Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.

Popa” Iaşi
Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina de Odontoterapie Restaurativă: Cariologie

Realizarea examenelor
complementare

partea II

Cariologie
L.P. nr. I
TEHNICI SUPLIMENTARE
UTILIZATE ÎN DIAGNOSTICUL CARIEI DENTARE
examene complementare:

1. metoda colorarii,
2. Vizualizare cu camera intraorală,
3. testele de sensibilitate (vitalitate????),
4. metoda examenului radiografic,
5. masurarea rezistentei electrice a tesuturilor dure dentare,
6. metoda laserfluorescentei cantitative (QLF),
7. metoda transiluminarii (FOTI, DI-FOTI),
8. metoda DIAGNOdent;
9. sistemele ultrasonice de detectare a leziunilor ,
10. computer-tomografia,
11. Xeroradiografia ș.a.
Metoda colorării

coloranţi specifici pentru smalţ (Fluocal ZGA, Acriflavin, Acridin) care

rămân cantonaţi numai în zonele unde există smalţ demineralizat.
Metoda colorării
a.înainte de colorare
b. suprafaţa colorată
c. după colorare (se presupune prezenţa unei leziuni carioase)
Metoda colorarii- tipuri de coloranți
 Sistemul LUX DS
Carivis™
Evaluiază activitatea leziunilor carioase incipiente utilizând
un marcher special calcium‐dependent luminescent
marker* (Glowdent™), care are abilitatea de a depista
zonele de țesut demineralizat

• Glowdent marker ™ surprinde minerale dizolvate de pe

suprafața dintelui şi generează un semnal luminos
• Acest semnal este capturat de un dispozitiv personalizat
intra-oral, și-l transpune ca o imagine.
• Deoarece semnalul este proporţional cu cantitatea de
minerale pierdută, imaginea rezultată apare ca o "harta
demineralizare" a dintelui
AVANTAJE: non-invaziv, activitatea de evaluare a cariilor
este posibilă cu o singura vizita la dentist, sensibilitate
crescută cu privire la gradul de demineralizare, acces la
toate suprafetele dentare, inclusiv punctul de contact şi în
jurul unei restaurari, uşurinţa în utilizare; rapiditate- viteza
de colectare a semnalului nu necesită mai mult de 10
secunde
Sisteme speciale de
vizualizare, preluare a imaginii
Sistemul MirroScope reprezintă o tehnologie de vizualizare de vârf
= este compus dintr-o oglindă stomatologică cu sistem video digital
încorporat şi un led de iluminare distribuit pe tot perimetrul oglinzii, la care
se asociază un ecran de vizualizare a imaginii.

Sistemul de vizualizare MirroScope

 Camera intraorala

Camera intraorală preia imaginea din cavitatea orală cu o sondă sub forma unei piese de mână
clasice prevăzută cu fibră optică şi este prezentată pe ecranul unui monitor. Este posibilă mărirea de 40
de ori a imaginii, salvarea, monitorizarea şi stocarea sa. Imaginea obţinută are o înaltă rezoluţie, apare
în timp real şi poate fi imprimată pe hârtie, preluată de computer sau înregistrată pe casetă video. Zona
examinată este perfect şi omogen iluminată cu ajutorul unei lămpi de halogen existentă în piesa de
mână.
Există trei situaţii prestabilite în care poate fi înregistrată imaginea:
-imagine intra-orală de ansamblu;
-imagine extra-orală;
-mărire puternică a unei zone limitate.
Camera intraorală reprezintă un mijloc auxiliar de diagnosticare dar permite şi implicarea
pacientului în procesul de tratament ajutând la educaţia sanitară şi motivarea sa.
Testele de sensibilitate

Reprezintă metoda de înregistrare a sensibilităţii unui dinte,

atunci când avem dubii dacă este vital sau nu şi de comparare a răspunsului
acestuia cu cel obţinut prin aceeaşi stimulare la un dinte vecin sau omolog
considerat sănătos.
 Fiecare pacient are pragul său de sensibilitate, astfel încât vom
obţine variaţii ale răspunsului pozitiv de la individ la individ.
 Ele vor înregistra valori diferite la acelaşi pacient, având în vedere
că grosimea stratului de smalţ creşte de la incisivi la molari.
Testele de sensibilitate

