Sunteți pe pagina 1din 10

de Marin Preda

RECENZIE CARTE

Romanul a apărut în două volume la Editura de Stat pentru Literatură


și Artă.
În 1955 apare primul volum iar după o așteptare de 12 ani , în 1967,
cel de-al doilea.
 La 5 august 1922, în satul Siliștea Gumești, județul Teleorman, se naște Marin
Preda. A fost un scriitor român postbelic și directorul editurii “Cartea
Românească”. Provenea dintr-o familie de țărani, tatăl său fiind Tudor
Călărașu (cu 3 copiii dintr-o căsătorie anterioară) iar mama Joița Preda (cu 2
fete dintr-o altă căsătorie). Cei doi vor mai avea și 3 copii împreună.
 Opera
 Nuvele: volumul Întâlnirea din pământuri
 Romane: Moromeții, Intrusul, Marele singuratic, Viața ca o pradă, Cel mai
iubit dintre pământeni, Delirul, Imposibila întoarcere, Risipitorii, Friguri.
 Specific literar
Este prin excelență un scriitor realist. El susține că proza este strâns
legată de istorie, realitate și adevăr. Literatura lui se inspiră din realitățile
contemporane, abordând teme sociale și morale.
 Această concepţie despre familie este evidenţiată mai ales în romanele care evocă o lume tradiţională, arhaică, crescută în spiritul respectului pentru valorile moştenite.
 Nu acelaşi este cazul familiei care stă în centrul romanului lui Marin Preda, Moromeţii. O altă lume îşi face loc şi lumea valorilor tradiţionale păleşte, agonizează. Libertatea individului şi, implicit, a
familiei este încercuită viclean de fatalitatea istoriei.
 În punctul iniţial, acţiunea e plasată cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, când timpul părea foarte răbdător cu oamenii, iar viaţa se scurgea fără conflicte mari. În spaţiul epic al
lui Marin Preda funcţia acestui timp este paradoxală, el nu va mai avea răbdare şi va produce schimbări fulgerătoare în sânul ţărănimii, schimbări vizând destinul milenar al acesteia.
 Un sfert din acţiunea primului volum se petrece de sâmbătă seara până duminică noaptea, adică de la întoarcerea Moromeţilor de la câmp şi până la fuga Polinei cu Birică.
 Primul moment dezvăluie relaţiile din familia Moromete. Dominată de un tată autoritar, poziţie reflectată şi de locul său la masă, familia e măcinată de conflicte. Pe de o parte, conflictul dintre copiii
lui Moromete din prima căsătorie (Achim, Paraschiv şi Nilă) şi Catrina (mama vitregă), pe de altă parte tensiunea constantă dintre fraţii mai mari şi copiii Catrinei făcuţi cu Moromete (Tita, Ilinca şi
Niculae); în sfârşit, conflictul dintre tată şi fiii cei mari, conflict care reflectă schimbările din societate.
 Aceste conflicte adâncindu-se, vor destrăma familia Moromete, deşi ea pare solidă, ocrotită de un tată care doreşte s-o menţină intactă. Ilie Moromete are două loturi, al lui şi al Catrinei, şi o mulţime
de copii care să-l muncească. Totuşi, mica-i proprietate intră în declin pentru că, în calculele lui, Moromete nu prevăzuse disensiunea interioară a familiei şi pericolul veşnicelor datorii amânate.
 Capacitatea lui Marin Preda de a vedea semnificaţia ascunsă a faptului banal este magistrală şi obişnuitul capătă un relief neobişnuit, tulburător, ca şi cum ne-am afla în faţa unor adevărate ritualuri ale
universului sătesc. De altfel, s-a remarcat existenţa unui al doilea plan în roman (Eugen Simion), în care scenele trimit la altă faţă a existenţei ţărăneşti. De exemplu, tăierea salcâmului are valoare
premonitorie; el este pentru gospodăria Moromeţilor un “axis mundi”, un punct de sprijin, un corespondent al lui Ilie Moromete.Prăbuşirea salcâmului are semnificaţia intrării în derivă a lumii
Moromeţilor. Dacă până atunci Moromeţii stau ca sub un clopot cosmic şi prin ograda lor trec, fără să-i atingă, drumurile mari ale istoriei, din acel moment, simbolicul clopot se sparge şi destinul
individual se confruntă cu fatalitatea istoriei.
