Sunteți pe pagina 1din 63

Societatea Medicilor Endocrinologi

Diabetul zaharat
și
Hipertensiunea arterială–
de la ghiduri la practică

Zinaida Alexa
Catedra Endocrinologie
USMF ”N. Testemițanu”
asistent universitar, d.m.
Criteriile de diagnostic ale OMS 2006 și ale ADA
2003/2011 și 2012
Diagnostic OMS 2006/2011 ADA 2003 și 2012
Diabet Poate fi utilizată Recomandat
HbA1c ≥ 6,5% ≥ 6,5 %
Recomandat
Glucoza bazală ≥ 7,0 mmol/l >7,0 mmol/l
sau Sau
Glucoza 2 ore TOTG ≥ 11,1 mmol/l > 11,1 mmol/l
ATG
Glucoza bazală ˂ 7,0 mmol/l ˂ 7,0 mmol/l
Glucoza 2 ore TOTG ≥ 7,8 ˂ 11,1 mmol/l

AGB
Glucoza bazală 6,1 – 6,9 mmol/l 5,6 – 6.9 mmol/l
Glucoza 2 ore TOTG ≤ 7,8 mmol/l
Hipertensiunea arterială și diabetul

• Pacientul diabetic hipertensiv vs Pacientul hipertensiv


– Crește riscul CV de 2 ori
– 1 din 4 diabetici are HTA [ADA 2013]

• Conform NHAHES III (The Third National Health and Nutrition Evaluation
Survey) [Am J Prev Med 2005, 22: 42-49]

– 29% din pacienții diabetici nu sunt diagnosticați cu HTA


– 43% din diabetici cu HTA nu sunt tratați
– 55% din diabetici pe fondal de tratament au TA ≥ 140/90mmHg
– 12% din diabetici au TA˂ 130/85mmHg
Prevalența HTA în DZ
Populația Hipertensiune DZ+HTA vs DZ Risc
arterială AVC x4
Toată populația SUA 30%
BCR x3
Diabetici adulți SUA 60%
DZ de tip 1 Retinopatie x2
•Normoalbuminurie 30%
•Microalbuminurie 40% Nefropatie X2
•Macroalbuminurie 80%
Neuropatie x 1,6
DZ de tip 2
•La momentul diagnosticului 50% Mortalitate X2
•Microalbuminurie 80%
•Macroalbuminurie 95%

NEJM 2000, 342-905, Diabetes Care 2005, 28, 310, NEJM 2005, 352, 341 , American
Am J Kid Dis 2007, 49 suppl 2, S 74 Family Physician 2002, 66, 7
2007

EASD
European Association
for the Study of Diabetes
• Care vor fi țintele propuse?

• Când inițiem tratamentul hipotensiv?

• Ce medicament vom alege?


HTA în diabetul zaharat
• Hipertensiune esențială
• Hipertensiune determinată de nefropatie
• Hipertensiune sistolică izolată
• Hipertensiune cu hipotensiune ortostatică

Nivelul glicemiei bazale la pacienții vârstnici cu HTA crește


indiferent de tipul tratametului. Barzilay J.et al Arch Intern Med
2006,166, 2191-2201

Aproape 20% din pacienții cu HTA vor dezvolta diabet de tip 2


în următoorii 3 ani. Bosh J et al N Engl Med 2006, 355 (15): 1551-1562
Cauzele HTA la persoanele cu DZ
Diabetul zaharat de tip 1 10-30% Diabetul zaharat de tip 2 60-80%

Nefropatia diabetică 80% HTA esențială 30-35%

HTA esențială 10% HTA sistolică izolată 40-45%

HTA sistolică izolată 5-10% Nefropatia diabetică 15-20%

Alte HTA 1-3% HTA renală 5-10%

Alte HTA 1-3%

DCCT/EDIC Study Diabetes 2006, 55, 3556-


3565 Blood Pressure 2011, 20, 348-354
INSULINA
Cale blocată
în cazul IR

ras IRS1,
IRS2
raf
PI3K
MEK

MAPK↑
NO↑
endoteliu

ATEROGENEZĂ:
• Proliferarea celulelor ANTIATEROGENEZĂ:
musculaturii netede •Scade proliferarea celulelor
•Migrarea celulelor musculaturii netede
•↑ PAI – 1 •Dilatarea vaselor
•↑endotelina 1 •Scade TA
•↑ TA
OBEZITATE