în cariologie, testele de vitalitate, care mai corect s-ar numi "teste de

sensibilitate" pentru că ele înregistrează status-ul fibrelor nervoase şi nu al vaselor
de sânge, sunt indicate pentru a face diagnosticul diferenţial al cariei simple cu:

afecţiuni în care pulpa este necrozată (necroză sau gangrena pulpară) când
răspunsul va fi negativ, chiar şi la intensităţi foarte mari ale excitantului;
afecţiuni în care pulpa suferă prin scăderea capacităţii de reacţie (fibrozare -
pulpite cronice închise) când obţinem răspunsuri pozitive la valori uşor mai mari ale
excitantului faţă de un dinte sănătos;
afecţiuni în care pulpa este într-un stadiu incipient de hiperexcitabilitate reversibilă
(hiperemie pulpară) când pacientul va reacţiona la valori puţin mai mici faţă de un
dinte sănătos.
Testele de sensibilitate
- reguli de respectat:

 Excitanţii puternici nu vor fi aplicaţi niciodată pe perete pulpar sau axial pentru a nu
provoca noi înşine o reacţie dureroasă intensă şi a leza organul pulpo-dentinar, ci pe faţa
ocluzală sau marginea incizală, acolo unde smalţul este cel mai gros.
 Dacă valorile excitantului acestor teste sunt medii, le aplicăm în treimea gingivală,
unde smalţul este cel mai subţire, dar fără a atinge marginea liberă a gingiei pentru a nu
obţine răspunsuri fals-pozitive.
 Nu vom atinge obturaţiile din materiale fizionomice, care sunt rău conducătoare de
temperatură şi electricitate şi nici cele metalice, în special când sunt în legătură cu
parodonţiul marginal .
 Coroanele acrilice pot da răspunsuri fals negative, împiedicând transmiterea stimulilor,
dimpotrivă, cele metalice, pot da răspunsuri exagerate.
 Mai întâi testul se aplică pe dintele considerat sănătos, şi apoi pe cel afectat, strict în
acelaşi loc şi aproximativ cu aceeaşi valoare.
 De obicei se începe cu un test cu o valoare mai mică, ajungând progresiv până la
valori mai mari ale acestuia.
Testele de sensibilitate

Pentru a evalua gradul de sensibilitate al dinţilor

avem la îndemână:

• teste termice (rece, cald);

• teste electrice;
• teste mecanice (foraj explorator).
 Testele de sensibilitate
Teste termice
1. Temperaturi coborâte:
• proiectarea unui jet de apă/aer cu spray-ul de la unit;
• clorură de etil (Kelen): + 4°C;
• diclordiflormetan - freon 12:- 29°C;
• zăpadă carbonică: - 78°C;
• dispozitiv HistoFreeze (Fisher Brand);
2. Temperaturi ridicate:
• fuloar încălzit la flacără: + 80°C;
• bastonaş de gutapercă încălzit până la înmuiere;
Proiectarea unui jet de apă sau aer rece are numeroase dezavantaje:
• dintele cariat va răspunde mai puternic decât cel sănătos la acelaşi jet, dentina fiind
descoperită; nu se poate face o analiză comparativă;
• jetul nu poate fi strict direcţionat pe un singur dinte, apa atingând rapid şi dinţii vecini;
Pentru testul cu fuloarul încălzit, temperatura optimă este atunci când acesta lasă o
pată brună pe o hârtie albă, fără să o perforeze.
Teste electrice

Au avantajul că valoarea excitantului este dozată şi cuantificată exact,

putând face analize comparative, mult mai obiective privind status-ul fiziologic
al organului pulpo-dentinar.
Avem la îndemână dispozitive electrice mult mai simple, numite testere
pulpare digitale (Digitest, Parckell) care numai prin simpla atingere la locul
ales ne indică pe un afişaj digital valoarea la care pacientul spune că simte un
impuls unic, uşor.
Forajul explorator

Este ultima metodă la care trebuie să recurgem, atunci când celelalte

teste nu dau rezultate pozitive, în cazul cariilor sau după îndepărtarea
obturaţiilor se izolează dintele, şi cu ajutorul unei freze sferice cu diametru
adaptat dimensiunilor cariei, la viteze mici se frezează în direcţia camerei
pulpare, oprindu-ne când pacientul ne relatează declanşarea senzaţiei dureroase.
Este o metodă agresivă, putând da rezultate fâls-pozitive prin jena
resimţită de pacient provocată de presiunea sau vibraţiile frezei.
EXAMENUL RADIOGRAFIC

