În teoria tranziţiei demografice se disting patru etape.
Prima etapă se remarcă prin ratele de natalitate şi
mortalitate la cote înalte. A doua etapă înregistrează rate înalte ale natalităţii şi rate scăzute ale mortalităţii. În a treia etapă se poate observa o diminuare a ratei natalităţii şi a ratei mortalităţii. A patra etapă este caracterizată de o rată scăzută a nivelului natalităţii şi mortalităţii şi, în consecinţă, o creştere demografică lentă. TRANZITIA SI IMPACTUL DEMOGRAFIC
Tranziţa demografică în sine a durat până în anul 1991,
deci în jur de 120 ani. Perioada 1967-1989, prin măsurile pronataliste, a determinat prelungirea duratei tranziţiei demografice în România.
În perioada 1871-1991 populaţia României a crescut de
la 8,7 milioane la 23 milioane locuitori, mortalitatea a scăzut de la 35‰ la 11‰, iar natalitatea de la 44‰ la 12‰. Mortalitatea a avut în România, în utimele şase decenii, mişcări care prin amplitudinea lor îi conferă o anume specificitate în raport cu celelalte ţări europene. Începând cu 1936, când ratele de mortalitate au fost de 19,3‰, s-a înregistrat o tendinţă de diminuare a mortalităţii până în 1940 (18,9‰). RATA MORTALITĂŢII GENERALE PE JUDEŢE,ÎN ANUL1990 RATA MORTALITĂŢII GENERALE PE JUDEŢE, ÎN ANUL 2012 MORTALITATEA PE PRINCIPALELE CAUZE DE DECES, ÎN ANII 1965, 1980, 1990 ŞI 2012 MORTALITATEA MATERNĂ ÎN PERIOADA 1990-2012