Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSTRUIRE
• 1
Sensul general al conceptului de strategie este
acela de „modalitate de concepere, linie de
orientare în viziune sistemică şi pe termen
mediu sau scurt a proceselor educaţionale” (M.
Ionescu, 2003).
• 3
după domeniul activităţilor instrucţionale:
- strategii cognitive
- strategii psihomotorii sau acţionale
- strategii afectiv-emoţionale
- strategii mixte
• 4
după logica/strategiile gândirii:
- inductive
- deductive
- analogice
- transductive
- ludice
- mixte.
• 5
după gradul de dirijare/nondirijare a
învăţării
• 6
- prescrise (de dirijare riguroasă a învăţării): imitative,
explicativ-reproductive (expozitive), explicativ-intuitive
(demonstrative), algoritmice, programate,
computerizate.
- neprescrise/participative (de activizare a elevilor):
a) euristice: explicativ-investigative descoperire
semidirijată), investigativ-explicative, de explorare
observativă, de explorare experimentală, de descoperire
(independentă, dirijată, semidirijată), bazate pe
conversaţia euristică, problematizante, bazate pe
elaborare de proiecte, bazate pe cercetarea în echipă
s. a.;
b) creative (bazate pe originalitatea elevilor);
c) mixte: algoritmico-euristice, euristico-algoritmice.
• 7
Componente importante ale strategiei:
Metode si procedee
Mijloacelor de învăţământ,
• 8
Metodologia didactică sau a instruirii
este constituită din ansamblul metodelor
şi procedeelor, precum şi al principiilor şi
cerinţelor de valorificare a acestora,
utilizate în activităţile de predare –
învăţare – evaluare.
Metoda (gr. metha = către, spre; gr.
odos = cale, drum) reprezintă drumul,
calea de urmat de către profesor şi elevi,
în vederea atingerii obiectivelor.
Metodele reprezintă modalităţi de
acţiune prin intermediul cărora, elevii, • 9
PROCEDEUL
– este un detaliu, o particularizare a metodei, o
componentă a acesteia, care ţine de execuţia
acţiunii.
El se reflectă într-un sistem de operaţii
practice sau intelectuale ale profesorului şi elevilor,
operaţii care transpun în plan practic modalitatea
concretă de acţiune.
• 11
În literatura română de specialitate, una dintre cele mai
cunoscute clasificări ale metodelor este realizată de I. Cerghit
(1997,2006):
metode de comunicare:
• orale: -expozitive (descrierea, explicaţia, prelegerea, instructajul);
-conversative (conversaţia, discuţia, problematizarea);
• scrise (lectura, lucrul cu manualul, cartea);
• oral vizuale (instruirea cu ajutorul filmelor, prin radio, TV, tehnicile video);
• interioară (reflecţia personală);
metoda de explorare:
• directe (observaţia, lucrările experimentale, studiul de caz);
• indirecte (demonstraţia, modelarea);
metode de acţiune:
• reală (exerciţiul, lucrările practice, aplicaţiile tehnice, elaborarea de proiecte,
activităţi creative);
• simulată (jocurile de simulare-asumarea de roluri, învăţarea pe simulatoare);
metode de raţionalizare:
• metode algoritmice;
• instruirea programată;
• instruirea asistată de calculator.
• 12
Metode (inter)active
exemple
• 13
CIORCHINELE
Este o metodă de brainstorming neliniară care
stimulează găsirea conexiunilor dintre idei. Poate fi
utilizat atât în evocare, prin inventarierea
cunoştinţelor elevilor, cât şi în etapa de reflexie.
• Este bine ca tema propusă să le fie familiară
elevilor, mai ales atunci când ciorchinele se
utilizează individual.
• Poate fi folosit şi pe perechi sau pe grupe, iar
ciorchinele individual poate fi comunicat fie unui
partener, fie grupului.
În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi
reorganizat.
GÂNDIŢI / LUCRAŢI ÎN PERECHI /
COMUNICAŢI
timp de 1-4 minute, fiecare răspunde individual
la una sau la mai multe întrebări formulate în
prealabil de cadrul didactic (sunt de preferat
întrebările care suscită mai multe răspunsuri
posibile);
se formează perechile, partenerii îşi citesc
răspunsurile şi convin asupra unuia comun, care
cuprinde ideile ambilor;
cadrul didactic va cere ca 2-3 perechi să rezume
discuţiile purtate şi concluzia formulată.
ŞTIU / VREAU SĂ ŞTIU / AM ÎNVĂŢAT
3. Faza independenta:
Fiecare elev studiaza sub-tema lui, citeste textul
corespunzator. Acest studiu independent poate fi facut în
clasa sau poate constitui o tema acasa, realizata
înaintea organizarii mozaicului.
METODA MOZAICULUI (JIGSAW)
ETAPE ŞI FAZE (4/7)
4. Constituirea grupului de experti.
Dupa ce au parcurs faza de lucru independent, expertii cu
acelasi numar se reunesc, constituind grupe de experti
pentru a dezbate problema împreuna. Astfel, elevii cu
numarul 1, parasesc echipele de învatare initiale si se
aduna la o masa pentru a aprofunda sub-tema cu
numarul 1. La fel procedeaza si ceilati elevi cu numerele 2,
3,4 sau 5. Daca grupul de experti are mai mult de 6
membri, acesta se divizeaza în doua grupe mai mici.