 Atenţia se orientează spre reacţiile acestui personaj complex, în crearea căruia Marian Preda dă întreaga măsură a originalităţii sale. Ilie Moromete are “acea vârstă între tinereţe şi bătrâneţe când numai
nenorociri mari sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”.
 Atitudinea lui Moromete creează un fenomen de înstrăinare de o dureroasă intensitate, observabil, mai ales, în relaţiile cu cei şase copii. El îi iubeşte şi le vrea binele, dar îşi cenzurează orice înduioşare
faţă de ei. Serbarea şcolară la care Niculae ia premiul întâi, îi provoacă pentru prima dată nevoia de a-şi transmite afecţiunea în mod direct şi atunci el nu găseşte gesturile cuvenite.Uimirea de a-şi
vedea fiul premiant când el credea că va rămâne repetent, stinghereala copilului şi sărăcia lui, criza de friguri care îl cuprinde în timp ce încearcă să spună o poezie, îi produc o emoţie vecină cu panica.
Întoarcerea lor spre casă e aproape patetică fiindcă, pentru o clipă, distanţa dintre tată şi fiu dispare prin gesturi schiţate cu multă stângăcie.
 Una din multele iluzii ale lui Moromete este credinţa lui în posibilitatea comunicării. El crede că oamenii, propria familie, îl înţeleg. Mai mult, Moromete nu acceptă ideile timpului său. Pentru el,
pământul înseamnă demnitate socială şi umană, bucuria de a fi liber, independent, posibilitatea de a te gândi şi la altceva decât la ziua de mâine şi de a privi viaţa ca pe un spectacol sau ca pe un lucru
de al cărui secret trebuie să te pătrunzi. În satul patriarhal, cu o economie autarhică, năvăleşte cu violenţă un alt tip de relaţie.
 Fiii cei mari înţeleg altfel problema şi, pe fondul mai vechi al urii lor împotriva mamei şi a surorilor vitrege, pun la cale fuga la oraş. Pentru a preveni răzmeriţa fiilor, Moromete îl lasă pe Achim să plece
cu oile la Bucureşti, le duce cu vorba pe Catrina şi pe fete, îi lasă lui Niculae speranţa că-l va trimite la şcoală. Atitudinea lui conciliantă nu dă rezultate. Fiii îşi dispreţuiesc tatăl pentru nepriceperea în
afaceri, iar Moromete trece la măsuri extreme. Îi bate cu parul pe Paraschiv şi pe Nilă într-o secvenţă de mare dramatism , care-i exprimă disperarea de a nu fi putut să-i oblige să rămână ceea ce ar fi
trebuit ei să fie după părerea lui, adică ţărani adevăraţi.
 Paraschiv şi Nilă reuşesc până la urmă să fugă, luând şi caii din grajd, iar Moromete e obligat să vândă o parte din pământ, deci să facă exact ceea ce luptase să nu facă.El bate la poarta lui Bălosu şi vinde
o parte din pământul familiei.
 Volumul I se termină prin schimbarea unghiului de referinţă asupra timpului care, departe de a fi răbdător şi tolerant, şi-a dus la capăt eroziunea. Moromete ia cunoştinţă de acest timp în urma unei
experienţe care îi modifică psihologia. Muţenia în care alunecă e o stare de criză şi, în mod simbolic, o dispariţie.
 Epica volumului al doilea se ordonează în funcţie de două evenimente: reforma agrară din 1945 şi transformarea socialistă a agriculturii de după 1949.
 În centrul romanului pare a nu se mai afla Ilie Moromete. Locul lui este luat de Niculae, convertit la noua “religie” şi devenit activist de partid.În această calitate, el va coordona campania de seceriş din
satul natal. Acest eveniment devine prilej de dezvăluire a noilor realităţi ţărăneşti..