Dintre examenele paraclinice, de departe cel mai răspândit este

examenul radiografic, dar acesta nu trebuie decât să completeze baza
informaţională pentru elaborarea diagnosticului, avându-se în vedere în
permanenţă că rezultatele depind de o serie de factori cu variabilitate mare, cum
ar fi: incidenţa, timpul de expunere, calitatea filmului, prezenţa restaurărilor,
poziţia dinţilor, etc.
Pentru utilizarea corespunzătoare a datelor obţinute prin examen
radiografie trebuie cunoscute avantajele şi limitele acestuia.
Printre avantaje putem enumera:
caracterul neinvaziv al metodei,
posibilitatea cuantificării rezultatelor,
posibilitatea monitorizării leziunilor în timp,
 evidenţierea zonelor inaccesibile prin alte metode de examen etc.
EXAMENUL RADIOGRAFIC

Totuşi, metoda implică şi o serie de neajunsuri:

este o metodă a cărei exactitate depinde de tehnica de execuţie,
nu întotdeauna poate identifica leziunile din primele stadii iar
 reproducerea bidimensională conduce la suprapuneri ale diferitelor feţe ale
dintelui, cu erorile de interpretare ce pot decurge din aceasta,
 procesele de pe feţele vestibulare şi orale sunt greu de detectat.
O parte din neajunsurile tehnicilor radiologice convenţionale au fost
depăşite de radiografiile digitale directe (RVG), dar nici acestea nu pot fi
considerate ca având valoare diagnostică de certitudine de sinestătătoare.
Clasificarea clinică şi radiologică a cariilor
fisurale
(Espelid şi Tweit, 1994)

Gradul White spot necavitar sau leziune carioasă uşor modificată de culoare în smalţ şi nici o
1 leziune detectabillă pe RX.

Gradul Cavitaţie superficială la intrarea în fisură, o oarecare pierdere de substanţe minerale în

2 suprafaţa smalţului ce înconjoară fisura şi/sau o leziune carioasă în smalţ detectabilă pe Rx.

Gradul Pierdere moderată de minerale cu o cavitaţie limitată la intrarea în fisură şi/sau o leziune în
3 treimea externă a dentinei detectabilă pe Rx.

Gradul Pierdere considerabilă de minerale cu cavitaţie şi/sau o leziune în treimea medie a dentinei,
4 detectabilă pe Rx.

Gradul
Cavitaţie avansată şi/sau o leziune în treimea internă a dentinei, detectabilă pe Rx.
5
 Clasificarea clinică şi radiologică a
cariilor proximale
(Espelid şi Tweit, 1994)

DT Leziune în jumătatea externă a smalţului

D2 Leziune în jumătatea internă a smalţului, dar nu şi în dentină

D3 Leziune în treimea externă a dentinei

D4 Leziune în treimea medie a dentinei

D5 Leziune în treimea internă a dentinei

CARII PROXIMALE INCIPIENTE (ROŞU):se extind <1/2 din grosimea smalţului
CARII ROXIMALE (VERDE):se extind până la JSD sau dincolo de ea, dar nu > de
1/3 externă din grosimea dentinei
CARII PROXIMALE cavitare (GALBEN):se extind în smalţ şi dentină depăşind ½ din
grosimea acesteia
Radiografia bite wing

- decelează o radiotransparenţă dentinară care ne poate

arăta apropierea de camera pulpară
Rx retrodentară versus Rx bite-wing
EXAMENUL RADIOGRAFIC

Radiografia digitală directă elimină dezavantajul manipulării imagistice şi

reduce nivelul de radiaţii. Radiografiile interproximale în incidenţa bite-wing asistate pe
calculator fac posibilă stocarea imaginilor şi evaluarea evoluţiei leziunilor carioase
necavitare prin analiza computerizată a radiodensităţii ţesuturilor dure dentare. Acest
sistem foloseşte aparate radiologice tip „OralixAC” şi filme dentare speciale tip bite-
wing (de tipul celor Kodak Ultraspeed DF-42).
Sistemul radiologic „OralixAC”

Avantajele metodei: este mult mai precisă (după Beeching, 1981 şi Kidd, 1994, acest
fapt se datorează minimalizării efectului de deformare, deoarece pelicula filmului se
plasează astfel încât este perpendiculară pe raza ce vine de la sursă şi paralelă cu axul
dintelui). S-a dovedit a fi foarte utilă în diagnosticul formelor incipiente de carie.
radioviziografia