DZ tip 2

SRA ↑ LEPTIN ↑

Hiperinsulinemie SNS ↑
Insulinorezistență

Hipertensiune arterială
NEFROPATIE DIABETICĂ Predispoziție genetică
Albuminurie
↑↓ HIPERGLICEMIE
Dereglări renale locale (tip 1 sau 2DZ)

RFG ↓
Activarea SRAA IR/hiperinsuli
Angiotensinogen II nemie – tip 2
↓ VASE
Crește secreția de NADPH
Aldosteron oxidaza, ROS
↓ Retenție de →Disfuncție
Crește reabsorbția apă și Na endotelială Activarea
de Na SNS

CREȘTE VOLUMUL
EXTRACELULAR VASOCONSTRICȚIE

HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
Advances in Chronic Kidney Disease January 2011
Particularitățile clinice ale HTA la diabetici

• Dereglarea ritmului nictimeral al TA

• Hipotensiunea ortostatică

• Sensibilitate mai înaltă la ,,sare,,


Ritmul diurn al TA
Dippers – persoanele cu ritm diurn normal
Non-dipers – TA nocturnă nu scade
Night- pickers – TA nocturnă mai mare decât TA de zi

NORMAL – valorile TA nocturne mai reduse


cu 10-20% decât cele diurne
Care vor fi țintele propuse pentru TA?
”Nu sunt clar definite valorile optimale ale TA la
pacienții cu DZ...”
Țintele recomandate
JNC-7, 2003 < 130/80
Canada (CHEP), 2012 < 130/80
ADA, 2012 < 130/80
Meta-analysis, 2011: 130-135/70-80
13 RCTs; 37,736 pts
Circulation 2011; 123:2799

Expert opinion, 2012: < 140/85-90


Lancet 2012; 380:601
Arch Int Med 2012; 172:1304
Obiectivele tratamentului:
PRO TA ≤ 130/80mmHg (2007)
HOT study
• UKPDS (UK Prospective (Hypertension Optimal Treatment)
Diabetes Study ) a arătat că un
control strict ”media
144/82mmHg” comparat cu
un control mai puțin strict
”154/87mmHg” al TA a
redus evenimentele
cardiovasculare cu 24%.
Mortalitatea s-a redus cu
15% la fiecare scădere a TA
cu 10mmHg însă fără a
indica valoarea prag a TA [
UKPDS 36 prospective observational study BMJ
2000, 321, 412-419].
CONTRA - TA ≤ 130/80mmHg
• Reducerea TA cel puțin sub 140mmHg sistolica și sub 85mmHg diastolica, are
urmări pozitive asupra evenimentelor cardiovasculare la pacienții cu HTA [
BMJ 1998, 317, 703-713, N Engl J Med 2010, 362, 1575-1585, ADVANCE trial a
randomised controlled trial. Lancet 2007, 370, 829-840]

• ACCORD (Action to Control Cardiovascular Risk in Diabetes) 4700 pacienți,


durata 4,7 ani nu a avut semnificație statistică în grupe în reducerea IM non-
fatal, AVC non-fatal sau deces.
– tratament intensiv (TAS 119mmHg) – numărul mediu de medicamente
3,5. Efectele adverse – hipotensiunea și deteriorarea funcției renale a
crescut de la 1,3% la 3,3%
– Tratament standard (TAS 134mmHg) – numărul mediu de medicamente
2,1.

