – interesează o suprafaţă întinsă a pielii; apar în

coagulopatii şi procese de fibrinoliză.
 Vibicele (lat. vibex=bici) – striuri longitudinale de hemoragie
cutanată, cu aspectul loviturilor de bici.; se află la nivelul pliurilor
cutanate sau în zone cu tegumente fragile, care au fost solicitate în
această manieră.

Purpurele generalizate, în special cele hemoragice, care sunt

însoţite şi de hematoame sau de hemoragii interne se numesc
diateze hemoragice (sunt expresia tulburărilor de hemostază).
Dintre dilatările vasculare cea mai frecventă este teleangiectazia
arahnoidă (angiom arahnoid sau stelat) care:
o are aspect de păianjen,cu ghem arteriolar central, uneori uşor
bombat, de la care pornesc ramificaţii fine cu diametrul de <2 cm
o culoare roşie, se albește la digito sau vitropresiune, iar dacă se apasă
uşor cu lama de sticlă poate fi văzută pulsaţia “corpului păianjenului”
o apare pe faţă, gât, braţe şi trunchi (niciodată de la brâu în jos);
o în hipovitaminoze B, consum de anticoncepţionale orale, sarcină,
ciroză hepatică.
Fanerele (părul și unghiile)

Părul
 rărirea firelor de păr se numeşte hipotrichoză (în majoritatea bolilor
endocrine, interesând mai mult sau mai puţin uniform toate
regiunile corpului).

 Calviţie=pierderea pilozităţii într-o arie delimitată, iar când

fenomenul se datorează pierderii rădăcinii părului se vorbeşte de
alopecie (gr. alopekio=rana vulpilor)

 Alopecia poate fi:

-frontoparietală (cu determinism genetic)
- centrală: reflectând o stare seboreică
În alopecia areată(a lui Celsus) - apar plaje izolate sau confluente,
cu contur policiclic; este caracteristică dezechilibrelor psihice sau
neurovegetative.
Părul cade și în: tifos exantematic, lupus eritematos sistemic, după
radio/chimio terapie.
Hipertrichoza- creşterea densităţii pilare cu
respectarea arealului normal de distribuţie;
apare aproape exclusiv în patologia
suprarenală sau gonadală.

Hirsutismul – o hipertrichoză cu areal

depăşit;părul este prezent în zone în care
pilozitatea nu ar trebui să apară în mod
normal. Firul de păr e lung, gros,
hiperpigmentat.
Unghiile
• degete hipocratice (osteoartropatie hipertrofică)
• coilonichie = excavarea unghiilor în formă de lingură (apare în anemii feriprive severe,
acromegalie, mixedem).
• pachionichie = unghii groase (datorate hiperplaziei celulare și care apar în acromegalie
sau datorate hipercheratinizării la hipotiroidieni sau în stări hipoxice cronice).

Status-ul ponderal se calculează funcție de IMC și, funcție de

acesta, avem:

Obezitate : greutatea corporală mai mare cu 20% decât greutatea

ideală calculată după Broca [IMC=greutatea(în kg)/înălțimea(în m)2]

Supraponderal : greutatea corporală mai mare cu 10-20% decât

greutatea ideală calculată după Broca

Emaciere : scăderea cu 15% din greutatea ideală (după Broca)

Cașexie : scăderea cu 30% din greutatea ideală (după Broca)

Edemul subcutanat reprezintă tumefierea
ţesuturilor ca urmare a creşterii lichidului
interstiţial.
Poate interesa:
• viscerele (edem visceral),
• cavităţile seroase (colecţii seroase),
• ţesutul celular subcutanat.
Edemul subcutanat apare la inspecţie ca o
tumefiere (modificare a conturului anatomic al
regiunii), cu estomparea proeminenţelor osoase
şi tendinoase şi cu schimbarea aspectului pielii
care, prin întindere, devine lucioasă şi subţire.
Dacă lichidul este în cantitate mare, pielea este palidă.
Apar depresiuni caracteristice în zonele în care
îmbrăcămintea exercită presiune (ex. elasticul ciorapului,
bareta pantofului, cureaua etc.)
Semnul “godeului” este caracteristic edemelor moi şi
apare apăsând cu pulpa degetului mare timp de 10 sec
ţesutul subcutanat pe un plan dur (plan osos). În funcţie
de adâncime poate fi gradat pe o scală de la +1 la +4.
Semnul “dealuri între văi” – apăsare cu pulpa mai
multor degete uşor depărtate.
Edemul subcutanat apare când lichidul interstiţial
depăşeşte 10-15% din greutatea corporală. Până atunci,
vorbim de preedem (în preedem ,cântărind pacientul, se
observă o creştere în greutate de la o zi la alta fără nici o
justificare).
Clasificarea edemelor:

1. Edeme generalizate
o retenţia de lichid este prezentă în interstiţiul tuturor
ţesuturilor
o când generalizarea este evidentă şi edemul ţesutului
subcutanat se însoţeşte și de edem visceral poartă numele de
anasarcă.
În anasarcă, colecţiile transsudative pot fi prezente în:
• pleură (hidrotorace)
• peritoneu (ascită)
• pericard (hidropericard)
• membranele sinoviale (hidrartroză)
• testicul (hidrocel).
Edemul generalizat poate fi din punct de vedere etiologic:
• cardiac
• renal
• hepatic
• endocrin
 Edemul cardiac – apare în insuficienţă cardiacă.
• La început apare în zonele declive (regiunea maleolară, tibială –
dacă pacientul se mişcă- sau în parţile posterioare ale coapselor şi în
regiunea sacrată – dacă pacientul este imobilizat la pat).
• se accentuează progresiv până la anasacră, rămânând totuşi mai
accentuat în părţile declive.
• Iniţial este intermitent, vesperal (apare spre seară) după un efort
fizic din cursul zilei şi dispare dimineaţa; ulterior se permanetizează.
• este un edem moale (doar în cazurile vechi devine dur, prin
organizarea fibroasă a ţesutului celular subcutanat în condiţiile
hipoxiei), albastru şi rece (datorită cianozei periferice).

 Edemul renal – apare în glomerulonefrite difuze şi sindromul nefrotic

• Caracteristic:
• edem generalizat (mai evident în zonele cu ţesut lax: pleoape, faţă,
organe genitale externe; în sindrom nefrotic putînd evolua spre
anasacră).
• mai pronunţat dimineaţa şi tinde să scadă în timpul zilei
• alb
 Edemul hepatic
• apare în unele forme de hepatită acută şi cronică, dar
este foarte frecvent în ciroză (datorită sintezei scăzute
a albuminelor în ficat, urmată de hipoalbuminemie şi de
scăderea presiunii coloidosmotice a plasmei).
În aceeaşi categorie de edeme( hipoproteice) sunt incluse
şi:
• edemul carenţial, caşectic sau “de foame”, apărut prin
aport insuficient de proteine pe cale alimentară.
• edemul din pancreatitele cronice , datorat digestiei
deficitare a substanţelor proteice
• edemul din enteropatiile cu malabsorbţie, prin
absorbţia deficitară a proteinelor la nivelul intestinului
subţire.
• edemul din enteropatiile exudative, fistulele cronice sau
exudatele masive evacuate în mod repetat, prin
pierderea masivă de substanţe proteice.
Edemul endocrin
• forma extremă a insuficienţei
tiroidiene (se numeşte şi mixedem)
• mai evident la nivelul feţei
• alb
• piele uscată şi rugoasă
• nu lasă godeu (este un edem dur,
datorat acumulării în spaţiul
interstiţial de mucopolizaharidelor -
acid hialuronic şi sulfat de
condroitină- care sunt vîscoase).
2. Edeme localizate – în funcție de originea lor pot fi clasificate în:
 venoase
 limfatice
 inflamatoare
 alergice

 Edemul venos apare în:

 ocluzii ale venelor, prin compresiuni extrinseci (tumori, adenomegalii,
colecţii lichidiene) sau intrinseci (tromboflebită).
 incompetenţa valvelor venoase (varice)
 absenţa activităţii musculare (care functionează ca o pompă asupra
vaselor, la pacienții cu imobilizări prelungite la pat sau cu paralizii ale
membrelor).
În acest caz edemul este localizat în teritoriul tributar venei în suferinţă şi
coexistă cu cianoza periferică (edem albastru şi rece)
 Edemul limfatic:
• datorat stazei limfatice într-un anumit teritoriu
• voluminos
• progresiv accentuat
• consistent şi dur
• pielea este groasă, cu suprafaţă neregulată
•
 Edemul inflamator:
• apare în vecinătatea unor procese inflamatoare
superficiale
• localizat, moale, elastic
• roşu, cald şi dureros
Edemul alergic:
• datorat unei reacţii antigen-anticorp de
tip reaginic (IgE)
• predomină la nivelul extremităţii cefalice
• fugace, voluminos, indolor
• eventual pruriginos
• de culoare albă sau roză