Radioviziograful X Maind
Radioviziografia
Radioviziografia
 CONDUCTIBILITATEA ELECTRICA
Această tehnică pleacă de la observaţia că suprafeţele sănătoase ar trebui să
posede o conductibilitate foarte slabă, în timp ce smalţul cariat ar prezenta una
cuantificabilă şi care va creşte odată cu gradul de demineralizare.
Dispozitivul Caries Meter L (GC International Corp., Leuven, Belgia) este un
aparat ce măsoară impedanţa existentă între dinte şi mucoasa bucală, cu ajutorul unui curent
sinusoidal cu frecvenţă de 400 Hz. Aparatul are un electrod ce se aplică pe mucoasa
obazului şi un alt electrod, format dintr-un ac de canal, ce se aplică pe dinte. Utilizarea
propriu-zisă a aparatului nu produce nici o durere, deoarece curentul electric generat are o
valoare eficace de 1mA.
Impedanţa poate fi indicată de patru lead-uri luminoase, colorate: verde, galben,
orange, roşu. Dintele examinat trebuie să fie îndemn la placă şi uscat cu aer, iar şanţurile şi
fosetele se vor umidifica cu o picătură de ser fiziologic pentru a se stabili un bun contact
între electordul aparatului şi dinte.
 CONDUCTIBILITATEA ELECTRICA

Dispozitivul Caries Meter L (GC International Corp., Leuven, Belgia)

• când se aprinde led-ul verde impedanţa este peste 600 KW, indicând starea de sănătate
a dintelui - fără indicaţii terapeutice;
• led-ul galben aprins indică o impendanţă cuprinsă între 250-600 KW, deci o carie de
smalţ - indicaţie de supraveghere a evoluţiei leziunii în vederea remineralizării ei;
• led-ul portocaliu se aprinde la o impedanţa de 15-250 KW, demonstrând prezenţa unei
carii extinse în dentină - indicaţie de restaurare;
• led-ul roşu indică o impedanţa mai mică de 15 KW, deci leziunea carioasă a atins pulpa
- indicaţie de tratament endodontic;
CONDUCTIBILITATEA ELECTRICA

Pe acelaşi sistem de funcţionare se bazează şi aparatul Vanguard Electronic

Caries Detector (Massachusetts Manufacturing Corp.) al cărui sistem de măsurare
a conductibilităţii este convertit într-o scală de la O la 9.
un sistem nou, denumit LODE Diagnostic (Groningen, Olanda) care a
contribuit la o creştere a sensibilităţii, dar mai ales a specificităţii, în asociere cu
alte examene paraclinice poate îmbunătăţi fiabilitatea diagnosticului în cariile
ocluzale, fiind de ajutor în special în identificarea şi monitorizarea sediilor în care
nu este necesar un tratament invaziv.
Noul prototip ECM U, LODE utilizează înainte de aplicarea electrodului
pe dinte un curent de aer de min. 7.7 1/min care îndepărtează umiditatea
superficială şi creşte performaţele sistemului.
Vanguard Electronic Caries Detector
 METODA LASER-FLUORESCENŢEI
CANTITATIVE

Este derivată din endoscopia cu fluorescentă filtrată, dar aprecierea se face în zona
spectrului fluorescent galben (aprox. 540 nm) după filtrarea reflexiei radiaţiei LASER,
înregistrarea se face vizual sau pe film fotografic, zonele de demineralizare apărând de
culoare întunecată.
Asocierea la un senzor optic şi procesarea asistată poate evidenţia leziunile
carioase în stagiile cele mai incipiente.
Dezavantajul îl reprezintă lipsa de accesibilitate pentru feţele proximale ale dintelui.
Utilizând această tehnică, leziunile incipiente au fost observate în stadii mai precoce
decât a fost posibil cu radiografii bite-wing.
Intr-un sistem modificat, QLF-Clin (Inspektor Research Systems, Amsterdam) sursa
LASER a f ost înlocuită cu o lampă cu arc filtrată la o bandă îngustă (370 +- 80 nm).
Alţi autori au observat că în banda de la 638 la 655 nm intensitatea fluorescentei în
cariile dentare o poate depăşi semnificativ pe cea a smalţului sănătos.
Bazându-se pe acest sistem, firma KaVo a propus aparatul DIAGNO-dent (KaVo,
Biberach, Germania) care s-a dovedit foarte eficient în diagnosticarea leziunilor de smalţ
necavitare şi cele dentinare, în special pe suprafeţele vestibulare, orale şi ocluzale.
 QLF- Fluorescenţa cantitativă indusă
prin radiaţie
Aceasta este o metodă foarte sensibilă pentru
determinarea modificărilor pe termen scurt ale leziunilor din
cavitatea orală.
Lungimea de undă de excitaţie în jurul valorii de 405
nm produsă de sistem permite vizualizarea şi cuantificarea
atât a fluorescenţei verzi intrinseci a ţesuturilor dentare, Unitatea QLF şi
cât şi a fluorescenţei roşii de origine bacteriană care poate aparatura
.
fi observată în tartru, placă şi carii (avansate). computerizată.
Pierderea de fluorescenţă verde observată la smalţul
demineralizat, ca şi la leziunile cariogene naturale, este
puternic corelată cu pierderea minerală. Fluorescenţa
roşie oferă o introspecţie a nivelurilor de igienă orală, permite
vizualizarea marginilor fluide ale materialelor pentru sigilare
şi ale restauraţiilor şi este recomandată suplimentar pentru
utilizarea în timpul excavării cariilor.
 QLF- Fluorescenţa cantitativă indusă
prin radiaţie

Unitate QLF în funcţiune în

cavitatea orala.