• Bangalore S. Colab. 2011 metaanaliză a 13 TC cu 37736 pacienți DZ, ATG, AGB


cu grupul intensiv TAS ≤135mmHg și grupul standart ≤ 140mmHg. Controlul
mai intensiv a redus cu 10% cauzele de mortalitate, cu 17% reducerea AVC,
însă o creștere cu 20% a efectelor secundare majore.
Lancet 2012; 380:601 Kid International 2012; 81:586 Arch Int Med 2012; 172:1304
Concluzie: Dovezile actuale susțin reducerea TA la pacienții cu DZ

sub 140/85mmHg. Reduceri mai mari ar putea fi asociate cu

un risc crescut de evenimente adverse majore, mai ales la

pacienții cu vârstă înaintată și cu durată lungă a DZ . Riscurile

și beneficiile unui control mai intens al TA, trebuie să fie

considerate cu grijă și individualizate.


Când inițiem tratamentul antihipertensiv?
Definiția și clasificarea TA de cabinet mmHg
Stratificarea riscului CV total
Terapia
Terapia medicamentoasă
nemedicamentoasă

Metoda Recomandări Scăderea TAS


Scăderea greutății IMC 18,5 – 24,9 kg/m2 Reducere a 10 kg
corporale scădere cu 5-20mmHg
Regim alimentar Reducerea lipidelor, consum 8-14mmHg
de fructe și legume
Limitarea NaCl 6 gr 2-8mmHg
Creșterea exercițiului fizic 30 min-zi 4-9mmHg
Scăderea consumului de 30ml alcool- bărbați 2-6mmHg
alcool 15ml alcool - femei
J Hypertens 2006; 24:269 Hypertension 2006; 47:296 Can J Cardiol 2010; 26:249
Concluzie: Tratamentul antihipertensiv este obligatoriu la

pacienții diabetici cu TAS ≥ 160mmHg, dar se recomandă

inițierea terapiei la TAS ≥ 140mmHg;


Ce medicament vom alege?
Remediile antihipertensive
• Diuretice –
– mult efective în HTA PRIMĂ
sistolică izolată • IEC +BRA ALEGERE • Diuretice
• β-blocantele • Combinare
B,D,C
• Combinare
A,B,C
• Antagoniștii de Ca A D

• Α1-blocantele C B
– efectele favorabile • Antag de Ca • β-blocante
asupra spectrului lipidic • Combinare
A,D
• Combinare
A,D
• IEC
• BRA
Cerințele pentru remediile antihipertensive

• Să posede efect hipotensiv înalt şi reacţii adverse


minime

• Să nu deregleze metabolismul glucidic şi lipidic

• Să posede efect organoprotector (cardio- şi


nefroprotector)

• Să nu afecteze calitatea vieții (efecte nedorite,


comoditatea administrării, prețul accesibil etc)
Potențialul diabetogenic al remediilor anthipertensive

Elliott WJ, Meyer PM. Incident diabetes in clinical trials of antihypertensive drugs: a network
meta-analysis. Lancet 2007;369(9557):201–07.
Clasificarea antihipertensivelor în funcție de
afectarea metabolismului glucidic

Acțiune • beta-adrenoblocantele
nefavorabilă • diureticele

• indapamid,
Nu • α-adrenoblocantele și β-blocantele cu efect
vasodilatator,
influiențează • antagoniştii canalelor de calciu,
• antagoniştii alfa2-adrenoreceptorilor centrali).

