CURS GENERAL DE CONSTRUCTII

STRUCTURA DISCIPLINEI
ANUL II
Semestrul II : 2 ore curs/săptămână - examen - notă
2 ore proiect/săptămână - predare - A/R (notă)

Nota finala: 2/3 nota la examen ; 1/3 nota la proiect

BIBLIOGRAFIE :
Andreica, H.-A.– CONSTRUCŢII, UT PRES Cluj-Napoca
Andreica, H.-A. ş.a. – CONSTRUCŢII CIVILE, UT PRES Cluj-Napoca
Comşa, E. ş.a. – CONSTRUCŢII CIVILE, vol.I şi II, U.T.C.-N.
Comşa, E. ş.a. – PROIECTAREA FUNCŢIONALĂ ŞI CONSTRUCTIVĂ
A CLĂDIRILOR DE LOCUIT, U.T.C.-N.
Focşa, V. – HIGROTERMICA ŞI ACUSTICA CLĂDIRILOR, EDP
Ghiocel, D. ş.a. – CONSTRUCŢII CIVILE, EDP
Negoiţă, Al. ş.a – CONSTRUCŢII CIVILE, EDP
Peştişanu, C. – CONSTRUCŢII, EDP
Standarde, normative, reglementări tehnice specifice
 CONTINUTUL CURSULUI

SECŢIUNEA I Elemente generale de teorie

şi tehnică a construcţiilor

SECŢIUNEA a II- a Elemente de construcţie. Cladiri

SECŢIUNEA a III- a Fizica constructiilor(clădirilor)

 ELEMENTE GENERALE DE TEORIE
ŞI TEHNICĂ A CONSTRUCŢIILOR

ALCĂTUIREA GENERALĂ ŞI CLASIFICAREA

CONSTRUCŢILOR

Construcţiile sunt produse imobile care se folosesc, în

general, acolo unde au fost create, fiind legate direct de
terenul pe care sunt amplasate.

Rolul construcţiilor este de a crea un mediu cu

condiţii optime pentru satisfacerea utilizatorilor, definiţi în
termeni generali (oameni, animale, păsări, plante, obiecte,
materiale, activităţi umane, etc).
 Factorii determinanţi în concepţia şi alcătuirea
construcţiilor

1. Omul, cu cerinţele lui fiziologice şi igienice

- temperatura
- umiditatea
- luminozitatea
- nivelul sonor, etc.

1. Activitatea umană (procese funcţionale şi

tehnologice)

3. Natura (acţiuni fizice, chimice, biologice)

- vânt
- seism
- temperatură
- precipitaţii, etc
 CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR
A.Criteriul destinaţiei
- clădiri (civile, industriale, agrozootehnice) – adapostesc activitati
- construcţii inginereşti (hidrotehnice, pentru comunicaţii, industriale)
Clădirile civile sunt destinate unei game foarte largi de procese funcţionale,
cele mai importante fiind: locuire, învăţământ, sănătate, administraţie, comerţ,
sport, cultură, alimentaţie publică etc.
Clădirile industriale (uzine, fabrici, hale, ateliere, clădiri pentru depozitare
etc.) au ca destinaţie adăpostirea şi servirea diverselor procese tehnologice din
toate ramurile industriei.
Clădirile agrozootehnice sunt destinate proceselor de producţie şi servire,
inclusiv anexe, din sectorul zootehnic şi agrovegetal.
Construcţiile inginereşti cuprind domenii diverse - comunicaţii (drumuri, căi
ferate, poduri, tunele, turnuri pentru antene etc) ; - construcţii hidrotehnice
(baraje, canale etc) ; - construcţii industriale speciale : coşuri de fum, rezervoare,
silozuri, turnuri de racire a apei industriale, etc.
B. Criteriul calităţii

durata normală de viaţă - NP 135-99

f. mare : > 100 ani
mare : 50 – 100 ani
medie : până la 50 ani
mică : până la 25 ani
siguranţa la foc
5 grade de rezistenţă la foc
3 grade de risc de incendiu
5 categorii de pericol de incendiu
gradul de confort
confort termic
confort acustic
nivelul dotărilor
calitatea instalaţiilor
finisajele

Alte criterii de clasificare :

după tipul structurii de rezistenţă
după înălţime
după preţul de cost, etc.
 Părţile principale ale clădirilor
- infrastructura (sub cota ± 0,00) – vine în contact direct cu terenul,
asigură stabilitatea construcţiei
- fundaţii
- elementele constructive ale subsolului
Prin intermediul fundaţiilor infrastructura transmite terenului de fundare
toate încărcările care acţionează asupra construcţiei;