Premolar înainte şi după expunere

cu indicarea zonei decalcifiate.

Cariile ocluzale.
QLF- Fluorescenţa cantitativă indusă
prin radiaţie
QLF- Fluorescenţa cantitativă indusă
prin radiaţie

This visible light system (Inspektor Pro,

Omnii Preventive Care, A 3M ESPE
Sistemul DIAGNODENT
DIAGNOdent-ul este un instrument de diagnostic uşor, cu baterii, ce incorporează o laser
diodă în stare solidă, care detectează şi măsoară fluorescenţa creată de reziduurile
bacteriene în leziunile de subsuprafaţă. Dioda laser roşie cu o lungime de undă de 655
nm emite lumină dintr-o fibră optică centrală şi direcţionează lumina către şanţurile şi
fisurile suspecte .
Sistemul DIAGNODENT

Se măsoară lumina fluorescentă iar intensitatea sa este o indicaţie a mărimii şi

profunzimii leziunii carioase. Intensitatea luminii fluorescente este afişată ca un număr
cuprins între 0 şi 99.

Diagrama schematică a folosirii DIAGNOdent-ului pe ocluzal

 Etape de lucru:
 curăţirea SFO cu dispozitive mederne: Prophyjet
sau Prophyflex pentru îndepărtarea eficientă a
tuturor depozitelor organice care ar putea conduce
la rezultate fals pozitive,
 se scanează suprafaţa de examinat şi se înregistrează
valorile arătate de monitor având în vedere că
cifrele se corelează cu extensia leziunii. În urma
unor studii unanum recunoscute Lusii recomandă:
• valorile între 10-15 nu necesită o îngrijire sau
măsuri terapeutice active
• valorile între 15-30 necesită o îngrijire
preventiv/terapeutică şi/sau tratament operativ
în funcţie de riscul cariogen al pacientului
• valorile >30 necesită ambele strategii
terapeutice
 KAVO DIAGNOdent
– instructiuni de operare
Calibrarea este necesara inainte de STABILIREA VALORII ZERO
utilizarea dispozitivului la fiecare pacient; Datorita variatiilor in structura dintilor sanatosi, trebuie setata o
valoarea maxima standard este de +/- 3 la valoare de baza denumita “base line”, pentru fiecare pacient,
aplicarea fasciculului pe discul galben inainte de efectuarea examenului;
 Pornirea se face prin apasarea inelului gri Selectati un dinte aparent sanatos; ideala ar fi selectarea treimii
mijlocii a fetelor vestibulare a incisivilor centarli superiori
 Mentineti varful in aer
Mentineti sonda pe zona dentara selectata si apasati inelul gri
 Apasati scurt tasta CAL ; va apare valoarea zero pentru 2 secunde
pe ecranul Moment urmat de un al doilea zero Va apare “SET 0” indicand ca a fost obtinuta valoarea “base line”,
pe ecranul Peak dupa care incetati apasarea pe inelul gri
 Valorile de pe ecran se modifica pe numere IN ACEST MOMENT A FOST STABILITA VALOAREA DE BAZA
standard de doua unitati si literele “b” sau “c” “ZERO BASE LINE”
(numerele standard si literele prezente pe discul
galben)
 Unitatea incepe sa emita simultan un sunet
specific
 Plasati usor varful pe discul galben si mentineti-l
pe loc
 In acest interval va apare pe ecranul Peak
numarul format din doua unitati iar sunetul va
inceta
CALIBRAREA ESTE INCHEIATA IN
MOMENTUL IN CARE SUNETUL DISPARE
KAVO DIAGNOdent
– instructiuni de operare
SCANAREA DINTILOR:
 Plasati sonda in contact usor pe suprafata dentara
 Scanarea se face printr-o miscare usoara de pendulare
 Moment va indica valoarea in timp real si se va modifca
continuu, in raport cu suprafetele dentare scanate;
 Peak reprezinta cea mai mare valoare capturata pana in
acel moment la nivelul suprafetei dentare scanate
 Peak nu se va mai modifica pana in momentul in care va
aparea o valoare superioara pe Moment
 Peak este cifra care va stabili diagnosticul suprafetei
dentare
 Setati valoarea Peak prin apasarea inelului gri si treceti la OBSERVATIE: Inaintea scanarii
un alt dinte dintilor, acestia trebuie sa fie
OBSERVATIE: Placa, tartrul dentar sau materiale de liberi de materie organica,
restaurare (composite, ceramica, cementuri) pot conduce la placa , tartru dentar datorita
valori mari citite pe suprafetele dentare;
gradului crescut de
fluorescenta a acestora
Valori DIAGNODENT

