Sunteți pe pagina 1din 9

Poroch Vlad

cl. a X a G
”Dintre cele șapte minuni ale lumii, șase nu mai
există astăzi. Ele au fost distruse nu numai de
catastrofe naturale, ci și de nebunia oamenilor;
dar înainte de orice, au pierit datorită acelui
factor necruțător care este Timpul, forma
fundamentală de existență și de descompunere a
materiei”
J. J. Turner
Farul din Alexandria
Turn în vîrful căruia ardea o flacără care
semnaliza marinarilor intrarea în portul
Alexandria. Edificiul a fost construit pe insula
Faros, această denumire fiind la originea
termenului care desemneaz a o astfel de
construcție. Farul din Alexandria a fost
construit în timpul domniei lui Ptolomeu al II-
lea, 285-246 i.c., de arhitectul Sostrate.
Conform legendei, Sostrate în urma
experienţelor a constatat că numai sticla nu a
fost atacată de apele mării . Drept urmare,
temelia monumentului a fost realizat a dintr-un
bloc imens de sticlă . După spusele anticilor,
farul a avut o înălțime de 272 m. Arabii, care au
cucerit Egiptul un mileniu mai târziu, au relatat
că ruinele edificiului atingeau 116 m. Farul din
Alexandria și-a îndeplinit menirea până în
secolul al XII-lea. Construcția s-a prăbușit în
anul 1302 când a avut loc un seism.
Grădinile suspendate din Babilonia
Conform legendelor, cu mii de ani în
urmă, în Babilon a domnit regele
legendelor Ninus. Acesta s-a căsătorit
cu Semiramida, o prințesă străină care
era foarte tristă pentru că își părăsise
patria. Pentru ca Semiramida să se
acomodeze mai bine cu noul ținut în
care urma să locuiască, suveranul a
ordonat supușilor să amenajeze
Grădinile suspendate din Babilon, care
sunt cunoscute în istorie drept a doua
minune a lumii antice. În realitate,
grădinile nu erau suspendate ci erau
dispuse în terase supraînălțate,
sprijinite de coloane, care formau o
scară uriașă. Opera de artă se întidea
pe o suprafață care depășea 15.000 mp.
Printr-un sistem de irigații, apa
Eufratului ajungea până la cea mai
înaltă gradină, udând plantele.
Templul Dianei
din Efes

Edificiul a fost construit în anul 550 î.Hr în orasul Efes din Grecia
antică în cinstea zeiţei Artemis (în mitologia greacă, zeiţa vânătorii),
timp de mai bine de un secol, având o înaltime de 65 metri. Templul era
faimos nu doar pentru mărimea lui, ci mai ales pentru operele de arta
pe care le găzduia. În interiorul acestuia se afla statuia de 2 m a zeiţei
Artemis, acoperită cu aur si argint. În 356 î.Hr., templul a ars într-un
incediu; reconstruit de Alexandru cel Mare, templul este din nou
distrus de goţi. Refăcut, acest templu păgân este închis în anul 391
d.Hr., în anul 401 d.Hr., fiind distrus definitiv la ordinul Sfântului Ioan
Gura de Aur (Patriarhul Constantinopolului). Din blocurile de marmură
ale Templului zeiţei Artemis s-au construit ulterior alte edificii.
Colosul din Rhodos
Statuia Colosului din Rhodos este
fără doar şi poate una dintre cele
mai importante edificii ale lumii
antice, fiind inclusă în lista celor 7
minuni ale lumii antice. Aceasta
avea o înalţime între 32 şi 36 metri,
infăţişându-l pe zeul grec Helios
(zeul Soarelui). Era construită din
bronz şi întărită ulterior cu piatră şi
fier. Statuia a fost distrusă în urma
unui cutremur în anul 224 î.Hr.
Aceasta a reprezentat şi încă
reprezintă o sursă de inspiraţie (din
ea inspirându-se sculptorul francez
Auguste Bartholdi, cel care a
construit Statuia Libertăţii)
Statuia lui Zeus din Olympia
Statuia lui Zeus a fost sculptată dupa
tehnica criselefantină în anul 435 î.Hr.
de către celebrul sculptor elen Phidias,
având o înaltime de 12 metri. Statuia a
fost realizata din lemn îmbracat în foi
de aur şi cu plăci de fildeş. Pentru a
putea fi adăpostită, a fost nevoie de
construirea unui templu. Statuia îl
înfaţişa pe Zeus asezat pe un tron cu
un spătar înalt, bogat decorat. Dupa
unele relatări, în anul 394 d.Hr. aceasta
a fost transportată la Constantinopol,
unde avea să fie distrusă de un
incendiu în anul 475. Din măreaţa
statuie ridicata lui Zeus la Olympia nu a
rămas decât soclul.