METODA MOZAICULUI (JIGSAW)
ETAPE ŞI FAZE (5/7)
7. Evaluarea si demonstratia:
Grupele prezinta rezultatele întregii clase.
• 28
3. Stabilirea grupelor şi ocuparea locurilor.
Participanţii se vor constitui în două grupe eterogene şi
egale ca mărime, în mod liber, o grupă ocupând
scaunele din cercul din interior, iar cealaltă scaunele
cercului exterior.
4. Discutarea temei în cercul interior.
participanţii formează grupa de discuţie sau de
demonstraţie, având la dispoziţie opt-zece minute pentru
a discuta o problemă controversată. Deşi atmosfera este
una relaxată, bazată pe comunicarea deschisă, discuţiile
animate conduc la necesitatea stabilirii unor reguli.
Formatorul, de comun acord cu participanţii, emite
anumite reguli. De regulă, în cercul interior trebuie să fie
două - trei scaune libere pentru ca participanţii din cercul
exterior să poată veni şi să ia parte la discuţie, după care
să se întoarcă la loc.
• 29
5. Observarea interacţiunilor de către
participanţii din cercul exterior.
• 30
6. Schimbarea locurilor. Ulterior, după ce participanţii
din cercul exterior şi-au expus observaţiile, urmează
schimbarea locurilor (cei care s-au situat în cercul
exterior se poziţionează în cel interior şi invers, cei din
cercul interior se aşează în cel exterior). Se lansează o
altă idee controversată, pe care cei din cercul interior
trebuie să o discute, iar cei din cercul exterior primesc
fişele de observare, fiecare grup fiind pe rând, în
ipostaza de observator şi de observat.
• 31
Tehnicile de spargere a gheţii
Cunoscute şi sub denumirea de metode introductive
sau de debut, spărgătoarele de gheaţă sunt jocuri sau
activităţi scurte folosite la începutul fiecărui program
de formare, cu scopul:
de a încuraja implicarea şi a participarea activă a
cursanţilor;
de a se realiza intercunoaşterea, încălzirea
participanţilor, în sensul furnizării câtorva informaţii
referitoare la participanţi, câtorva date personale
despre aceştia, domeniile lor de interes
de se crea o atmosferă deschisă, de grup;
• 32
Tehnicile de spargere a gheţii
de a facilita lucrul în grup, comunicarea, cooperarea şi
interdependenţa pozitivă;
de a se cunoaşte aşteptările şi temerile participanților
şi ale formatorului;
de a trezi interesul participanţilor faţă de tema cursului;
de a se stabili interacţiuni cursanţi-cursanţi şi cursanţi-
formator;
de a identifica nivelul cunoştințelor şi al deprinderilor
anterioare legate de tema cursului; identificarea
nivelului de pornire etc.;
• 33
ÎN SINTEZĂ :
• 35
Există numeroase clasificări după criterii diverse:
După funcţia pedagogică dominantă:
• Mijloace de informare: materiale naturale, modele
obiectuale, figurative, simbolice;
• Mijloace de ilustrare şi demonstrare: materiale,
grafice, mijloace audiovizuale, aparatură de
laborator;
• Mijloace de investigare experimentală: instrumente,
dispozitive, truse de laborator, instalaţii;
• Mijloace de raţionalizare a eforturilor profesorului şi
elevilor: hărţi, şabloane, ştampile didactice, maşini
de multiplicat;
• Mijloace de verificare şi evaluare a rezultatelor:
teste, maşini de examinare, calculatoare.
• 36
FORMELE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII
• 38
FORME DE ORGANIZARE INSTITUŢIONALĂ
De exemplu:
Pedagogia Waldorf
programul Step-by-step
Educaţia Montessori
• 39
Forme de organizare a procesului
instructiv-educativ
După ponderea activităţii:
Frontale
- Lecţii - seminare, cursuri universitare, activităţi în laboratoare, în
ateliere şcolare, pe lotul şcolar, în sala de sport, vizite didactice, excursii,
vizionări şi analize de spectacole
Grupale - Cercuri şcolare pe materii, consultaţii, meditaţii, vizite
în grupuri mici, întâlniri cu specialişti, oameni de ştiinţă, oameni de
cultură, scriitori, dezbateri, concursuri, sesiuni de comunicări ştiinţifice şi
referate, cenacluri, serate literare şi muzicale, editarea revistei Şcolare
Individuale
- Activităţi independente, studiul individual, studiul în bibliotecă,
efectuarea temelor de acasă, elaborarea de compuneri, referate şi alte
lucrări scrise, efectuarea de lucrări practic aplicative şi de lucrări
experimentale, rezolvări de exerciţii şi probleme, rezolvări de situaţii
problemă, lectura suplimentară, pregătirea pentru examene sau
concursuri, cercetarea, experimentarea.
• 40
FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE
ÎNVĂŢARE A ELEVILOR
• 41
Concluzii