- suprastructura (peste cota ± 0,00) – cuprinde toate elementele

constructive verticale şi orizontale, inclusiv acoperişul.
Suprastructura se realizează din elemente de construcţie care au rolul de a
crea spaţiile necesare utilizatorilor, spaţiul construit fiind delimitat în plan orizontal
în încăperi de către pereţi şi pe verticală în niveluri de căre planşee
Pereţii de pe conturul clădirii sunt pereţi exteriori (sau de închidere).
În cazul existenţei subsolurilor, primul planşeu se numeşte planşeul peste subsol,
iar ultimul - planşeul de pod sau planşeul terasă. Planşeele intermediare se
numesc planşee curente.
Circulaţia pe verticală (între niveluri) se realizează prin intermediul
scărilor. La clădiri civile (de locuit, administrative etc.) cu peste trei etaje se
prevăd şi ascensoare (lifturi).
Numerotarea nivelurilor se face de jos în sus astfel: S+P+nE
 Elementele componente ale clădirilor

- elemente structurale (de rezistenţă) : fundaţii, grinzi,

plăci, planşee, stâlpi, cadre, diafragme (pereţi de rezistenta),
cadre cu diafragme (mixte), grinzi cu zăbrele (ferme), arce,
cabluri, structuri reticulare (reţele reticulare), contravântuiri, scări,
etc.

- elemente nestructurale (confort ; funcţionalitate):

elemente de compartimentare (pereti nestructurali), de închidere,
de izolare şi etanşare, de finisaj, de instalaţii.
 CONDIŢII TEHNICE

Capitale
- durabilitatea (HGR 964 - 1998)
* ridicată (≥ 50 ani)
* obişnuită (20 - 50 ani)
* redusă (sub 20 ani)
- rezistenţa la foc
Durabilitatea este determinată de rezistenţa materialelor la acţiunea
distructivă a mediului, care se manifestă prin îngheţ-dezgheţ, umiditate,
agresivitate chimică, microorganisme, radiaţii solare, etc.
Rezistenţa la foc este determinată de rezistenţa la foc a materialelor
din care sunt realizate elementele de construcţie ale clădirii. Normativul P
118-99 defineşte o serie de noţiuni specifice, cum sunt : combustibilitatea,
categoria de pericol de incendiu, riscul de incendiu, rezistenţa la foc,
comportarea la foc, stabilitatea la foc, etc.
Mecanice (se referă în special la structura de rezistenţă)
- stabilitatea şi rigiditatea elementelor
structurale
- rezistenţa la şoc
- rezistenţa la uzură
- limitarea deschiderii fisurilor
- oboseală, etc.

Fizice (se referă la confortul interior şi condiţii de igienă)

- elemente de izolare şi etanşare la transferul de căldură
- elemente de izolare faţă de influenţa curenţilor de aer
(vânt)
- elemente de izolare faţă de intemperii (precipitaţii)
- elemente de limitare a nivelului sonor
- asigurarea iluminării naturale, etc.

Estetice (plastica arhitecturală, decoraţiuni interioare, etc.)

Economice (alcătuirea constructivă şi realizarea tehnologică

trebuie să asigure indici tehnico-economici eficienţi)
 EXIGENŢE ŞI CRITERII DE PERFORMANŢĂ

Conceptul de performanţă - sistem organizat de stabilire a

caracteristicilor calitative ale construcţiilor.

Prima etapă a analizei de performanţă o reprezintă stabilirea

exigenţelor utilizatorilor pentru o construcţie, în funcţie de tipul
activităţii desfăşurate, ţinând seama de posibile modificări în timp.