Acțiune • IEC, BRA


benefică • blocanţii receptorilor imidazolici-I1
Caracteristica diureticilor
Tiazidice Indapamid Diuretice de ansă
Efect hipotensiv Dependent de doză ↑ (acțiune ↑ de scurtă durată
Efectul
vasodilatatoare) K-uretic
•Dependent de doză (Hipotiazid,
Efect Na-uretic ↑ ↔
Chlortalidon) ↑↑
Efect K-uretic ↑↑↑ (direct •50-100mg → ↓ K 0,5-0,8mmol/l
minimal ↑↑
proporțional cu doza) [MRFIT 7% - DZ]
•25 mg → ↓ K 0,3-0,4mmol/l
Dereglări IR Hiperuricemie
[SHEP, TOMHS nu Hiperuricemie
a determinat risc de
metabolice Hiperglicemie tranzitorie↔
dezvoltare a Dz]Acidoză metabolică
Hiperlipidemie •12,5mg nu Hiperglicemia
influiențează
(dependent de durata [ARIC fără risk]
administrării)
Hiperuricemie
Dereglări hipoK ↔ hipoK
electrolitice hipoNa hipoNa
HipoCl HipoCl
Hiper Ca-emie Hiper Ca-urie
Afectarea Scade RFG Cardio/nefroprote Evitarea fenom ricoșet
organelor (contraindicat în RFG cție •Adminstrare în 2-3 prize
˂40ml/min) • asociereaTiazid+D.ansă
Blocanții SRAA Angiotensinogen
Inhibitorii
Reninei
Bradichinina Angiotensina I

IEC
Metaboliți inactivi Angiotensina II

BRA
AT 1 AT 2
receptori receptori

•Vasoconstricție •Vasodilatare
•Proliferare •Natriureză
•Aldosteron •Antiproliferare
•Activarea SNS •Diferenciere
•Inflamație •Regenerare
•Apoptoză •Antiinflamator
Inhibitorii enzimei de conversie
•Studii randomizate dubluoarbe ce au
determinat efectele IEC asupra SCV și
mortalitate
•HOPE, PART-2, QUIET, SCAT – AVC,
CPI; IC; evenimente CV; mortalitatea
generală și CV

•HOPE (Heart Outcomes Prevention Evaluation)


Ramipril a demonstrat o acțiune
protectoare asupra mușchiului cardiac și a
vaselor, care nu este legat de efectul
hipotensiv

•MICRO-HOPE pacienți cu DZ tip 2


avantajele IEC în profilaxia macro și
microcomplicațiilor.
IEC în cazul nefropatiei diabetice
• ACEi Trial (Lewis E. 1993) rolul
nefroprotector al IEC în DZ tip 1 cu
proteinurie pronunțată și IR
moderată (creatinina ˂ 221mcmol/l).
Efectul nefroprotector al
Captoprilului nu era dependent de
efectul hipotensiv.

• EUCLID (Eurodiab Controlled trial of


Lisinopril in Insulindependent
Diabetes mellitus) pacienți cu DZ tip
1, normoalbuminurie sau MAU fără
hipertensiune arterială.

• BENEDICT (Bergamo nephrologic


diabetes complication study) Pacineți
cu DZ tip 2 și HTA - trandalopril vs
J Am Soc Nephrol 17: S90 –S97, 2006 verapamil vs combinarea vs placebo.
IEC în stadiile BRC
• MDRD (Modification of Diet in Renal Diseases) a
determinat că o agravare tranzitorie a funcției renale la
persoanele cu RFG 25-55ml/min nu determină o evoluție
nefavorabilă.

• Bakris G. 2000 a determinat că IEC la pacienții cu IRC


determină o agravare tranzitorie a funcției renale, o
majorare a nivelului de creatinină până la 30% de la inițial
în primele 4 luni de tratament, după care funcție renală se
stabiliza.

• Concluzie: Agravarea tranzitorie a funcției renale, creșterea


creatininei până la 30% nu sunt indicații pentru
întreruperea tratamentului cu IEC.
• La pacienții cu afectare renală diabetică sau
non-diabetică, TAS ar trebui scăzută ˂ 140
mmHg, iar în cazul celor care prezintă
proteinurie, valori ˂ 130mmHg ar putea fi
stabilite ca țintă, cu condiția că RFG să fie
monitorizată.
Caracteristica farmacologică de bază
Preparatul Metabolitul activ Cuplarea cu Lipofilitate Durata Eliminare
enzima de de acțiune cu urina %
conversie ore
în țesuturi
Lisinopril - ++ - 18-20 70
Captopril - + + 6-8 95
Moexipril Moexiprilat + ++ 18-20 70
Enalapril enalaprilat ++ ++ 18-20 88
Ramipril Ramiprilat ++ ++ 20-24 85
(Ramigamma,
Hartil)
Perindopril Perindoprilat +++ ++ 24 75
(Prestarium)
Qvinapril Qvinaprilat ++++ +++ 20-24 75
(*Accupro)