0-10 STRUCTURA DENTARA SANATOASA

11-20 CARIE DE SMALT IN JUMATATEA EXTERNA
21-30 CARIE DE SMALT IN JUMATATEA INTERNA
>30 CARIE CU IMPLICARE DENTINARA
DIAGNOdent, DIAGNOpen
TRANSILUMINAREA
Transiluminarea reprezintă perfecţionarea unei metode dezvoltate cu
aproximativ 20 de ani în urmă (oglinda dentară cu sistem de iluminare) iar eficienţa
ei este raportată ca fiind variabilă, folositoare dovedindu-se mai ales în cazul
dinţilor frontali şi ai premolarilor, unde stratul de ţesut este mai redus dimensional.
Prin captarea imaginilor obţinute cu ajutorul unei camere şi transmiterea
lor la un computer (sistemul DIFOTI) s-a făcut un pas înainte în obiectivarea
acestui sistem. Astfel, imaginile stocate la diferite intervale pot fi comparate din
punct de vedere al aspectului clinic, eliminându-se mulţi factori subiectivi.
Sistemul DIFOTI s-a dovedit de două ori mai sensibil în detectarea
leziunilor aproximale şi de trei ori mai sensibil în detectarea celor ocluzale faţă
de radiografiile convenţionale.
 Sistemul DIFOTI

Imaging Fiberoptic TransIllumination

Sistemul DIFOTI

Diagrama schematică ce
arată diferenţele între
DIFOTI şi radiografie
Sistemul DIFOTI
SISTEME DE DIAGNOSTIC BAZATE PE MĂSURĂRI ULTRASONICE
Ultrasunetele utilizate în ultrasonografie (ecografie) sunt unde sonore cu o
frecvenţă cuprinsă între 1,6 până la 10 MHz. Scopul lor diagnostic este de a
contura, a descrie şi a măsura organele şi ţesuturile în organism. În medicină
ultrasunetele sunt folosite pentru a crea imaginile organelor interne. Aceste
imagini sunt produse când undele sonore sunt îndreptate spre organe şi apoi
reflectate înapoi către un scanner care le măsoară. US interacţionează diferit cu
diferite tipuri de ţesuturi. Interacţiunea depinde de proprietăţile acustice ale
acestora cum ar fi atenuarea, absorbţia şi dispersia, impedanţa şi viteza.

Detectarea ultrasonică a cariilor

În stomatologie, US au fost utilizate pentru a crea imaginea dintelui şi a găsi
leziuni carioase pe suprafeţele netede. În urma studiilor iniţiale s-a tras
concluzia că deşi ar putea fi detectate leziunile mici, metoda este inoportună de
a fi aplicată la pacienţi. Mai mult nu a fost posibilă detectarea cariilor
superficiale.
Computer tomografia (C.T.)
asociază tehnica tomografiei cu un computer.

Primul sistem de CT pentru uz stomatologic a fost dezvoltat de Befu şi col., se

numeşte "3DX multi-image micro CT" (3DX, J. Morita MFG Co. Kyoto, Japan).

 Tubul radiogen se răsuceşte în jurul pacientului, informaţiile sunt transmise computerului care le
înregistrează. Secţiunile pot fi făcute de la 1,5 mm la 3mm, la 120kv şi 170mA.
 Secţiunile care oferă imagini excelente ale bazelor osoase sunt cele frontale,
obţinute când pacientul are capul în hiperextensie.
 Cele mai dificil de obţinut sunt secţiunile sagitale care necesită o dimensiune mai
mare cu 60-70cm a tunelului aparaturii. Capul pacientului va fi înclinat sub un unghi
de 20-25 grade timp de 5-10 minute, perioadă în care trebuie să stea imobil. Se
realizează 10-20 secţiuni cu gura închisă, apoi deschisă.
Detectarea leziunilor carioase de tip white-spot prin sistemul CT reprezintă o
metodă neinvazivă a leziunilor şi reduce semnificativ timpul necesar evaluării
eficacităţii măsurilor de tratament.
Computer tomografia (C.T.)
asociază tehnica tomografiei cu un computer.

TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ-TACT (Tuned - aperture computed

tomography)
 Această metodă construieşte secţiuni transversale radiografice prin dinte.
 Aceste secţiuni pot fi observate în căutarea unor Rx-transparenţe. În plus secţiunile pot fi cuplate
într-un model computerizat tri-dimensional denumit pseudohologramă.
 Atât secţiunile TACT cât şi pseudohologramele reprezintă mijloace valoroase în detectarea
leziunilor mici, primare şi secundare. TACT poate evalua prezenţa cariilor ocluzale prezentînd o
precizie mult mai bună în raport cu metodele radiografice convenţionale şi digitale.

Optical Coherence Tomography (OCT) generează imagini “cross-sectional”-

transversale- cu rezoluţie înaltă (sub 20 microni), fără a fi nevoie de biopsie.
Sistemul OCT oferă o alternativă de diagnostic sigură, noninvazivă pentru
localizarea situsurilor potenţiale şi reale de carie. Poate detecta defecte
marginale minore şi apariţia cariilor secundare incipiente la nivelul restaurărilor.
XERORADIOGRAFIA

 Este o tehnică care se bazează pe transferul de sarcini electrostatice, oferind imagini ale ţesuturilor
dure şi ale celor moi.
 Xeroradiografia dentară este o metodă introdusă de doar 20 de ani şi se bazează pe obţinerea
imaginii utilizînd un platou de aliaj de seleniu într-o casetă de dimensiunea unui film #22. Acesta
este plasat în cavitatea orală şi este expus la o doză de radiaţii egală cu jumătate din doza de
iradiere normală pentru un film de tip D-speed. Această expunere crează o imagine latentă bazată
pe particule de carbon. Transferarea particulelor într-un cadru de poliester transparent produce o
imagine care poate fi văzută convenţional sau în lumină reflectată
Avantajele xerografiei:
-capacitate bună de diagnostic fiind util în cariile proximale şi în afecţiunile periapicale;
-doza de iradiere poate fi redusă cu pînă la 80%
-este mai puţin costisitor decît alte sisteme de procesare automată; timpul necesar pentru
crearea unei copii pe format dur este de doar 2 min.
Dezavantajele xerografiei:
- posibilitatea de apariţie a artefactelor în jurul zonelor cu densitate crescută
- echipamentul xerografic este mai puţin fiabil în raport cu alte echipamente de procesare a
filmelor;
-uneori caseta poate fi inconfortabilă pentru pacient.
 Metoda spectroscopiei impendanţei curentului alternativ, metoda
endoscopică cu fluorescentă filtrată, sistemele ultrasonice de detectare a
leziunilor şi computer-tomografia sunt sisteme noi, care sigur ne vor ajuta în
viitor să diagnosticăm cariile încă din stadiul subclinic, astfel încât
necesităţile de tratament să fie cât mai puţin invazive şi
personalizate.
VALOAREA METODELOR SUPLIMENTARE
DIAGNOSTICUL POZITIV AL
CARIILOR FISURALE
I.NECAVITARE
Ex clinic:
- Inspecţie - pata albă cretoasă (white spot)
- brună (brown-spot)
-Palpare – cu sonde flexibile

Coloranţi specifici pentru smalţ

Detectorul electronic Vanguard
QLF
DIAGNOdent
DIAGNOSTICUL POZITIV AL
CARIILOR FISURALE
II. CAVITARE
Ex clinic: Inspecţie
Prezenţa unor leziuni white –spot, cu smalţ opac, alb cretos în jurul
deschiderii unor fisuri cu un aspect friabil ► se desprinde în timpul
manoperelor de palpare► carie activă

Subminarea smalţului ► modificare de culoare maro sau gri,

cu punct de plecare în şanţul sau foseta respectivă

În cariile fisurale extinse ►

- orificiul de intrare în leziune
- opacitatea smalțului sau a dentinei
- modificarea consistenței dentinei
II. Fisurale
CAVITARE

Met. electrice
QLF
DIAGNOdent
Met. radiologice
DIAGNOSTICUL POZITIV AL CARIILOR
DE PE SUPRAFEŢE NETEDE

I.PE SUPRAFEŢE PROXIMALE (mezial, distal)