Pentru clădiri de locuit, de exemplu, se pot formula

următoarele exigenţe:
- exigenţe de siguranţă (rezistenţa structurală, stabilitate,
siguranţa la foc, siguranţă în exploatare etc.);
- exigenţe de confort (funcţionalitate, ambianţă climatică,
acustică, luminoasă, igienică, estetică, etanşeitate, etc.);
- exigenţe economice (durabilitate, consum de energie în
exploatare, cost de întreţinere etc.).
 Etapa a II-a a analizei - stabilirea exigenţelor de performanţă a
elementelor construcţiei
Astfel, pentru un element nestructural de închidere, de exemplu, se pot
formula următoarele exigenţe:
- de stabilitate (la presiunea vântului sau la şocuri accidentale);
- de siguranţă la foc;
- de etanşeitate la apă;
- higrotermice (rezistenţa la transfer termic, risc de condens etc.);
- acustice (izolare acustică);
- vizuale (realizate prin ferestre)
- economice (raport calitate/preţ avantajos, întreţinere şi reparaţii
necostisitoare etc.)
- - estetice, etc.
Fiecărei exigenţe de performanţă i se ataşează unul sau mai multe
criterii de performanţă care se exprimă cantitativ prin valori normate. Astfel,
pentru rezistenţa la transfer termic se impun valori normate, care reprezintă
valori minime necesare care trebuie îndeplinite de orice soluţie concretă,
indiferent de material şi mod de alcătuire.

Modul concret de apreciere şi realizare a criteriilor de performanţă îl

reprezintă compararea fiecărei performanţe efective (reale) a unei soluţii
propuse sau realizate cu valori normate (date în acte normative oficiale).
PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR

Proiectarea în construcţii reprezintă concretizarea intr-un ansamblu de

documente a intenţiilor funcţionale, tehnologice, constructive, arhitecturale,
estetice, de confort, etc. ale unui investitor, cu respectarea condiţiilor de calitate
şi economice cerute de acesta şi de normele legale în vigoare.

La proiectarea construcţiilor se cer rezolvate următoarele cerinţe şi

corelări esenţiale:
- amplasamentul construcţiei;
- sistematizarea ansamblului;
- arhitectura ansamblului şi a construcţiilor precum şi dispunerea faţă de
punctele cardinale, de direcţia vântului dominant, etc;
- dotări tehnico-edilitare : apă, canalizare, energie electrică, transport
urban, etc;
- materiale de construcţii utilizate;
- sistemele constructive;
- corelarea cu diferitele tipuri de instalaţii si echipamente;
- tehnologia de execuţie a lucrărilor şi organizarea şantierului;
- evolutia ulterioară a ansamblului
 FAZELE PROIECTĂRII

Tema de proiectare
Prin tema de proiectare se stabilesc, cu date cât mai complete,
caracteristicile funcţionale şi cerinţele constructive specifice, indicaţii privind
valoarea investiţiei, punerea ei în funcţiune etc.) precum şi date asupra
terenului (aşezare, poziţie, dimensiuni, suprafaţă, orientare, acces, legături,
clădiri existente pe teren etc.), date privind utilităţile (energie, apă-canal, etc)
Tema de proiectare este însoţită, de obicei, de un plan de situaţie al
terenului şi al eventualelor construcţii existente.
Proiectarea clădirilor cuprinde o serie de etape succesive:
- elaborarea schemei funcţionale în cazul clădirilor civile, respectiv
a schemei tehnologice în cazul construcţiilor industriale sau
agrozootehnice;
- elaborarea partiului;
- proiectarea constructivă;
- proiectarea instalaţiilor;
- proiectarea tehnologiei de execuţie a clădirii.
 Proiectul tehnic - P.T. (P.E)

În cadrul acestei faze se aprofundează datele tehnico-economice

necesare adoptării soluţiilor constructive şi de instalaţii precizându-se
datele referitoare la tipul şi caracteristicile elementelor de construcţie
structurale şi nestructurale
În cadrul acestei faze se vor soluţiona :
- planul general, cuprinzând dispoziţia în plan a construcţiilor,
căilor de transport, reţelelor de instalaţii etc;
- proiectele de arhitectură, construcţii şi instalaţii ale clădirilor, cu
precizarea dimensiunilor lor în plan şi secţiuni orizontale şi verticale;
- - proiectele construcţiilor şi instalaţiilor aferente alimentării cu
apă, canalizare, încălzire, ventilaţie şi frigorifice, a instalaţiilor
electrice, tehnologice, telefonice, radio, etc.

Detalii şi devize de execuţie + caiete de sarcini - D.D.E. + C.S.