Fosinopril Fosinoprilat +++ +++ 18-20 50


(Monopril )
Trandalopril Trandolaprilat +++ +++ > 24 15
BRA în tratamentul DZ tip 2
• IDNT (Irbesartan Diabetic Nephropathy Trial)
– Irbesartan oferă protecție pacienților DZ2 cu nefropatie
– Amlodipina determină doar controlul TA la pacienții diabetici
• RENAAL
– Losartan întârzie ESRD și declinul funcției renale la hipertensivii cu DZ2
și nefropatie
Rezultatele acestor studii au demonstrat că BRA pot întârzia progresarea
patologiei renale chiar și la persoanele cu nefropatie diabetică
exprimată

• IRMA II
– Irbesartan reduce progresia nefropatiei la pacienții cu DZ2 și
microalbuminurie
• MARVAL ()
– Valsartan mai efectiv ca Amlodipina în reducerea ratei de eliminare a
albuminelor la pacienții cu DZ 2 și microalbuminurie.
Caracteristica farmacologică a preparatelor

Metabolit Lipofilitate T1/2 Eliminarea cu


activ urina %
Losartan* EXP 3174 - 6-9 55
Olmesartan* Da ++ 10-15 40
Candesartan* Da ++ 9-13 30
Valsartan Nu - 5-9 15-30
Eprosartan Nu +/- 5-9 30-35
Irbesartran Nu ++ 11-15 20
Telmisartan Nu +++ 16-24 1

•Principala cale de eliminare - metabolizarea în ficat 70-80%


•EXP3174 are 2 căi de eliminare: TGI – 50%, și renală 50%
•Telmisartan practic se metabolizează în totalitate în ficat și este de elecție în patologia renală

* - forme inactive, prodroguri, necesită a fi metabolizate în ficat


Concluzie: Blocarea SRAA este în mod special eficientă, mai ales când se
tratează HTA la pacienții cu DZ cu risc cardiovascular crescut. Întrucât

pacienții cu DZ tind să aibă valori tensionale ridicate mai ales pe timpul

nopții, administrarea medicamentelor antihipertensive la culcare ar trebui

să fie luată în considerare – în mod ideal după evaluarea ambulatorie a

profilului tensional pe 24 ore.


DETAIL (Diabetics Exposed to Telmisartan and Enalapril)

• Nu au fost determinate diferențe între grupe în ceea ce privește


declinul RFG, ratei de excreție a albuminei și nivelului de creatinină.
Asocierea IEC și BRA
• ONTARGET (Ongoing Telmisartan
Alone and in combination with Ramipril
Global Endpoint Trial) – 2008,
scopul principal studierea
efectelor (Telmisartanului vs
Ramipril vs Combinație ) asupra
evenimentelor cardiovasculare,
pentru a determina
superioritatea terapiei
combinate.
• Obiectivele secundare:
progresarea nefropatiei, DZ
primar depistat, aritmii
cardiace, demența etc.
ONTARGET: IEC + BRA

Concluzie: Terapia combinată nu are nici un avantaj față de


monoterapie în ceea ce privește evenimentele cardiovasculare, ba
chiar duce la o înrăutățire a funcției renale.
Concluzie: Un blocant SRAA (IEC sau BRA) este
recomandat în tratamentul HTA la pacienții
cu DZ, mai ales în prezența proteinuriei sau
microalbuminuriei. Administrarea a doi
blocanți ai SRAA ar trebui să fie evitată la
pacienții cu DZ.
Antagoniștii de Ca

• ACCOMPLISH (Avoiding Cardiovascular Events through


Combination Therapy in Patients Living with Systolic Hypertension) –
indică că blocantul de Ca - Amlodipina, este superior
hidroclortiazidei în combinație cu un IEC.