Carii necavitare
Inspecţia şi palparea – uneori leziunile nu pot fi examinate
vizual sau tactil direct deoarece evoluează sub punctul de
contact cu dinţii vecini
Met. Radiologice – o leziune iniţială se observă ca o
radiotransparență imediat sub punctul de contact
Transiluminarea – vârful sondei va fi plasat sub punctul de
contact
Coloranţi fluorescenţi – fixarea lor la nivelul leziunii
Metoda LaserDg (DIAGNOpen)
DIAGNOSTICUL POZITIV AL CARIILOR
DE PE SUPRAFEŢE NETEDE
2. Carii proximale cavitare
Ex. clinic
Inspecţia
 carie care întrerupe creasta marginală ocluzală
– creasta marginală este distrusă (prezența cavitației)
-modificare de culoarea a smalțului marginal
- modificarea de culoare a dentinei.
 carie care subminează creasta marginală ocluzală
- creasta marginală este integră dar subminată
- prezența haloului, papila inflamată.
DIAGNOSTICUL POZITIV AL CARIILOR
DE PE SUPRAFEŢE NETEDE

2. Carii proximale cavitare

Ex. clinic
Inspecţia

 carie la distanță de creasta marginală ocluzală

- creastă marginală integră
- papilă interdentară inflamată chimic de produsele bacteriene din carie şi mecanic
DIAGNOSTICUL POZITIV AL CARIILOR
DE PE SUPRAFEŢE NETEDE

Palpare
 carie care întrerupe creasta marginală ocluzală
- depozite bogate de resturi alimentare, floră bacteriană şi dentină alterată
- apreciază – întinderea în suprafaţă şi profunzime
- consistenţa pereţilor
- gradul de sensibilitate dentinară
- integritatea camerei pulpare
 carie care subminează creasta marginală ocluzală
- dacă leziunea se extinde vestibular sau lingual se utilizează sonda interproximală
nr.17
- va fi agăţată de pereţii cavităţii carioase
 carie ce evoluiază la distanță de creasta marginală ocluzală
-Sonda interproximală nr.17
- va fi agăţată de pereţii cavităţii carioase
Scămoşarea firului de mătase trecut interdentar pe suprafaţa lezată
DIAGNOSTICUL POZITIV AL CARIILOR
DE PE SUPRAFEŢE NETEDE

II. PE SUPRAFEŢELE LATERALE ( V ŞI O )

1.Carii necavitare
Inspecţia şi palparea
Modificare de culoare, ce poate fi acoperită de o suprafaţă aproximativ
integră,
Leziunile de tip white-spot, prin uscare cu un jet de aer leziunea devine
mai albă şi opacă
 palparea modificarea de consistență a smalțului.
DIAGNOSTICUL POZITIV AL CARIILOR
DE PE SUPRAFEŢE NETEDE

II. PE SUPRAFEŢELE LATERALE ( V ŞI O )

2. Carii cavitare
Inspecţie
- se observă soluţia de continuitate la nivelul smalţului,
- modificarea de culoare a smalțului și a dentinei

Palpare
- se face o palpare lejeră a cavităţii, având în vedere apropierea de camera pulpară,
-modificarea de consistență a smalțului și a dentinei.
CARII PE SUPRAFEŢE
RADICULARE
Inspecție
Stadiul incipient leziunea este localizată la nivelul JSC
-modificare de culoare (alb-gălbui sau brun),
Palpare
-Suprafață aspră, consistență moale a cementului
În stadiul cavitar
-evoluează mai mult în suprafaţă, fără margini bine definite,
-cu prezența modificarii de culoare însoțită de pierdere de substanță
- înmuierea cementului şi a dentinei- decelabilă la palpare

Leziuni
incipiente
Dg. leziune carioasă

Leziune - cavitara
carioasă - necavitară

- pe fața ocluzală/
topografie
M,D,O,V
Ex: leziune carioasă
smalț
țesut
-
cavitară , situată pe fața
- smalț și dentină
afectat ocluzală în foseta mezială
-cement
și în șanțul mezio-central,
- acută în smalț și dentină, cu
evoluție -cronică
evoluție acută, profundă,
-oprită în evoluție
necomplicată pulpar.
-superficială
profunzime -medie
-profundă
Cu/ sau -simplă/
fără
complicații complicată pulpar
Diagnostic de boală carioasă

Boală • Cu nivel de afectare scăzut

• Cu nivel de afectare mediu
• Cu risc cariogen mic
• Cu risc cariogen mediu

carioasă
• Cu nivel de afectare crescut • Cu risc cariogen mare

Ex: boală carioasă

cu nivel de afectare
crescut și risc cariogen
mediu