 Locul 2 ca frecvență după entorsele de gleznă

în patologia posttraumatică

 Pot avea consecințe serioase prin afectarea

stabilității genunchiului

 Mai ales în sporturile de contact: fotbal, hochei

pe gheață, handbal, baschet, rugby, schi alpin
 Cel mai frecvent: solicitare excesivă a
genunchiului în valg + flexie + RE a tibiei →
triadă lezională clasică:
 ruptura LCI (ligament colateral intern)
 dezinserția MI (menisc intern)
 ruptura LIA (ligament încrucișat anterior)

- valgizarea genunchiului prin:

 impact pe fața laterală a genunchiului
 impact puternic pe fața medială a piciorului
 solicitare excesivă a genunchiului în varus +
flexie + RI a tibiei → triadă lezională externă

 impact antero-posterior pe genunchi flectat →

hiperflexie / hiperextensie → leziuni combinate
LIA/LIP + LCI/LCE + MI/ME

 impact de torsiune (ex. răsucire cu piciorul

blocat prin crampoanele pantofului de sport
prinse în iarbă) → RI forțată a tibiei față de
femur → leziune LIA
 Ușoară – întindere ligamentară (LCI)

 Medie – ruptura unui ligament (LCI)

 Gravă – ruptura mai multor ligamente (LCI +

LCA) - instabilă
 Distensie ligamentară (de obicei LCI)

 Clinic:
 durere (inițial intensă, apoi moderată)
 ↑durerii la palparea zonei interesate (fața int a gen)
și la punerea în tensiune (valgizare)
 mobilitate și stabilitate bună

 Tratament:
 crioterapie
 repaus sportiv + bandaj compresiv 10-15 zile
 MTP (masaj transvers profund)
 ± AINS local / general
 ruptura unui număr de fibre ligam → ↓funcției
ligam, fără a afecta în mod real stabilitatea
genunchiului

 de obicei LCI
 durere intensă, ↑ la palpare și la mobilizare
(mers)

 ± impresie de pocnitură (clacment)

 edem local, echimoză

 colecție lichidiană articulară (hidartroză /

hemartroză)

 lejeră laxitate laterală / antero-posterioară

±senzație de nesiguranță la mers
 Imobilizare 4-6 săpt
 Gips (2 săpt flexie 10o + 4 săpt în extensie)
 Orteză de genunchi articulată (cu 2 armături
metalice laterale):
 2 săpt +10/60o
 2 săpt 0-90o
 2 săpt amplitudini libere F-E → permite mersul și KT
precoce

+ diapulse
posturi antideclive
izometrie cvadriceps
 Recuperarea funcțională obligatorie
 Recuperare articulară
 Recuperare musculară
 Recuperare proprioceptivă

+ căldură locală
masaj (stimulant coapsă-gambă, netezire articulară)
ET – dd, ionizare, interfer, US, diapulse
 recuperarea extensiei complete, care va permite
o bună înzăvorâre a genunchiului (prin
contracție musculară)

 recuperarea flexiei – progresiv (orice ↑ a durerii

/ colecției articulare → repaus, gheață, reluare
gradată a mobilizării)
Tonizare musculară pt ↑ stabilității active – în
funcție de structurile lezate se insistă pe anumite
grupe musculare:
 Entorse interne – mm labei de gâscă (croitor, drept
intern / gracilis, semitendinos), semimembranos,
vast intern
 Entorse externe - TFL (tensorul fasciei lata), biceps
crural
 LIA – ischiogambieri
 LIP – triceps sural
 În toate cazurile: cvadriceps +++
 În lanț kinetic deschis, apoi închis

 Se începe după ce flexia de 90o e posibilă

 Leziuni capsulo-ligamentare (ruptură /
dezinserție a unuia / mai multor ligamente),
ducând la instabilitatea genunchiului

 Frecvent se asociază cu smulgeri osoase,

rupturi capsulare, rupturi meniscale...
 durere intensă
 instabilitatea genunchiului

impotență funcțională

 edem
 colecție lichidiană (hidartroză/hemartroză)
 mișcări anormale – se caută prin manevre
speciale = teste de laxitate
 întotdeauna comparativ cu genunchiul contralateral,
„sănătos”
 Cu genunchiul flectat la 20-30o :
- dacă gamba poate fi angulată excesiv în valgus (în
afară) → instabilitate medială (leziune LCI)
- dacă gamba poate fi angulată excesiv în varus
(înăuntru) → instabilitate laterală (leziune LCE)

 Cu genunchiul extins – dacă există instabilitate

medială / laterală → semn de gravitate
 Testul sertarului anterior:
 decubit dorsal cu genunchiul flectat la 90o –dacă tibia
poate fi deplasată excesiv anterior față de femur →
instabilitate anterioară: leziune LIA
 Testul Lachman:
 decubit dorsal cu genunchiul flectat la 10-20o –dacă
tibia poate fi deplasată excesiv anterior față de femur
→ instabilitate anterioară: leziune LIA
 Testul sertarului posterior:
 decubit dorsal cu genunchiul flectat la 90o –dacă tibia
poate fi deplasată excesiv posterior față de femur →
instabilitate posterioară: leziune LIP
 foarte rar conservator (leziuni izolate, persoane
nesportive): imobilizare gipsată 8-10 săpt, apoi
recuperare
 Tratament chirurgical (artroscopic+++) – cât
mai precoce (risc de laxitate cronică)
 tehnici f diverse de refacere a struct lezate
 imobilizare în atelă
 (rigidă 2 săpt)
 articulată – permite mobilizarea precoce în anumite
sectoare de mobilitate, în care nu sunt puse în tensiune
suturile:
 LCI: 20-60o
 LCE: 20-125o
 LIA: 20-80o
 LIP: 20-100o
 contracții izometrice cvadriceps, ischiogambieri,
mm gambei

 poziție antideclivă, gimn respir abdom (efect pe

circulație)

 ex pt MS, MI contralateral

 tonizare + mobilizare gleznă

 mers cu 2 cârje axilare, cu sprijin f lejer

 crioterapie ++ (după fiecare ședință KT)

 dacă ↑ hidartroza: doar ex izometrice + gheață

 masaj cicatrice

 masaj antialgic + defibrozant perirotulian +

mobilizare rotulă

 hidroterapie ++

 corectarea schemei de mers

 După ~ 4 luni – reluarea sporturilor non-
contact: ciclism, înot

 După ~ 6 luni – reluarea antrenamentelor,

indiferent de sport

 După ~ 8 luni – reluarea competițiilor

 Laxități cronice → intervenții de reconstrucție