 O mare parte din acest volum se consumă în dialoguri reale sau imaginare între tată şi fiu. Tatăl, apărător al vechii societăţi pe care o consideră coerentă, armonizată cu esenţa oamenilor, se opune
fiului. Acesta doreşte să-i demonstreze caracterul revolut al acelei societăţi care ar fi inferioară celei noi.
 Ilie Moromete încearcă să-şi aducă băieţii acasă, dar umilinţele şi promisiunile nu-i vor convinge. Ceea ce face pentru băieţi are însă ca efect plecarea Catrinei care devine o figură mai pregnantă decât în
primul volum. Despărţirea de Moromete este rodul acumulării nemulţumirilor ei, Catrina dezvăluindu-se acum plină de îndârjire şi neiertătoare. Pe lângă Moromete nu mai rămâne decât Tita. Bătrânul,
după un scurt moment de revitalizare (dragostea pentru Fica) suferă o degradare fizică evidentă. Agonia lui este lentă şi aparent lipsită de măreţie. El este purtat în roabă de nepotul Sande şi moare
spunând totuşi doctorului: “Domnule, eu totdeauna am dus o viaţă independentă”. Victoria lui Moromete are loc pe plan simbolic. Niculae, lovit şi el de istorie, nu-şi găseşte liniştea până nu-şi
regăseşte tatăl în plan imaginar, în viaţa “de sub ochi”, în vis.
 Nimic din ordinea, din conştiinţa datoriei, din iubire n-a mai rămas în această lume în care familia îşi pierde forţa, semnificaţia, rolul. Moromeţii se vor rătăci în singurătăţi, vor eşua, vor suferi pentru că
s-a prăbuşit axul lumii lor şi s-a instaurat haosul. În spiritul lui Mircea Eliade, putem considera că se petrece o cădere din sacru în profan, din mit în istorie.
 Diferența de 12 ani dintre cele două volume nu schimbă cu nimic stilul
elaborării narative,
 Opera literară “Moromeții” aparține genului literar epic și este un roman
social obiectiv realist postbelic.
 Tema operei este constituita din viața socială a comunității rurale din
Câmpia Dunării, înainte și după al II-lea Război Mondial.
 Titlul
 Romanul este bazat pe propria existență a scriitorului.
 În primul rând satul Siliștea Gumești este locul în care s-a născut
scriitorul și singurul loc în care a fost pe deplin fericit.
 În al doilea rând, familia scriitorului și el însuși
sunt surse de inspirație pentru personajele
romanului. Tudor Călărașul, tatăl scriitorului
despre care Marin Preda mărturisea “Putea
sta zile întregi pe stănoagă să privească
spectacolul lumii și nu s-ar fi plictisit niciodată”
este modelul personajul Ilie Moromete.
 Scriitorul însuși îl reprezintă pe Niculae
Moromete, mezinul familiei a cărui copilărie a
fost chinuită de toanele oii Bisisica.
 Nilă este chiar fratele scriitorului mort în al II-
lea Război Modial, iar Tița și Ilinca sunt Mița și
tot Ilinca din realitate, surori ale scriitorului.
 Acțiunea primului volum este structurată pe mai multe
planuri narative.
 În prim plan se afla Moromeții, o familie numeroasă,
măcinată de nemulțumiri mocnite.
 Țăran mijlocaș, Ilie Moromete încearcă să păstreze
întreg, cu prețul unui trai modest, pământul familiei
sale, pentru a-l transmite apoi baieților.
Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nilă și Achim,
își doresc independență economică și un trai mai bun la
oraș. Ei se simt nedreptățiți pentru că, după moartea
mamei lor, Ilie Moromete s-a însurat cu altă femeie,
Catrina, și că are încă trei copii: Tița, llinca și Niculae.
Îndemnați de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclită
Guica, cei trei băieți pun la cale un plan, dându-și seama
că problemele economice ale familiei nu vor putea fi
depășite.
Ei intenționează să plece la București, fără știrea familiei, pentru a-și
face un rost. În acest scop, ei vor să ia oile, cumpărate printr-un
împrumut la bancă și al căror lapte constituie principala sursă de hrană
a familiei, și caii, indispensabili pentru munca la camp. Prin vânzarea
oilor și a cailor, ar obține un capital pentru a începe viața la oraș.