– Combinația Benazepril-Amlodipin a fost superioară în


reducerea evenimentelor cardiovasculare, dar mai
puțin eficientă în prevenirea proteinuriei.

Combinația IEC și Antagonist de Ca ar trebui considerată


prima linie de tratament combinat la pacienții cu HTA.
J Am CollCardiol, 2010; 56, 77-85
Selectarea antagoniștilor de Ca
Dihidropiridinele Nedihidropiridine
Efect vasodilatant maximal Inhibă activitatea sistemului
conductor a cordului
Cresc proteinuria: Reduc proteinuria:
Vasodilatarea arteriolei aferente, pe Dilată arteriola aferentă și eferentă
când cea eferentă rămâne spasmată; Scade tensiunea intraglomerulară
Crește presiune intraglomerulară Efect antiproliferativ
Progresarea glomerulosclerozei
Scad viteza de declin a RFG

Administrarea antagoniștilor de Ca la diabeticii hipertensivi are


anumite indicații și este sigură, fiind de preferat preparatele cu
durată lungă.
COHORT - trial

Reducerea valorilor TA au fost identice în toate grupele de studii,


însă apariția reacțiilor adverse a fost mai mare în grupul
Amlodipinei.
Curr Ther Res Clin Exp 2000; 61: 850-862
• Lercanidipina nu a înrăutățit
albuminuria; a redus
semnificativ nivelul ratei de
eliminare a albuminei însă fără
diferențe statistice în grupele
studiate.

• Poate fi folosită în tratamentul


combinat asociat IEC.
Diabetes Nutr Metab 2004 Oct;17(5):259-66.
• Viviani G. Lercanidipine in type II diabetic patients with
mild to moderate arterial hypertension.
Lercanidipina este efectivă în reducerea TA la pacienții cu
DZ și nu exercită efecte negative asupra metabolismului
glucidic. J Cardiovascular Pharmacol. 2002 Jul;40(1):133-139.

• Egan C., Pontremoli R. Role of the fixed-dose


combination lercanidipine-enalapril in renal protection.
Metaanaliză a studiilor care demonstrează o eficacitate
și tolerabilitate mai înaltă a combinației IEC+ antagonist
de Ca. J Nephrol 2011 Jul-Aug;24(4):428-437.
Limitările β-blocantelor
• Mai multe efecte adverse
– Cresc greutatea
– Facilitează debutul diabetului

• Mai puțin eficiente în regresia sau întârzierea afectării de organ, HVS

• Mortalitatea totală și evenimentele CV


– Anatagoniști de Ca > β-blocantele > blocanții SRA, diuretice.
– Abilitate mai mică de reducere TAS

• AVC
– Anatagoniști de Ca, blocanții SRA > β-blocantele

• Boala coronariană ischemică


– β-blocantele = Anatagoniști de Ca = blocanții SRA = diuretice

Cochrane Database Syst Rew 2012, nov 14, 11


Excepții - β-blocantele vasodilatatoare

Celiprolol, Carvedilol, Nebivolol

• Reduc presiunea pulsului centrală și rigiditatea


aortică > atenolol, metoprolol [Elliot W. Lancet 2007,369; Zanchetti A.
J Hypertens 2007, 25; Kampus P. Hypertension 2011, 57]

• Afectează sensibilitatea la insulină ˂ metoprolol [Bakris


G. JAMA 2004, 292; Celik J Hypertension 2006,24]
Efectele metabolice ale β-blocantelor
COMET ( Carvedilol or Metoprolol European Trial ) 28% cu diabet
primar depistat
Sensibilitatea la insulină
TA < 140/85
MONOTERAPIE
IEC sau BRA
TA>140/85 fără IRC TA>140/85 cu IRC