Această fază cuprinde piese desenate cu detaliile necesare execuţiei,

antemăsurătoare pentru lucrări, devize pe categorii de lucrări şi devize pe
obiect + condiţiile specifice de execuţie şi calitate pe care trebuie să le
îndeplinească diferitele categorii de lucrări sau elemente de construcţie
Prezentarea proiectului

A) Piese scrise, care cuprind:

- avizele necesare începerii execuţiei, conform legislaţiei în vigoare;
- studiul geotehnic;
- memorii tehnice-justificative ale soluţiilor de arhitectură, rezistenţă şi
instalaţii, cuprinzând şi condiţiile impuse de Normele de tehnică a securităţii
muncii şi a măsurilor de pază împotriva incendiilor şi de stingere a incendiilor;
- note sau breviare de calcul ale structurii de rezistenţă, a instalaţiilor, etc.;
- antemăsurătoare, devize (general şi pe categorii de lucrări), calculul
indicilor tehnico-economici, extrase de materiale, analize de preţuri, necesarul
de forţa de muncă etc.;
- tablouri de tâmplărie, liste de prefabricate, baze de preţuri, costuri de
transport, etc.;
- memorii tehnice privind organizarea şantierului, tehnologia de execuţie
(dacă nu s-a întocmit un proiect separat privind tehnologia de execuţie a
lucrărilor), grafice de eşalonare în timp a lucrărilor etc.;
- indici tehnico-economici specifici - aria utilă (Au), aria construită (Ac),
aria desfăşurată (Ad), aria locuibilă (Al), indici de confort, etc.
 B) Piese desenate:

- planuri cadastrale
- planuri de încadrare în zonă
- planuri de situaţie (scara 1:500, 1:1000);
- planul general al terenului cu indicarea zonei de execuţie
a lucrărilor (scara 1:500, 1:1000) ;
- profilul general al terenului (scara 1:500, 1:1000);
- planurile tuturor nivelurilor clădirilor, complet cotate,
cu amplasamentul utilajului sau mobilierului respectiv (scara
1:50);
- secţiuni caracteristice cotate (scara 1:50);
- faţade (scara 1:100);
- planuri de rezistenţă (planuri fundaţii, planuri ale
structurii de rezistenţă, planuri cofraj, armare, plan
acoperiş, plan montaj prefabricate etc. - scara 1:50,
1:100);
- planuri privind instalaţiile (scara 1:50, 1:100);
- detalii de arhitectură, construcţii, instalaţii
(scara 1:1; 1:2; 1:5; 1:10)
 Elaborarea schemei funcţionale (tehnologice)

Schema funcţională este o reprezentare grafică (schiţă) care

indică toate spaţiile necesare pentru clădirea proiectată şi legăturile dintre
acestea. Ea se poate referi la un apartament, un tronson de clădire, o
clădire întreagă sau chiar un grup de clădiri, urmărind legăturile necesare
pentru asigurarea confortului funcţional optim, respectiv a fluxului tehnologic
optim.

Partiul de arhitectură

Partiul de arhitectură reprezintă concretizarea practică a schemei

funcţionale. Cunoscând dimensiunile necesare pentru fiecare încăpere,
acestea se proiectează prin delimitarea lor de către elementele de
construcţie (pereţi şi planşee).

În paralel cu elaborarea partiului pe baza schemei funcţionale, se

concepe şi structura de rezistenţă a clădirii în funcţie de dimensiunile
spaţiilor proiectate, urmărind dispunerea ordonată a elementelor portante
verticale (stâlpi, diafragme), după axele modulare a căror poziţie rezultă prin
adoptarea unui modul şi a seriei modulare corespunzătoare modulului ales.
 Proiectarea constructivă
Proiectarea constructivă constă în stabilirea alcătuirilor constructive pentru
toate elementele de construcţie (structurale şi nestructurale) care formează
clădirea, astfel încât acestea să corespundă tuturor categoriilor de exigenţe
impuse (durabilitate, rezistenţă la foc, rezistenţă şi stabilitate, izolare - termică,
fonică şi hidrofugă, estetică, economicitate).

Proiectarea structurală
Proiectarea structurii de rezistenţă presupune rezolvarea prealabilă a
alcătuirii tuturor elementelor, pentru a putea evalua încărcările permanente. Se
determină eforturile secţionale din acţiunile cele mai defavorabile ale
încărcărilor, apoi se verifică - utilizând o metodă de calcul adecvată - secţiunile
elementelor care trebuie să asigure siguranţa necesară a clădirii.

Proiectarea instalaţiilor
Proiectarea instalaţiilor se face în conformitate cu destinaţia clădirii, astfel
amplasate încât să fie necesare cât mai puţine coloane de conducte.

Proiectarea tehnologiei de execuţie

În această etapă de proiectare se stabileşte tehnologia de execuţie a
clădirii. Tot în faza de proiectare tehnologică se elaborează planul de organizare
al şantierului.