Datoria la bancă nu este achitată, și planul celor trei băieți dă o grea
lovitură familiei. Achim îi propune tatălui să-l lase să plece cu oile la
București, să le pască în marginea orașului și să vândă laptele și
brânza la un preț mai bun în capitală. Moromete se lasă convins de
utilitatea acestui plan, amână achitarea datoriei la banca și vinde o
parte din lotul familiei pentru ași putea plăti impozitul pe pământ,
fonciirea. Însă Achim vinde oile la București și asteaptă venirea fraților.
 Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa
tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si cu o
parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda
din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria,
pentru a plati foncierea, rata la banca si taxele de
scolarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului,
conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui
Botoghina, revolta taranului sarac Tugurlan, familia
chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica,
discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si al
autoritatilor in satul interbelic.
 in volumul al doilea, vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusa, fiind inlocuita de o alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se
diminueaza, iar unitatea familiei nu se reface. Se deruleaza o istorie tulbure.
Taranii isi schimba atitudinea fata de Ilie Moromete. Vechile dusmanii se sting. Guica murise, fara ca relatiile cu fratele ei sa schimbe.
Moromete se apucase de negot, treburile ii mergeau bine, castigase bani frumosi, dar, in mod inexplicabil, il retrage pe Niculae de la scoala pe
motiv ca nu-i aduce nici un beneficiu. Toata atentia si energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i aduce acasa pe baietii fugari. Astfel
el cumpara la loc pamanturile vandute odinioara si pleaca la Bucuresti pentru a-i convinge pe baietii mai mari sa revina in sat.
Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nila, portar la un bloc si Achim, care avea un mic magazin de „Consum alimentar" refuza
incercarea de reconcilere a tatalui. Mai mult decat atat, afland de „tradarea" sotului, Catrina il paraseste, ducandu-se sa locuiasca „in vale", la
fata ei din prima casatorie, Alboaica. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc, dar familia Moromete
pare atinsa de un blestem, fiindca sotul Titei, desi scapase din razboi, moare intr-un accident stupid in sat. Paralel cu procesul de disolutie a
familiei Moromete, este prezentata si destramarea satului traditional.
Fiul cel mic, Niculae, se indeparteaza din ce in ce mai mult de tatal sau, se inscrie in partidul comunist, este trimis la o scoala pentru activisti
si se intoarce in sat cu sarcina de a supraveghea strangerea cotelor si predarea lor catre stat. Niculae se orienteaza cu dificultate in tesatura de
intrigi pusa la cale de oportunistii de profesie, care isca un conflict in sat. Aceste intamplari determina destituirea activistului Niculae
Moromete, care se retrage pentru a-si continua studiile si devine inginer horticultor. Evenimentele se concentreaza in vara anului 1951, in
paralel cu secerisul si treieratul graului si cu sedinta organizatiei de partid satesti, in care este numit presedinte al Sfatului Popular tanarul
taran sarac, Vasile al Moasei.
Pe de alta parte, Ilie Moromete isi pierde prestigiul de altadata, autoritatea lui in sat se diminueaza, vechii prieteni au murit sau l-au parasit,
iar noii prieteni i se par mediocri. Barbatul traieste o iubire tarzie cu Fica, sora mai mica a fostei lui sotii, care a fost toata viata indragostita
de el, apoi se implica in viata social-politica a satului, sprijinind candidatura lui Tugurlan in functia de presedinte al Sfatului Popular, pentru
ca acesta sa tempereze actiunea de colectivizare. Ilie Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie,, sa
dispara ".
Romanul se incheie zece ani mai tarziu cand Niculae, ajuns inginer horticol si casatorit cu Marioara, fiica lui Adam Fantana, care a devenit si
ea asistenta medicala, afla de la Ilinca, sora sa, ca Moromete murise, se stinsese incet fara a suferi de vreo boala. In ultimele clipe de viata,
Moromete avea slabiciunea de a umbla prin sat.
Ultima oara fusese adus acasa cu roaba. Cazut la pat, el isi exprima crezul de viata spunandu-i doctorului: „Domnule... eu totdeauna am dus o
viata independenta. ".In finalul romanului, tatal si fiul se impaca