BITERAPIE IEC sau BRA IEC sau BRA


+ tiazid TA>140/85 + furosemid

IEC sau BRA


+ diuretic
TRITERAPIE + antagonist Ca
FCC>84 FCC<84
IEC sau BRA IEC sau BRA
+ diuretic TA>140/85 + diuretic
+ BAB + AnCa (dihidrop)
TA>140/85
4 TERAPIE

+ alfa-blocator, preparat cu acţiune centrală


Recomandări pentru α - adrenoblocante
Preparat Durata acțiunii ore T1/2 ore Eliminarea cu urina
%
Prasosin 7-10 2-3 6-10
Doxasosin 24 12 40
Terasosin 24 19-22 10

• α – adrenoblocante – efect benefic metabolic: scad glicemia, scad IR (cel


mai puternic), ameliorează spectrul lipidic;

• α – adrenoblocante – în tratament combinat la pacienții cu DZ și


dislipidemie, hiperplazie benignă a prostatei;

• α – adrenoblocante - provoacă hipotensiune ortostatică - precauție la


pacienții cu neuropatie autonomă
Preparate cu acțiune centrală
Grupele Preparatele

Agoniștii selectivi α2 - receptori Metildopa

Agoniști α2 – receptori și I1 receptori Clofelina

Agoniști selectivi I1 receptori Moxonidina

•Preparatele cu acțiune centrală (clonidin, metildopa) nu se recomandă de


utilizat

•Agoniștii I1-receptori au un efect metabolic favorabil: scad insulinorezistența,


hiperglicemia

•Monoterapia cu agoniști receptorilor I1 este efectivă la 30% din care motiv


necesită administrare combinată
• Toate clasele de antihipertensive sunt recomandate și pot fi folosite la

pacienții diabetici; blocanții SRAA (IEC sau BRA) sunt de preferat, în special

în prezența proteinuriei sau a microalbuminuriei.

• Este recomandat ca alegerea medicamentului antihipertensiv să ia în

considerație și comorbiditățile pacientului.


Medicamente de preferat în situații specifice
Medicamente de preferat în situații specifice
Leziune •HVS IECA, BRA, AnCa
asimptomatică •Ateroscleroză asimptomatică AnCa, IECA
de organ •Microalbuminurie IECA, BRA
•Disfuncție renală IECA, BRA
Evenimente •AVC antecedente Orice preparat
clinice •IM antecedente BB, IECA, BRA
cardiovasculare •Angină pectorală BB, AnCa
•IC Diuretic, BB, IECA, BRA, An R Miner
•Anevrism de aortă BB
•Fibrilație atrială, prevenție BRA, IECA. anRMiner
Fibrilație atrială, controlul FCC BB, AnCa dihidr
BRC terminală IECA, BRA
Boala arterială periferică IECA, AnCa
Altele HTA sistolică izolată vârstnici Diuretic, AnCa
Sindrom metabolic IECA, BRA, AnCa
Concluzii
Controlul TA este recomandat la pacienții cu DZ și HTA pentru reducerea riscului I-A
apariției evenimentelor cardiovasculare
Tratamentul medicamentos la pacienții cu DZ se începe de la TAS >140mmHg, și I-A
obligator la TAS > 160 mmHg
Este recomandat ca un pacient cu hipertensiune și DZ să fie tratat într-o manieră I-A
individualizată, având ca țintă o TA ≤ 140/85mmHg
Este recomandată terapia combinată pentru obținerea valorilor țintă I-A

Toate clasele de antihipertensive sunt recomandate și pot fi folosite la pacienții cu I-A


DZ, însă de preferință sunt blocatorii SRA
Un blocant SRA este recomandat în tratamentul HTA la pacienții cu DZ, mai ale în I-A
prezența proteinuriei sau microalbuminuriei
Administrarea simultană a 2 blocanți a SRA ar trebui să fie evitată la pacienții cu III-B
DZ
Este recomandat ca alegerea medicamentului să ia în considerație și I-C
comorbiditățile pacientului
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!